Carol al XI-lea
Note adaugitoare
Capitolul I
Capitolul II
Capitolul III
Capitolul IV
Capitolul V
Capitolul VI
Capitolul VII
Capitolul VIII
Capitolul IX
Salutul meu adresat cititorului
Summary
Nota traducatorului
Home
 

CAPITOLUL I, 1-14

Rezumat I.1-4§1. Zamolxi, în pergamentele noastre SAMOLSES. La el sunt raportate începuturile legilor paterna1e şi apărarea acestui adevăr. Cine este el şi de unde vine? E1 aparţine Geţilor, care sunt aceeaşi cu Goţii şi Sciţii. §2. Celor care sunt numiti Geţi li se mai spune şi SVEONES. §3. Unii neagă faptul că li se spune Svioni de la Svidur: argumentu1 lor poate fi lesne răsturnat. §4. Inainte de ODINUS, nu se face niciodată menţiunea acestui cuvânt în scrierile celor vechi. .

§1. Tăbliţele cerate împreună cu celelalte manuscrise, atunci când vorbesc despre originea legilor paternale (naţionale), fac referire la SAMOLSE. Despre el nu se ştie foarte exact dacă a fost sau nu om şi când s-a născut. Totuşi, cei mai mulţi autori afirmă, cu cea mai mare uşurinţă, că s-a născut într-un loc pe Pământul Tracic. Pe atunci' acolo locuiau Geţii, "Qreikwn andreiotatoi kai dikaiotatoi " (Hdt., IV, XCIII, spre final), adică "cei mai curajoşi şi mai drepţi dintre traci", cu cuvintele lui Herodot. Dintre virtuţile lăudabile, pe bună dreptate, este adăugată cea de neînvinşi cu care Procopius (IV, Hist. Goth., 419) îi înfrumuseţează pe Goţi.

Cei care în Tracia erau numiţi Geţi au fost numiţi pe vremea lui Procopius (istoric grec mort A.D. 562) Goţi şi în vremuri mai vechi fuseseră numiţi Sciţi. Acestor autori le datorăm încrederea cuvenită, căci ei sunt printre cei mai buni; pe lângă aceştia, printr-o demnitate şi autoritate străbună, s-a impus şi strălucitul Messenius (Praefaţa la ed. versific. a legilor semnată Ragvaldus) care în puţine cuvinte, a arătat cu atâta claritate şi perspicacitate că cele dintâi legi la Svioni1 şi Goţi (Geţi) au fost alcătuie de Samolse. Că această concluzie este în chip necesar cea mai corectă, a înveşmântat-o în cuvântul infailibil. În subsidiar, dacă mai era nevoie, s-au înscris după aceea opiniile unor străluciţi savanţi ca BOXHORNIUS (Hist., VII, la anul 101), LOCCENIUS (Antiquit. Sveog., lib. I, c. 1), SCHERINGHAM (De orig. Angl. , c. IX, X, XI), HACHENBERGIUS (De orig. Sved., § X1I, ff.), IACOB GISLON (în pref şi Chron. p.m. 5 spre final) şi în câte alte locuri unde se exprimă aceeaşi părere despre Geţi, Goţi şi Sciţi, pe baza diferitelor argumente şi în mintea scriitorilor de discipline ale doctrinelor, scriitori printre cei mai luminaţi: acest adevăr este perfect confirmat de nenumărate probe. De reţinut acest adevăr unic şi anume că Geţii şi Goţii au fost unul şi acelaşi neam şi că aceştia s-au mai chemat şi cu numele de Sciţi (Joh. Magn. Hist., S. 4, lib. I, c. IV, f.f,  Schol. Antiq. In Adam N. LXXXVII şi autorii cap. urm.)

§2. Aşadar ei sunt numiti GETAE, GOTHONES, GOTHINI, GETAR, GETTAR, JETTAR, JOTTAR, GAUTAR2, GOTAR3, ca şi la indigeni, attrâ de la GA, GE, care e totuna cu GAU, GO, JO, GIO, GOJA, TERRA de Ia GIETA, care însemnează a naşte, a dezvolta, a răspândi cu mare largheţe (alţii sunt de cu totul altă părere şi anume că de la GAUT sau de la ATTYS, fiul râului Sangarius iubit de Cybele s-ar trage numele lor). SVIONES, SVEVI, SVIDIAR, SVIAR, SVEAR, SVIANAR s-ar trage de la Attys, de dată mai recentă; care mai este numit şi ODINUS, SVIDUR, SVIUR, SVIFR, FTOLSVIDUR, SVIDUDUR, SVIDRIR, SVIDI, de la SVIDIA, însemnând a devasta prin incendii. Şi se mai adaugă: SIGFADUR, SIGTHYR, SIGMUNDUR, SIGTHER, SIGTHROOR, SIGI; ba încă şi GAUT, GAUTE, GAUTUR şi WALGAUTUR, un ansamblu de nume administrative (de afaceri) şi care se purta în acea vreme, desemnând şi curaj şi înţelepciune şi o fineţe încântătoare la toate popoarele învingătoare; distrugerea ogoarelor duşmanilor, incendii, asedii, a mai fost numită şi ravagiu, ruină. De ce nu şi Thrasar (mai vulnerabil de cruzimea tăierii şi a arderii se cheamă, nu rareori este atacată mereu ca să fie expusă în public). Acesta mai este chiar şi nume şi obiect de cult al străbunului Attys prin ce1e mai nefolositoare jocuri (capricii) şi magii; după aceea l-au invadat superstiţiile, după cum aflăm din monumentele Eddice (este vorba de două culegeri de tradiţii mitologice şi legendare ale vechilor popoare scandinavice, n.t.) în locul şi la locuitorii SVITHI-OD, SVI-THOD, ni se transmite că s-a dat de la sine un nume nou şi perpetuu, acesta de abia pomenit.

§3. Şi nici nu sunt experţi în opere literare vechi care să nege această denumire pentru ODIN. Mai întâi, din motive gramaticale, aşa trebuind să fie scris numele lui, ca venind de la SVIDRIR, SVIDRISTHIOD şi nu SVITHIOD; sunt un fel de sofisme, ca nişte enigme pe care nu le poate dezlega nimeni. Dar mulţimea grămăticilor se umflă în pene, umblând după glorii zadarnice, precum ignoranţii noştri, din vanitate, le consideră admirabile. Fiindcă nu atât SVIDRIS, ci totodată prin alte titluri flexionare ale numelor, poate fi recunoscut Odinus, după cum deja am arătat mai sus. În cazul acestor vocabule în dezordine este întotdeauna mai clar dacă nu se exprimă decât în cazul unei multitudini de exprimări legate de acest cuvânt. Astfel este rezonabil de la GAUT sau GAUTUR, GAUTLAND, de la SIGI sau SIGTYR, SIGTUNA, de la SEMMINGUR, SEMMIING - HUNDRA, de la RAUMUR, RAUMELF, RAUMARIKE, de la INGI, INGLINGAR, de la SKIOLDUR, SKIOLDUNGAR, şi se vor găsi în genul acestuia cu miile, unde cel de-al doilea caz, nu clar, ci precis, spre care se înclină, este de preferat. Vezi pe lângă acestea şi alte documente de istorie - Thorstiens viikings soanr saugu (c. I), unde pot fi citite tocmai aceste cuvinte: pad eru Kallader Alfheimar, er Alfur Konungar ried fyri. Afheimo de la numele de rege Alfo. Ce vrea să spună? Că atacatorul, în opinia sa, ar avea mai degrabă nevoie să dovedească un alibi; dintr-un motiv similar cuvântul SVITHIOD sună popular SVEON şi mai mult, şi că întreaga afacere, în sine, în această manieră este spusă, că se poate duce la bun sfârşit numai prin sabie.

§4. Apoi, această vocabulă de ODINUS pare să fie cu mult mai veche decât sosirea lui pe lume. Iată pe ce se bazează cei care susţin acest lucru: sigur este că nu s-a făcut niciodată menţiunea acestui nume, înaintea apariţiei lui Odinus, nici de către scriitorii străini şi nici de către cei indigeni. Ei se forţează să impună contrariul cu abilitate şi prin bagatele, că după cum reiese din scrierile Eddice, aşa ar sta lucrurile. Căci astfel se găseşte în prefaţa scrierilor Eddice, unde în ambele cărţi, scrise cu multă grijă, ei numesc DROTZET al Inaltului Tribunal Pretorian, eroina prea cerescului şi însoţitorului, stăpânului, MARELUI GABRIEL de la Gardie, pe care Academia din Upsala o are de multă vreme: " thadan for Othin i Svithiod, thar var sa Kongur er Gylsi het: oc er han fretti til Asia manna er Aesir voru Kalladir, for han i moti theim, oc baud seim i fit riki en fatimi fylgdi ferd theirra. Hwar sem their dvol thust i londum, ja thar par ar oc trutho men artheir voru theßradandr thui ar rikis menn sa tha olika flestum mannum othrum at segurd oc vitj. Thar thotti Othin sagrit vellir, oc Landzkostir godur, oc Kaus fier thar Vorgarstadt sem nu heitir Sigtun". Odinus a plecat de acolo în Sveonia al cărei rege era Gylso. La el ajunsese cu faima numelui asiaticilor, cel căruia i se spunea AESIR şi care, la urcarea lui pe tron, i-a invitat pe toţi: aceştia au dat curs invitaţiei, fără zăbavă. Oriunde ţi-ai fi îndreptat privirea, nu vedeai decât recolte înfloritoare, căci pretutindeni înflorea pacea, printre localnicii de bună credinţă, erau acceptate de ei acele lucruri care erau gândite, în vreme ce pentru alţii, ştiinţa şi excelenţa formei erau mai ademenitoare. Odinus, acolo unde a văzut că-i merge recoltei şi că solul este fertil, a ales locul pentru cetate, pe care acum localnicii o numesc Sigtuna, thadan, spune autorul, for Othin et Svithiod. De aici, Odinus a sosit în Sueonia, după cum se numeşte ea astăzi. Cu numele acesta se etalează ea, dar, în afară de acesta, ea s-a numit mai înainte Svithiod după cum o confirmă scrierile Eddice editate de prea-deliberatul Ressenius, fiind vorba de o ediţie rezultată prin colaţionarea mai multor exemplare: Esstr thad for han nordut that sein nu heiter. Cuvinte care sunt absolut aceleaşi, ne asigură interpretul danez; aceasta concordă şi cu versiunea latină a islandezului Olaus Magnus din anul 1629. Prin urmare este vorba de acelaşi loc care acum se numeşte Svithiod, adică Svecia. De aceeaşi părere este şi Stephanus Olaus Islandezul când, în anul 1646, demonstrează interpretarea ornamentată a Hauniei. Dar despre aceasta şi despre multe alte cuvinte, nu mi se pare util a face apel la mai multe precepte decât s-a făcut până acum - ajunge.

9

Go Home;
Go Next Page >>
Go Previous Page <<

Home; Top ^; Continuare >>