SALUTUL MEU ADRESAT CITITORULUI

S-au scurs douÇzeci ­i doi de ani, de cƒnd, prin vot public, am intrat ca cel dintƒi admis Œn aceastÇ Academie, pentru a studia ­tiinîele juridice. Cƒt prive­te Œnsu­i spiritul meu, strÇdania ­i gƒndirea mea puse Œn slujba acestor ­tiinîe, le las Œn seama judecÇîii acelora care atunci m-au admis Œn rƒndurile studenîilor, iar apoi mi-au dat prilejuri frecvente sÇ le audiez cursurile.

×n tot acest rÇstimp, am a­ternut pe hƒrtie, cu mare grijÇ, - nu cu neglijenîÇ cum o fac unii nu corupt, cum obi­nuiesc alîii -, o bunÇ parte din cele pe care le notasem cu propria mea mƒnÇ Œn timpul cursurilor. Singura greutate de care m-am izbit, dacÇ este sÇ o mÇrturisesc ­i sÇ o declar sincer, a fost aceea de a opera o selecîie din multele elemente audiate 1a cursuri; mi-a fost greu totodatÇ sÇ iau o decizie, cu atƒt mai mult cu cƒt, Œn tot acest rÇstimp, numÇrul manuscriselor Œn temÇ crescuse, iar Œn unele cazuri, din cauza unor copi­ti ignoranîi, unele fapte au fost gre­it schimbate, nu rareori operƒndu-se omisiuni ­i adÇugiri nejustificate. ×n cele din urmÇ, sarcina noastrÇ a fost sÇ chibzuim cu mare atenîie cum trebuie sÇ ne mi­cÇm printre atƒtea cÇrÇri Œntortocheate, sÇ recunoa­tem erorile ­i, Œn consecinîÇ, sÇ le eliminÇm. IatÇ de ce, nu mÇ sfiesc sÇ o spun, cÇ Œn acei ani de studii ale unui tƒnÇr magistrat, toate aceste date memorabile au fost bine forjate ­i cu mai mare fidelitate. Dar nu mÇ Œndoiesc cÇ existÇ unii care vor socoti cÇ ceea ce am fÇcut eu este mai puîin corect, prin faptul cÇ, vorbind despre Œnceputurile legilor la Geîi, mÇ refer Œn primul rƒnd la SAMOLSE (cÇci a­a se cuvine sÇ fie scris numele lui); ei crezƒnd cu tÇrie cÇ erudiîii no­tri s-ar fi inspirat din literele grece­ti, dar literele getice, fiind deja inventate ­i puse Œn uz, grecii le-au luat de la noi, conform istoriei noastre vechi ­i a Œnîelepîilor no­tri experimentaîi Œn literatura scriitorilor vechi, de asemenea in­i, ei nu vor fi socotiîi ca atare; pe asemenea persoane noi nu dÇm nici un ban, iar judecata posteritÇîii Œi va condamna - ­i sunt demni de a fi condamnaîi Œn unanimitate; aceasta, deoarece despre stilul lui SAMOLSE  (deci scrierea geticÇ a preexistat celei eline) ne stÇ mÇrturie autoritatea unor istorici antici care consemneazÇ totul cu toatÇ claritatea. Chiar cu aceea­i ocazie a­ cuteza sÇ demonstrez cÇ punƒnd alÇturi legile strÇvechi ale patriei cu cele attice, constatÇm o netÇ superioritate faîÇ de cele ateniene, cÇci la Œnceputul legii se punea, cu mare grijÇ, degetul legislatorului, iar aceasta avea loc Œn faîa ochilor celor adunaîi Œn acest scop (deci, era un fel de Parlament - n.t.). A­a cÇ era clar pentru toatÇ lumea cÇ nu putea avea loc certificarea unui act dacÇ nu erau ambele pÇrîi prezente. ×n afarÇ de aceasta ne stau mÇrturie o serie de monumente literare cu putere de convingere absolut covƒr­itoare, atestƒnd cÇ Grecul a luat de la got (get), punct cu punct, elementul esenîial din legislaîia atenianÇ, de vreme ce ­i cuvintele ­i totodatÇ ­i faptele ne sunt prezentate pretutindeni ­i ne sunt puse la vedere ­i Œn detaliu, dar ­i Œn ansamblu, ­i chiar dacÇ eu tac, vorbesc toate acestea. Dar am depÇ­it deja etapa acelor cƒntecele de care m-am Œnconjurat Œn momente de odihnÇ, de minimÇ importanîÇ; de altfel exceptƒnd ceea ce odinioarÇ, forîat de importanîa momentului, s-a pÇrut cÇ trebuie cercetat Œndelung un volum separat. De altfel, marele Grotius susîine, cu totul justificat, cÇ ŒnsÇ­i limba persanÇ Œ­i are originile ei Œn vocabule getice; de aceasta nu m-am Œndoit cƒtu­i de puîin sÇ o susîin altfel decƒt ca pe ceva foarte important, adÇugƒnd Œn acela­i timp araba ­i turca, care totu­i Œn prezent, vÇd bine, se folosesc de litere latine, cum s-a stabilit Œn atelierul tipografic, cu caractere prescrise de mine. Deie Domnul sƒ vinÇ vremea cƒnd toate acestea ­i altele asemÇnÇtoare sÇ fie publicate mai acurat, ba chiar cu acelea­i litere ­i forme, Œn care au fost exprimate Œn vechime. PƒnÇ atunci, binevoitorule cititor, prime­te cu inimÇ deschisÇ acestea, a­a cum sunt; cÇci dacÇ voi obîine de la tine accepîiune, va fi pentru mine un prilej de bucurie ­i de mulîumire. Cƒt prive­te ŒnsÇ pe cei rÇuvoitori, aceasta va fi pentru ei un tezaur, ca cei tri­ti sÇ aibÇ mereu prilej de a se amuza, iar cei nemerituo­i, cu greu sÇ merite ceva. Æstora acum doar atƒta le spun: manierele din cedru ­i marmurÇ ale lui Vossius (Gerhardus Josephus, savant german, 1577-1640), (p. 112), mi-au fost ghid, prin urmÇtoarele prea demne cuvinte: " a­adar, pentru ca profeîiile (prezicerile divine) sÇ poatÇ fi transmise cu sensul lor cu care ele au fost primite mai Œnainte, trebuie sÇ ŒndeplineascÇ ni­te condiîii. CÇci Œn ce prive­te celelalte informaîii din latinÇ, socot cÇ s-a discutat Œndeajuns, dupÇ cum sunÇ toate cuvintele care se regÇsesc Œn locul citat. Ceea ce ar fi putut cu adevÇrat sÇ fie dorit Œn acest  tratat ar fi fost cauzele depre care, din grijÇ faîÇ de Posteritate, am evitat sÇ vorbesc.

9