CAPITOLUL  IV, 1-7

Rezumat Cap. IV, 1-7 õ1. Nu Œncape nici o ŒndoialÇ cÇ pe vremea lui Zamolxis au existat legi scrise. MÇrturie ne satu scrierile lui Joannes Magnus ­i Jornandes. õ2. La ace­tia se adaugÇ ­i autoritatea lui Ablavius. De aceea­i pÇrere sunt ­i ceilalîi autori greci ­i latini. õ3. Toate acestea  se pun de acord ­i cu opinile ­i judecÇîile locuitorilor greci din Hellespont ­i Pontul Euxin, de pe vremea lui Herodot. õ4. Unele corecturi aduse textului homeric acolo unde vorbe­te despre Pythagora. Savanîii filosofiei au fost numiîi odinioarÇ sofi­ti. Totu­i, prin argumente puternice, cei care se Œnvƒrteau Œn jurul lor, i-au etichetat cu acest epitet. PÇrerea lui Herodot despre lÇca­ul subteran al lui Zamolxis. õ5.  Acordul ­i armonia perfectÇ dintre incunabulele vechilor Goîi (adicÇ Geîi) cu Herodot. õ6. Nici codexurile manuscrise mai recente nu sunt diferite. ×n suita neŒntreruptÇ cu codexul acesta, se gÇse­te ­i acela Œmpodobit cu numele unor regi importanîi, sub titlul lui JOANNES al III-lea. õ7. Chiar ­i afirmaîiile lui Strabon sunt Œn deplinÇ concordanîÇ cu cele ale scriitorilor no­tri. Locul lui Laertius Œn aceastÇ temÇ ­i corectat ­i explicat.

õ1. Socot cÇ sunt suficiente ­i foarte clare dovezi, ba chiar strÇvechi, care sÇ ne permitÇ sÇ afirmÇm cÇ pe vremea lui Zamolxis au existat legi scrise. Joannes Gothus, de pildÇ, relateazÇ cÇ Zamolxis, o datÇ Œntors de la Pythagora Œn patrie, a Œnceput sÇ ŒmpÇrtÇ­eascÇ Geîilor preceptele filosofice ­i legile de aur pe care el le ŒnvÇîase de la dascÇlul sÇu (Hist. Sueon. Gothorumq., lib. III, c. 15); Jornandes (De Getarum sive Gothorum origine et rebus gestis, c. V ­i XI), el Œnsu­i scriitor got, din respect pentru cei vechi (Lundius Œl are Œn vedere mai Œntƒi pe Dio Chrisostomus (sec. I) care a scris un tratat Getica ­i care i-a servit ca model lui Jordanes, dupÇ cum repetat o mÇrturise­te, n.t.) care scriseserÇ istorii ­i anale ale Goîilor (i.e. Geîilor sau ­i ale lor, cÇci a­a cum am subliniat-o repetat ­i cum o spune clar ­i Lundius, Goîii erau Geîii ŒncÇ nesedentarizaîi, a­a cum fuseserÇ ­i cei de la gurile lui Boristhenes -Nipru, despre care nareazÇ Dio, n.t.) consemneazÇ cÇ Zamolxis ­i Deceneu au fost de o erudiîie extraordinarÇ ­i cÇ concetÇîenii lor le sunt foarte recunoscÇtori pentru legile date.

õ2. Dar din mulîimea autorilor pe care Joannes Magnus Œi laudÇ - Ablavius, Dexippus, Dio Chrysostomus, Orosius (­i el nu s-a gƒndit la scriitorii cei vechi), lÇudƒnd marele spirit de dreptate al Goîilor, mai sunt doi, dintre mulîi alîii, care vorbesc Œntr-un singur glas: Nicolaus Ragvaldus (Orat. Basi. Hab. et supra allegat.) ­i Paulinus Gothus (Hist. Arct., lib. I, c. 40), demonstrƒnd convingÇtor cÇ justiîia, puternicÇ ­i majesticÇ a Goîilor provine din Suedia. Tot aici se cuvine sÇ-l adÇugÇm pe eruditul Vulcanius Brugensis ­i pe mulîi alîi scriitori, de toate neamurile, care s-au ocupat de Goîi, geîi ­i Sciîi, ­i o ŒntreagÇ serie de alîii, enumeraîi mai sus chiar de mine (Œn Epist. Ad Ord. Fris. Hist. Jornand. Praef.).

õ3. Desigur, despre Samolse, Œn deplin consens cu locuitorii greci de la Hellespont ­i Marea NeagrÇ, din vremea sa, o mÇrturise­te PÇrintele Istoriei, dupÇ cum o subliniazÇ Cicero (lib. I, De legibus.; Herodot, lib. IV, c. 95), "pentru ale cÇrui cÇrîi- ISTORIILE- recitate la Jocurile Olimpice, Œntreaga Grecie a ­tiut sÇ-l stimeze". Cuvintele lui Cicero sunt Œn deplinÇ consonanîÇ cu toate manuscrisele ­i cÇrîile noastre ­i care sunt la dispoziîia cititorului bine intenîionat.   IatÇ   glasul  bÇtrƒnului  Herodot  (c.  IV,  c. 95): "Ton   Zalmoxin  touton  eonta

anqrwpon douleusai en  Samw  douleusai  de  Puqagorh  tw Mnhsarou. eneuten de genomenon eleueron,kth amenon de apelein e thn ewutou ate de kakobiwn...",  cÇ Zamolxis  a fost un om ­i a slujit ca sclav lui Pythagora, fiul lui Mnesarchus din Samos". DupÇ spusele lor, Zamolxis Œ­i dobƒnde­te libertatea ­i apoi, adunƒnd ni­te bogÇîii mari, se reŒntoarce Œn patrie. Cƒnd ­i-a dat seama cÇ Tracii trÇiau Œn condiîii rele ca ni­te brute, el Œnsu­i educat dupÇ obiceiurile ionice ­i de aceea mai ­lefuite decƒt cele care erau la Traci, cÇci trÇise la un loc cu grecii ­i cu ilustrul erudit Pythagora, ­i-a construit  o casÇ de oaspeîi unde el primea pe cei mai deosebiîi concetÇîeni ­i Œi ospÇta ŒnvÇîƒndu-i cÇ nici el, nici comesenii ­i nici cei ce se vor na­te de aci Œncolo, nu ar trebui sÇ moarÇ, ci sÇ meargÇ Œntr-un loc unde vor trÇi ve­nic ­i se vor bucura de toate bunurile alese. ×n timp ce fÇcea acestea pe care tocmai vi le spusei, el Œ­i construia o locuinîÇ subteranÇ; cƒnd fu gata, dispÇru din faîa Tracilor, coborŒ Œn ea unde rÇmase timp de trei ani; Œntre timp, tracii crezƒndu-l mort, Œl regretau plƒngƒndu-l; Œn cel de-al patrulea an, se arÇtÇ privirii tracilor ­i astfel el fÇcu credibile preceptele pe care le dÇduse lor. Acestea le-a relatat Herodot, orientƒndu-se dupÇ vorbele care circulau la bÇ­tina­i. ×n capitolul imediat urmÇtor, deci, 96, Herodot spune clar cÇ nu se Œncrede total acestor spuse privind locuinîa subteranÇ, ci mai curƒnd socote­te cÇ Zamolxis a trÇit cu mulîi ani Œnaintea lui Pythagora, cÇ a fost ­i un om, nÇscut pe pÇmƒnt getic, dar ­i zeu al Geîilor.

õ4. Am redat Œntocmai ce  a spus Herodot, neschimbƒnd nici o iotÇ. Astfel, discursul acestuia despre Pythagora ca despre sofistul cel mai slab, "ou tw asenesatw sofisth", Œmi pare asemÇnÇtor cu chipul Œn care Homer Œl descrie pe Ajax ca pe cel mai slab dintre Ahei ("ouk afaurotaton Aaiwn") care, este ­tiut cÇ a fost unul din cei mai viteji (lui Lundius Œi scapÇ un amÇnunt: legat de istoria Troiei, au fost doi eroi numiîi Ajax: unul, fiu al lui Telamon, Œnvins de Ulysse Œn disputa privind armele lui Ahile ­i, Œnnebunind de durere, strangulÇ trupele grecilor, crezƒnd cÇ sunt ale Troienilor ­i dƒndu-­i seama de eroarea sÇvƒr­itÇ, se sinucide; al doilea Ajax este fiul lui Oleus, care dupÇ asediul Troiei, naufragiazÇ ­i se refugiazÇ pe o stƒncÇ, de unde ameninîÇ cerul (aluzia frecventÇ "Ajax ameninîƒnd zeii" este proverbialÇ), apoi este Œnghiîit de valuri; deci Lundius i-a topit pe amƒndoi Œn unul, poate nici nu a gre­it avƒnd Œn vedere contextul, n.t.). Atari expresii se gÇsesc frecvent la scriitorii latini, dupÇ cum observÇ Vorstius (De latin. falso susp., c. XXV) ­i experîii Œn filosofie s-au numit mai Œnainte sofi­ti, cÇci ace­tia printr-o expunere mai puîin onestÇ ­i urmÇrind ­i un cƒ­tig ru­inos, era profanat Œn cele din urmÇ numele filosofiei; dedƒndu-se la artificii subtile, ei de fapt ŒnrÇiau pe alîii, atacƒndu-i prin expresii ingenioase, Œn subiecte uneori scandaloase, deturnƒndu-le Œn ipoteze paradoxale: "paradoxou upoesei", a­a cÇ ei ­i-au meritat numele de sofi­ti. ¸i, astfel, nedepÇ­indu-­i condiîia lor, Œn ce prive­te povestea acelei locuinîe subterane relatate de Herodot, ei nici nu au respins-o, nici nu au aprobat-o, ci mai degrabÇ au acreditat ideea (de altfel exprimatÇ direct de Herodot Œn cap. 96, n.t.) ­i anume cÇ Zamolxis ar fi existat cu mulîi ani Œnainte de Pythagora ( a se vedea ­i Plat. Protag., Iocr., Hel. land. la Œnceput, Cic., II, Acad. Questio); la Œnceputul capitolului imediat urmÇtor, unde din nou vorbe­te despre Zamolxis, Herodot spune: "fie cÇ Zamolxis a fost un om Œn carne ­i oase, fie cÇ a fost un demon al Geîilor, sÇ fie sÇnÇtos!" ("eite  de  egeneto  ti  Zamolxi  anrwpo,  eit' eti  daimwn ti Gethsi outo epiwrioairetw. ¸i totu­i nu trebuie sÇ punem la ŒndoialÇ faptul cÇ, chiar Œnaintea lui Herodot, au existat scriitori care au relatat la fel : Cicero (De claris orationibus, qui dicitur Brutus, p.m. 266) Œnsu­i afirmÇ cÇ au existat asemenea poeîi, ba chiar Œnaintea lui Homer, care l-au cƒntat pe Zamolxis Œn poeziile lor festive.

õ5. Cu opinia lui Herodot se pune de acord ­i opinia, demnÇ de toatÇ Œncrederea, a uneia din incunabulele noastre: "Fyrsti war Samolthius sa er Lag framsordi medh mykli snilli / han war Pythagorassa Tharahl i Samey. Han for fr„lsgiswi hingat til alsheriar thing. Han bygdi har  Htvs oc baudtill sijn Kunungi oc ollu stormƒnni um alt Svithiod pa raladi han  vid pa er med honom satu t Hollini at Natvardi /oc Dryckio sina samanhasdu / at han Odain w„ri oc theáin stad Odains: Litlu sidar hwars han vr asyn aldra thera / och eptr thrij ara Dag apnadis Jardr / tha kom han ater til war: pui trudu allir men uthan all genmali hwad i thessu mali sagt war" ("Samolse a fost cel dintƒi care, cu un deosebit me­te­ug ­i-a scris legile, el care fusese sclav al lui Pythagora din Samos ­i s-a eliberat, a sosit la noi ­i comiîiile formate din cetÇîenii strƒn­i lalolaltÇ din Œntregul imperiu al Sueonilor, au venit pentru a-l sÇrbÇtori. Cu Œnîelepciunea lui care Œntrecea cu mult pe cea a celor adunaîi Œn for, el a construit o casÇ, Œn care a invitat ca oaspeîi pe rege ­i pe toîi nobilii. Acolo, printr-o cuvƒntare care a durat mai mult decƒt cina, a susîinut imortalitatea zeilor ­i eroilor la Sciîii dispÇruîi, cÇ nemuritor va fi ­i el ­i cei din neamul sÇu dintre multe popoare, insuflƒndu-le totodatÇ cÇ acesta este locul nemuritorilor; nu mult dupÇ aceea, a dispÇrut dintr-odatÇ. DupÇ o absenîÇ de trei ani, s-a Œntors din nou printre ai sÇi spunƒnd cÇ aceasta are legÇturÇ directÇ cu spusele lui de mai Œnainte. MÇ Œntreb oare dacÇ mai existÇ un exemplu asemÇnÇtor Œn care sÇ se poatÇ face dovada legÇturii dntre vorbÇ ­i faptÇ?").

õ6. Mai existÇ ­i alte dovezi care susîin aceste spuse. ¸i de ce nu? Doar mai existÇ ŒncÇ o serie  de cÇrîi recent apÇrute care pƒnÇ mai deunÇzi erau manuscrise. SÇ ne oprim la codexul regelui Joannes al III-lea ­i sÇ revedem multe alte manuscrise ­i, cu stima pe care o datorÇm, sÇ le interpretÇm. Nu te Œndoi, cÇci iatÇ ce scrie aici: "Sammaledes war ett Varn fodt af G”therne / som tiente Pythagoras uthi Graecien, och l„rde af honom himmelstekn / Gudz willta / och att „thskillia andt ifran godt genom bokliga konster. Then samma drog ifran Graecien och till Aegypten / och l„rde ther the F„ders l„rdom och Gudz dyrkan som the hade. Sedan drog han till sitt F„dernesland igen / och blef en Oswerste i Konungens R„dh / och hwad han beslutade / thet l„t Konungen s„ bliswa effter han hade forst„nd att skillia ondt isfr„n godt. Then samma gaf fig i ehn Jorkuula / d„r han satt och studerade och tbland alle andre sijne studeringar drog han uth Sweriges Lag / ther then menige Man weeth sig att esterr„tta" ("Deja se nÇscuse Œn acest neam al Goîilor (i.e. Geîilor) un copil, care, de ŒndatÇ ce se fÇcuse mare, s-a angajat sclav la filosoful Pythagora, vestit Œn toatÇ Grecia care cuno­tea ca Œn palmÇ succesiunea stelelor, cultul lui Zeus ­i diferenîa dintre bine ­i rÇu. Apoi, ajungƒnd Œn Egipt, s-a instruit Œn instituîiile ­i religia acelui popor ­i, Œn cele din urmÇ, s-a Œntors acasÇ. Pe acesta, Regele l-a primit cu mare cinste ­i l-a avut ca prim-ministru, iar El  ­i treburile regale ­i pe cele divine le administra pe toate prin voinîÇ (prin semne cu capul). Acesta, din cauza oboselii, a coborƒt Œn cavernÇ, iar acolo a constituit (a pus la punct) dreptul Sueonilor pe care Œntregul popor Œl duce mai departe la urma­i").

õ7. A coborƒt, spun, Œn pe­terÇ, a cÇrei intrare o voia ne­tiutÇ. Cam Œn acela­i chip nareazÇ ­i Strabon aceastÇ istorie, scriind cÇ Zamolxis ar fi intrat Œntr-o pe­terÇ care era inabordabilÇ celorlalîi (abaton toi alloi) (Geogr. VII, p.m. 207 ­i urm.). Spre a-l imita pe preceptorul lui, care tocmai intrase Œn pe­tera numitÇ Ida (ei to Idaion kaloumenon antron) , a Œncercat sÇ intre ­i el, Zamolxis, Œn pe­terÇ, susîine Malchus ( Vita Pythag.). AdaugÇ-l ­i pe Laertius (De vita Dogm. et apopht. Philos. , lib. VIII, De Pythagora), unde afirmÇ cÇ l-a primit Pythagora "doulon Zamolxin w Getai uousi,  Kronon  nomizonte  w Fhsin Hrodoto" ("pe sclavul Zamolxe, pe care Geîii Œl considerÇ sfƒnt, dupÇ cum relateazÇ Herodot"). ¸i de­i strÇlucitul bÇrbat Isaacus Casaubonus la notele pe care le face Œn acest loc, afirmÇ cÇ ar fi o gre­ealÇ de ortografie ­i cÇ, Œn consecinîÇ, ar trebui revizuit totul, dacÇ chiar a­a a fost scris la Herodot: Gebeleizin nomizonte  ("numindu-l Gebeleizis"). ×n afarÇ de aceasta, sunt socotite urmÇtoarele cuvinte w  Fhsin ca fiind adÇugate de cÇtre marele erudit Aegidius Menagius. Este foarte posibil ca Œn loc de Hrodoto sÇ poatÇ fi citit ipwoboto, adicÇ sÇ fi fost scris Hippobotus thn twn filosofwn anagrafhn ("o anagramÇ a filosofilor"), de care Laertius se folose­te frecvent. Eu cred mai curƒnd cÇ a fost aprobat de cÇtre doctissimul Monachius (Animad. Ad b. I) cÇ transpunerea  cuvintelor lui Laertius a fost sÇvƒr­itÇ de cÇtre copi­ti ca el  sÇ poatÇ fi citit Œn acest chip: "w  Getai uousi,  o Fhsin Hrodoto, Kronon  nomizonte "    ("Geîii Œl socot sfƒnt - pe Zamolxis -, numindu-l Cronos", relateazÇ Herodot), cuvinte care, din motive de colaîiune, sÇ fi fost scrise pe margine mai Œntƒi, care apoi s-ar fi putut introduce Œn context ­i continua cuvƒntul lui Laertius - ceea ce ­tim sigur cÇ se Œntƒmpla - sÇ se strecoare unele din marginalii Œn multe locuri, ba chiar Œn cazul celor mai mulîi autori Oare nu tot de cÇtre  copi­ti  este  ­i   locul   corupt   al   lui   Hesychius   (p.m. 409).  "Alloi   de   tw  Kronw  einailegousin " ("Alîii susîin cÇ Œn text este lui Cronos"). CÇci, de fapt, corect pe acesta ar trebui sÇ-l cite­ti ŒmpreunÇ cu Salmasius: ton Kronon i.e. pe Saturn, considerat de cÇtre alîii a fi Zamolxis. Oricum ar fi, Œn Soare ­i inclusiv Œn Samolse, recunoa­tem un Saturn, cum o demonstreazÇ mai jos onorata Antichitate.

9