Carol al XI-lea
Note adaugitoare
Capitolul I
Capitolul II
Capitolul III
Capitolul IV
Capitolul V
Capitolul VI
Capitolul VII
Capitolul VIII
Capitolul IX
Salutul meu adresat cititorului
Summary
Nota traducatorului
Home
 

După o îndelungată disertaţie în cadrul Academiei de Ştiinţe,
s-a hotărât să se facă public cunoscut acest adevăr istoric de către autorul Carolus Lundius.
Cu aceeaşi ocazie s-au mai adăugat câteva date privind antichităţile Sveonilor, Goţilor/Geţilor,
precum şi ale altor neamuri; lucruri care până acum nu fuseseră atacate de către alţii, sunt date acum la lumină, pe scurt, de către acelaşi autor.

PREA STRĂLUCITULUI ŞI PREA PUTERNICULUI PRINCIPE ŞI STĂPÂNULUI

CAROL AL XI-LEA, REGE AL SUEONILOR, GOŢILOR ŞI VANDALILOR

MARELUI PRINCIPE AL FINLANDIEI, DUCE AL SCANDINAVIEI, ESTONIEI, LIVONIEI, CARELIEI, Bremenului, Verdenului, Stetinului, Pomeraniei, Cassubiei şi Vandaliei, principe al Rugiei, Ingriei, stăpân al Vismariei şi deopotrivă al Comitatului Palatin Rhenania, duce peste munţii Bavariei, Jüllich şi Clivie, prea credinciosului şi fericitului August, prea bunului meu Rege şi Stăpân

Prea strălucite şi prea puternice REGE, prea blândule STĂPÂN!

Cutează această umilă cărţulie - şi totuşi demnă de atenţia unui spirit elevat - să fie supusă privirii serenissime a Majestăţii Voastre Regale; ei bine, da, pentru că prin aceasta oricine îşi va putea aminti de acele lucruri despre care cărţulia glăsuieşte şi cărora Maiestatea Voastră REgală li s-a dedicat, cu trup şi suflet, încă din anii tineri - toate o mărturisesc cu prisosinţă: vreau să spun JUSTIŢIA şi ECHITATEA germană; acestor două nobile misii şi calităţi li se adaugă BLÂNDEŢEA de o rară fineţe şi cu multă prudenţă mânuită de Maiestatea Voastră Regală, aşa încât în EA se oglindeşte prefecţiunea înţelepciunii umane, aşa încât, dacă aceste însuşiri ar fi reprezentate pe scena unui teatru, acesta ar răsuna într-o asemenea măsură de strigătele şi aplauzele mulţimii, încât s-ar răspândi pe întregul glob terestru până la capătul lumii. Şi nu e deloc de mirare, căci oriunde s-ar prezenta un asemenea spectacol, ştergându-se lacrimile şi mizeria unor bieţi oameni nevoiaşi, iar cei năpăstuiţi pe nedrept / încărcaţi pe nedrept de povara unei pedepse privative de libertate /, vor afla libertatea şi un refugiu lipsit total de griji la pieptul Maiestăţii Voastre Regale; şi de ce nu şi alţi cetăţeni, din alte pături sociale, vor găsi salvarea alergând spre această sfântă Ancoră; prin mişcări lente ale navei lor, vor descoperi şi portul mult râvnit şi locul cel mai tihnit, unde să-şi arunce ancora. Aşadar, condiţia umană în acest chip şi câte altele se restabileşte, prevăzând toate legate între ele, păstrând cu multă grijă atât pe cele generale, cât şi pe cele particulare, până şi chiar bugetul statului menţinându-l, în chip fericit, constant, este foarte firesc să fie salutat, strigându-se într-un glas, cu totul meritat, că Tu, o Auguste, eşti REGE şi TATĂ AL PATRIEI (Pater Patriae). Dar acest om uriaş, pe bună dreptate, este înconjurat de laude, pretutindeni şi pe câmpul de luptă este încărcat de laude şi de învinşi şi de învingători, fie bătrâni, fie în floarea vârstei, aşa că laudele pe care eu i le aduc sunt cu totul neînsemnate faţă de cea mai înaltă stimă pe care ar trebui să i-o arăt. De ce nu am  spune-o deschis că Majestatea Voastră este în imediata apropiere a Dumnezeirii, pe bună dreptate, căci, după cum se vede, chiar şi în această mică ocazie - tipărirea prezentei cărţi - s-a implicat. Cu adevărat sunteţi întruchiparea Dumnezeului celui Mare despre care se crede că nu poate fi abătut de nici o meteahnă a omului de rând, sau într-o măsură cu totul neînsemnată, căci El se înalţă de la sine prin orice mijloc cu putinţă. Priviţi, Înălţimea Voastră Regală, cu fruntea senină la acest omagiu mult prea modest, la cărţile, deloc voluminoase, care Vi se depun, cu multă închinăciune, la altarul Maiestăţii Voastre. Pentru cărţulia de faţă sunt recunoscător mai întâi Maiestăţii Voastre Regale şi apoi celor devotaţi mie care au sprijinit publicarea ei, în frunte cu Alteţea Voastră: fie ca şi în viitor să fiţi la fel de blând la rugăminţile, speranţa şi încrederea celor care apelează la mărinimia Alteţei Voastre ca la un Dumnezeu atotputernic al scumpei noastre patrii, precum şi al întregului glob pământesc şi să vă avem sănătos şi ferice cât mai multă vreme de aici încolo, spre bucuria celor care au nevoie de Maiestatea Voastră! Prea sărbătorească să fie ziua şi să ţină şi la urmaşii noştri, în care cerul ne-a trimis această mult strălucitoare stea, stea prea binecuvântată, aducând cu ea pe pământ bunătatea unui destin fericit - din cer să ne-o trimită din nou şi să ne izbăvească de toate relele. De ce nu, aş vrea ca Muzele să poruncească să rupă tăcerea buzelor mele şi să compun un poem acompaniat la liră prin glasul căruia, prin urări imaculate, să întrunească sufragiile altora şi totodată să fiu răsplătit cu aplauze şi să mă înalţe mai sus.

Carole, tu rege al Nordului, glorie a Pământului, podoabă a lumii, prea mare învingător,
Pe care îl cântă artele, virtuţile înălţându-l la stele:
Justiţia nu-i ea prima laudă? Bastonul noduros nu
Sunt muncile lui Hercule pe care le cinstesc toate neamurile, într-un glas:
Printre primele neamuri, cel al Svionilor fu de tine cu arma învins
Şi câte mai alte noroade căţărate pe ziduri
Şi-astefl regatul acesta fu într-o clipă prefăcut în ruină.
Căci nu aceasta a fost treaba noastră?
Să lovim cu cruzime corpul şi articulaţiile  lui.
Spuneţi-mi, Muze, cine prin legi şi-a mărit aşa de mult ţara, hotarele ei,
Spuneţi cine a fost cel dintâi ce a stins cumplitele focuri ale crudului Marte?
El a fost cel ce a stins şi-ntr-o clipă, el singur reclădi totul.
Aşa mi s-a înălţat peste toţi slăvitul CAROL, de a redat multor neamuri traiul lor veşnic.
Aşa prin măreţul lui Suflet, măreaţă şi CONCORDIA domniei lui fu,
PIETATEA-nfloreşte, DREPTATEA ce mamă a egalităţii e;
Iar străbuna CURIE strălucească-ndestul în veşmântul Senatului.
Cetăţenii s-adună cu toţii spre a-l cinsti întru totul pe Regele CAROL,
Cel care, ştergând vechile norme penale, institui noi pedepse, mai drepte ca altele;
El socotind, cu dreptate, că legile nu pot fi de-a pururi aceleaşi,
Făcu legi mai drepte. După EL, CAROLUS, LEGEA e tot ce pe lume-i mai sfânt.
EL CAROLUS, întru totul mai drept şi măreţ, îl întrece pe Apollo.

    Trăiască Augustus, doar prin el se salvează, prosperă tot ce-i bun pentru patria noastră; să sporescă forţele ei, ocolită să fie de rele, căci numai astfel va putea năzui către culmi;

    Regina lui - mamă, cine-i - desigur, e Hedwig, născută din sânge de nobil dintr-o familie de nordici
    Cu totul aparte vestiţi pe Pământ. Să trăiască!
    Ea care MAREA DRAGOSTE faţă de popor întrupează!
    Parte numai de bucurii să aibă acuma şi-n veci de-aci înainte!
    Să trăiască şi să înflorească UDALRICA, regina soaţă
    Şi cea mai mare stăpână de pe pământ,
    Pildă de cinste şi onoare a spiritelor cereşti!
    Să înflorească şi vlăstarele regale prea demne de regat!
    CAROLUS, înainte de toate, al cărui schiptru va sta aşa tihnit
    După ce a purtat războaie mari, iar scuturile vor fi părăsite în cer.
    Rămâne mai departe familia sortită, urmaşii; printre ei se numără nepoţii,
    Dar prin destine asemănătoare, de aceeaşi strălucire.
    Mereu să aibă parte numai de lucruri BUNE,
    Să nu fie clintită nici de limita lucrurilor şi nici de veacuri!
    Acestea, Muza mea graţioasă îţi urează,
    Cântându-ţi virtuţile în note iţite din inimă.
    Primeşte, blândule REGE, primeşte, Tu, GLORIA REGILOR,
    Primeşte aceste cuvinte născute în sufletul meu înflăcărat;
    Şi, oriunde mă aflu te cântă pe Tine cuvintele mele
    În note atent rostuite, pe tine te-nalţă, te cântă, atât cât ele-s în stare,
    Se târăsc pe pământ ca o fibră subţire
    Şi-ţi cad la picioare, la picioarele MAJESTĂŢII VOASTRE SACRE.

 

Cu o credinţă foarte devotată
Şi foarte supus cât voi trăi
CAROLUS LUNDIUS

9

Go Home;
Go Next Page >>
Go Previous Page <<

Home; Top ^;