|
NOTE ADÆUGITOARE, 1-22 1. A se vedea i Jacob. Ziegler Landav. Bavarus Œn Descript. Scandiae, edit. Argentorati,
1536, p. 86: "Printre alîii, acesta este Plinius care vorbete despre aceste îinuturi binecuvƒntate de naturÇ i Œn care s-au aezat oamenii cei mai drepîi dintre toîi muritorii; tot de aici s-au dus la Delphi fecioare,
ducƒnd cu ele daruri la sÇrbÇtorile religioase: acestea sunt dovezi foarte clare cÇ din Œntreaga lume anticÇ, neamul Scandinavilor a fost cel care se mƒndrea, ba ŒncÇ foarte des de mÇreîia i puritatea seminîiei lor."
2.
IatÇ ce spune Procopius Œn lucrarea De bello Gothorum, lib. II, c. 15, p.m. 426: "outw men Qoulitai biousin, wn eno en poluan rwpon, oi Gautoi eisi. Par ou dhEroulwn tote oi ephlutai
idrusanto". "Acesta este modul de a trÇi al locuitorilor insulei Thula, care se deosebesc de multe alte naîiuni. Una din ele, mult mai Œnfloritoare decƒt celelalte i foarte numeroasÇ, este cea a Gautonilor care
s-au aezat lƒngÇ Herulii (popor scit locuind Œn regiunea lacului Maeotis, Marea de Azov de azi, n.t.) sosiîi acolo." Aadar, am aflat pentru Œntƒia oarÇ cÇ ceea ce Œn istoriile noastre gÇsim cu numele de Goîi
sunt de fapt GAUTOI, adicÇ Geîi. La Procopius gÇsim indicaîia cÇ Thula era situatÇ la extremitatea Oceanului Septentrional (pro th Arktw ta eata - De Bell. Goth., lib. IV, cap. XX, p.m.
620), la Cicero, Œn regiunea de unde suflÇ CrivÇîul, pe care cei vechi, dupÇ cum am spus mai sus, o numeau Scandia sau Scandinavia. ¸i, dei la origine s-a folosit de cÇtre autorii greci cuvƒntul Arkto, de altfel
bine ales, diferÇ doar interpreîii. Eu, totui, socot cÇ este vorba de un popor marîian care ar sta la origine, luƒnd martor limba geticÇ din care s-a inspirat limba greacÇ; cÇci dacÇ Grecii spun Arh
Œnsemnƒnd Marte, la Goîi/Geîi avem Ari; gr. kottein/ Œn loc de koptein, "a despÇrîi", "a ucide", "a pustii prin sabie", Œn geticÇ avem kotta; deci, din ari + koto
> arkto . 3. Tacit (De Mor. Germ., c. II) relateazÇ: "Pe aceiai germani i-a crede indigeni, cÇci Œntr-o foarte micÇ mÇsurÇ sunt amestecaîi cu alte neamuri sosite
acolo." Apoi: "Ei sÇrbÇtoresc prin cƒntece vechi pe Tuist ca unul care, Œn tradiîia oralÇ, dar i Œn anale, trece drept fÇuritor de neam" - prin legea genealogiei, el este crescut de zeul PÇmƒnt i Fiul Omului (
Filium Mannum), care sunt fÇuritori ai originii neamului. Iar spre sfƒritul capitolului: "De la acetia vine numele.". Iar Œn capitolul III: "Popoarele germanice au dat natere unui neam propriu, sincer i
foarte asemÇnÇtor cu neamul lor." De aici i Teutona i Adelfou la scriitorii greci, iar Romanii i-au numit Germanos. Spun adelfou, format din a + delfu
= "nÇscuîi din aceeai mamÇ (Terra)"; Germanos = "din acelai germen". Cu sensul de Germani, Germanoi, Galli pe care Grecii Œi numesc Galata, fraîi cu Romanii, susîine Strabon (Geogr.
, lib. VII, p.m. 290); gnhsioi = gonesioi, de la gignomoi = "eu sunt nÇscut", "eu nasc", deci, aceeai origine: tw pleonasmw tou megetou kai te xanothto
= "asemÇnÇtori Œn privinîa mÇrimii corporale" (toîi fiind Œnalîi), prin culoarea blondÇ a pÇrului i pielea albÇ i prin obiceiuri, pe atunci, cu totul asemÇnÇtoare. 4. Conform Plinius (Hist. Nat., lib.
II, c. 75): "Unde nopîile clare de varÇ confirmÇ la rƒndul lor cÇ ceea ce raîiunea a cugetat, e demn de crezut; Œn zilele solstiîiului, soarele ŒnÇlîƒndu-se mai aproape de axa lumii, printr-un spaîiu Œngust
al luminii, pÇmƒntul are ase luni de zile fÇrÇ Œntrerupere, noapte, cu o distanîÇ diferitÇ de solstiîiul de iarnÇ. Tocmai aa ceva avea loc pe insula Thula, a scris Pythias din Massilena (navigator originar din
Marsilia din sec. IV Œ.e.n.; a stabilit latitudinea Marsiliei i a Œntreprins fructuoase explorÇri Œn mÇrile nordice, n.t.), la o distanîÇ de ase zile de navigaîie din Britania spre nord." 5.
CÇ unele vocabule din geticÇ au afinitÇîi cu cele din limba persanÇ i din alte limbi, turcÇ i arabÇ, de pildÇ, se poate proba prin nenumÇrate exemple, care Œi au de fapt originea Œn limba noastrÇ. Turc. Ata
, "tatÇ", de la goticul/geticul Ata sau Atta; aett din got./get., "rubedenie", "consanguinitate", "arbore genealogic"; tot de aici vine i gr. Atta i Tetta, Peder i Pezer
din persanÇ i Pader sau Fader al Geîilor, cÇci literele p i f sunt alternative; tot de aici vine i gr. pathr, precum i pater din latinÇ: nu de la paw, pentru cÇ
este pasco; chiar i mithra din persanÇ vine din goticul /geticul mother, la fel i grecescul mhthr i latinescul mater; la fel stau lucrurile i cu cuvƒntul dochter
din persanÇ, care nu este altceva decƒt Dochter, doter, dotter din goticÇ / geticÇ; id. Datr din egipteanÇ, nume cu care este numitÇ fiica mÇrii, Unda; id. cu ugathr
din greacÇ; i Œn alte limbi, numai cÇ diferÇ modelul de notare. La fel stau lucrurile i cu cuvƒntul frate, adicÇ Bur„der, got. brodher, broder, brodhir, brother, lat. frater din gr.
frathr, cÇci fr?tria sau fratr?a (deci accentul este pe ultima silabÇ, n.t.) ŒnseamnÇ curia (subdiviziune a poporului roman, loc de adunare a acestuia, senat, n.t.) Œn latinÇ, iar fr?trio
, curialis, fr?thr ("frate") Œn baza aceluiai drept i asociat al curiei. Etimonul lui frater, dupÇ Nigidius, este fere alter, adicÇ asociat Œn acelai drept i al aceleiai curii; soror
ŒnsÇ se trage din anticul serus, dar care de fapt este dedus din nectus, "sÇmƒnîÇ", i.e "legÇturÇ de frate i sorÇ / i de sƒnge", deci legatÇ prin rudenie de drept; agha - turc. i pers.,
aghaian, arab., aghaewar, la vechii sciîi Œnsemnƒnd "stÇpƒn", iar agha i aghan, di
din latinÇ, dupÇ cum o demonstreazÇ multiplele fragmente din vechile noastre legi. La fel stÇ cazul i cu pers. wezir = "principe, administrator suprem", care Œn goticÇ este wisir, popular wise
de aici i epitetele ornante ale lui Odin/Odinus, walhallar wisir Manium princeps, numit i dominus. ×n ce privete latinescul dominus, acesta provine din geticul sir
care ŒnseamnÇ tot "stÇpƒn, domn", cuvƒnt pe care Œn cÇrîile strÇvechi de istorie i Œn anale, Œl regÇsim sub forma de kiri i iri, de unde elinescul kuro; acest sir sau sire
din limba geticÇ a trecut la britani, scoîieni, gali, hispani i italici; kirar, "a se odihni, a sta linitit" vine din goticul kyra, de unde kyrr, "linitit" i quietum
("linitit", Œn acuzativ) = kyrdum, um kyrt, "linitit, fÇrÇ zgomot"; aceeai origine are i turcescul kaerarlyk = "permanenîÇ, perseverenîÇ, calm", kararlii, "permanent", kararsyzliz
, "nonpermanenîÇ, inconstanîÇ"; comp. cu cuvƒntul arab i persan karargab, "loc linitit", "eu rÇmƒn, stau" i cu turcescul kara, "pÇmƒnt solid, continent" , cu grecescul kuroumai
(cred cÇ acest verb exista i Œn greaca ecleziasticÇ a Evului Mediu, cÇci Œn Bailly nu se regÇsete decƒt verbul kurow, "eu dau putere de lege", n.t.), deci kuroumai Œnsemnƒnd "eu fortific", "eu confirm",
kuro, "firmament", kuriw, "cu fermitate"; ber Œn pers., contras din bar, "sarcinÇ, fruct, rod", Œn goticÇ ber, baer, de la baera, de unde barn, "copii" i
Abarigar = Aborigines, care au fost i primii cultivatori Œn Italia, conform informaîiilor furnizate de Justinus (lib. XLIII, c. 1), Hervat. Saug. (c. XII), Torst. Wikings. Saug.
(c. II), Cicero (lib. XV, Epistul. Fam. IV), Œn arabÇ berr i baer, Œnsemnƒnd "sol", "pÇmƒnt", Œn pers. mai frecvent ber, comp. cu got. baebr, baer, "pÇmƒnt, proprietate, vilÇ";
gr. baro, ŒnseamnÇ "sarcinÇ, greutate" ; verbul este barew; bari este "ŒncÇrcÇtura navei"; arab. B�rg, pers. baru, goticÇ burg, borg, de la baeurga, burga,
byrga, gaerda, "a ocroti, a ascunde, a Œnchide Œntr-un castel, a Œmprejmui cu ziduri un castrum". ×n legile comune ale regilor Erich cel Mare i Christophor (p.m. 806) se spune: radha Borgom och Landom; la
Ulphila (Sverr. Saug. p.l. Vege, IV, 10) se numete Baurg; Œn gr. Purgo, Promaewn, la Hesychius, la Jon. se va regÇsi Promawn, "ŒntÇriturÇ, fortificaîie"; purgow
ŒnseamnÇ "Œnalt, ceva asemÇnÇtor unui turn". La Vegetius (IV, 10) regÇsim cuvintele castrum, castellum, "burg, fortÇreaîÇ", care vin din goticul kastali; la Livius (XXVII, 32) regÇsim Pyrgus
, iar la Tacit (De Mor. Germ., c. III) se menîioneazÇ Asciburgii, "locuitorii fortÇreîei", iar Œn Dreptul roman, regÇsim cuvƒntul Burgorum
(genitiv plural), "al locuitorilor fortÇreîei"; Œn turcÇ, bajir, "munte pleuv", Œn got. bairg, biargh, biaerg care se scrie baergh Hysar, dupÇ cum am spus, sunt zidurile i ŒntÇriturile; la
fel gÇsim i la strÇmoii notri (Konungz Bal.), Œn legile lor: Hwsom eller Landom rada, "a domni peste burguri i provincii"; al, "progeniturÇ, urmai"; Œn got. al, ald, iar verbul este
ala, "a genera, a mÇri, a crete"; de aici, Œn gr. aldew = "eu cresc, mÇresc", precum i aldhskw = "eu sunt crescut"; nu vine de la alea, cuvƒnt prin care se Œnîelege "cÇldura solarÇ", nici de
la ali, Œnsemnƒnd "din abundenîÇ", dupÇ cum sunÇ unele opinii, ci de la a, de unde i aga, auga, auka i de aici auxw Œn gr., augeo Œn latinÇ. Alda odhal,
"posed prin motenire", "proprietate motenitÇ"; m„ar alder, "vƒrstÇ virginalÇ", "floare virginalÇ", ca Œn cap. XXII, Arsd. Up.
L.L., simboluri care au scÇpat, din greealÇ unor codice, din aceastÇ cauzÇ, vor fi citite / interpretate greit. Sangiar alster, "copii avuîi din cununii legale". P.T. pasa, "principe", got.
Biassa, Bassa, pasa, cf. Artimpasa, "zeiîa PÇmƒnt", "Artimpasa" (c. I. Princ. Jordbr. Vp. L.L., c. V i c. XIX, p. 129, Cat. Reg. Leg. W. Goth. Ann. Vit. R. ER. ¸i R. Can. Torst. Saug.
, c. IV i XXIII). Sau: rahaet, "odihnÇ, uurare", got. rast, ruh, ruhe, ro. Verbul este rasta, "a se odihni", roa, "a se ocroti" i oroa, "a neliniti, a tulbura, a ataca",
orosta, "rÇzboi". ×n grecete raswneuw, "mÇ bucur de tihnÇ", raswnh, "Œncetarea lucrului, odihnÇ, linite", adicÇ anapausi
, cum figureazÇ Œn dicîionarul lui Suidas la care Œntƒlnim i subst. raswneusi, de la verbul ruw sau mai curƒnd de la ruomai, Œnsemnƒnd "eu mÇ apÇr, eu sunt liber"; Œn turcÇ avem
rahaerlii, "odihnit" i rahaetlyk, "comoditate", comp. cu goticul rahstlii, rolii, roligh. Cƒt privete terminaîiile Leikur, leikr, leik, lyk i lek
(din suedezÇ), nimeni nu se Œndoiete de faptul cÇ acestea sunt absolut getice, nici mÇcar de cÇtre cei mai puîin pricepuîi Œn ale lingvisticii. Suedezul k‚mz, "a aduna", "a acumula", got. kemza
este Œn gr. kampw, "a rostogoli spre a aduna", iar Œn cuvinte compuse Sugkamptw, "a aduna, a reuni". Erz Œn arabÇ ier, Œn turcÇ zemin, Œn pers. = "pÇmƒnt", got. aer, er, her
, pe care la Tacit (De mor. Germ., c. XL) Œl regÇsim sub forma de Herthum, Œnsemnƒnd PÇmƒntul-mamÇ, numit astfel de la Herthu, de aici i un titlu Œn legile antice. Artir sau
ardar bolker, aeria, araere, aaer, aering sau aring, "recoltÇ, fructe"; arins hws, "grƒnar", arder aratrum. Aro la latini este arow la greci. Zemin la peri este din sa
al geîilor, Œnsemnƒnd "a ŒnsÇmƒnîa". La Greci chiar sensul de pÇmƒnt arat este exprimat prin cuvƒntul aroura zeidwro, ca i zudwro aroura = alma Tellus (pÇmƒntul hrÇnitor); pa
Œn pers. (picior), la Greci este pou, Œn goticÇ este pus, fus, fot. Tripou (trepied) este Œn goticÇ tripus, trifus, trifot; Œn eolianÇ este tripo. Cuvƒntul din arabÇ awan, ewan
este Œn goticÇ aewe, aesi de la awa, "a avea", pe care cuv. ev (secol, vƒrstÇ) Œl conîine cu sensul de temporalitate, cf. latinescului aevum sau seculum; Œn gr. este aiwn aiwno
, care Œn dialect doric este aiwn aiono, "îÇrm", iar verbul aiwnizw ŒnseamnÇ a face venic.Mah din pers ŒnseamnÇ luna, Œn got. este mana de la ma
care ŒnseamnÇ "a fi Œn putere", deci "a fi i mare", cÇci Œn concepîia superstiîioasÇ a unor profani, se crede cÇ luna are o forîÇ magicÇ, influenîƒnd toate cele care se nasc pe pÇmƒnt (cele din cer mai puîin). Ea este aceea care rƒnduiete lunile calendaristice, Œntregind anul. ×n gr. este
mhnh i mana, dup cum am arÇtat Œn alte locuri, No de la meioun este de origine geticÇ. Lesa, "a aduna, a alege", got. lesa, lesa ax, "a culege spicele";
ax olaesin, "spice neculese", de aici i legw din greacÇ, lego din latinÇ, iar la Ulphila lisan (Torst. Saug., c. XV). K�rde, karde, kare Œn got., tot astfel i maeker, gr.
maaira, lat. Machaera i gia, giai din pers. Œnsemnƒnd "spaîiu, loc, regiune, pÇmƒnt", gia Œn got. ŒnseamnÇ "pÇmƒnt, spaîiu, hiat fÇrÇ rupturÇ". Verbul ge, gae, gaeta
, "a rÇspƒndi, a fundamenta cu mare largheîe, a oferi, a dÇrui", got. gia, begia, arabÇ giabir, "mƒndru", got. Giabir, Giasir, azi Giaeswer, "a-i atribui pe drept mai mult", gr. gauro
, verbul este gaiw, "sunt mƒndru". Turc giaba, "dar, dat ca dar", got. Giba. ×n legile antice era Giaes, Œn limba popularÇ G„wa; la Geîi se scria Gauja, Gaja, Goja, la Greci
Gaia, de la verbul gaw, "eu nasc"; de adÇugat i ghaeti i ghuti, Œnsemnƒnd "plin de vigoare" (A se vedea i Haavamaal LXXI, Gell., Noct. Att., lib. X, c. XXV, sup. c. I, p. 3),
precum i Fragm. De legi antice, c. I, Ars. Br. Westg. L.), "a produce ramuri din abundenîÇ"; la Goîi, arborele genealogic se numete gaetertrae aettertrae; ghaela, "a fi un lucru de mare
preî" vine din goticÇ gaela, gaella, "a fi de preî"; de aici i grecescul khlew, w, Œnsemnƒnd "a mƒngƒia uor cu mƒna". Ghaemret i ghumer, Œn got. ghaemur, jaemr, Jaemmer,
"a distruge bogÇîia apelor", vine de la verbul gotic gauna, ghaema, ghaemra, aemra, "a distruge" (de aici i vechiul cuvƒnt romƒnesc iama i expresia a da iama Œn; i cum la origine se referÇ
la distrugerea faunei apelor, adicÇ a petilor, ŒnseamnÇ cÇ petii au fost hrana strÇveche a populaîiilor nordice i nu numai, vezi i simbolul cu cei doi peti; i omul a fost mai Œntƒi pete, apoi morsÇ, adicÇ
amfibie, n.t.), precum i verbul "a se plƒnge de soarta sa", "a se cÇina". Tot de aici vine i grecescul Goaw i goaomai , precum i latinescul gemo ("eu gem") i gemebundus
("cel care geme", "muribundul") cÇruia Œn greacÇ Œi corespunde gohmwn, goo = lat. luctus = "durere, bocet (dupÇ un mort)", gowdh, lat. lugubris, "trist, Œn doliu", de aici i
gemoniae, gemoniae scalae, adicÇ nite rƒpe la marginea Romei, unde se aruncau trupurile celor torturaîi i executaîi; bend, got. bend, baend, de la binda; la fel i haldsbend
care se scrie i haldsbaend i haldsbaena, fiind derivat de la halda, "a îine" i bana, "omor". Lui Bend ŒnsÇ sau Band Œi corespunde Œn latinÇ vinculum, "lanî",
ligamen, "legÇturÇ, cordon"; Œn gr. este biw, Œn lat. vincio sau vieo, "a lega, a ataa", ca i la noi banda; lui bia din greacÇ Œi corespunde vis
Œn latinÇ ("forîÇ"), iar lui biasmo, violentia, iar lui Bindingi sau Bindingi din goticÇ Œi corespunde Œn latinÇ vinculis constrictus, "strƒns Œn lanîuri, legat". Lui bees
din suedezÇ Œi corespunde bes i bas Œn goticÇ, precum i pas (pentru cÇ consoanele b i p sunt alternative, n.t.), echivalente Œn latinÇ cu poena ("pedeapsÇ"), de la verbul
basa sau pasa care Œn latinÇ este battuere, "a bate"; bassara, lat. sica ("micÇ sabie"), iar la Cicero se regÇsete cu sensul de "asasinat" sau dolo, "armÇ ŒnchisÇ Œntr-o teacÇ",
biornbasara, machinae = "unelte de rÇzboi" i foveae, "gropi", "excavator de ucis uri"; Œn greacÇ patew, "eu zdrobesc, calc Œn picioare". Maehas
, "unealtÇ cu care se reteazÇ fƒnul", vine din goticul maa i maita, "a reteza:; de aici maekr, machaera, Metz, "cuîit", Stekametz, "pumn", Weldhemetz, "îeapÇ"; Œn goticÇ
hae, h”, h”o = lat. foenum, "fƒn". De la maita avem Œn lat. meto, "a recolta" i amaw i amaomai Œn greacÇ, de unde amhto, messis ("recoltÇ"), amhth, messor
("culegÇtor"), amh = falxmessoria, "secerÇ". Hyr tuman, got. hyr, yr, tuma, dima, dimba, nebula ("negurÇ"), nimbus ("nimb"), vis venti ("forîa vƒntului"), de la
hyra, yra, harwa, orwa, "a mica, a agita". De aici gyrus Œn latinÇ i guro Œn greacÇ, "cerc, ambitus"; gurow din greacÇ, apoi hair, hior, gladius ("sabie"). Grecescul aor sau
aor = lat. ensis ("sÇgeatÇ") de la aerw, "ridic, Œnalî", pentru cÇ sÇgeîile (i armele Œn general) vibreazÇ legat de arf i orf, care, ca nite aripi, zboarÇ prin aer, aeirw
, care este chiar conîinutul sintagmei ei aera airw; Œn acelai chip Homer spune despre Achille entea aeirein
("a trimite cu mƒna proprie din piept"; cred cÇ aluzia este la curajul proverbial al eroului, n.t.); s-a ŒncetÇîenit i la vechii goîi ideea cÇ prin saltul armelor (se referÇ mai ales la sÇgeîi, n.t.) nu se reîine numai un joc, ba chiar, printr-un consens general, este i o sursÇ de zgomote. Din aceeai rÇdÇcinÇ este i
hairta, haerta, hierta, cor, kear, contras khr ("inimÇ") de la verbul kaiw sau kew
("a aprinde, a arde"): cÇci putem vorbi la oameni despre o inimÇ care "arde", la animale, despre o inimÇ care "varsÇ flÇcÇri", cÇci inima, atƒta vreme cƒt pulseazÇ, poartÇ Œn sine i viaîa. Dei Œn cazul cƒnd inima se odihnete profund, se poate totui observa o micare, care continuÇ sÇ dureze Œn auricule, ultima, Œn auriculul drept; acolo are loc ultima pulsaîie, Œn propriul sƒnge, conform opiniei exprimate de Harvey (William Harvey, 1578-1658, medic englez, vestit prin descoperirea circulaîiei sƒngelui, n.t.) Œn lucrarea sa de cÇpÇtƒi
De genere animalium, cap. 51, Œn care relateazÇ cÇ "Œntr-o slabÇ unduire i un tremur neŒnsemnat sau o palpitaîie se gÇsete ultimul semn de viaîÇ". De aici se trage totodatÇ concluzia cÇ sƒngele este izvorul
vieîii i locul principal al sufletului; de fapt, din el sunt toate celelalte pÇrîi ale corpului care "se hrÇnesc cu sƒngele fierbinte irigƒndu-le i astfel capÇtÇ viaîÇ". A se vedea i capitolul avƒnd ca temÇ "Micarea
sƒngelui". Raîiunea cea mai puternicÇ a originii circulaîiei sƒngelui care influenîeazÇ i toate celelalte micÇri naturale este inima, de ea depind toate acestea; toate acestea sunt comandate de creier, care dirijeazÇ
totul, spun medicii cÇ fÇrÇ ele animalele nu ar putea exista (Id. cap. Exercit. LVII). J�k din turcÇ ŒnseamnÇ "povarÇ, jug", Œn got. este juk, ook, lat. jugum i Œn greacÇ zugo
; sued. Satt, lat coetus ("ceatÇ", dar i saetae Œn textele vechi, deci mult mai aproape de suedezÇ sau invers suedeza de getÇ, n.t.), got. satt, sueit, swet, de la verbul saewa,
swawa, swaeswa, "a veni la un loc, a se aduna, a intra i a iei"; sassa = lat. sodales, "Œnsoîitor, soî" (cu sens de amic, tovarÇ, dar i cu cel actual, deci prin suedezÇ - i prin goticÇ -,
vedem clar cÇ originea este geticÇ, cÇci o regÇsim ca atare Œn toate textele vechi romƒneti, n.t.), gr. suositoi ("comeseni"), de la verbul suositew. ¸i chiar dacÇ vrem sÇ deducem cuvƒntul din grecescul
sito, chiar i atunci am avea la origine cuvƒntul getic saed care ŒnseamnÇ "cereale, grƒne, mƒncare", got. setta, satta, sattarbod (cf. Fragm. de legi vechi Gaut. Oc. Hrolf, c. V, comp.
Herv., f. c. XIII i Hirdikra Œn diferite capitole, a. c. III i XVII, Torst. Saug., Herv. f. c. IV, XIV i XVIII), "dar, ofrandÇ, Œn vederea reŒmpÇcÇrii", satt mal
, "masÇ de reconciliere", satt mal ok b”tt, "procese acurate i amendate", sattarfunder, "Œntrunire de ŒmpÇcare", saettas, "adunÇ laolaltÇ", semin,
"de mare cinste, la mare preî, pentru care demnitatea este lucrul cel mai important", got. semin, saemd, "demnitate, ordine, decenîÇ" i saemeliger, "conform demnitÇîii, cinstit", med semeligum
, "care convine publicului", semeliga, "Œn chip onorific", semia, "a administra cu demnitate", gr. semnon, "demnitate", semno, "cinstit"; preteritul pasiv al pers. I sesemmai
, de la sebomai, dar chiar i acesta este de origine geticÇ, dupÇ cum am arÇtat, sued. Der, pers. Janua, "poartÇ", got. der, dyr., dor, gr. ura, "poartÇ, gurÇ", urax
, la Hesychius Purgo (c. XII, Tors. saug., p.m. 451 i 453) , "zid de apÇrare", idem. itwn, "tunicÇ, cuirasÇ", Œn ionicÇ kiwn, sued. Derban, "paznic al porîii la vechii goîi",
wrax, "cuirasÇ" i thorax, "platoÇ", interpreteazÇ Hesychius (c. XII, Torst. Saug. la urax), Œn gr. se spune itwn, zho i lwrikion (i nu Purgo
) - iatÇ cum Ovidiu avea dreptate cƒnd spunea (Tr., V, 3): "Limba greacÇ sunÇ aici mai mult a geticÇ, fiind amestecatÇ cu multe getisme" (Grajaque quod getico mixta loquela sono). Eu am ales
doar cƒteva exemple dintr-un numÇr mare, iar dacÇ Dumnezeu Œmi va ajuta, voi mai ilustra faptul cÇ nenumÇrate cuvinte din greacÇ i latinÇ, precum i din alte limbi, trecƒnd prin suedezÇ i goticÇ, Œi au originea Œn
geticÇ. IatÇ: pers. nisesten, "a se aeza", got. sitia, nisitia, nidsittis, sued. Kaz, got. kaz, gaz, gas, nausgas, anas, g”, turc. Kul, pers. got. gsol, "lac, bÇltoacÇ",
p�st, "apÇ micÇ, izvor", got. puss (Her. Saug., c. XII. C. III, Vygbr., LI. R. C. i M.E.), s. laest, "loviturÇ, aruncare uoarÇ", got. laest, "ranÇ", s. kaest,
"intenîie, consiliu"; verbul Œnsui ŒnseamnÇ "a discerne, a alege cu sufletul"; la fel stau lucrurile Œn limba noastrÇ vorbitÇ, unde kaesa, kioso > kaest, kaestar, "ales" (de aici i latinescul
Caesar i qaestor, dupÇ opinia mea, n.t.), kogghlamak, "a defÇima", got. koghla, kokls (Hertraud och. Saug., c. IV). ×n legÇtura cu particula mak, lucrurile nu stau clar.
Semir, butyrum, got. semir, smir, sm”r, ar. Sewr, "bou, turmÇ", got. sewr, seur, sor, saudr, s”dr, ilmek, "a ultragia", ilenmek, "a blestema", got. ilmaeka, ilmaela,
"a profera o injurie, a trÇi Œn concubinaj, a ultragia", ceea ce Œn Legenda lui Thorst. (f. c. XVI i urm.) este numit illyrda. Ujand�rmak, "a tulbura, a blama", got. ika, weka, weckia
, "a trezi din somn"; acelai lucru ŒnseamnÇ i viandurmak. Infinitivele avƒnd terminaîia Œn mak sau mek sunt cuvinte turceti. Aceeai situîie cu expresia ciftlend�r mek
, "a se lega prin cÇsÇtorie". Pers. cist, turc. Cist i gi�st, "soîie", got. gipt, gift, igiad, "consiliu", got. igiad, higiad, higiu, brysthygiu, verb. Higga
, "am ameninîat", giran, ar. pl., "vecini, consorîi", got. girannar, grannar, graend, "vecinÇtate" (Praef. R. Berg. Leg. Upl. Fragm., L.I., Ion. Rugm., p. 25, Gaut. Ok Hrolf. Saug.
, c. XIV, Torst. Saug., c. XX, c. XXII i c. XXIV), de la verbul greina, "a separa", daechsem, "gras, corpolent", got. saeck, duk, dicksam, tiock, digur, dikur. Dar dikur swaerd,
"trupÇ de gladiatori legaîi" (o companie formatÇ din 200 de oameni, n.t.) i nu cum aratÇ Stiernhielmius (Kiopmbr. St., c. XXII, q. 4), hyta, "ŒntÇriturÇ, casÇ", got. hyta, hydda
, verb. Hyta, serkerd, sergerda, "vertij al capului, furie, cƒnd cineva nu tie ce face"; got. serkr, "furie" i beserk, beserkur, "bÇtƒnd din pumni de mƒnie", regd, "turbaîi de mƒnie"
(Torst. Saug., c. III i XVII, Merv., f. c. 1), got. redaes, redas, s. r�g, "revenit, reŒntoarcere"; r�gan, "a reveni, reconcilia", got. ryggia, rygga, "partea
posterioarÇ a corpului", rygg, "spate", s. raefz, "a separa, a se instrui (Œntr-un proces)", got. raewa, raefsa, de unde Refsingar thing, Refstathing, Refsinga thing, "JudecatÇ RegeascÇ Œn
scopul aducerii la cunotinîÇ" (Regium judicium pro cognoscendis), Œmpotriva celor care au comis ultragii la adresa ordinii publicii. Reffing, "pedeapsÇ", ruf. ref., "exilare" (Olafs s., c.
XCI, Raestabr. DL. Tingdr. West. LI., c. III, Herv. s. c. III i Torst. f. c. XII); raewgh i rewaeghan, "a acîiona ca o vulpe, a avea viclenia unei vulpi", got. raef, raewugr,
raefachtig, refkeyla, "vulpoaicÇ", krokaref, "dejucƒnd, conducƒnd Œn eroare prin viclenii", s. asik'ar, "clar", pers. asikar, "a demonstra, a clarifica", got. asikar, asikar eru raan (Byorn)
, "claritatea are putere de lege". ×n codexul de legi editat de Stierhielmius se citete asikkia (West. LI. Vigarth. Dr., c. XIII i K„ttibr., c. VIII), afet, pl. afat
, "noxÇ, defect", got. afat. Huat ock ar hin hethne lat afat vara, "ceea ce de la profani lui Vigerus Œi lipsete". Toate aceste cuvinte, persane, arabe, turce, pe care le-am folosit la timpul
prezent sunt extrase din limba getÇ, un adevÇr pe care, din ai notri, nimeni nu-l poate nega. Mai sunt nenumÇrate altele, pe care le voi publica Œntr-un opuscul viitor. Am spus din ai notri, pentru cÇ, totui,
cÇrturarul Gravius (Elem. Ling. Pers., p. 90) semnaleazÇ zece cuvinte de origine persanÇ care par sÇ fie nite spice rÇmase dupÇ strƒngerea recoltei gotice, dupÇ cum pot fi vÇzute. Aceasta pentru cÇ la peri
existÇ chiar i legi care sunt foarte asemÇnÇtoare celor foarte vechi ale noastre. Conîinutul acestora se rezuma la a inculca Œn sufletul cetÇîenilor obiceiul de a nu cÇdea niciodatÇ Œn vicii i de a nu comite delicte
Œmpotriva legilor. De aici i Xenophon Œn De Instit.Cyri,lib.I,subliniazÇ: "oi de Persikoi nomoi, prolabonte epimelontai opw thn
arhn mh toioutoi esontai oi politai wse ponhrou tino ergou h aiorou efiea" ("Legile persane, de fapt, urmÇresc prevenirea
delictelor, ele prevÇd ca ŒncÇ dintru Œnceput cetÇîenii sÇ nu iasÇ din litera lor, sÇ nu cadÇ Œn ceva necinstit sau sÇ se amuze de un lucru ruinos sau de o faptÇ criminalÇ ." - extras din capitolul
CopilÇria lui Cyrus) (foarte important, aceasta este i esenîa legislaîiei lui Zamolxe, n.t.). Aadar, de cea mai mare importanîÇ Œn aceste legi era, nu atƒt teama de pedeapsÇ i supliciu, cƒt mai ales
sÇ-i determine pe cetÇîeni sÇ se ruineze i sÇ se îinÇ departe de o viaîÇ pÇcÇtoasÇ i criminalÇ. IatÇ ce spune Tacit (De moribus Germ., c. XIX) despre strÇmoi: "Nimeni nu se amuzÇ pe seama viciilor. Aceasta se
cheamÇ a nu corupe i a nu te lÇsa corupt" i puîin mai Œncolo: "Pentru cei mai mulîi valoreazÇ mai curƒnd bunele moravuri de acasÇ decƒt bunele legi de aiurea". Acelai lucru spune i Justinus (I., II, c.
20): "DupÇ cum se poate vedea, ceea ce este de admirat la Sciîi, este ceea ce le-a dat lor natura, ceea ce Grecii nu pot obîine nici prin nesfƒritele doctrine ale Œnîelepîilor i preceptele filosofilor, cÇci sunt
Œntrecuîi, punƒndu-i Œn balanîÇ de bunul simî ŒnnÇscut i obiceiurile necolite ale barbariei: cÇci Sciîilor le-a folosit mai mult necunoaterea viciilor, decƒt le-a folosit Grecilor cunoaterea virtuîii." Dar
adevÇrata cauzÇ reiese clar din cele de mai sus. Sunt sfinte cuvintele regelui Birgerus din Prefaîa la Legile Upsala: "Warin allir raetwisir, tha thursti aei lagha widh" ("DacÇ toîi ar duce o viaîÇ
cu dreptate, nu ar mai fi nevoie de legi"). |
|