CAPITOLUL  VII, 1-4

Rezumat Cap. IV, 1-4 õ1. Zamolxis, a­a cum am explicat ­i le-am enumerat deja, a avut mai multe nume; urmeazÇ acum, motivele pentru care el a mai fost numit ­i Gebeleizis, lucru pe care Œl voi demonstra prin puîine repere. Sueonii s-au amuzat mai de mult de rezonanîa acestui nume, considerƒndu-l prea aspru. õ2. Tot la fel ­i Germanii. Tacitus Œl laudÇ. õ3. Cine a fost cel care a apreciat stabilirea  Œn vechime numelui de Gebeleizis. Se pare cÇ a pornit de la Woluspa. õ4. Sunt unii care citesc gre­it Geblietzen, ceea ce ar Œnsemna "Jupiter fulgerÇtorul, tunÇtorul, care tunÇ din ŒnÇlîimi, care se bucurÇ de fulger".

õ1. Am arÇtat deja cÇ ilustrul zeu Zamolxis a fost numit de cÇtre antici cu diferite nume; rÇmƒne acum sÇ clarificÇm pentru care motiv a mai fost numit ­i Gebeleizis. IatÇ ce spune Herodot (lib. IV, c.XCIV): " Aanatizousi h tonde ton tropon oute aponhskein eautou

nomizousi, i enai de ton apollumhon para Zamolxin. Oi  de  autewn ton auton  touton nomizousi Gebeleizin " ("Nemuritorii (a­a cum se socoteau Geîii a fi fost, n.t.) acîioneazÇ Œn felul urmÇtor: ei nu credeau despre ei cÇ mor, ci cÇ cel decedat se duce la Zamolxis pe care oamenii acestui neam Œl socoteau a fi acela­i cu Gebeleizis"). A­a sunt relatate lucrurile - de fapt, trÇiesc la fel cu Zeul ­i la mare egalitate; acolo sus Œ­i gÇsesc tihna, starea de lini­te, fiind departe de tulburÇrile celor invidio­i, o duc Œntr-o adevÇratÇ fericire - liesa sau lijsa , scutiîi de orice nestatornicie a soartei; desigur, ei erau convin­i cÇ toate acestea a­a se vor Œntƒmpla, iar viaîa Œ­i va urma cursul. A­adar acest zeu numit Gefeleisis este un dÇtÇtor de odihnÇ, a­a l-au numit Goîii Œn limba goticÇ (= Geîii, Œn limba getÇ; acest cuvƒnt mai fin ­i mai plÇcut la auz ne trimite la verbul din germana actualÇ gefallen, "a plÇcea" ­i leisen , "fin", "plÇcut la auz", lijsa din goticÇ, respectiv geticÇ, n.t.).

õ2. ¸i nici nu era cazul sÇ fi zis ceva care sÇ sune frumos la ureche, cÇci ei nu aveau urechi de auzit altceva decƒt strigÇtele de groazÇ chemƒnd la rÇzboi: " Œmpro­cƒnd ameninîÇri cumplite dintr-o gurÇ pietrificatÇ" (Tacit., De mor. Germ., c. III); ei slobozeau mai curƒnd un zgomot prelung Œn pronunîarea cuvintelor decƒt un sunet fin. De aici ­i Tacitus (De mor. Germ., c. III): "CÇci ei te ŒnspÇimƒntÇ sau Œncepi sÇ tremuri la auzul zornÇitului soldaîilor ­i nu atƒt prin modulaîia vocii lor, cƒt mai ales prin virtutea militarÇ. Asprimea sunetului este mai ales cÇutatÇ ­i zgomotul frƒnt de pe buze izbindu-se de scuturile care stau Œn cale, prin lovire, face vocea mai plinÇ ­i mai gravÇ".

õ3. Cƒt prive­te starea morîilor ajun­i la Gebeleizis, sÇ apelÇm din nou la informaîiile furnizate de Herodot (lib. V, c. 3 ­i 4, spre final), de la care aflÇm cÇ moartea poate fi pe drept numitÇ "tihnÇ", cÇci Œn adevÇr sufletele erau Œn afara nenorocirilor ­i a mizeriilor de tot felul; Cicero socote­te cÇ nu este vorba doar de o odihnÇ tihnitÇ pentru cei credincio­i, lipsitÇ de nenorociri, ci cu adevÇrat un Œnceput ve­nic al unei fericiri de duratÇ. Iar mai la obiect este Woluspa:

"  Baldur mun Komma /

  Bua their Haudur og Balldur / hropts / Sigtoptir /

  Wel waltiwar wited their enn eda hwad.

  Sal ster hun standa Solu fegra /

  Gulli that tan a Gimle /

  Thar skulu dyggwar drotter byggia /

  Og win alldurs daga yndes niota."

IatÇ cum a tradus-o Stephanus Olahus islandezul:

"  sose­te Baldrus,

  el, ŒmpreunÇ cu Haudus, Hropti ­i Sigtopter

  vor locui Œn altar fÇrÇ neplÇceri, ca pƒnÇ acum

  Sub acoperi­ul de aur al Gimlei

  pe ea o cinstesc popoarele cinstite

  de secole Œn ­ir bucurƒndu-se de bunul suprem.

  Apare chipul Divin, simbol al odihnei a­ezat pe un jilî:

  pe el nu-l bat nici vƒnturile ­i nici ploile

  nu-l udÇ nici zÇpada ­i nici grindina asprÇ nu-l atinge;

  cerul nu este niciodatÇ acoperit de nori,

  surƒde de lumina ŒmprÇ­tiatÇ mÇrinimos."

õ4. ¸i dacÇ lucrurile stau a­a, nu pot Œnîelege cum de s-a ajuns la ideea cÇ trebuie citit nu Gebeleizis, ci Geblietzen, aceasta desemnƒnd pe Jupiter tunÇtorul (vezi ­i Joh. Magnus, Hist., lib. I, c. 12; Ol. Magn., R.S., lib. III, c. 7; Lit. Georg. Stiern, Ad D. Locc. Locc. Antiquit Sueo-Gth., lib. I, c. 1, p.m. 7; Hom., Il. A., p.m. 26, v. 36, Il., 2, p. 66, v. 8, p. 82, v. 16, f p. 746, v. 30 ­i urm; Cic., De Divinat., lib. II, p. m. 117; Plin., N.H., lib. II, c. 7).

¸i aceastÇ relatare nu se gÇse­te numai la Herodot, ci ­i Œn toate incunabulele. ¸i totu­i, conform reprezentÇrilor lui Jupiter ­i Apollo la cei vechi, ace­ti zei par sÇ nu se fi amestecat Œn treburile juridice. Socotesc cÇ am arÇtat Œndeajuns tot ce mi-am amintit, pentru ca asupra acestui fenomen sÇ se a­tearnÇ tÇcerea, cÇci nimic nu se Œntƒlne­te mai frecvent decƒt, cum am spus, Gebeleizis, cu sensul de Jupiter tonans ("tunÇtorul"), fulgurans ("fulgerÇtorul"), fulminans (idem), altitonans ("tunƒnd din Œnaltul cerului") ­i fulmine gaudens ("bucurƒndu-se de fulger"). (Personal Œnclin sÇ cred cÇ textul gotic. i.e. getic, ne ajutÇ sÇ rezolvÇm corect problema etimonului: Gebe + lijsa = "dÇtÇtor de fericire", altminteri nu are logicÇ "raiul" lui Zamolxis ca Gebeleizis, vezi mai sus, n.t.)

9