Rezumat Cap. III, 7-14 õ7. Autoritatea ­i Puterea aritektonikh (arhitectonic, adicÇ structurat perfect ca un edificiu, ca o coloanÇ de templu, n.t.), Œn patria noastrÇ au fost atribuite Œntotdeauna numai regilor ­i niciodatÇ nu au fost consultaîi cetÇîenii. Definiîia autoritÇîii se face Œn funcîie de faptul real ­i personal. Oare sÇ fie subiectul MajestÇîii duplicitar, cum o susîine Grotius, a­adar comunitar ­i propriu? AltÇdatÇ nu se Œntreprindea nimic de cÇtre regii Svionilor fÇrÇ a fi fost mai Œnainte consultat Sfatul Prietenilor. Nici mÇcar acest lucru nu se hotÇra - bugetul imperial - cÇci consilierii ­i mini­tri nu fÇceau parte din conducere, nu erau conducÇtori de facto. õ8. Legile la cei din vechime erau pÇstrate cu sfinîenie, cÇci fuseserÇ recitate ani Œn ­ir, deci bine cunoscute (aceastÇ practicÇ ne aminte­te de afirmaîia lui Teopomp privind ŒnvÇîarea de cÇtre Geîi pe de rost a legilor; a­a trecƒnd de la o generaîie la alta, n.t.). AdevÇrul probat cu grijÇ nu mai are nevoie de explicaîii. õ9 ­i 10. Anni (anii) care la noi se numesc ar, corespund unei revoluîii obi­nuite, rituale, aceasta este la Goîi (Geîi); la Greci ­i Romani, Œi corespunde expositio care se interpreteazÇ cam cum se nimere­te; de fapt anul se Œncheia cu vara, de aceea i se mai zicea ­i anul vÇratic / de varÇ sau simplu varÇ, cƒnd tribunalele ­i alte oficii juridice erau Œnchise, pentru cÇ se pleca Œn vacanîÇ, atƒt Romanii, cƒt ­i Grecii refuzau sÇ dea vara consultaîii juridice. õ11. NumÇrul Asesorilor ­i Consilierilor era 12; el a rÇmas mereu acela­i pƒnÇ Œn ziua de azi; era permis uneori zece, dar niciodatÇ 11. De ce ­i astÇzi, unul din acel Colegiu al Asesorilor (numiîi Nembdam), adicÇ cel teritorial, se nume­te DOMARE? Una se Œnîelegea (din primele sentinîe date) prin a condamna sau a achita ­i altceva din acele sentinîe Œn care trebuia fÇcut apel din nou la legi. "An nat waria oc falla: annat doma ". De ce sunt egale sentinîele de condamnare ­i cele de achitare a pedepselor? De ce ­i cum se condamnÇ prin diverse sume. Oare este mai puternicÇ sentinîa datÇ de Pre­edinte? õ12. Jureiurando (depunerea jurÇmƒntului) trebuia depus chiar ­i dupÇ pronunîarea sentinîei. Jurisjurandi a fost o formulÇ solemnÇ Œn patria noastrÇ, dupÇ Greci Œn uz, Œn vechime ­i la alte popoare. Locul deosebit pe care Œl ocupÇ Platon. Cele legitime despre care chiar ­i Cornelius Nepos vorbe­te. Prezenîa a 11 bÇrbaîi era obligatorie Œn cazul condamnaîilor la supliciul public. Prefectul acestora, Œn vechile legile Bircensice, era numit Stupagreswe . Motivul acestui nume. õ13 ­i  14. Mai exista ­i o altÇ, foarte veche lege, numitÇ Iarnbyrd, îinƒnd de forma judecÇîii, care ­i ea Œ­i avea importanîa ei.

õ7. A­adar, puterea regilor a fost Œntotdeauna mare ­i a rÇmas ca atare ­i oricƒt de mare este ea, faîÇ de cele sacre, ea trebuie sÇ fie chiar arhitectonicÇ, cum se spune la greci, la Aristotel, de pildÇ (Polit., lib. VII, c. 8) aritektonikh,  adicÇ foarte bine organizatÇ ­i ierarhizatÇ, cÇci ultragiul adus zeilor - peri to Qeion epimeleia - a fost Œntotdeauna egal cu cel adus regilor ­i a rÇmas ca atare; s-a Œntƒmplat deci ca legile regatului, de­i ŒntÇrite printr-o folosire ŒndelungatÇ a lor, sÇ fie violate ­i ŒncÇlcate uneori. Vezi ­i Olf. Saug. (c. XCII): "Allr Svear wilia hasa forn laug  / och fullan ratt sinn" ("Toîi Sveonii vor sÇ uzufructeze din plin de legile lor vechi"). Conform acestora, Œntotdeauna trebuia sÇ fii orientat Œn slujirea unui anume scop. Desprindem acest lucru din toate legile vechi ­i din incunabule Œn care sens ele concordÇ Œntru totul. A se vedea ­i fragmentele c.v.q. VI din  Kongr. M. Ericsons ­i IV q. VI cod.-tit.; K. Christof. Betl. A. MDCLII; cÇci, dintr-un motiv Œntemeiat, Œntr-o mÇsurÇ cu totul neŒnsemnatÇ, nu concordÇ. ¸i, a­a cum stau lucrurile Œn cazul ingurgitÇrii alimentelor (din stomac se duce sucul alimentar, cu care ne hrÇnim, Œn intestine, de aici ajunge Œn intestinul median /mezenter/ pƒnÇ la vene; cÇci prin receptacolul comun situat aproape de rinichi, numit ductum thoracicum, de acolo ajunge Œn vena numitÇ de medici subclavicularÇ; astfel se amestecÇ Œn vena cavÇ, de unde acumulat, va fi Œmpins Œn orificiul /auriculul/ drept al inimii; din inimÇ prin nenumÇrate artere, se va rÇspƒndi Œn Œntregul corp, Œn toate colîurile acestuia), tot a­a stau lucrurile ­i cu cetÇîenii; din impozitele plÇtite an de an ­i care sunt adunate de cÇtre chestori ­i administratorii finanîelor statului, o parte din aceste sume va merge la trezorerie (bugetul de stat), pentru cheltuieli de Œntreîinere a porturilor, pentru plata facturilor de bunuri ­i alte mÇrfuri de interes public;  ­i de aici se vor face plÇîile prin diferite cÇi ­i moduri, ­i unor persoane particulare, dar ­i statale care prin serviciile lor menîin vigoarea ­i spiritul vital al naîiunii, contribuind la menîinerea sÇnÇtÇîii publice ­i la unitatea dintre componentele imperiului. Desigur cÇ au fost ­i cazuri de tulburÇri iscate din arogarea ­i revendicarea unor drepturi necuvenite din partea unor corupîi ­i ca urmare a abuzurilor: uneori acestea mergeau pƒnÇ la a pune patria Œn pericol. De la David cÇruia, pe bunÇ dreptate, i se spunea ­i cel sfƒnt, toate celelalte erau sfinte, inclusiv oracolele, dupÇ cum ne este mÇrturisit prin cuvinte foarte clare. "Cel care ridicÇ mƒna asupra regelui, nu poate fi nevinovat". "Hod will komma sina hand wijdh HERRANS Smorda och blifwa oskyldigh?"  ¸i imediat: "S„l„te Herren thet wara l„ngt ift„ mugh att iag skall komna mina hand wijd HERRANS SMORDA", iar la Plutarch (A., CX, XCIII, "trau monaro k' ou upeuquno kratei", "regele, folosindu-se de dreptul sÇu, este inatacabil", "legal, nimeni nu-l poate trage la rÇspundere"). IatÇ ce spune Anaxarcus dupÇ Plutarch: "Pan to prakton upo ton kratounto qemiton", "Tot ceea ce este fÇcut de cÇtre ŒmpÇrat este drept". Iar senatorul Terentius cf. Tacit, Annal. (lib. VI, c. VIII): "Pe tine, Principe, zeii te-au Œnvestit cu judecata supremÇ a lucrurilor, iar nouÇ ni s-a rezervat gloria supunerii". A­a se explicÇ de ce Œntre bÇuturÇ ­i ospÇî, Alexandru, pe nedrept, a poruncit sÇ fie ucis Clytus. Macedonenii au hotÇrƒt sÇ-l masacreze Œn lege, ca pe un nemernic, ba chiar a fost privat ­i de mormƒnt, cÇci regele dÇduse ordin sÇ nu fie Œnhumat. A­adar, era ŒncetÇîenitÇ ideea, chiar ­i Œn rƒndul celor necredincio­i, cÇ, pe pÇmƒnt, regele este acela care Œmparte dreptatea lui Jupiter, deoarece regele este Œnvestit cu acest drept, este imaginea lui Jupiter: a­adar, tot ce hotÇra regele, avea forîa unei legi pe care nimeni nu o putea combate. Vezi ­i Curtius (lib. VII, c. 2 ­i Pomp., Œn notele la h. l.). Desigur, au fost adesea voci care pledau pentru adulare, ca eventual, legile sÇ fie promulgate dupÇ dorinîa tuturor, ba chiar s-a Œncheiat ­i un pact al societÇîii umane, a­a Œncƒt acesteia nu regele Œi pÇrea a fi de rea-credinîÇ, ci puterea lui nemÇsuratÇ (Fullmyndig Konung) reglementatÇ prin lege. ¸i condiîia de a ŒmpÇrÇîi era cÇ nu trebuia sÇ se bizuie pe altceva decƒt sÇ-i fie atribuitÇ unuia singur. ¸i de aceea trebuie sÇ se facÇ deosebirea Œntre ceea ce vrea sÇ Œnsemne Majestatea (puterea supremÇ) îinƒnd de persoana la  care ea s-a comis ­i care se nume­te personalÇ ­i acea care a fost hotÇrƒtÇ la nivelul cetÇîii sau a poporului va fi numitÇ realÇ (vezi ­i Grotius, De Jure B. ­i P. lib. I, c. 12 ­i 7). Dar mai existÇ ­i alte opinii Œn care subiectul MajestÇîii acîioneazÇ ŒngemÇnat - ­i comun ­i propriu - ­i care se instaureazÇ pe baza unui sunet subîire de flaut, traducƒndu-se prin puterea de a domni, datÇ rapid de la Dumnezeu (Œn idiomul comun pe loc), cƒnd existÇ posibilitatea ca poporul sÇ aleagÇ unul sau mai mulîi, care va/vor domni Œn locul lui Dumnezeu (vezi ­i Casp. Ziegl. la d. q. VII a lui Grotius). Acestuia regele nu i se va supune, cÇci el nu are a da socotealÇ cetÇîenilor; dar o asemenea supunere va fi cÇutatÇ de cÇtre toîi care poartÇ cu sine rÇbdarea ultimelor acte nejuste. Cam Œn acela­i sens s-a exprimat ­i Curtius (lib. X, c. III): "Popoarele care sunt sub regi cinstesc numele lor ca pe cel al zeilor." Pe bunÇ dreptate, ne sfÇtuie­te Grotius (pe l.b. ­i P., lib. I, c. IV, n. VIII ­i urm.) sÇ nu fie ŒncÇlcatÇ aceastÇ lege ­i, de fapt, nici nu este ŒncÇlcatÇ. ¸i nici nu se ŒncalcÇ puterea Regilor no­tri ­i nimic nu este de mai mare importanîÇ decƒt ca situaîia sÇ fi fost examinatÇ de cÇtre un consiliu convocat al prietenilor, cÇci consilierii ­i administratorii (bÇnuiesc cÇ erau un fel de portÇrei, n.t.) nu erau conducÇtori. Mini­trii oricƒt de buni ar fi fost ei, nu erau conducÇtori, ci erau chemaîi sÇ explice decretele foarte ample ­i foarte ornamentate ale conciliilor. Tocmai de aceea, Cicero, Œn Pro domo sua (p.m. 222 ­i urm.) folose­te formula: "prin acest consiliarius , prin acest funcîionar, care la Phaedru (Fab., II, 7) ­i la Plinius (IV, 17) se gÇse­te sub forma consiliator de la consiliando; la francezi conseiller; ­i, dupÇ pÇrerea mea, aceste cuvinte trebuia sÇ fie respinse ca fiind false, barbare ­i sÇ fie Œnlocuite cu expresii a consiliis (de cÇtre comisionari), a pedibus (sclavi de cursÇ), ab epistolis (prin scrisori) de adÇugat Œn cel de-al doilea caz - formule prin care cei vechi, dupÇ obiceiul strÇbun, Œ­i exprimau necesitatea ca un sclav sau un libert sÇ fie supus unei pedepse. Alte fragmente ale altor scriitori (Plaut. Epid., I, II, IV; Mil. Glor. IV, II, XXII) care se regÇsesc Œn cartea de faîÇ, trimit la acela­i subiect."

õ8. Am arÇtat deja cÇ la Sveoni ­i Goîi, dintr-un obicei natural strÇvechi, dar ­i prin obiceiurile lor, s-a voit ca legile sÇ fie stabilite dupÇ un ritual ­i sÇ fie pÇstrate cu sfinîenie < de aceea citim cÇ spre a fi fost mai temeinic pÇstrate Œn mintea tuturor, Œn vechime, la o zi ­i la un loc dinainte stabilit, legile erau recitate ­i corectate Œn fiecare an ("All Laugh a enum dagh"). Acest lucru se regÇse­te Œn fragmente de legi antice, consemnat ca atare. Acest obicei instituit ca atare, de a explica ­i corecta legile, se desfÇ­ura nu numai la sate ­i Œn provincii, ci ­i la ora­e, ba chiar ­i Œn municipii. Intenîia legiuitorului era ca legile civile sÇ fie cu mare grijÇ transcrise ­i minuîios corectate (um median summar), spre a fi absolut identice pe tot cuprinsul imperiului (Konungzbr. S., c. XXIII) ca sÇ nu se strecoare nici o neŒnîelegere ­i sÇ fie ŒnvÇîate uniform, cf. Quintilian ( Dial. De orat., c. XXXII); aceea­i specificare - uniforme - este fÇcutÇ ­i de Macrobius ­i mai tƒrziu de strÇlucitul Cellarius (Class. Immerito damnat. Antib.).

õ 9. Am spus um median summar. FÇrÇ ŒndoialÇ cÇ cuvƒntul an, adicÇ ar, are la origine litera cea dintƒi, dar ­i cea mai simplÇ, vocala a, care Œnchide Œn sine conceptul de "a se na­te" al lui habeo ("eu am"), de unde atta, tetta, Atta, goticÇ fater, "tatÇ" (Eust., ILIAD. ; ILIAD 9, Ulph. Mat. VI, V, 9), concept pe care Grecii, Œn analiza originii cuvintelor, pur ­i simplu Œl ignorÇ. La ebraici acesta se prezintÇ sub forma ?N  care trebuie pus Œn relaîie  ­i cu teneo ("eu posed") ­i cu contineo ("eu îin, menîin"); a­adar, ar = an, pentru cÇ Soarele se Œnvƒrte­te Œn jurul PÇmƒntului, trecƒnd prin 12 semne care la greci se numesc zwdiako ­i Œn care se Œmparte PÇmƒntul ­i de la fiecare semn se Œntoarce din nou ­i porne­te mai departe.

De aici s-a numit ­i anul rotitor (annus vertens), "care se rote­te", a­a cum se gÇse­te ­i la Cicero, C. Nepos, Suetonius, Macrobius ­i la alîii: at arit wendis, cum figureazÇ Œn unele fragmente de legi - ­i jamnlanga. De asemenea, H liou periodo, "circuitul, revoluîia soarelui". De­i nu ­tiu cƒt de mare este deosebirea dintre anul solar ­i cel sideral, despre care vorbesc cu mai multÇ cÇdere matematicienii, Soarele, prin Œnclinarea, rÇmƒnerea imobilÇ ­i prin reŒntoarcere, face sÇ se roteascÇ anii ­i anotimpurile - primÇvara, vara, toamna ­i iarna -, dupÇ reguli naturale, cum observÇ Seneca (Nat. Q., lib. II, c. XI), se Œnvƒrte­te chiar ­i de la o lunÇ la alta, afirmÇ Plaut (Pers. , IV, IV, 70), iar de la Cicero (Ex Timaeo Plat., lib.  De Universit., p.m. 201), ŒnvÇîÇm cÇ astrele strÇbat cerul prin convertire, de la Solstiîiale la Brumale ­i viceversa; Lucretius (De R. N. , lib. V). "¸i apoi, printr-o ordine netÇ a bolîii cere­ti, se vÇd cum se scurg, anotimpurile ­i anii se scurg". ¸i spre finalul aceleia­i cÇrîi: "La  templul semeî al lumii, la crugu-i de veghe stau LunÇ ­i Soare, Œn juru-le lumina vÇrsƒnd din bel­ug, ŒnvÇîƒndu-i pe oameni cÇ anii se Œntorc ­i timpul se trece." ¸i tot Lucretius: "O datÇ ce vara-i trecutÇ, Capricornul apare ­i o datÇ cu el, se a­terne ­i bruma; iar cƒnd se-nvƒrte­te spre Cancer, se-a­terne solstiîiul ­i Luna se vede murind Œn spaîii de luni, ­i spaîii de ani ce-i consumÇ chiar El, sfƒntul Soare, cƒnd se-nvƒrte mereu Œn nesaî". Iar Tibull. (lib. IV, Paneg. Ad. Messal. ):

"Cƒt de plÇcut ne simîim cƒnd anul se-nvƒrte spre varÇ.

PrimÇvara Œncepe o datÇ cu echinocîiul de primÇvarÇ,

Vara, o datÇ cu solstiîiul de varÇ, toamna odatÇ cu echinocîiul de toamnÇ,

Iar iarna, o datÇ cu solstiîiul de iarnÇ."

A­a cÇ se vorbe­te despre vara cea nouÇ, Œn prima parte a verii sau Œnceputul ei; o alta este cea medie sau coaptÇ ­i, Œn sfƒr­it, o a treia etapÇ este cea extremÇ sau de ŒmbÇtrƒnire; despre acestea toate se poate vedea  la Lucretius (lib. V, De R. N. ) ­i despre cea medie sau adultÇ (coaptÇ). La noi se spune midian summar, cu exact acela­i sens; ea este aceea care Œntoarce anul. De la Cicero (De Nat. deor., lib. II, p.m. 35 ­i urm.) aflÇm cÇ la popoarele africane, Soarele este acel ce define­te anul, adicÇ timpul verii, atunci se socote­te cÇ se trece dintr-un an Œn altul. De aceea, la ei, anul este mai mare decƒt la noi, deoarece existÇ mereu aceea­i poziîie a cerului ­i a a­trilor: a­a cÇ noi cƒnd numim anul acelora al XII-lea, spre exemplu, va fi completat cu 854; anni ("anii") la romani se numesc ­i aestivi ("de varÇ") sau aestivo die ("Œntr-o zi de varÇ"), pentru cÇ Œn vacanîele de varÇ (feriis aestivi ) forul era Œnchis judecÇîilor, nu aveau loc procese.

õ9-10. Din cele  notate pƒnÇ acum, socotesc cÇ este suficient de clar de ce la Romani se define­te anul prin varÇ (vezi ­i Gell., Noct. Att., lib. II, c. XXI ­i XIX, c. V). Faptul cÇ la cei vechi a fost luat Œn considerare acest timp al anului este de bun augur. La Greci, ca ­i la Romani, se fÇcea trimitere la legi Œn funcîie de varÇ; atƒt la Cicero (lib. II, De legibus, spre final), cƒt ­i la Platon, se probeazÇ cÇ orice discurs despre legi, avea loc Œntr-o zi de varÇ, dar despre vacanîele de varÇ Œn care tribunalele erau Œnchise vor vorbi alte documente.

õ11. ×ntr-adevÇr, ŒncÇ de pe vremea  lui Odin, asesorii trebuia sÇ fie Œn numÇr de 12 ­i pentru cÇ pentru tine, cititorule, acele timpuri sunt prea ŒndepÇrtate, îi le vom aduce sub ochi, numai Œntoarce-îi privirea ­i sufeltul cÇtre ele. O datÇ sosit Œn cetatea Sveoniei, Odin, ca sÇ-i fie de bun augur sosirea lui acolo, a fÇcut ceva ca sÇ rÇmƒnÇ legat de numele sÇu, Sigi Sigtunam, adicÇ a instituit un numÇr de 12 prefecîi care sÇ slujeascÇ dupÇ obiceiul pÇmƒntului; a­a ceva era Œn vechea Troia. Din prefaîa scrierilor Eddice aflÇm cum se desfÇ­urau procesele la cei vechi: "Skipothr ar Haufpingiar i tha liking sem i Troio voru setir XII haufthingiar at d”mma Landzlag Haufthingiar", vrea sÇ spunÇ principii cetÇîii, adicÇ Haubith sau haufut , cuvƒnt cÇruia Œn latinÇ Œi corespunde caput ­i Œn greacÇ kefalh; la goîi li se spune haubith, haubitis Œnsemnƒnd caput ­i capitis ("capul", "al capului") Œn latinÇ; a se vedea ce puîin diferÇ h de c. Printre alîii, acesta este Scaliger (De causis ling. lat., lib. I, c. XXV), care demonstreazÇ cÇ h nu ar fi decƒt un c aspirat, o situaîie pe care astÇzi o Œntƒlnim frecvent Œn suedezÇ. Acest fenomen Œl Œntƒlnim ­i la vechii Sueoni ­i la Goîi, precum ­i la Troieni, care de fapt nu sunt altceva decƒt strÇmo­ii Goîilor / Geîilor, dupÇ cum reiese din legile sacre scrise, care ne erau comune. ×n obiceiuri, zic judecƒnd dupÇ forma Œn care se desfÇ­urau judecÇîile, ei se serveau, ca ­i noi, de un consiliu de o religiozitate extremÇ. Ne stau la dispoziîie fragmente de legi foarte vechi, precum ­i istoriile ­i analele care le confirmÇ cu putere de lege. "Nu war that swa / at Othin aff theim tolff war domarin: sidhan staddis swa / at Kunungr en firi satir a Thingi. Ater gafs that swa sem syrst war / at Kunungr a tueim mannom duom i h„nder sattia: the domarar aghu thing sokia „ rattom thingrdagh" ("IatÇ cÇ Œn acest colegiu de doisprezece se aflÇ ­i Odin, el Œnsu­i judecÇtor; apoi ­i-a fÇcut apariîia un altul care-l reprezenta pe rege la judecatÇ. Din nou, ca Œn vremurile dintƒi, s-a stabilit ca douÇ sÇ fie pÇrîile din care sÇ se compunÇ o judecatÇ (cred cÇ se referÇ inclusiv la avocaîii acuzÇrii ­i ai apÇrÇrii, n.t.), care sÇ pledeze Œn proces la ziua stabilitÇ, conform regulii"). A­adar era nevoie de dosiprezece judecÇtori Œn susîinerea pÇrîilor. De aceea, ­i Œn zilele noastre, sufragiile adunate laolaltÇ ale asesorilor se numesc Domare. Totu­i, uneori numÇrul notabilitÇîilor era doar de zece, a­a cum voi demonstra Œn alt loc. Tocmai de aceea avem Tuai sau duau, adicÇ Duo, adicÇ erau doi a cÇror sarcinÇ era cu totul demnÇ de credibilitate ­i de tot respectul. Despre cei doisprezece asesori se relateazÇ ­i Œn legenda Hervarat (Hervarat saug., cap. XIV): "han hielt tha med sier tolff spekinga / tha er sitia skildu yfr ollum bandamalum" ("Doisprezece erau pe atunci (Œn vremea regelui Heidricus), dintre bÇrbaîii cei mai Œnîelepîi, care erau chemaîi sÇ cerceteze procesele cele mai grave"). Doisprezece zic spekinga, aceasta vrea sÇ zicÇ bÇrbaîii cei mai impunÇtori Œn domenii ­tiinîifice ­i Œn cunoa­terea faptelor, cÇci Œn for nu veneau oameni de pe ogoare, nu de la coarnele plugului, nu din domeniul negustoriei rurale veneau, la procese neobi­nuite, fiind tradu­i Œn justiîie, nu. De aceea Spekinga vine de la spaian, speia, spana, de unde latinescul specio, ceea ce ŒnseamnÇ speculari, esse in speculis, adicÇ "a examina foarte atent, a simîi, a mirosi ca un copoi, foarte profund", noîiune pe care Cicero (lib. I, De Divin., p.m. 94) o define­te prin sagire, care este egal cu praesagire , adicÇ "a simîi viitorul dinainte"; de aici ­i suedezul spa, "Œnîelept", precum ­i spaikingur, spekingur, "filosof". De ce? Dar nu din aceea­i rÇdÇcinÇ, pe lƒngÇ multe altele, este ­i spelunca, gr. sphlaion ­i sphlugx, lat. specus ("cavernÇ", "grotÇ", "profunzime", sensul din text, n.t.); dar chiar ­i species nu ŒnseamnÇ imaginea lucrului, cÇci adeseori ni se ŒnfÇîi­eazÇ forme care nu sunt Œn realitate, dar ni se oferÇ imaginea (este vorba de noîiuni abstracte, filosofice, n.t.). ×n versiunea adnotatÇ de Cl. Verelius la Cicero ( De Divin., p. 97), ace­tia sunt numiîi judecÇtori. IatÇ ce citim Œn legenda lui Olof (Olofs Saug., c. XC): "Olafr Kunungr hasdi jafnan med ser XII enu vistrustu menn; deir satu yfr domutn med honom / oc r du um bandamal" ("Regele Olaus avea Œntotdeauna doisprezece asesori foarte Œnîelepîi pe care Œi consulta Œn procese cu treburi foarte dificile"). Ace­ti Radu din text, prezenîi ­i Œn numeroase alte locuri, ŒnseamnÇ "bÇrbaîi" prin care se putea Œnvinge pƒnÇ la capÇt, cÇci aceasta se Œnîelege prin Radu (oare aceasta sÇ fie ­i etimologia numelui de bÇrbat la noi?- n.t.), erau prezenîi mereu Œn consiliu regelui, ei mai erau numiîi ­i Radmenn sau mai corect Kunungs Radmenn, "sfetnicii Œnîelepîi ai regelui". Asesorii de odinioarÇ ai judecÇtorilor au fost numiîi Rademenn, a­a cum sunt numiîi ei ­i Œn zilele noastre, Œn ora­e, pe Œntregul cuprins al regatului Sueoniei. Din ultimele fragmente ale memoriei strÇvechi a legilor, desprindem urmÇtoarele: "Kunungr a nembd med ser s tia tolsm„nn" ("Asesorii regali (cÇci erau prezenîi chiar ­i Œn consiliile sacre numite Konungs Radmenn ) erau Œn numÇr de doisprezece"). "Konungr skal nembd firi sik s„tia / oc lagmadr ê Thingi" ("Doisprezece asesori regali ­i tot atƒîia judecÇtori trebuia sÇ fie prezenîi Œn provincie, Œn absenîa vice-judecÇtorului regelui. Acela­i numÇr trebuia sÇ fie prezent ­i Œn cadrul proceselor desfÇ­urate Œn regiuni, dar nu al unui teritoriu minor (popular se nume­te Herad sau Hundari, ceea ce Œn zilele noastre ŒnseamnÇ un teritoriu care numÇrÇ o sutÇ de sate). A se vedea fragmente asemÇnÇtoare ale celorlalte codexuri ­i mai ales pe cel al regelui Ericus cel Mare ­i care, dupÇ cum se poate vedea, concordÇ cu legislaîia Œn vigoare pe tot cuprinsul patriei noastre. Numai cÇ asesorii nu erau numiîi ­i judecÇtori (v. ­i Tingbr. Upsl., c. XXVII, c. XXXV; Konungsbr., c. X, c.XXXIV, c. XLI). Atunci cƒnd asesorii Œndeplineau ­i funcîia de judecÇtori, era precedatÇ de o formulÇ specialÇ, a­a cum o gÇsim relatatÇ la Cicero (Pro Mil.), la Seneca (De mort Claud.), din nou la Cicero (In Verr., VII, lib. IV, p. 121), de pildÇ: "DacÇ cineva mi-ar cere o notabilitate, te-a­ numi pe tine, pentru cÇ tu mÇ cuno­ti cel mai bine" (Seneca); "SÇ refuzi prietenii, chiar dacÇ procesul este nou, chiar dacÇ nu-l cuno­ti pe reclamant, acela absentƒnd, s-a constituit aceastÇ instanîÇ de judecatÇ, din stimÇ faîÇ de acesta", unde este numit chiar apÇrÇtorul lui Cicero, cunoscÇtor al acestuia, care cuno­tea procesul lui ­i s-a unit cu avocatul. "Pe mine, zise el, ca unul care cuno­tea treburile juridice, pe mine au vrut sÇ mÇ angajeze ca apÇrÇtor al Œntregii cauze" (v. ­i Cicero, In Verr. Divin., p.m. 56). Dar nu ­i cu chestorii. Pe ace­tia  Cicero i-a unit cu judecÇtorii: "Care este grija mea, zice, sÇ judec cu Œnîelepciune? De ce nu la fel ­i cvestorul?" Aici se poate foarte bine observa cÇ judecÇtorul trebuie sÇ fie ingenios, foarte Œnîelept ­i drept . ×n legislaîia noastrÇ este n„md ­i n„mdem„nn de la n„mna care ŒnseamnÇ "a numi". Deci, cum spuneam, asesorii aveau obligaîia sÇ cerceteze ­i nu sÇ judece: ×n primele sentinîe se condamnÇ sau se achitÇ, dar nu prin acele sentinîe care, conform legilor, trebuia sÇ fie din nou puse pe rol. "Falla eller fakia / oc ey domma". CÇci sarcina judecÇtorilor era ­i aceea de a pune Œn balanîÇ capacitatea prefecîilor, sÇ cunoascÇ perfect datele procesului ­i, pe bazÇ de legile sacramentului, sÇ scoatÇ regulamentar de pe rol o cauzÇ (sÇ o rejudece) pentru a estima, Œn cele din urmÇ, corect o judecatÇ, prin argumente capitale Œndestul de convingÇtoare, cÇci e foarte simplu, fÇrÇ probe suficiente, sÇ condamni sau sÇ achiîi; iar legile nu pot fi aplicate corect, dacÇ nu se stÇpƒne­te cum trebuie jurisdicîia. AceastÇ raîiune a judecÇîii a fost bine cunoscutÇ ­i evidenîiatÇ ca atare ­i Œn forul attic,  dupÇ cum ne relateazÇ Xenophon  (Sympos.,  p.m.  520):  "kai  o  Kristoboulo

ouk eti efh ew pro se antilegein alla dia ferontwn, efh ta yhfou, ina w taistaeidw  o  ti  me  rh paein h apotisai" ("­i  Cristoboulos zise: nu sunt suficiente motive ca sÇ mÇ opun; iar din prima instanîÇ nu reiese clar, ca sÇ-mi pot da seama pe datÇ, dacÇ se cuvine sÇ condamn sau sÇ achit"). Desigur cÇ prima sentinîÇ Œ­i are importanîa ei la Aeschines (Orat. in Ctesiphont. ). De asemenea la Cicero (lib. I, De Orat., p.m. 164, Ed. Sturm.) care explicÇ acela­i lucru Œn cuvinte puîine: Socrate a fost condamnat nu numai ca  urmare a primelor instanîe (sentinîe) prin care judecÇtorii stabiliserÇ doar atƒt, sÇ-l condamne sau sÇ-l absolve, dar tocmai prin acele legi care trebuia sÇ fie din nou interpretate, ­lefuite, regƒndite, yhfoi, cum se spune Œn pasajul citat din Xenophon, pentru cÇ acest cuvƒnt vine de la  verbul yhfizw, "eu judec, numÇr, socotesc", cÇci sunt adunate voturile tuturor ­i sunt numÇrate mai Œnainte de a se fi dat sentinîa de condamnare sau de achitare. Aceasta la greci se exprimÇ prin apoyhfisi (achitare printr-un vot) ­i alta este katayhfisi (decret de condamnare). Ce se ŒntƒmplÇ a­adar dacÇ  omoyhfoi (cei care au drept de vot egal cu alîii) nu sunt toîi prezenîi? Atunci se fÇcea apel la conceptul de "toîi" (universal) pentru cÇ erau Œn cea mai mare parte. IatÇ ce desprindem din Dionisius din Halicarnas (lib. VII): Din cei 21 de tribuni, 11 Œl achitaserÇ pe Coriolan (celebru general roman din secolul V Œ.e.n., care, de­i adusese servicii strÇlucite patriei, atrÇgƒndu-­i ura mulîimii, aceasta a refuzat sÇ-l numeascÇ consul. Acuzat apoi de cÇtre tribunii poporului, a fost condamnat la exil. Refugiat la Volsci, du­mani ai romanilor, pe care Coriolan Œi Œnvinsese odinioarÇ, el s-a instalat la porîile Romei. Senatul ­i poporul, Œngroziîi, i-au trimis Œn zadar mai multe solii spre a-l Œndupleca; era pe punctul de a ataca Roma, cƒnd, Œn sfƒr­it, s-a Œnduplecat de rugÇminîile mamei sale Veturia ­i soîiei sale Volumnia, n.t.), dar dacÇ ar mai fi fost ŒncÇ douÇ voturi, s-ar fi aplicat sentinîa de achitare " dia thn isoyhfian " ("din cauza egalitÇîii de voturi"). CÇci voturile nu fuseserÇ egale, ci cu unul mai mult legat de achitare. IatÇ ce spune Cujacius, comentƒnd pe Aristotel (lib. XII, obs., c. XVI, Arist.. c. VI, Polit., c. II, vers lui Perionius): kurion to toi  pleiosi doxan ("Justiîia se face atunci cƒnd drept este ceea ce e vÇzut de mai mulîi") sau cum se exprimÇ Perionius: "atunci cƒnd un drept este analizat de cea mai mare parte, Œn cele din urmÇ, se poate spune cÇ este drept". Acela­i lucru este valabil ­i Œn cazul celor ce îin de Œntregul regat, adicÇ de jus patrium (dreptul civil): "Hwem theáe tolf eller siu af them falla / vari f ltr" ("Atunci cƒnd din 12 ­apte condamnÇ, condamnat sÇ fie"). Ce se ŒntƒmplÇ cƒnd voturile de condamnare ­i de achitare sunt egale? ×n acest caz, Grotius (De I. B ­i P., lib. II, c. V ­i XVIII) este de pÇrere cÇ judecata dreaptÇ ar rebui sÇ Œncline spre achitat, care sentinîÇ, Œn acest caz se nume­te humanior ("mai uman"). Acesta este ­i cazul din Orestia lui Euripide: "otan  isan  genwntai  yhfoi  apoluetai  o  kathgoroumeno " ("Œn prezenîa voturilor egale, acuzatul este achitat"); judecatÇ care concordÇ perfect cu strÇvechiul sistem al jurisdicîiei suedeze: "Nu ên sier willia beria / oc sier fêlla / tha agu their witzord sum wêria willia" ("¸ase voturi pentru condamnare, tot ­ase pentru achitare, Œnvinge ideea de eliberare"). Acest lucru a fost inserat apoi Œn legile ostgotice, ba chiar Œn toate judecÇîile ­i Œn Œntregul regat al Sveoniei. ×n procesele penale, lucrurile sunt puîin mai complicate, mai ales cƒnd ne aflÇm Œn faîa unui scelerat. Vezi ­i ce spune Cicero (I, XXXVIII, spre final, Œn De re jud., conf. Orat. VII ­i ult. din In Verrem, p. 124). ×n procesele civile, ŒnsÇ, lucrurile stau cum am arÇtat deja, dar e bine de vÇzut ce dezvÇluie Zieglerus (Ad. loc. Grotii cit., c. VII, Konungs dr. S. R„tteg., art. XXXIII), ale cÇrui idei, de fapt, nu diferÇ prea mult de cel al strÇbunilor no­tri.

õ12. ×n ce prive­te conceptul de jus jurandum, oferim opinia lui Valerius Maximus (lib. II, c. ult.) de la care aflÇm cÇ se fÇcea deopotrivÇ apel la divinitate ­i cÇ jurÇmƒntul aceluia care, Œn timp ce urca la altar, pÇrea judecÇtorilor cÇ nu credea suficient Œn zei, nu era luat Œn consideraîie, deci se punea la ŒndoialÇ sinceritatea spuselor lui. Astfel, Aristotel (Polit., II, 6) cere chiar ca judecÇtorul sÇ condamne un astfel de acuzat sau martor. De aici ­i locuîiunile sacramento rogare aliquem ("a ruga pe cineva prin jurÇmƒnt sfƒnt"), sacramento dicere sententiam ("a exprima o opinie sub jurÇmƒnt sacru"), sacramentum folosit frecvent. ×n loc de jus jurandi / jurandum, Plaut va folosi juramentum pe care Œl considerÇ mai corect decƒt sacramentum pe care Œl considerÇ ca perfidum, folosind verbul perjurare ("a jura strƒmb") (Cistell. II, 1, 19 ­i 26). La fel ca Plaut ­i Cicero (Pro Rab. Posth.), care va face uz de verbul pejerare, cu acest sens. Vezi ­i Horaîiu, Carm. Od. XVII). Cf. Hesychius (p.m. 916), " trei Qeoi para Soloni en toi AXOSIN orkw tetak " ("×n legile lui Solon gravate pe tÇbliîe de lemn (to axwn = "tÇbliîa de lemn pe care se gravau legile") scrie cÇ se jura pe trei zei - Jupiter, Neptun ­i Ceres"), iar  unele  tribunale  pe "Apollwn patrwo kai Dhmhthr  kai  di

 Basileu" ("pe tatÇl Apollo, pe Ceres ­i pe regele Jupiter"). Faptul cÇ la Greci se jura, conform unui ritual sacru, pe tatÇl Apollo, aceasta era kata ta patria, i.e. "din obicei strÇmo­esc" (deci cutuma, n.t.). Acest cult al lui Apollo ca patrwo, "patriarhal", a fost deopotrivÇ numit hyperborean sau barbar. ¸i ce vrea sÇ Œnsemne de fapt kata ta patria, dacÇ nu kata tria, de unde tria (trei) la Hyperboreeni este numÇrul cel mai important acceptat Œn ritualuri " tria panta dedasai" (Arist., De Coel., lib. I, c. 1), "Toate lucrurile sunt ŒmpÇrîite Œn trei", "kai panta ta anrwpina tria suneei", "numÇrul trei este cel care Œntrune­te toate cele umane". " Kaaper  gar  fasi  kai  oi  puagorewi to pan, kai ta panta" ("Astfel cÇ chiar ­i Pythagoreenii pun mult preî pe el, cÇci la ei totul ­i toate sunt determinate de TREI"). De aici a pÇtruns ­i Œn lucrurile sacre ­i Œn legi numÇrul trei. Vezi ­i Jamblichus, (Prot. C.v. Œn Vita Pythagorae), c. 28. AceastÇ opinie este confirmatÇ ­i de  Platon (Epinom., p.m. 924) care afirmÇ cÇ Grecii au primit ace­ti zei de la Sciîi, adicÇ de la barbari, ŒmpreunÇ cu multe alte precepte, cultivate cu multÇ religiozitate prin oracolele din Delphi. Despre jure jurando Œn acest fel existÇ relatÇri Œn nenumÇrate locuri din legile noastre, atƒt Œn cele mai vechi, cƒt ­i Œn cele mai recente, unde Œntƒlnim frecvent urmÇtoarele formule: Med sed thera, Med Sed, Sed Tolfmanna, sed siu Manna ­i altele asemÇnÇtoare (Snorr. Œn Sivar. Thor. ­i Vita Hacqui. Olafs Saug, c. CXVII, Scheff. Ups. Ant., c. X, p. 141 ­i urm. ­i Œn Sag. et legibus veteribus passim). Atƒt Œn viaîa de toate zilele, cƒt ­i Œn superstiîiile religioase, s-a menîinut Œn patria noastrÇ obiceiul de a se jura pe Neptun sau Attin, pe Jove sau Thor, pe Ceres sau Freya, aflÇm atƒt din fragmentele de legi, cƒt ­i din legende ­i documente istorice. Formula cea mai veche suna cam Œn felul urmÇtor: Hialpi mier sua Freia Thor oc hin almatki As, "a­a sÇ-mi ajute Freia (Ceres), Thorus (Jupiter) ­i Marele Attin (prin care se Œnîelege inclusiv Soarele sau Apollo)". DupÇ aceea s-au introdus numele ­i imaginea asiaticului Odin. ¸i acestea sunt legitime, despre care ­i Cornelius Nepos relateazÇ: "De aici se ajungea la judecatÇ Œn cazul ŒncÇlcÇrii jurÇmƒntului, prin unele elemente, pe baze absolut legitime eari condamnat, tradus Œn instanîÇ de 11 bÇrbaîi, care, dupÇ obiceiul Atenienilor urmau sÇ te condamne la supliciu public". Un numÇr de unsprezece bÇrbaîi trebuia sÇ fie, conform Codului de legi civile foarte vechi Œn vigoare, pentru a pune Œn aplicare supliciul Œn public al celor condamnaîi, precum ­i prefectul acestora care Œn legile vechi Bircensiene se numea stupagrewe. ¸i, grewe sau gerewe, de la particula verbalÇ Ge (de obicei prefix) ­i rewa care ŒnseamnÇ "a cerceta cu grijÇ", "a cerceta pentru a gÇsi ceva", "a urmÇri pƒnÇ la capÇt", de unde grewe ŒnseamnÇ "judecÇtor", "pretor", "cvestor", pentru cÇ, dupÇ regula judiciarÇ, trebuia sÇ se cerceteze foarte grijuliu. Apoi s-a instituit obiceiul, dupÇ cel al strÇmo­ilor no­tri, ­i inclusiv la popoarele limitrofe ale Suediei, ca aceia care, prin na­tere, bÇrbÇîie, faimÇ ­i fapte se dovedesc a fi eminenîi, depÇ­indu-i pe cei care aparîin ordinului ecvestru, ci ca urmare a demnitÇîii lor cu totul excepîionale, sÇ fie ŒmproprietÇriîi prin inaugurarea unui ritual solemn (Œn caz cÇ nu aveau avere suficientÇ spre a face parte din ordinul ecvestru, n.t.), primiîi de rege (ca sÇbieri) Œn garda personalÇ Œn semn de recuno­tinîÇ ve­nicÇ. ¸i, legat de aceastÇ calitate au fost chiar numiîi Kunungr swerdtakare (sÇbieri/scutieri regali), ca ­i Œn Hirdskra Iarlar (cf. ¸i Rubr. Um Hertu ga eid Aegid. Girs Œn Vit. R. Er. XIV). Acest cuvƒnt gotic ar putea  fi tradus la alte neamuri prin ivirea unor situaîii de luptÇ, Œn care ei se avƒntÇ cu toatÇ ardoarea sufletului, chiar dacÇ adesea ei riscÇ sÇ fie striviîi, cƒnd Œn nu ­tiu care alte limbi, ei nu se Œndoiesc cÇ va interveni, pe nea­teptate, Minerva ­i se va rezolva totul (aluzia este la situaîii similare frecvente Œn RÇzboiul troian, n.t.). A­a cum am putut constata Œn multe afaceri dintre oameni foarte Œnîelepîi cƒnd ei au fost Œntrecuîi nu atƒt de cÇtre alîii, ci de cÇtre ei Œn­i­i. De la Rewa derivÇ chiar Rafft / Kunungr/ R„fft/Reffingarthing/ R„ffteller Landzthing, "comiîii avƒnd sarcina de adjudeca pe acei care pÇcÇtuiau Œmpotriva sÇnÇtÇîii publice", dupÇ cum explicÇ Verelius. Vezi ­i Joan. Oeting (De jure limit., lib. I, c. V), Olofs Sag., c. XCI, c. XXXV, Kongbr., c. IX ­i X, Verelius Œn Lex. Scand.).

õ13. Dar mai existÇ ­i o altÇ lege foarte veche De gestatione igniti ferri (Despre puterea fierului Œnro­it) vizƒnd probarea nevinovÇîiei Œn procese dubioase, introdusÇ Œn acest regat o datÇ cu religia cre­tinÇ; spre a fi sigur cÇ nu s-a strecurat nimic fals, dupÇ exemplul lui Poppon care cel dintƒi a introdus-o Œn Dania pe baza ŒnvÇîÇturilor lui Cristos, pe vremea regelui Erik al Sveoniei ­i Daniei. Legea era conceputÇ ­i menîinutÇ pe baza urmÇtoarelor cuvinte: " Allir dulsmal standi undir Jarne or Gutz Domi.: wardir ikier at J„rni / se saktauser / brennt at t rni / heti med rettri feltr" ("×n toate procesele dubioase se aplica metoda fierului Œnro­it spre a proba nevinovÇîia ­i astfel era supus judecÇîii lui Dumnezeu; prin fier este purificat vinovatul, prin fier condamnatul este corect pedepsit."). Apoi iarÇ­i: "Nu wanis thon sak til thera tha war thet swo farst i Laghum / at thon skuidu warta sit med Jarne ok Gudz Donti " (Vezi Stiernhook de Jure ver. Sveon. Gothorumque, lib. I, c. 8 ­i Fragm. leg. Antiquiss. Loccen. Antiq. Sveogoth., lib. XI, c. 4 ­i c. XVIII Gudzard). Oamenii care erau odinioarÇ acuzaîi de crime tÇinuite, se stabilise, din primele ­i cele mai vechi legi, cÇ prin fier este ŒnsÇ­i judecata lui Dumnezeu.

A­a cÇ Œn acest mod nu puteau fi trecute cu vederea fapte rele îinƒnd de miezul problemei. ¸i apoi aceste judecÇîi nu erau constituite atƒt pentru pedepsirea rÇufÇcÇtorilor, cƒt mai ales pentru cercetarea minuîioasÇ a cauzelor care au condus la sÇvƒr­irea faptelor reprobabile. Iar atunci cƒnd subiectul procesului se raporta la ceva foarte ru­inos, se cerea, cu atƒt mai mult, o maturitate extremÇ din partea judecÇtorilor, iar dacÇ era implicat ­i aspectul religios, atunci procesul era scos de pe rol. A­adar, Œn acest mod nu puteau fi trecute cu vederea fapte spre a-i purifica. Acest gen de probare era ­i un soi de provocare a necredincio­ilor ­i despre adeverirea doctrinei cere­ti ca fiind cea mai sigurÇ, de­i nu singura, dar, Œn orice caz, singura cu adevÇrat sacrÇ. Cu ocazia aceasta se proba ­i gradul de credinîÇ Œn Dumnezeu, pentru cÇ unii apelau la numele lui Dumnezeu, cerƒndu-i ajutor sau la cele sacre, îinƒnd de zei, alîii blestemau tÇi­ul fierului care-i strƒngea picioarele. Desigur, pe lƒngÇ altele, aflÇm ­i din incunabulele cele vechi, din care un exemplu mi l-a transmis contele Ioannes Heisig, care menîioneazÇ pe Tiburtius, fiul unui oarecare Cromatius, la care se vede clar cÇ opinia sa i-a fost impusÇ. Este demn de toatÇ Œncrederea urmÇtorul text extras din fragmente de legi foarte vechi ( Loccen. Antiq. Sveogoth., lib. XI, c. 4 ­i 17): gripin / oc gaffz honom watd at offra Gduhom alla tr„da barsotter a br„nnar, de glodtrum Tiburtius giorde kors for sinom Fotom / de trod oraddir barfottr wta gl”denar / oc sang Gudz loff / oc sagde: mik thykkir sem iak ginge fram at rosa blomstre i mins HERR a Jesu Christi Nampn ("Atunci Tiburtius a Œnîeles cÇ nu-i mai rÇmÇsese decƒt o alegere - sau sÇ le serveascÇ acestor "zei" ni­te ficîiuni sau sÇ se lase strƒns la picioare cu fierul ro­u ­i sÇ se plimbe astfel. Tiburtius ŒnsÇ, ­ezƒnd supus sub semnul crucii, cu picioarele goale, ŒnlÇnîuite de tÇi­urile lanîului Œncins Œn foc, cu voce tare a Œnceput sÇ cƒnte, aducƒnd laude lui Dumnezeu, adÇugƒnd chiar: "Mi se pare cÇ simt ni­te trandafiri cum Œmi mƒngƒie, ca Œn alint duios, picioarele, Œn numele Domnului meu Iisus Christos"." Cum ŒnsÇ, dupÇ cum am mai spus, la profani a fost mai Œntƒi Œn vigoare acest mod sacru de a judeca, i s-a spus Œn Dreptul Pontifical Roman, cu un termen popular Judecata lui Dumnezeu (Gottesurteil sau Gottesgericht Œn germanÇ, n.t.), nu a fost acceptat de Biserica lui Christos. (D.D. ad cit., cap. D.c. XVII, q. I, Edzorbr. Ol.). Devenit o bucatÇ de vreme capitol important Œn jurisdicîie, Œn cele din urmÇ se demonstreazÇ a fi total neprobatoriu ­i provocator, atƒta vreme cƒt Dumnezeul cel Mare ­i puternic este zugrÇvit ca unul care pune la Œncercare pe necredincio­i printr-o practicÇ crudÇ. A­a se explicÇ de ce, Œn patria noastrÇ a fost Œn cele din urmÇ abrogat, Œn timp ce Œn alte regate din regiunile cre­tinate, mai era ŒncÇ Œn vigoare (II q. V., c. XX, cap. ult. ext. De purgat. Vulgari). Regele Jarl Birgerus a fost cel care a abrogat aceastÇ JudecatÇ a lui Dumnezeu. Exemplul acestuia a fost urmat ­i de fiul sÇu Magnus, ba chiar ­i de nepotul sÇu; toîi regii Sveoniei ­i Goîilor au condamnat acest mod de judecatÇ. Mai menîinƒndu-se pe ici pe colo prin gre­eli neao­e, sub domnia lui Erich cel Mare, a fost total desfiinîat, pe Œntreg cuprinsul Sveoniei: Arfdabalkar /  Helsingicarum legum. "Forty at Arkibiscup Olaswer ki”rdi at Jarnbird war ater uptakin i Helsingta Landi / sidhan hon war aslagon i kunung Magnusa oc kunung Birghirs daghum: tha staddis th„tte i Stockholmi af alt kunung Magnusa Radh/ sum kunung ar badhe Sweriki ok Norghi / at Jarnbyrd skulde aldri optare wara. Ok toks therfore samu r„tter sum forr„ war tolf manna n„mpd / um thon mal Jarnbyrd„ mal waru: ok skal b”tas fore hwart mal sum k„mpd s llir / swa sum thet at han ath tarni fallin wrdi" ("CÇci dacÇ sub arhiepiscopul de Upsala, Olaus, s-a obîinut o diminuare Œn folosirea "judecÇîii divine" prin practica fierului Œnro­it, de-abia sub oblÇduirea ­i autoritatea lui Birgerus cel Mare a fost abolitÇ de pe cuprinsul Œntregului Regat. La Stockholm chiar a avut loc un consiliu al Senatului prin care Birgerus a fost recunoscut ca Marele Rege al Sveoniei ­i Norvegiei, cÇci El, printr-o lege mai asprÇ, a fost acel care a abrogat numita lege divinÇ"). ×n locul ei s-a introdus un jus jurandum al celor doisprezece bÇrbaîi, a­a cum fusese mai Œnainte. ¸i, ca ­i mai Œnainte, cu multÇ precauîie, aplicÇ pedepse cu acela­i simî de echitate, cu care le aplicau ­i Œnainte de intrarea Œn vigoare a acelei legi, acum, dupÇ abrogarea "judecÇîii cu fierul Œnro­it" (cap. II, q. I).

õ14. ¸i ca ­i Œn multe alte cazuri analizate, ­i la Greci avem echivalentul acelei judecÇîi crude, Œn cazul instituîiilor sacre: astfel cÇ nici nu poate fi socotit dacÇ Œntr-adevÇr avem de-a face cu lucruri sacre, ritualul pare ŒnsÇ sÇ fie asemÇnÇtor, Œn cazurile Œndoielnice, a­a Œncƒt cercetƒnd cauza mai atent, nu se poate trage o concluzie netÇ dacÇ a fost sau nu Œn discuîie un caz sacru. Un exemplu clar de acest fel, ni-l oferÇ Sofocle Œn tragedia Antigona. Polinice (unul din cei doi fraîi - altul este Eteale - care s-au ucis reciproc Œn bÇtÇlia datÇ pentru ocuparea tronului, acesta din urmÇ luptƒnd de partea Thebei, a patriei lui, Polinice, ŒmpotrivÇ, amƒndoi fii ai lui Oedip ­i ai Jocastei, n.t.), conform ordinului dat de Creon, unchiul lor ­i tiran temporar al Thebei, a rÇmas neŒngropat; Creon dÇduse chiar un edict prin care se condamna la moarte cel care ar cuteza sÇ-l Œngroape. Sora lor, Antigona, a comis pe ascuns acest fapt. Se puseserÇ strÇji care sÇ pÇzeascÇ cadavrul lui Polinice; Œntr-un moment de neatenîie a acestora, s-a comis ŒncÇlcarea poruncii; unul din strÇjeri trebuia sÇ ducÇ cumplita veste lui Creon; s-a tras la sorîi cine sÇ meargÇ, iar acesta - pentru cÇ nu ­tia cine comisese fapta -,   relateazÇ tiranului fapta astfel:

"De vinÇ omul Çsta nu-i!
CÇ toîi ziceau: "Eu nu ­tiu, n-am vÇzut!"
Un fier
Ro­it Œn jar noi l-am fi strƒns Œn mƒini, prin foc
Am fi trecut, am fi jurat pe zei cÇ nici
FÇpta­i n-am fost ­i nici c-avem ceva de Œn clin
Cu cel fÇpta­ ."
(trad. George Fotino, Bucure­ti, Ed. Albatros, 1979)

"Simen d etoimoi kai mudrou airein eroin

kai pur dierpein, kai Qeou orkwpotein."

IatÇ ce spune vechiul scoliast (Vet. Schol. Ad. h.t. Antig.): mudrou basazein kai pur uperbainein , "proba de fier Œnro­it Œn foc ­i focul justiîiei". Este de notat chiar din acel loc orkwmoth,  jure jurando, "prin dreptul de a jura", trebuia sÇ depunÇ jurÇmƒntul solemn Œn timp ce picioarele Œi erau legate. ¸i apoi, Œn aceea­i tragedie, Œn ce fel trebuia ea, Antigona, sÇ-­i ispÇ­eascÇ "crima",  dupÇ   sentinîa  datÇ   de  Creon, ŒnchisÇ, ŒngropatÇ de vie: " Getikon   de  tozwonta katoruosein,  ­i "la Geîi era obiceiul sÇ se Œngroape de vii". Acest lucru este confirmat de legile noastre strÇvechi, fapt prezent Œn nenumÇrate fragmente de legi ­i alte documente.

9