CAPITOLUL I, 5-14

Rezumat Cap. I, 5-14 õ5. AltÇdatÇ puterea Sueonilor se Œntindea peste tot. õ6. DacÇ îara se nume­te Svia de la Svidia, o regiune distinctÇ de îara Goîilor. De ce Svidia? õ7. De ce locuitorii nu se numesc mai curƒnd Gautae decƒt Svioni de la Odinus: SVIFDAGR s-a nÇscut din Odin Sviful. õ8 Este cu totul ridicol sÇ se creadÇ cÇ numele de SUEONIA poate fi pus Œn legÇturÇ cu locul ­i pÇdurea (VEDEN?), idem de 1a ZWEI REICHE (douÇ imperii / imperiu dublu). õ9. SVIPIOD are un sens diferit, Œn timp ce numele de Svioni care mai sunt numiîi ­i Ingueones sau Ingevones (Œn ambele cazuri sunt scrise corect); este unul ­i acela­i nume cu Ingi, Ingve ­i Ingemundr. õ10. Cei care s-au numit Sciîi, s-au numit dupÇ aceea Sueoni (Sueones). De unde le vine numele de Sciîi. Pentru cÇ ei vin de pe Cƒmpiile Elisee, de aici li se trage ­i numele. õ11. Cine sunt Hiperboreenii? De cÇtre scriitorii strÇini li se spune astfel. De unde vine numele de Wgugih (Oghiughie). Cei mai vechi autori Œnîeleg prin acest cuvƒnt traiectoria zilelor terestre. õ12. OdinioarÇ, Œn patria noastrÇ, ereditatea se socotea prin numÇrul arcurilor ­i al sÇgeîilor. Ce semnificaîie au ARS ­i ARSDOBOLKAR Œn cele mai vechi norme legislative. õ13. NumÇrul 12 al sÇgeîilor era socotit la cei vechi drept hÇrÇzit de zei; de asemenea numÇrul de nouÇ zile avea aceea­i interpretare. õ14. Goticului SKUTA Œi corespunde Œn latinÇ verbul sagittare ("a ochi foarte bine cu sÇgeata").

õ5. Se insistÇ pe aceea­i chestiune: este, fÇrÇ ŒndoialÇ, de mirare de ce sÇ se apeleze la alte regiuni a cÇror denumire nu s-a tras din acela­i nume, dimpotrivÇ numele lor se cite­te cu acele nume cu care au rÇmas de multÇ vreme. CÇci este chiar u­or sÇ fie respinsÇ o atare obiecîie. DacÇ Œn acel loc, din scrierile Eddice, a­a s-a Œnîeles sÇ fie reprodus, unde, prin cuvinte clare, se aratÇ cÇ este mult mai nimerit ca domnia Sueoniei sÇ ŒnceapÇ cu Odinus ­i unde, dupÇ atƒtea erori i se poate fixa Œn sfƒr­it un loc de nÇdejde ­i, spre faima sÇrbÇtoritului, mai poate fi Œnvestit cu nume dintre cele monumentale, ceea ce poate fi transmis, cu legitimitate, la urma­i. Ca sÇ Œnchei, prin numele de Svithiod se desemna tot ce era la vedere Œn nord; celelalte domnii s-au numit altÇdatÇ tractus ("îinut Œntins"), aceasta ŒnseamnÇ o reuniune de îinuturi ale unui foarte Œntins imperiu - la nivelul universului. De fapt, de cei vechi a fost Œnlocuit cu Manheim, Gudheim, Alsheim, Jotnaheim sau Risaland / Vanheim, oc oll thau titi thar til halda (toate domniile care trebuiau sÇ fie urmÇrite de majestatea Imperiului Sueonic, dupÇ cum o afirmÇ clar Snorrus, cf. Snorrus, Œn versiunea lui Johannes Marlin, Slangerup p. 1). Cartea, publicatÇ Œn 1594 ne dÇ urmÇtoarea informaîie: "Norden for palude Maeoti ot swarte hass / kalde de paa gammel Norske Svithiode. Det nasn haswe de paa alle diáe kalde land fom ligge mod norden / oc erre somme as diáe land ”de fot fraast oc snee" (cum autorului i-a scÇpat traducerea textului gotic Œn latine­te, cutez a-l traduce eu, redƒnd de fapt esenîialul: "îinutul Svithiod fiind situat la nord de Marea de Azov, Œn cel mai nordic punct chiar, are un climat foarte aspru, regiunea este secÇtuitÇ de ger ­i zÇpadÇ", n.t.). SÇ adÇugÇm la aceastÇ sursÇ ­i pe Jordanes, acele capitole ( De Getarum sive Gothorum origine et rebus gestis, IV ­i V) Œn care gÇsim foarte clar ­i bine argumentat de unde ­i Œn ce chip au ajuns acolo prima oarÇ Goîii (Geîii), cÇ ei s-au a­ezat Œn Sciîia, vecinÇ cu Marea NeagrÇ ­i ne ­i descrie o serie de a­ezÇri ale lor; din ŒnsemnÇrile altor scriitori, citate de Nicolaus Ragvaldus, Œn al sÇu discurs (Herod., lib. IV), niciodatÇ Œndestul de lÇudat. ¸i nu este vorba numai de scriitorii indigeni, ci la ace­tia se mai adaugÇ ­i alîii strÇini de neam, Œn ale cÇror vorbe trebuie sÇ ne Œncredem cu forîa adevÇrului cuprins Œn ele, avƒnd rigurozitatea operelor pur ­tiinîifice: ace­tia sunt Herodot (c. IV), Xenofon (c. 11, Memoriale), Platon (Timaeus ­i Kritias) ­i mulîi alîii de mai dincoace, printre care unui se ŒnalîÇ deasupra tuturor. Acesta este Cl. Olaus Rudbeck ( Atlant., c. VII, õVIII).

SÇ ne Œntoarcem totu­i la Lucan, c. II din De bello civili, de la care aflÇm cÇ strÇmo­ii no­tri au strÇbÇtut Europa, Egiptul ­i Etruria ­i "au ajuns cu bÇrcile lor inclusiv Œn Sciîia Minor, la Lacus Maeotis, o mla­tinÇ neagrÇ plinÇ de tot soiul de neamuri".

õ6. A­adar, degeaba se strÇduiesc unii sÇ ne convingÇ cÇ Svialund, regiunea Sveonia distinctÇ de Gothia, derivÇ din Svidia, ceea ce ŒnseamnÇ "a pustii", "a arde". De asemenea, a distruge prin fier ­i foc sate ­i pÇduri, cÇci Œn ciuda faptului cÇ ogorul, atacat Œn interior, fusese, conform obiceiului, semÇnat ­i grÇpat, a fost totul preschimbat Œn mormƒnt, nemaialegƒndu-se nimic din rod. Primii care au venit pe aceste tÇrƒmuri s-au numit Sviar, ceea ce totu­i nu poate fi probat prin nici un document scris, demn de luat Œn seamÇ.

õ7. De­i denumirea a intrat Œn uzul general, totu­i lumea se ŒntreabÇ de ce nu mai degrabÇ GAUTA sÇ fie numiîi locuitorii, decƒt SVIONES de la Odinus, cÇci cu multe secole Œnainte de apariîia lui Odinus, s-a dat denumirea acestor populaîii, dupÇ cum am arÇtat mai sus ­i acest adevÇr istoric poate fi lesne probat prin istoria diferitelor popoare ­i neamuri. Ce sÇ mai zÇbovesc asupra acestuia? DacÇ totu­i se va mai gÇsi careva sÇ punÇ la ŒndoialÇ legenda nomenclaturii, atunci un singur argument Œi va fi de ajuns: de ce aceastÇ etnie nu a uzurpat numele Œnainte de Odinus. Lang fedgatal totu­i nu se Œndoie­te de faptul cÇ aceastÇ etnie ­i-a Œmprumutat numele de la fiul lui Odinus, numit Svifdage.

õ8. Din toate aceste consideraîii reiese clar cÇ cineva totu­i susîine cÇ Sueonia se poate deduce de la lacul ­i pÇdurea Veden ("se lacu et veden sylva") - sintagme pomenite mai sus - opinie de care mai curƒnd poîi sÇ te miri decƒt s-o respingi. Nu mai puîin valabilÇ ar fi ­i opinia cÇ ar deriva de la zwei Reiche (douÇ domnii / imperii), idei despre care Messenius a afirmat (Spe. Suec. et Goth , c. VIII) cÇ te "Œmpietresc de drept ­i de fapt erorile acestora".

õ9. Din cele spuse mai sus, rezultÇ clar cƒt de mult a avut "de suferit" svithiod, adicÇ puterea sau imperiul Sueonilor. ×ntru zÇdÇrnicirea acestei spuse' un bÇrbat nu necunoscÇtor Œn ale istoriei patriei ­i AntichitÇîii (acum a trecut deja Œn rƒndul celor fericiîi), vine cu un argument Œn sprijinul Sueonilor, al Goîilor (Geîilor) ­i al lui Odinus; la Œntoarcerea la conceptul de Scandia toate amestecƒndu-se: fÇrÇ dubiu cÇ Svealand este ceva diferit de Svearik sau Sviavelldi, cÇci pe lƒngÇ aceasta, alte monumente literare ale strÇmo­ilor no­tri, existÇ ­i legi ale patriei, Œn care este susîinut, prin cuvinte clare, urmÇtoarea situaîie: "Swerikis Rzjke a aff Hedhna Warld samankomit / af Swealand oc G”tha", cap. 1 princ. Konungz Valter, e.e. ("Regatul Sveoniei, conform cu ultima amintire a religiei profane, s-a Œnchegat din regiunile Sveoniei ­i Goîiei"). Tot la fel stau lucrurile ­i Œn cazul substantivului propriu Svithiod Œn loc de Svealand care se distinge clar de GOTHALAND. Cf. 1egendei Vilkina (p. d. 76): "Vilkini kunungr eignadist med rikinu, oc hernadi thad land er kallad var Vilkinaland en thad heitir nu Svithiod oc Gautland, oc alt Sviavelldi, Skaney, Sialand, Jutland, Vinland, oc oll thau riki er par til halda". ("Regele Vilkinus, prin forîa armelor, ­i-a Œnsu­it regatul Vilkinaland care astÇzi este format din Sveonia, Gothia, Scania, Selandia, Jutia, Vinlandia (Vandalia) ­i din toate regiunile care se aflÇ la graniîa cu acest imperiu"). A­a cÇ, spre a spune lucrurilor pe nume, Svithiod se deosebe­te de Gautland ­i Sviavelldi. ¸i sÇ ne bazÇm pe aceea­i istorie: af heiti ens, fyrsta haufdingia tekr hans riki' nafn, oc su thiod er han stiornar (de la numele celui dintƒi principe al lui fost numit regatul ­i nu de la poporul peste care princepele domnea. Acesteia meritÇ cu prisosinîÇ sÇ i te Œncrezi, conform spuselor de mai sus. Astfel, de la Ingve, sau Inge vine cuvƒntul Sueones ­i Ingveones. Ingveones, dupÇ Plinius (lib. IV, C. XIII), ba chiar ­i dupÇ Tacitus (De mor. Germ., c. 12); ­i ei nu se numesc prin ceva obscur sau ascuns, ba chiar prin ceva mai deschis ­i mai limpede, adicÇ ei sunt acei cetÇîeni care au fost sub dominaîia ­i autoritatea Ingonilor. Ingi sau Ingve, Inge sau Ingemunder desemneazÇ unul ­i acela­i lucru, dupÇ cum citim Œn cele mai multe documente consacrate acestui nume.

õ10. Dar s-au mai numit ­i Sciîi, care mai apoi s-au chemat Sueoni, cf. unui vechi manuscris numit Chronicon. As Iaphet dre komne Skyter oc Geter, som langt epter Kalladis Gother / oc nu Swenste. ("Sciîii ­i Geîii s-au nÇscut din Iaphet care mai tƒrziu, dupÇ Goîi, s-au mai numit ­i Sveoni".) Dar Œn nici o culegere de legi scrise de mƒnÇ, nu este scrisÇ gre­it ordinea aceasta. Chiar ­i Isidorus (Œnceputul Cronicii ­i cap. urmÇtor) Œ­i Œncepe astfel cronicul: domnia Goîilor (fÇrÇ ŒndoialÇ se va citi Geîilor -n.t.) este cea mai veche, cÇci s-a nÇscut din domnia Sciîilor. Sciîii sunt cu adevÇrat arca­i strÇluciîi, ei ridicƒndu-se cu mult deasupra altor popoare pentru cÇ lor acest soi de arme le era absolut propriu - tocmai de aceea Herodot (IV, 27) le-a zis ARIMASPOI, adicÇ "cei care îinteau bine cu sÇgeata" (cu toate cÇ legenda spune cÇ Arimaspii nu aveau decƒt un ochi, n.t.); ei erau arca­i cÇlÇri (ippotoxotai, Thuc. 11, 139); Laurentius Valla i-a dat aceea­i interpretare care mai apoi a fost recunoscutÇ ­i de cÇtre Henricus Stephanus. Pe deasupra, Herodot (I, 73) a numit me­te­ugul de a mƒnui bine arcul ­i sÇgeîile tenhn tn toxwn, adicÇ "arta de a ochi cu sÇgeîile", iar Xenofon (Despre faptele ­i vorbele lui Socrates, I, III, traducÇtor Œn latinÇ cardinalul Nicenus), unde se spune cÇ, spre deosebire de celelalte popoare, Sciîii ­i Tracii sunt dotaîi de la naturÇ cu aceastÇ netÇ superioritate Œn a mƒnui arcul ­i sÇgeîile. Dar cÇ, spre deosebire de spartani care mƒnuiesc bine sabia ­i scutul, Sciîii ­i Tracii nu ŒndrÇznesc sÇ le mƒnuiascÇ ­i invers, spartanii refuzÇ sÇ se batÇ cu primii, folosind armele lor, arcul ­i sÇgeata.

Lucan (Lib. III) Œi nume­te ­i pe Geloni sagittiferi volucres, adicÇ "din mƒinile cÇrora sÇgeîile zboarÇ precum pÇsÇrile", iar Gelonii sunt o populaîie scitÇ. DupÇ cum Lucan (c. II) afirmÇ, ­i Masageîii sunt sciîi, ca ­i Gelonii care se gÇsesc Œn jurul Lacului Maeotis, adicÇ al MÇrii de Azov, mergƒnd Œn cÇruîe scitice sau cÇlÇrind pe cai care zburau, ca pÇsÇrile, precum sÇgeîile. Prin arta mƒnuirii arcului ­i sÇgeîii strÇmo­ii no­tri s-au distins de celelalte popoare, dupÇ cum ne-o confirmÇ istoria naîionalÇ. CÇci ei ­tiau sÇ trimitÇ sÇgeata cu o precizie perfectÇ, ei mergeau Œn rÇzboaie sau Œn ŒncÇierÇri cu trupul dezgolit ca sÇ arate du­manului cƒt sunt ei de experîi Œn îintÇ perforƒnd cu sÇgeîile lor exact locul vizat. De iscusinîa lor Œn mƒnuirea arcului ­i a sÇgeîilor ne stÇ pildÇ Magn. Sigurdar., Magnusa Barfots ­i legenda lui Olof Trygfars (Flot. Lb., III, c. 8) ­i Œn multe alte locuri. A­adar, Sciîii au fost printre primii strÇmo­i ai no­tri. Mƒnuitul arcului ­i al sÇgeîii la Sciîi se ŒnvÇîa ŒncÇ din fragedÇ copilÇrie; Florus (Lib. III, c. VIII) relateazÇ cÇ un copil refuza mƒncarea de la mama lui pƒnÇ nu-i arÇta, prin propriul ei exemplu, cum era lovitÇ de sÇgeîi. ToatÇ speranîa lor era Œn sÇgeîi, ne relateazÇ Tacitus (De mor. Germ., spre final). Ei rÇtÇceau cu cirezile, hergheliile, cu caprele ­i oile prin pÇduri ­i pustiuri necultivate, de unde li s-a zis Nomazi, PÇcurari, de cÇtre Homer, Strabon ­i, printre alîii ­i de cÇtre Silius (I, III).

Ei nu aveau case, locuiau Œn cÇruîe, rÇtÇceau pe cƒmpuri, ­i a­a rÇtÇcitori cum erau, aveau prin preajmÇ Œntotdeauna penaîii. Strabon Œi situeazÇ spre Nord, unde suflÇ CrivÇîul, iar Diodor din Sicilia (Bibl. Hist., c.p.m. 209) relateazÇ cÇ locuiau o insulÇ numitÇ Basilea Œn care, pe vreme de furtunÇ, ie­ea la ivealÇ un soi de chihlimbar foarte strÇlucitor, care nu se gÇsea Œn nici o altÇ parte din lume: acesta se mai numea ­i electrum. Urania, fiica cerului, dupÇ moartea tatÇlui, a acceptat sÇ domeascÇ peste Basileia ­i Œn urmÇ s-au nÇscut din ea diadoou th basileia, succesorii testamentari ai domniei, Hyperioni (Diod. Sic., Bibl. Hist., c. III, cap. 7, 9, 10, 13 ­i 14). Solinus adaugÇ cÇ dintre insulele locuite de germani, Scandinavia este cea mai mare ­i cÇ nimic Œn aceastÇ insulÇ nu este mai de preî decƒt sticlÇria care oferÇ ­i cristalul, dar ­i chihlimbarul pe care germanii Œl numesc cu un cuvƒnt indigen GLAESUM (STICLA). Plinius Œl nume­te sticlÇrie (XXVII, 1, 2). ¸i tocmai Œn Sveonia noastrÇ, Œn regiunea Helsingiei, existÇ o vale care se cheamÇ ELYSIA [(Valea sticlei = Glysisdal, Elysisdal, LIUSDAL), dupÇ Ovidius, Cƒmpiile Elizee, dupÇ Vergilius, Glysis hed, Elysis hed, adicÇ LIUSHED] (Vezi ­i Tacitus, De mor. Germ., XLV; Tibull., I, 3, In Messal.). Conform ilustrului D. Gustavus Rosenhanus ­i care Œn anul 1658 prezida aceastÇ provincie, mi-a vorbit despre locurile din care se expediau mÇrfuri, ca venind de la Elyzeeni ­i Naharvali, care odinioarÇ ar fi locuit aceste îinuturi; Tacitus (De mor. Germ., XLIII) relateazÇ despre Manimos [Manheimos] Elyzieni ­i Naharvali. Citƒndu-l pe Plutarh care, la rƒndul lui Œl citeazÇ pe Homer, afirmÇ cÇ Œn Cƒmpiile Elyzee se aflÇ capÇtul PÇmƒntului, cÇci acolo umbra se face vÇzutÇ ­i astfel pune capÇt globului pÇmƒntesc; acolo unde lumina este ŒmpiedicatÇ, iar soarele coborƒnd dubleazÇ umbrele crescƒnde, Œncepe imperiul lui Radamantes, adicÇ Infernul.

De ce de la goticul lysa, iar acesta, la rƒndul lui, de la lius, liusis sau lysis? Originea lui este clarÇ, pentru cÇ vara cƒmpiile acelea, dupÇ cum le spune ­i numele, sunt vÇzute totdeauna lucitoare; de aici poeîii au nÇscocit sintagma "la locurile fericite ale celor drepîi", "Œn insulele fericite", "acolo unde nici vƒnturile nu bat, nici norii nu-­i descarcÇ ploaia" ­i "Œntotdeauna cerul este senin ­i rƒde cu o luminÇ rÇspƒnditÇ mÇrinimos" (Lucret., De rerum natura, c. III, pe la Œnceput) sau Œn Horatius, Epoda XVI :

"Ne pÇrÇse­te Oceanul planetar, suntem Œnconjuraîi de ogoare
ajungem la preafericitele cƒmpuri, la bogatele insule:
iatÇ, ni se redÇ ogorul nearat atƒîia ani -
acum Ceres ni-l oferÇ Œnfloritor ­i ŒncÇrcat cu ciorchini de struguri.
MÇslinii Œ­i scot mugurii ­i toîi copacii sunt Œmpodobiîi de muguri;
RÇ­ina ne­te din stejarii munîilor Œnalîi
­i se prelinge prin scoarîÇ pƒnÇ la pÇmƒnt.
Acolo vin de la sine direct Œn cÇdelniîa capelei "

(Vezi ­i comentariile lui Acronius Porphyrionus din Rotterdam, precum ­i ale altora privind oda Œn discuîie). Mai pot fi auzite ­i alte versiuni privitor la originea numelui acestei regiuni; printre ele ­i cea a lui Platon (Gorgias, p.m. 370 ff.). Vergilius, de pildÇ, opune Cƒmpiilor E1izee, Lacus Stygias (unde domne­te Plouton, "zeul" Infernului, n.t.), nigra Tartara, loc rezervat dupÇ moarte celor rÇufÇcÇtori, necredincio­ilor, unde se dƒrdƒie de frig (Vezi ­i Hesiod, Theogonia, v. 682, 721, 736 ­i Platon, Phaedron, p. 517 ff.). Atƒt Stygii lacus, cƒt ­i umbra Stygiae al lui Seneca, vin de la goticul STYG. Verbul este styggias formidare ("a se teme de styg"); de aici s-au format multe alte cuvinte Œn limba noastrÇ. ×n greacÇ existÇ verbul sugew, avƒnd acela­i sens, interpreîii ŒnsÇ se Œndoiesc de originea elinÇ a acestuia (Socot cÇ ar putea mai degrabÇ trimite la vechile cuvinte romƒne­ti: 1. StrigÇ = "buhÇ de culoare cenu­ie cu ochi portocalii, mai Œnsemnƒnd ­i strigoaicÇ, vrÇjitoare", precum ­i 2. Strigoi, n.t.) (Vezi ­i Vergilius, Aeneis, p. 237 ­i 251). Pe bunÇ dreptate se pune chiar Œntrebarea de unde a fost numit de cÇtre cei vechi GLESARIA: fÇrÇ ŒndoialÇ cÇ vine de la verbul GLA care ŒnseamnÇ "a strÇluci", "a luci", iar de aici GLEA, GLIA, GLOA, GLIOSA ­i LYSA = "a lumina" (Nu este exclus sÇ poatÇ fi pus ŒnlegÇturÇ cu vechiul romƒnesc GLIE, "pÇmƒnt arat" ­i cu GAIA / GEIA / GE, "pÇmƒntul-mamÇ" ­i bineŒnîeles grecii sÇ-1 fi luat de la noi ­i nu invers, a­a cum este cazul ­i cu wallach din germanÇ Œnsemnƒnd "cal castrat", cum este cazul ­i cu Falii de Vest (Westfalen) ­i de Est (Ostfalen) ­i cu felahii la egipteni ­i indieni, toate aceste etnii ale cÇror nume sunt raportate la cultura pÇmƒntului, agriculturÇ, avƒndu-­i obƒr­ia Œn cuvƒntul strÇmo­esc valah, cea mai veche etnie romƒneascÇ atestatÇ pƒnÇ acum, cf. Homer, Iliada, II, 739, n.t.). CÇci nu stau lucrurile ca Œn cazul latinescului Aquilo,-onis ("crivÇî"), grece­te Boreas, ­i care afirmÇ cu seninÇtate Aulus Gellius (II, 22) s-ar fi format de la boatus, ŒnseamnÇ "muget" ('apo th boh), Œn vreme ce ni­te bÇrbaîi erudiîi, care s-au dedicat de mult literelor ­i antichitÇîilor, nu pot aproba o asemenea explicaîie etimologicÇ, credibilÇ numai la nivelul pruncilor.

õ11. Acesta este ­i cazul toponimului BASILIA pomenit de Pytheas din Marsilia (vestit navigator ­i geograf din sec. al IV-lea Œ.e.n., n.t.) ca fiind sediu al Sciîilor regali: basileio ŒnseamnÇ chiar "regesc", "regal" (Plin. XXXVII, II). Iau martor chiar pe Herodot (IV, 56) Œntr-un pasaj unde Gerrhos relateazÇ clar despre îinutul Sciîilor nomazi ­i despre cel al Sciîilor regali ("t¢n te tn Nomadwn wrion kai ton tn basilhiwn Skuqewn"). ¸i Lacus Maeotis (Marea de Azov, n.t.) este locuit de Sciîii Regali ­i de Sauromaîi ("Maihtin, Skuqa te tou basilhiou kai Sauromata"). IatÇ pƒnÇ unde se Œntindea odinioarÇ imperiul Sveonilor, dupÇ cum deja am spus mai sus (aceasta este perfect valabil ­i pentru Geto-daci, care secole, de nu chiar milenii, au locuit amestecaîi cu popoare germanice, atƒt Œn Peninsula ScandinavÇ, cƒt ­i Œn Rusia MeridionalÇ, n.t.). Acei Sciîi care au locuit Œn Asia, se cuvine sÇ-i numim Nomazi (Skuqa tou Nomada, Hdt. I, 73). Pe aceea­i insulÇ - BASILIA - cei vechi au numit-o BALTHIA de la BALDUR sau Apollo sau de la arcurile ­i centurile ( baltheis) de care se foloseau Sciîii, sens Œn care meritÇ sÇ-l amintim pe Herodot (IV, 11, 19 ­i 50, VI, 74), unde vorbe­te cƒnd de arc, cƒnd despre Hercule Balthicul (centuron) ­i nu numai despre Scytha ca fiu al lui Hercule, de la care s-au numit Regii Sciîi (Plin., 1.c., Hdt., IV, 8, IX, 10). Apollo Œnsu­i este numit de Vergiliu cel purtÇtor de arc (Verg., Aen. III). Iar Œn cartea a V-a a aceleia­i Eneide o spune explicit: " Acum sÇ ne fie permis sÇ explicÇm cum s-a ajuns de la centurÇ la cuvƒntul Mare BalticÇ (belte), cum apare acest cuvƒnt Œn documentele vechi. Sciîii numiîi Regali, mai erau numiîi ­i Hyperboreeni⁴, iar sediul acestora era insula Hyperboreenilor, Yswer Norden, Œn gr. 'uper, poetic super la latini, Yser la Goîi ­i Sveoni, literele p ­i s se folosesc alternativ, una Œn locul celeilalte." La fel poate fi explicat ­i SCAN, azi SKAN / SKANE, Scania numitÇ Œn vechime Scandia. Ca Scandia, Scanau, Scanorum sive Scandorum insula (Insula Scanilor sau Scanzilor), nume sub care mai existÇ o regiune situatÇ dincolo de celelalte regiuni, care intrÇ Œn contact cu Aquilonul (CrivÇîul). De aceea Lucanus Œi pomene­te ca locuind o regiune situatÇ sub cercul glacial sau sub Ursa HyperboreeanÇ (De bell. Civil., V, p. m. 121), iar Cicero, citƒnd din poematica lui Aratus, spune: "urmeazÇ a­adar Septentrionalii" (De nat. deorum, II, p.m. 47); Seneca Œl nume­te Polul Nord, prin sinecdoca Ursele: carul de gheaîÇ al Ursei hiperboreene (Med. Act., II, cor. V, v. 315).

×n vechime, strÇmo­ii no­tri i-au zis Scandia, acest lucru fiind confirmat, printre alte scrieri, inclusiv de cronici. Astfel, Œn fragmente de legi, printre cele mai vechi sunt ­i cele prescrise Sveonilor ­i Goîilor Œn anul 1375, unde Sveonia este numitÇ YSWERSTOG / OSTWANSTOG ­i NORDANSTOGH (Diod. Sic., Bibl. Hist., p.m. 91 ...). Din tradiîia celor vechi, dupÇ cum o aratÇ Diodor, a­a s-a gÇsit sÇ fie reprezentatÇ grafic. De cÇtre cei vechi, locuitorii acestei insule au fost numiîi Hyperboreeni; cu atƒt este mai demn de crezare, cu cƒt aceastÇ sentinîÇ este a­ezatÇ la Œnceputul cÇrîii. Hyperboreenii au fost numiîi de la adverbul 'uper, "peste", "dincolo" ­i Borea, "CrivÇî", deci cei care locuiesc dincolo de bÇtaia crivÇîului (Plin., VI, 1 3), iar la scoliastul acestuia, Adamus (p.m. 149, 111, 83): "Danii, Sveonii ­i Normanzii, precum ­i celelalte popoare scite au fost numite de cÇtre Romani Hyperboreeni; pe ace­tia Marcianus i-a ŒncÇrcat cu laude de tot felul." Scriitorii greci (printre ei ­i Diodor Sicilianul, Lib. III, p.m. 132) ­i Plutarh, De facie in orbe Lunae, p. m. 941), i-au numit populaîii vestice, atlantice ­i hiperboreene; Tacitus (De Mor. Germ., CXLV) relateazÇ: "dincolo de Svioni nu existÇ decƒt o mare calmÇ, aproape imobilÇ care ŒnconjoarÇ ­i Œnchide globul terestru." Dintre toîi ceilalîi sciîi, hiperboreeni erau ni­te oameni cu totul aparte, subliniazÇ RUDBECKIUS.

õ12. ×n legile noastre, atƒt mai vechi, cƒt ­i mai recente, nu se face numai menîiunea sÇgeîilor, ci Œntotdeauna sunt pomenite ŒmpreunÇ arcul ­i sÇgeîile. ×n probleme de mo­tenire, cƒnd se fÇcea succesiunea, acela din fii era socotit mai norocos ­i deci ­i mai puternic Œn rÇzboaie, care mo­tenea 12 arcuri: acesta se numea, de fapt, scit. ¸i, dupÇ cum o demonstreazÇ codicele, Œn concordanîÇ cu toate celelalte reglementÇri, acesta avea titlul de agent prin ereditate - ARFDABOLKER, ARF Œnsemnƒnd atƒt "sÇgeatÇ", cƒt ­i "arc". Cum averea se socotea Œn funcîie de numÇrul de arcuri ­i sÇgeîi, obicei transmis ­i la strÇmo­ii no­tri geîi care descindeau din sciîi, adevÇraîii sciîi erau socotiîi a fi doar aceia care posedau de trei ori douÇsprezece arcuri ("thre t”lptir SKUTHA strang ok bogha"), iar prin cuvƒntul ARF se Œnîelege atƒt "sÇgeatÇ", cƒt ­i "arc". Acest mod de a judeca lucrurile era oglindit ­i Œn titlul de ereditate ­i, cu cƒt un fiu mo­tenea un numÇr cƒt mai mare de arcuri ­i sÇgeîi, cu atƒt era mai vrednic pe cƒmpul de bÇtÇlie; iatÇ-l aici instituit ­i Œn contextul unei vƒnÇtori: "DacÇ cineva, Œn propria-i pÇdure, deci, pe propriul sÇu domeniu de vƒnÇtoare, dupÇ ce a Œncolîit o fiarÇ, simîindu-se obosit, vrea sÇ se odihneascÇ ­i, astfel nu mai continuÇ vƒnÇtoarea, pune pe urmele fiarei un arc sau o sÇgeatÇ; iar dacÇ, dupÇ aceea, fiara este ucisÇ de cÇtre alîii, acestora le revine pielea, iar celui care a tras primul cu sÇgeata Œi revine restul fiarei; iar dacÇ se va isca o nemulîumire, atunci se va recurge la arbitrajul bÇrbaîilor de bunÇ-credinîÇ (bÇnuiesc cÇ nu este vorba de un proces la tribunal, ci de o asociaîie a vƒnÇtorilor ŒnsÇrcinatÇ a rezolva atari neŒnîelegeri, n.t.), a­a cÇ se va rezolva totul cu eleganîa care ne este caracteristicÇ" (Oare aceasta sÇ fie ­i rÇdÇcina ontologic-gnoseologicÇ a vechii zicale romƒne­ti "a vindea pielea ursului din pÇdure"?, n.t.)

õ13. Am spus cÇ, Œn legile noastre, prin cuvƒntul ARF, se Œnîelege nu numai "sÇgeata", ci ­i "arcul", care se mai nume­te ­i ARMBORST. Sintagma ARMBORST ATARS BRESTER are sensul "sÇgeata este trasÇ cu arcul".

×n legile noastre, atƒt Œn cele vechi, cƒt ­i Œn cele mai dincoace, se menîioneazÇ ca arme doar arcul ­i sÇgeîile, de unde li se trage ­i numele de Sciîi. Conform informaîiilor furnizate de Kongbr (c. XXIX din Codex Magni Erici ­i c. XXIV din legile generale (Codul civil) ale regelui Christoph), luptÇtorii purtau cƒte 12 sÇgeîi corespunzÇtor cu numÇrul zeilor, cf. Virg. (Georg., I, p. 41): "De aceea pe pÇmƒntul nesfƒr­it domne­te soarele daurit prin cei doisprezece a­tri ai lumii."; la Homer (Iliad. I, p.2, v. 3) gÇsim folositÇ cifra 9: "preî de nouÇ zile zburau sÇgeîile lui Zeus prin armatÇ" .

õ14. Din citatele date mai sus, precum ­i din alte surse, s-a vÇzut cÇ Skyta ŒnseamnÇ, Œn legile noastre, "a trage cu arcul ­i sÇgeata"; aceasta reiese mai clar din VOSSIUS, SCIOPIUS, CELLARIUS ­i BORRICHIUS (De variis linguae latinae aetatibus: Defensione Vossii adversus Sciopium)
.

9