CAPITOLUL III, 1-14

Rezumat Cap. III, 1-6 õ1. ExistÇ unii care resping vechimea legilor noastre, iar Œn fruntea acestora se aflÇ Coringius (Hermann Conring - 1606-1681- este fondatorul istoriei dreptului german; lucrarea lui de bazÇ este De origine juris germanicii (Despre originea dreptului germanic), 1643, n.t.). Principalul lui argument este cÇ Goîii (Geîii) la acea vreme nu ar fi avut litere. Acest motiv este evident fals, deoarece folosirea literelor gotice (=getice) Œn patria noastrÇ este strÇveche. Lex Attinis, lex lata pe care o demonstreazÇ Messenius. Grecii ­i alte popoare au luat litere (alfabetul) de la Geîi. La Herodot ­i Diodor gÇsim opinii directe despre  rÇspƒndirea acestor litere õ2. Alt argument al lui Conringius - o panÇ mai u­oarÇ. õ3. Sub influenîa scriitorilor antici care susîin cÇ scrierea a apÇrut mai Œntƒi la Geîi, Jornandes (la Lundius Œl vom gÇsi numai sub aceastÇ formÇ a numelui, Œn timp ce la noi s-a ŒncetÇîenit JORDANES, n.t.) recomandÇ cu toatÇ convingerea legile scrise ale lui Zamolxis ­i Deceneu. Bellaginele este mai corect sÇ fie numite BIJLAGINES, conform codicelor scrise de mƒnÇ. Expunerea lui Vulcanius. õ4. Ce este Vittod? Ce este Lagh ­i ce este Biuths ? Care este originea lui Lagh? õ5. Este lÇudat Bureus (jurist). Este explicatÇ strÇvechea lege a Vizigoîilor Œn afara regatului Goîilor de ba­tinÇ. ×n documentele vechi se menîioneazÇ desele incursiuni fÇcute de strÇmo­ii no­tri Œn Grecia. Cƒnd au fost puse la punct codicele de legi ale Goîilor de Vest de cÇtre juri­tii provinciilor? õ6. JudecÇtorii provinciilor nu se bucurau de aceea­i putere cu cea a pretorilor romani. ×n Dreptul Roman autoritatea Imperiului era atribuitÇ pretorilor.

õ1. SÇ vÇ fie clar pentru toîi, cÇ cei pe care Antichitatea i-a numit cu o veneraîie aleasÇ Geîi, scriitorii i-au numit dupÇ aceea, printr-o Œnîelegere  unanimÇ, Goîi. ×n acest sens a fost un mare numÇr de scriitori, dintre cei mai diferiîi, iar eu nu i-am enumerat chiar pe toîi. Goîii (Geîii) au Œntrecut, Œn glorie ­i fapte, toate neamurile ­i toate naîiunile, pƒnÇ Œn ziua de azi; cei mai mulîi, relatƒnd despre rÇzboaiele ­i bÇtÇliile dus  de Goîi (­i Geîi), rÇmƒn ŒnmÇrmuriîi ­i plin de admiraîie faîÇ de ei. NiciodatÇ nu s-au scris atƒtea opere literare ­i istorice, niciodatÇ nu s-au promulgat atƒtea legi civile ­i sacre - sunt fÇrÇ egal Œn lume! Despre toate acestea ne stau mÇrturie atƒtea genuri literare grÇind despre acele vremuri strÇvechi. De aici, ­i tocmai fals judecatul Andreas Bureus (Descript. Sueon. Polit., p. m 20), ale cÇrui cuvinte, urmÇrite punct cu punct, constatÇm cÇ nu se abat de la adevÇr: "CÇ vechimea legilor noastre vestgotice s-ar cuveni sÇ fie socotitÇ din perioada Œn care Goîii au plecat de aici sau puîin dupÇ aceea, este departe de orice dubiu, cÇci ne stÇ mÇrturie prezenîa Goîilor Œn Grecia ­i Tracia, unde se stabiliserÇ". Cu el alÇturi, sau cel puîin pe acela­i teren va fi a­ezat ­i strÇlucitul Hermannus Conringius (De orig. Jur. Germ., c. V). ¸i aceastÇ disputÇ, aratÇ dupÇ cum se instrumenteazÇ: dacÇ s-a recurs numai la jocuri ridicole, ceva arme, aparat scenic, trecƒnd peste cele serioase; pe acele Herculeene le-a trecut  cu vederea, le-a ŒnlÇturat pe datÇ. De aici ­i prima reclamaîie, ba ŒncÇ foarte vehementÇ. FÇrÇ ŒndoialÇ cÇ Œnainte de Wulfila, acestea au fost literele runice pe care le-au folosit popoarele nordice; iar lui Wulfila nici nu i-ar fi trecut prin minte sÇ inventeze alte caractere noi, dacÇ Goîii se foloseau deja de cele runice (dar a­a cum aflÇm din cartea lui Bonaventura Vulcanius, De literis et lingua Getarum sive Gothorum, Lyon, 1597 ­i din cea a lui Johannes Magnus, Gothus, Historia de omnibus Gothorum Sueonumque regibus, Roma, 1554, carte Œn care s-a publicat, pentru prima oarÇ, atƒt alfabetul getic, cƒt ­i legile lui Zamolxis, Wulfila s-a folosit de alfabetul getic ca sÇ-l creeze pe cel gotic Œn care a tradus apoi Biblia cunoscutÇ sub numele de Codex argenteus, n.t.). A­adar, Goîii nu ar fi avut, la acea vreme, alfabet ­i nici legi scrise. Acestea s-au nÇscut de la Wulfila Œncoace, adicÇ cam Œn jurul anilor 460. Conringius se sprijinÇ ­i pe relatÇrile lui Soganienus (istoric grec din sec. V, n.t.) Œn care Œn a sa Istorie ecleziasticÇ (VI, 37), Œl laudÇ pe Wulfila pentru meritul de a fi fost cel dintƒi inventator al alfabetului gotic ­i care a tradus Œn acest alfabet ­i Biblia. ¸i apoi, printr-o micÇ evitare, adaugÇ nÇvalnic: "Desigur Wulfila nu a fost primul care a gƒndit ­i pus la punct literele gotice, ci numai le-a dezvoltat ­i adaptat pe cele grece­ti, descoperindu-le pe f ­i Q ." La fel ­i Claudius, comentatorul Analelor lui Tacitus (XI, 14) care ar fi descoperit trei litere noi ­i le-a  adÇugat Œn numÇrul celor vechi latine­ti, litere care, zice el, sunt foarte necesare. Despre formele acestora, a se vedea Vertranius . Lucru sigur este cÇ folosirea alfabetului fonetic de cÇtre Geîii din patria noastrÇ (i.e. Suedia) dateazÇ imediat de dupÇ Potop, alfabet descoperit pe ni­te pietre splendide de o mÇrime considerabilÇ, a­a cum ne-o relateazÇ foarte limpede Joannes Magnus ( Historia omnibus Gothorum Sueonumque regibus, Roma, 1554, c. I, cap. 7, tot aici sunt publicate ­i Legile lui Zamolxis, n.t.): De adÇugat, din acela­i motiv, legea celui dintƒi Attin pe care o evidenîiazÇ Messenius din Cronicile lui Joannes Martinus ­i care sunt Œn deplinÇ concordanîÇ cu cele mai vechi codexuri de legi naîionale: aceastÇ lege  de o mare bogÇîie s-a elaborat Œn secolul al XVIII-lea de la Facerea Lumii. De ce ? Pentru cÇ se dovede­te, socote­te Stiernhielmius cÇ limba greacÇ este aceea­i cu cea care a fost a vechilor Goîi (adicÇ Geîi). ¸i, ca sÇ nu te Œndoie­ti de nimic, literele acestei limbi, ca ­i ale celorlalte de altfel, au fost luate de la Geîi (Nu numai Lundius, dar ­i M. Cri­an susîine acela­i lucru  Œn toate comunicÇrile prezentate la congresele internaîionale din acest an, Tƒrgovi­te, Constanîa, Bucure­ti, deja publicate, n.t.). ¸i, cel mai apropiat de spiritul meu, ­i ca sÇ nu rÇmƒnÇ nimic neclar Œn privinîa literelor acestei limbi care toate provin de la geîi - ca de altfel Œn cazul tuturor celorlalte alfabete, vezi ce spune Cl. Rudbeckius Œn Atlantice, unde acest adevÇr este dovedit cu o forîÇ cu totul aparte. Dar ­i Cl. Salmasius o spune clar ­i direct, cÇ primii oameni care au populat Grecia ­i sunt ­i autori ai limbii eline, au fost cei veniîi din regiunea nordicÇ ­i sciticÇ. ¸i la fel stau lucrurile ­i Œn alte privinîe (ca sÇ nu vorbesc nimic aici de Palamede ­i Simonide) - fÇrÇ un motiv Œntemeiat  probabil vei obiecta ­i vei persista Œn asta: cÇ acesta ar fi fost Cadmus, care cel dintƒi ar fi adus literele din Fenicia Œn Grecia, prin aceasta ŒnsÇ nu se poate nega cÇ primele litere nu au apÇrut la popoarele nordice, dupÇ cum estimeazÇ mai sus pomenitul Rudbeckius. CÇci pe drept cuvƒnt, bÇtrƒnul Herodot (V, 58) mÇrturise­te clar cÇ Grecii, Œnainte  de a folosi literele aduse de la fenicieni de Cadmus, le-au adus ni­te ŒmbunÇtÇîiri (le-au adaptat graiului lor). Metarruqmizw, adicÇ "ajustez", "adaptez", "corectez"; metarruqmisante, zice Herodot, sfewn oliga, adicÇ operƒnd unora din ele simple modificÇri;  sfewn este ionic folosit Œn loc de autwn = "lor Œn­i­i" / "acelora­i"; interpretarea popularÇ este mai puîin reu­itÇ: "dupÇ ce au operat ni­te schimbÇri pe ici, pe colo, au Œnceput sÇ le foloseascÇ". Cam Œn acela­i chip s-a exprimat ­i Diodor din Sicilia (V,  p. 235,  Edit.  Laur.  Rhodom.):  "ouk   ex   arh   eurein,   alla   tou   tupou  twn

grammatwn metaqeinai  monon " ("nu  ei -Fenicienii - au fost primii care le-au inventat, ci primii care le-au folosit"). ¸i Œnse­i literele, din respect pentru adevÇr, îi-l aratÇ, cÇci sunt destul de convingÇtoare. ×n aceastÇ privinîÇ, chiar ­i Tacitus ( Annal. d.l. XI, c. 13, la final) cu totul justificat, aminte­te cÇ literatura greacÇ nu este absolutÇ ­i imuabilÇ. DupÇ pÇrerea multor teologi, Fenicienii ar fi luat literele de la Iudei, iar Iudeii de la Moise. Poziîionarea nu este de negat: PÇmƒntul ­i axa lui care ŒnclinÇ spre rÇsÇrit, se sfƒr­esc cu Arabia; la sud se aflÇ Egiptul; la apus, Fenicienii ­i marea; la nord, lateral, de-a lungul Siriei, dupÇ Tacitus ( Hist., lib. V, c. 6, Annal., l.d. XI, c. 14; vezi ­i Eupol. Lib. de regibus, Clement. Strom., lib. I, Horn De convers Ind., lib. I, c. 4). Cel care afirmÇ totu­i cÇ literele feniciene au pÇtruns Œn Grecia prin Egipt, susîine ­i vanitatea egiptenilor, cÇci se poate prea bine ca inventatorii literelor sÇ fie unii, iar grecii sÇ le fi primit de la alîii (Œn cazul de faîÇ, Geîii, iar grecii nu le-au primit direct de la ei, ci prin intermediul fenicienilor sau egiptenilor; dar cum Geîii locuiserÇ deja Grecia Œn Antichitate, era foarte firesc ca lucrurile sÇ stea cum au fost arÇtate mai sus; apoi, Œntr-un al doilea val, sÇ fi fost aduse ­i de Cadmus, n.t.).

õ2. Totu­i, rÇmƒne ferm pe aceea­i poziîie Conringius, susîinƒnd cÇ Œnainte de Sueoni ­i Goîi, Danii (i.e. Dacii din Dacia de Vest, azi Danemarca, n.t.) au fost aceia care s-au folosit, cei dintƒi, de legi scrise: "  cÇci se obi­nuia ca primii autori ai legilor sÇ laude regii, pe Valdemar I ­i pe Valdemar II la al cÇror nume se mai adÇuga ­i adjectivul Scanicae ­i Sialandicae, cum a a fost cazul legii promulgate Œn anul 1163, sub Valdemar I, ­i Cimbricae (Œn legile noastre figureazÇ sub numele de Jutarum, "Dacia de Vest"), cazul legii promulgate Œn 1240, sub Valdemar II ­i aceste legi erau, Œn mare parte, Œntocmite dupÇ modelul jurisdicîiei saxonice, dupÇ cum relateazÇ Arnoldus Huitfeldius, Marele Cancelar al regelui Daniei". (Praef. Leg. Prov. Fion.). Dar ŒncÇpƒnd pe mƒini neexperimentate, a fost simplu sÇ se cadÇ de acord Œn privinîa acelui drept (legi), a­a cum s-a putut vedea, fie cÇ a fost vorba de corectori princiari, fie de autori prea zelo­i care s-au situat deasupra regilor, lÇudaîi mai sus de cÇtre Conringius. Dar la Œnceput nici nu era nevoie de un consens, cÇci printre altele, ­i prin diferitele chipuri de a pleda ­i prin acordarea de termeni spaîiaîi, Œn darea hotÇrƒrilor Œn procese avƒnd ca temÇ cultul profan al zeilor, acestea erau primite din partea celor cu putere de discernÇmƒnt sau aplaudƒnd sau respingƒnd zgomotos hotÇrƒrea (Nu am certitudinea Œnîelegerii corecte a frazei, n.t.). IatÇ cÇ este o Œntreprindere grea sÇ fac o incursiune Œn istoria strÇveche a unui popor foarte cultivat, la care au fost legi de tipul celor pomenite. ¸i ceea ce îine separat de Scani (Scandinavi) cu siguranîÇ cÇ sunt foarte asemÇnÇtoare cu cele ale Goîilor, pentru cÇ din simpla comparare a legilor, socot cÇ se clarificÇ totul destul de bine, care, a­a cum sunt, sunt cenzurate prin erudiîia acestor legi. ¸i nici nu este de mirare, cÇci mai de mult Scania a fost o parte a Regatului, a fost cÇmara Goîiei (un adevÇrat dulap unde se pÇstrau alimentele pentru Goîi). Regele Amundus /Slemme/ a fost cel care a separat Goîia de celelalte îÇri, prin graniîe. Vezi ­i fragmentele de legi ca anexÇ la legile vestgotice: Am gamble W„stgiotha K„m„rken emillan Swerige och Danmarck ("Despre graniîele vechi ale Goîiei de Vest cu Sueonia ­i Dania"). Cƒt prive­te legile Danilor (Dacilor de Vest), Œnchipuie­te-îi o ŒngrÇmÇdire de cuvinte alandala (Œn text este verbotenus, cuvƒnt care nu figureazÇ Œn Quicherat, n.t.), fiindcÇ distinsul Conringius cam a­a Œnîelege (lucru cu care nu poîi fi de acord fÇrÇ a ro­i); poate  tocmai de aceea nu este urmÇrit cu seriozitate, cÇci chiar ­i Œn legÇturÇ cu Sueonii ­i Goîii, Œn faîa cuvintelor clare despre legi, Œncrederea Œn autori este de neŒnvins ­i prin permanenîa foarte sigurÇ a unor documente de arhivÇ se poate sigur trage o concluzie trainicÇ fÇrÇ nici o ­ovÇire.

õ3. Cu cƒtÇ claritate ni-l ŒnfÇîi­eazÇ Jornandes pe Deceneu ca filosof (care la Strabon (lib. VII, 16 ­i XVI) este numit Dekaineo. Cum trÇiau concetÇîenii lui prin legi fÇcute de  el, care  scrise  fiind  s-au numit pƒnÇ astÇzi Bellagine. Ce vrea sÇ exprime cu adevÇrat cuvƒntul Bellagines sau Bylagines, cum figureazÇ Œn codexurile manuscrise. ×nîeleptul ­i prea vestitul om de litere ­i de ­tiinîÇ Bonaventura Vulcanius, Œn notele sale la Jornandes (p.m. 179 ­i urm.) socote­te cÇ Bylagines nu este un cuvƒnt gotic, ci un cuvƒnt corupt provenit din limba goticÇ. Crede cÇ lucrurile au stat astfel: "Welhagen este forma contrasÇ - din motive de economie de limbÇ - a lui Welbehagen, ce vrea sÇ Œnsemneze "bine", "foarte  plÇcut" ­i de fapt  Bellaginele nu sunt altceva decƒt principiul bunului plac". Dar Œn adnotÇrile fÇcute la Paulus Warnefridus (De reb. Gest. Longob., lib. IV, p.m. 281) se susîine cÇ prin cuvƒntul Bylagines se Œnîelege quaerendum ("ceea ce trebuie sÇ fie cÇutat/ voit/ dorit", n.t.). Cl. Verelius, Œntr-un schimb de scrisori purtate de mine cu el, este de pÇrere cÇ, Œn consens cu toate operele manuscrise, prin Bylagines nu se poate Œnîelege altceva, la cei vechi, decƒt dreptul civil: a­a concep legile patriei erudiîii no­tri. Expunerea fÇcutÇ de ilustrul Vulcanius, Œn afara noutÇîii temei, ne pune la curent cu scrieri inedite, cu vestigii de o valoare cultural-­tiinîificÇ inestimabilÇ. PÇrerile mele se gÇsesc Œn prefaîa cÇrîii lui Verelianus, pe care acum o posedÇ distinsul Wolff, pe care se vede clar ­i Œnscrisul de mƒnÇ al li Verelius. Ce mai Œncoace ­i Œncolo? ×n fragmentele juridice ale patriei noastre strÇvechi se Œntƒlne­te mai ales acela­i rhsi ("vorbÇ", "cuvƒntare"), pe care deopotrivÇ Œl demonstreazÇ legile tipÇrite (c. XV, Tinghr.; Wessman l. c. XIX, Tinfbr., Wesig.)

õ4. Dar la Goîi (i.e. Geîi) aceste legi au fost negate (refuzate), Œn timp ce se foloseau de ele; pe vremea lui Deceneu ŒnsÇ, au cunoscut o perioadÇ de maximÇ Œnflorire; Vittod nu era Œnîeles de ei ca pe latinescul Lag, dar cÇ foloseau acest cuvƒnt Œn vorbire, cÇci adesea se Œntƒlnea cuvƒntul Vittod Œn loc de cel de Lag; printre altele, Œl gÇsim ­i Œn scrierile lui Wulfila, ­i nu numai Vittod, ci ­i biuths care era folosit de cei vechi, tot Œn loc de Lag de la cuvƒntul gotic Biuthan, Œnsemnƒnd "a porunci"; tocmai de aceea, dreptul nescris sau obi­nuinîa / obiceiu / cutuma era adesea numit biuths (vezi ­i Stiernhook, De jur. Vet. Sueonum Gothorumque, lib. I, c. 1). IatÇ un exemplu: "Pentru cÇ, nu fÇrÇ temei, se pÇstreazÇ Œn loc de lege cutuma "ŒnveteratÇ" (consuetudo) ­i aceasta ŒnsemneazÇ drept constituit de obi­nuinîÇ." (vezi ­i "obiceiul pÇmƒntului" Œn legislaîia noastrÇ, n.t.), o subliniazÇ Julianus (XXXII, D. de legibus), unde, dupÇ cƒteva interpolÇri, urmeazÇ: "CÇci iatÇ ce este important: oare prin sufragiu Œ­i exprimÇ poporul voinîa sa ­i nu prin lucrurile Œnse­i ­i prin fapte? Desigur cÇ da. Tocmai de aceea s-a reîinut acest lucru, foarte just de altfel, ca legile sÇ poatÇ fi abrogate nu numai prin sufragiul legislatorului, ci ­i printr-un consens tacit, adicÇ dezobi­nuinîa.". Aceasta nu ŒnseamnÇ deloc cÇ Lag era pe atunci ignorat de Goîi. A­a cum biuths vine de la biuthan /biuda , tot astfel Lag vine de la Lagian / Laga. Trebuie arÇtat, Œnainte de toate, cÇ este falsÇ ideea cÇ lag este de origine romanÇ. Pentru cÇ Lag, azi ie­it din uz, mai folosit fiind l„gh , ŒnseamnÇ "umil", "dÇrƒmat", "culcat la pÇmƒnt", exact cu acela­i sens cu care Œl gÇsim la Vergilius (Ecl., II, item, lib. XII, Aeneid. spre final, conf. Liv. Lib. VIII, c. 35, Nep. Atit. CXII, Cic., Orat., III ­i VI, In Verr., p.m. 108, lib. IV, Orat., X, p. 261, lib. I, De Invent., p. 71 et lib. I, p. 118, precum ­i la Heren., lib. I, p. 7). IatÇ exemplul luat din Vergilius ( Ecl. XI) unde adjectivului latin umil, doborƒt la pÇmƒnt Œi corespunde Œn goticÇ l„gh: "Humiles habitare casas. Et / Ille humilis, supplexque, oculos dextramque, precantem Protendes; equidem merui, nec deprecor, inquit; utere sorte tua. "  ("Cei umili locuiesc Œn colibe. ¸i acel umil ridicƒnd mƒinile ­i ochii, implorƒnd mila zice: Eu nu cer sÇ te Œnduri de mine, mi-am meritat soarta; bucurÇ-te de soarta ta!"), unde trebuie notat totodatÇ  deosebirea dintre verbul precari ("a ruga", "a cere prin rugÇminîi") ­i deprecari ("a abate din drum prin rugÇminîi"). Deci Liggia ŒnsemneazÇ jacere ­i cubare, "a fi culcat", "a zÇcea", Œn timp ce L„ggia = ponere, locare = "a pune", "a a­eza"; laga = fundare, disponere = ordinare = "a stabili", "a a­eza solid", "a pune Œn ordine", "a aranja". CÇci iatÇ-l pe Cato (De re rustica, la Œnceput), cum spune: "Majores nostri sic habuere et sic in legibus statuere" (= StrÇmo­ii no­tri a­a cum s-au administrat, tot astfel au statuat prin legi). De ce ? Pentru cÇ lagian se Œntƒlne­te la Wulfila, Œn locul latinescului ordinare ("a pune Œn ordine"), cÇci acesta pare  sÇ fi fost Œn uz chiar ­i la acei Goîi care, pe atunci, locuiau Œn afara graniîelor naîionale, deci limba lor, din cauzÇ cÇ trÇiau amestecaîi cu alte neamuri, era ­i ea mixtÇ; dar nu neg nici faptul cÇ chiar ­i Œn epocile precedente, fusese coruptÇ. Cel mai important lucru, dupÇ cum se vede, este cÇ dreptul (jus) nostru se numea Lag. ×n prefaîa lui Birgerus la legile regale Uplandice (?) pot fi citite urmÇtoarele: "Land skulu med Lagum byggias / och ey med w„ldzw„rkum: ty att tha stande Land w„l / tha lagum filgies" ("Regiunile au nevoie de legi care sÇ nu fie statuate prin forîÇ, cÇci ocrotirea lor se urmÇre­te prin cutuma / interpretarea corectÇ a legilor"). De aceea este nevoie de cuvinte explicative de tipul celor existente Œn prologul legilor Wessmanice (?). Dintr-o raîiune cu totul justificatÇ, vom gÇsi adÇugat Œn preambulul legilor lui Helsingius: " Wari ey lag „ Lande / tha gate engin boody firi" ("dacÇ o lege nu este Œn vigoare Œn provincie nimeni nu este obligat sÇ se slujeascÇ de esenîa ei"). ×n prefaîa lui Waldemar II (Œn Leg. Jur. ) stÇ astfel scris: "Wet lod skal mand Land bygge". Se cuvine sÇ se bazeze pe lege ­i provincia (regiunea) ­i populaîia. IatÇ ce spune ŒmpÇratul  Justinian Œn Digestele cÇtre Tribonieni (Culegere de hotÇrƒri ale celor mai strÇluciîi jurisconsulîi romani, alcÇtuitÇ din ordinul lui Justinian; Tribonianus a fost cel mai vestit jurist sub acela­i ŒmpÇrat, de aceea tagma, colegiul lui a cÇpÇtat epitetul de tribonian, n.t.): "autoritatea legilor constÇ Œn aceea cÇ ea ordoneazÇ corect lucrurile divine ­i cele umane". ¸i cel mai corect o spune Samuel Puffendorf (1622-1694, publicist german ­i autor al unei lucrÇri intitulate Dreptul naturii ­i al oamenilor, n.t.) care (Œn J.N. et G., lib. VII, c. 1 ­i ultimul spre final), subliniazÇ: "CÇci Plutarch a privit lucrurile cu multÇ Œnîelpciune, datÇ fiind Œnclinarea oamenilor spre obligaîii cu mult peste puterile lor naturale, cƒnd a socotit cÇ fiind abolite legile cetÇîene­ti (dreptul civil), se pot institui onoarea ­i pacea neamului omenesc, prin decretele lui Parmenide, Socrate, Platon ­i Heraclit." A­adar, acesta este efectul legilor: cele sfinte ­i tainice sÇ fie dezvÇluite justiîiei, cÇci Œntotdeauna trebuie acîionat cu sentiment religios ­i respect faîÇ de cel drept ­i bun, numai a­a vor putea fi ascultaîi cu cel mai mare simî de rÇspundere - cÇci "nomoethmata w para oun Qeoun nomizomena" ("normele legislative trebuie sÇ fie Œn conformitate cu  religia").

õ5. Chiar din primul capitol al Codexului de legi ale Goîilor de Vest, colecîionate de diver­i magistraîi ai acestei regiuni, Bureus menîioneazÇ emigrarea Goîilor Œn Grecia ­i Tracia. Capitol, ce-i drept, plin de nelini­ti, cÇci trateazÇ despre plecarea lor din patrie spre Ýara SfƒntÇ, din care unii, dupÇ ce au purtat lupte cu o serie de ŒmpÇraîi orientali, fiind Œn trecere prin îÇrile lor, s-au reŒntors acasÇ Œn Regat, iar alîii s-au a­ezat Œn îÇrile acestora. Cine ar putea sÇ conceapÇ cu mintea ­i sÇ Œnsemneze cu pana de trestie cƒte procente de eroare conîin toate acestea? Dar din rƒndurile anterioare reiese cÇ ar fi plecat din motive religioase. Tu ce crezi? E­ti sigur pe ce spui? CƒntÇre­te, rogu-te, toate ca sÇ nu te decepîioneze confuzia fÇcutÇ de tine Œntre legi corecte ­i vicioase. DacÇ ai consulta manuscrisele vechi, atunci ai vedea cÇ existÇ numai douÇ legi care se deosebesc puternic Œntre ele: una din ele este foarte veche, iar cealaltÇ este de datÇ mai recentÇ. Cea despre ultracunoscuta plecare a Goîilor (Geîilor), despre care am pomenit mai sus, este demonstratÇ cu cuvinte absolut convingÇtoare, precum este stabilit ­i Œn textul urmÇtor: " Ingsins mans Ars taker then Man i Gircklandi sittr" ("A­adar absolut nimeni nu are dreptul sÇ-­i revendice dreptul la mo­tenire Œn acest regat, care ­i-a fixat re­edinîa Œn Grecia"). ¸i acum, iatÇ cum se pledeazÇ cauza celor care au plecat de foarte curƒnd. "W„nder man h l oc nacka at hemkyunum / oc stiger fotum af  fosterlandi: ther skulu arwer wara êr skyldasti waru hanum / tha han heman for / an hên komber eig apter till hemkynna." ("Cel care Œntoarce cÇlcƒiul ­i capul spre vecini ­i piciorul a ie­it din patrie, acela nu mai are dreptul sÇ se ŒntoarcÇ Œn ea: rudele pe linie civilÇ (agnaîie) sau bazate pe consanguinitate (deci, rude naturale numite ­i cognatio, spre deosebire de agnatio, n.t.), care Œn momentul emigrÇrii acestuia se aflau Œn preajma lui, ace­tia Œl vor mo­teni"). Ce s-o mai lungesc? DacÇ mai existÇ vreun codex Œn manuscris Œn care acestea se citesc confuz, nu cred sÇ se fi Œntƒmplat Œn toate cazurile la fel: deci trebuie examinat fiecare Œn parte cu propriii ochi. Ce raîiune a impus finalmente acest lucru ? La tipografie s-a scris altfel ? Oare? Dar se editeazÇ nenumÇrate alte codexuri Œn aproape toate domeniile ­i disciplinele activitÇîii umane, nu-i a­a cÇ nu sunt cu gre­eli? Dar Œn ziua Œn care se aduc manuscrisele celor mai bune opere scrise, nu le corecteazÇ alîii? Apoi se impune autoritatea unei lecturi populare (vulgate). Aceasta ŒnsÇ nu poate fi Œn dauna celorlalte situaîii, de vreme ce ­i Œn acest caz / proces totul este separat prin paragrafe: oricƒt de bun orator ai fi ­i un foarte puternic legiuitor Œn procesele cu care te Œntƒlne­ti ­i Œn care, de regulÇ, se obi­nuia sÇ se dea o hotÇrƒre rapidÇ, tot poîi gre­i. ×n afarÇ de aceasta, sunt situaîii - vreo 60 de legi ­i de codexuri mai recente care sunt amestecate cu altele mai vechi /legate Œn aceea­i culegere vulgatÇ; Œn cazul lor sau sunt spuse clar lucrurile sau pot fi  lesne distinse unele de altele. Te vei grÇbi sÇ spui cÇ celelalte legi sunt mai puîin probabil sÇ se raporteze la un context referitor la primirea de cÇtre Goîi - care au fost mai Œntƒi Œn Sarmaîia, - ba chiar secole - apoi au emigrat Œn Tracia ­i Grecia  - a unei mo­teniri pe care o a­teptau din partea patriei. Dar spiritul legii este altfel prefigurat decƒt ­i l-au Œnchipuit ei, cÇci   s-a reflectat Œndelungat, spre a apÇra cƒt mai bine adevÇrul faptelor. Aici se cuvine sÇ pomenim ultima colecîie de legi a Goîilor de Vest, toate legile reperate ­i toate constituîiile tuturor timpurilor, fÇrÇ discriminare, care s-au adunat prin propria lor autoritate, aceastÇ adunare de legi neavƒnd nevoie de vreo recunoa­tere sau de vreo confirmare solemnÇ din partea regilor. Aceasta pentru cÇ, ŒmpreunÇ cu mine, sunt toîi aceia care ­i-au aruncat privirea pe vechile documente (incunabule) care o mÇrturisesc ­i o susîin; ­i, dacÇ noi tÇcem, atunci o mÇrturise­te cu prisosinîÇ codexul de legi. A­adar, legea, de abia de la imensa emigrare Œncoace existÇ ­i mai existÇ ­i astÇzi, de­i, secole Œn ­ir dupÇ aceea, nu a putut fi consultatÇ. Tot astfel sunt ­i astÇzi nenumÇrate legi, vechi ­i deteriorate ­i nimeni nu ­tie de ele. Acestora li se adaugÇ coloane funerare uria­e ­i monumente de piatrÇ ale cÇror inscripîii grÇiesc de la sine; aceste pietre au fost ridicate Œntru pomenirea ve­nicÇ a unor eroi de seamÇ, cÇzuîi Œn Grecia ­i Tracia sau Œn alte locuri care au folosit armele victorioase ale Goîilor, au rÇmas ca semne fulgerÇtoare  ale virtuîii lor. Pe vechile pietre ­i incunabule este scris Girkia, Grikia ­i Girklandi, Œnsemnƒnd cuvƒntul Grecia, corupt.  S-a gÇsit deseori ­i Grikum, Grikium ­i Girkium (urmeazÇ un text scris cu litere runice care Œn traducere ŒnseamnÇ: "dedicat unui peregrin care a murit Œn Grecia", n.t.). ¸i Œntr-un viitor apropiat, dupÇ cum bine ne dÇm seama, vom dispune de volumul integral privind inscripîiile gravate pe pietre, scrise cu caractere runice de tipul acesteia, prin aleasa strÇdanie a eruditului Hadorsius Johannes, volum a cÇrui apariîie a Œnceput deja, sub auspicii bune.

õ6. Aceste culegeri de legi au fost Œntocmite de cÇtre juri­tii pe care i-am numit provinciali ­i pe care noi astÇzi Œi numim Lagmann. Cu aceea­i ocazie, fere­te-te sÇ le dai crezare lor care nu ­tiu din ce aparenîÇ a erorii, nu se sfiesc sÇ suîinÇ cÇ acestea gÇsite ar fi tot ce a mai rÇmas Œn Sveonia din puterea judecÇtorilor provinciali care ar fi fost tot atƒîia cƒîi pretori erau la romani (pretorul era magistrat roman, ales dintre nobilii privilegiaîi - patricienii - care, Œn timpul Republicii, era al doilea demnitar Œn stat, atribuîia lui fiind aceea de a face dreptate; apoi, rolul lui va fi mai ales cel legislativ, emiîƒnd edicte cu indicaîia datei intrÇrii lor Œn vigoare, scopul ­i regulile dupÇ care se orienteazÇ. Colecîia acestor edicte formeazÇ dreptul pretorian sau onorar prin opoziîie cu legile votate cu regularitate; cu Œnmulîirea strÇinilor, a luat fiinîÇ, pe lƒngÇ pretorul urban ­i altul peregrin; cum statele germanice, Œn legislaîia ­i jurisdicîia lor s-au orientat dupÇ dreptul roman, de aceea ­i coincidenîele Œn situaîii; nu este mai puîin adevÇrat cÇ, la rƒndul lui, statul roman s-a inspirat mai Œntƒi, parîial din legile lui Samolse prin vlaho-pelasgo-etrusco-geto-daci, strÇmo­i inclusiv ai popoarelor nordice, mai ales germanice, cu care ai no­tri se Œnrudeau Œndeaproape ­i care, cu mult Œnainte de clÇdirea Romei (753 Œ.e.n.), locuiau inclusiv pe locul actualei Italii Œn toate colîurile lumii, n.t.), Edicte care abia fuseserÇ propuse pe un tabel ata­at acestora de cÇtre magistratul numit care, pe toatÇ perioada preturii, trebuia sÇ existe ca legi ­i apoi sÇ fie impuse - a cÇrui putere Œnsemna puterea Imperiului (MAJESTAS Imperii), de fapt atribuitÇ pretorului (l. XI, in fin. D. de Just. et Jure). ×nsu­i Cicero (lib. V, Act. In Verr. Orat. VIII, in fin) vorbe­te despre Edictele ­i puterea pretorilor: "Chiar ­i aceste edicte noi ­i puterea Pretorilor ­i cele privitoare la stÇpƒnirea lui Apronius, la furturile sÇvƒr­ite de sclavi din templele lui Venus, la alte jafuri, trebuie duse pƒnÇ la capÇt. De ce nu Œn loc sÇ fie cumpÇratÇ hrana, sÇ se dea pe degeaba? De ce nu, sÇ fie umplutÇ cÇmara, dupÇ bunul plac, tot gratis, mai mult, sÇ îi se dea ­i o mare sumÇ de bani pe deasupra? De ce nu, tot felul de prejudicii ­i condamnÇri ca urmare a unor grave insulte ­i ultragii, sÇ nu fie achitate? Astfel, acei judecÇtori care, Œn nici un chip, nu au tolerat toate acestea, ­i-au Œndeplinit sau nu datoria?" Aici trebuie notate locuîiunile damna pati, "a suferi condamnÇri" ­i damna perferre ("a executa pƒnÇ la capÇt pedepsele"). Chiar despre puterea pretorilor vezi din nou la Cicero (lib. VII, Orat. X, Verr., p.m. 243) unde vorbe­te pe larg despre fasciile pretoriene ale cÇror ornamente grÇiau despre puterea ­i demnitatea lor Œn imperiu; ei erau singurii care se ocupau de procesele puse pe rol, ei dÇdeau sugestii Œn ŒmprejurÇri procesuale ambigue etc. Ne stau mÇrturii nu numai textele legilor vechi (Confirmat. Leg. Upsal. An. 1296, confirm. II Suderm. A. 1327), dar ­i istoriile regilor antici, dupÇ cum este ­i Konung Olof Haraldz sagu (p. 89); Sidhan satti thet up under Laghman fin. (c. XXV spre final; Tingbr EE.), de unde reiese clar cÇ aceste legi au fost compuse de Goîii de Vest, iar regii nu au fÇcut altceva decƒt sÇ le confirme, sÇ le promulge, dupÇ ce fusese consultat poporul (e posibil printr-un referendum, n.t.).

9