CAPITOLUL  VIII, 1-8

Rezumat Cap. IV, 1-8 õ1. Care este teologia lui Zamolxis? Locul unde se vorbe­te Œn Scrierile Eddice despre fericire Œn viaîa viitoare a celor drepîi ­i este descrisÇ ­i expierea celor care au sÇvƒr­it rele. õ2. Odin este considerat tÇinuitor al celor morîi Œn rÇzboaie Œnainte de vreme, de moarte violentÇ; a­adar locul lui este Œn Walhala. õ3. Consensul general al tuturor popoarelor despre Dumnezeu ­i anume cÇ el este creatorul ­i arhitectul lumii, de o bunÇtate fÇrÇ margini ­i cÇ Œntreaga lui operÇ a dus-o perfect la bun sfƒr­it. õ4. Din monumentele Eddice ale profanilor aflÇm cÇ lumea aceasta va trebui sÇ fie distrusÇ prin foc. Sunt stimaîi cei mai vechi filosofi ai lumii ­i Œn primul rƒnd stoicii. õ5. Despre fericirea dupÇ moarte a celor cinstiîi ­i despre chinurile la care sunt supu­i cei necinstiîi cƒntÇ, de comun acord, toîi poeîii acestei naîiuni. õ6. Sceptrul minoic. Fecioara lui Rhadamantus ­i a lui Aeacus. Staf, stava, stavastola. õ7. De unde vine numele de Radamanthus? De unde cel de Minos? De unde cel de Aeacus? ¸i de unde cel de Triptolemus?. La vechii Sueoni ­i Geîi a fost plÇsmuitÇ de cÇtre poeîi aceea­i formÇ de judecatÇ care a fost pÇstratÇ la zeii inferiori. De asemenea ­i consiliul. De ce niciunde Œn legile altor popoare nu se specificÇ Œn mod expres acest lucru. Totu­i, existÇ douÇ trepte, cel al apelului (fÇcut Œn tribunal) ­i cea a dreptului de apel fÇcut Œn justiîie. Acestea, ce-i drept, nu sunt arÇtate cu litere uria­e, ci sunt acordate cu adevÇrat: Trivium este locul unei judecÇîi solemne. õ8. Cuvintele lui Vulcanius pun Œn evidenîÇ una ­i aceea­i idee a strÇlucitului Platon.

õ1. ×n cele mai vechi documente suedeze, Scrierile Eddice, se distinge Theologia lui Samolse care este, Œn acela­i timp, ­i cea a celor mai vechi cetÇîeni ai Sueoniei; se face deosebire Œntre viaîa viitoare a celor drepîi, dusÇ Œn fericire ­i cea a celor rÇi, dusÇ dimpotrivÇ Œn nefericire, la zeii subpÇmƒnteni: " Han smijdadi Himen och alla eign theira / och hit thad mest er / han giorde mannen / och gaf honom Ond tha er lisswa skilide och alldrey tijnast / that lijkame fara till mulldar eda brenna till asku / och skulu allir men listiwa their riet eru sidader oc wera nied honom sielsum / thar sa heiter Gimle edur Wingulff / enn Wonder menn fara till heliar / oc thadan i Nistheim" (Myth., III)  ("Dumnezeu Œnsu­i a fÇcut cerul, pÇmƒntul ­i toate cele care se gÇsesc pe el, ­i, ceea ce este nemaipomenit, a fÇurit omul, al cÇrui suflet i l-a introdus Œn trup ca nemuritor, cÇci corpul poate fi prefÇcut Œn pulbere sau, dacÇ este ars, Œn cenu­Ç. Cei drepîi trÇiesc ve­nic ŒmpreunÇ cu El Œn Gimle sau Wingulff; cei nedrepîi ŒnsÇ, sunt aruncaîi la zeii subpÇmƒnteni"). Despre Helis ­i Nistheim se vorbe­te mai pe larg Œn alt loc din Edda; ­i nu mai puîin despre Gimle, unde acest cuvƒnt este ŒncÇrcat de o foarte demnÇ notare ­i laudÇ: "a sunnanwerdum himens enda er sa salur er allra er segur stur / oc Biartare en Solen er Gimle heiter / han skall standa tha bade hestur farest himmen oc iord / oc byggia than stad g”der men og Niettl„ter om allar allder" (Myth., XV ­i XVIII) (" Œn partea sudicÇ a cerului se vede cel mai frumos templu ­i cu un soare mai strÇlucitor decƒt oriunde pe care localnicii Œl numesc Gimle. Acesta va dura cƒt timp vor fi focul, cerul ­i pÇmƒntul ­i acolo vor locui Œn vecvi cei cinstiîi ­i drepîi"). Nordur-ii ŒnsÇ (vezi Myth., XLIX ­i urm.) sunt a­ezaîi, dupÇ Documentele Edda, Œn partea nordicÇ, adicÇ la zeii inferiori (subterani). Vezi ­i Myth., XLIX ­i urm.

õ2. Zeul Odin este considerat paznicul (tÇinuitorul) tuturor celor care au murit Œn rÇzboaie, a­a cum este zugrÇvit ­i Œn Edda: "pvi ad hans (Odins) askasynir eru allir peir er i val falla. Han skipar peim valholl" ("fiii lui mult iubiîi sunt toîi acei care au pierit Œn rÇzboaie, de moarte violentÇ; a­a cÇ fiecare Œ­i are locul sÇu rezervat Œn Valhalla"). Cum Odin mai este numit ­i zeul sƒngeros, toîi fiii lui mult doriîi se bucurÇ de acela­i epitet ornant. El mai este numit ­i Walsadur / Wingner / Walhallarvisir ("pÇrinte al celor mÇcelÇriîi, tÇinuitor ­i ­ef al sufletelor"). ×n Valhala, la servitul cupelor (la ospeîe) sunt folosite Parcele. Din nou Edda: "Sva heita peir Grimismalum er Piona i Valhaullu bera drick oc geta bordbunadar oc olgagna. Hrist oc Mist vil ag ad mier horn beri. Skegold, Skaugul Hildr oc brudr, Hlauk oc oc Heriana, Gioll oc Geira, Haup oc Rangridr oc Reginlief paer bera hverium ol" ("Astfel se numesc cele care Œ­i ofereau serviciile celor care veneau la ospeîe, erau paharnici, a­ezau tacƒmurile pe mese, cupele ­i serveau oaspeîii. Rista ­i Mista Œmi aduc cornul plin de bucate. Skegold, Skaugul, Hildr brudr, Hlauk, Heriana, Gioll, Geira, Haup, Rangridr ­i Reiginlief, bere"). zuon este o bere fÇcutÇ din plante la popoarele nordice, numitÇ zython, iar popular cerevisia. Despre zuon vorbe­te ­i Tacitus pomenind-o ca o bÇuturÇ specificÇ Svionilor ­i preparatÇ din orz ori din grƒu ­i este Œntrucƒtva asemÇnÇtoare vinului.¹⁸

õ3. Este bine de notat urmÇtorul lucru: Toîi oamenii, pƒnÇ la ultimul, sunt de comun acord cÇ nu au acelea­i gusturi ­i nici nu simt la fel. PÇrîile superioare ale corpului pot fi curÇîate cu ajutorul eleborului alb (o plantÇ din familia ranunculaceelor folositÇ ca purgativ; mai de mult se credea despre ea cÇ vindecÇ nebunia, n.t.), dacÇ ŒntƒmplÇtor, le-a tulburat primul contact cu universul (apoi, cu pÇrîi ale acestuia ca cer, pÇmƒnturi, mÇri), cƒnd oamenii au vÇzut chipurile lor - Soarele, Luna ­i celelalte stele; ­i pe mÇsurÇ ce Œnîelegeau vƒrsta maturitÇîii, varietÇîile, precum ­i schimbÇrile survenite Œn timp, au Œnceput sÇ ŒnîeleagÇ ­i toate legÇturile dintre ele a­ezate Œn reguli bine rƒnduite; apoi cƒnd ­i-au dat seama cÇ universul este construit de a­a fel, Œncƒt Œn el toate sunt de admirat, pƒnÇ Œntr-atƒt de proporîionate sunt, este pretutindeni frumos ­i desÇvƒr­it, sub toate aspectele sale ­i Œn absolut toate pÇrîile componente, s-au refugiat la sƒnul lui Dumnezeu, cel mai mare ­i cel mai bun ­i nu atƒt ca arhitect care crease toate aceste perfecîiuni graîie bunÇtÇîii sale ­i puterii sale nemÇrginite, cƒt mai ales ca ×nainte-stÇtÇtorul, care, printr-o bunÇtate desÇvƒr­itÇ, egalÇ cu natura lui ­i printr-o forîÇ de aceea­i mÇrime, a pus-o Œn mi­care, o conduce ­i o stÇpƒne­te ­i care a judecat foarte drept, dƒnd oamenilor daruri sau pedepse ca unul care era a­ezat deasupra tuturor. IatÇ de ce, Œn atƒtea ­i atƒtea tulburÇri, Œntortocheri de drumuri, Œn noianul atƒtor treburi ­i atƒtor neŒnîelegeri, este nevoie sÇ se statueze adunÇri ale oamenilor Œn care sÇ se discute despre dreptul celor asociaîi. Care opinie, Œn realitate pornitÇ din inimile filosofilor ­i ale celorlalîi oameni mai rÇsÇriîi, nu putea fi trecutÇ cu vederea; vezi ­i Cicero (lib. I, De Leg., lib. II, De nat. Deor.), precum ­i capitolele pe aceastÇ temÇ din Timaeus a lui Platon (Scip. Somn., De universitate).

õ4. ¸i dupÇ cum aflÇm din Documentele Eddice, aceastÇ lume unicÇ ar fi trebuit sÇ piarÇ Œn flÇcÇri, date care concordÇ cu cele ale filosofilor ­i ale primilor stoici. Vezi Eddice (Mythol. XV spre final) ­i Cic. (lib. II, p.m. 49). Cicero (Acad. Arist., lib. I, De Coelo, c. IX) spune cÇ "Œntr-o zi aceastÇ lume va dispÇrea prin foc". ×n aceastÇ problemÇ, Platon ­i Aristotel s-au dovedit a fi mai Œnîelepîi, afirmƒnd cÇ Dumnezeu nu ar vrea ca lumea sÇ piarÇ, chiar dacÇ ar fi socotit-o rea ­i de aceea a fÇcut-o ve­nicÇ: ton kosmon aidion (Arist. d.l.). Lumea este conceputÇ fÇrÇ Œnceput ­i fÇrÇ sfƒr­it, de aceea nu are nici loc de na­tere (Cic., De Univers.).

õ5. Referirile din monumentele Eddice, privitor la fericirea dupÇ moarte a celor drepîi ­i la pedepsirea, chiar ­i rÇstignirea celor nedrepîi Œn iad, concordÇ cu tot ce au spus poeîii, aproape ai tuturor neamurilor. Varro nume­te iadul "infern Œntunecos". Vezi Borrichius (Cogit. de Var. lat. Ling.  act.  et  voc.  Infernus  ­i  Analect. XVII). Aeschyl  (Prometeu)  Œl  nume­te  aperanton tartaron ("nesfƒr­itul Tartar"), Homer tartaron heroenta ("tartarul cel Œntunecos", Il., IV, p.m. 256, v. 29); Tacitus ( Hist., lib. V, c. V) Œl nume­te ceva opus celor cere­ti, iar Cicero (lib. II, prop. fin. De Legibus) vorbe­te de legile ŒncÇlcate de cÇtre cei care ajung Œn iad. StrÇlucitul Cellarius ( De Barbar. et Idiotis., c. VII, p. 199), din grijÇ pentru Posteritate, folose­te pluralul inferna, idee apÇratÇ ­i de Solinus (Legiplean), care a scris Œn latinÇ ­i de Lactanîiu (apologist cre­tin, supranumit "Cicero al Cre­tinÇtÇîii", sec. IV A.D., n.t.), ambii luƒndu-l martor pe Lucretius (lib. V, De R. N., p.m. 201), care, de asemenea, folose­te pluralul inferna; la Tacitus (Histor., lib. V, c. 5) vom gÇsi acela­i respect pentru plural - infernis - Œn dat.-abl.; nu mai puîin la Cicero (lib. II, spre final, De legibus), iar Vergilius Œn Eneida (lib. V, p. 247, 251 ­i urm.) este ­i mai convingÇtor :

  "Cei mai de-aproape de-aici sunt cei osƒndiîi prin nÇpaste 

    ×nsÇ loca­u-l au toîi prin judeî hotÇrƒt ­i prin soarte.

    Minos ascultÇ ­i scoate din urmÇ sortirea ­i cheamÇ

    Mutele gloate-mprejur ­i le judecÇ fapta ­i totul.

    Cei amÇrƒîi locuiesc pe cƒmpia din faîÇ, cei care

    Singuri prin crime-­i curmarÇ viaîa, ­i urƒndu-­i lumina

    Sufletu-n ei l-au strivit. ¸i-acum ei ­i muncÇ ­i lipsuri

    Cƒt de cu drag le-ar trÇi pe lumea din care fugirÇ!

    Legea opre­te! ¸i jalnici se uitÇ la trista mocirlÇ."

¸i ceva mai Œncolo:

   "Locul aici e, de unde se-mpart cÇrÇrile-n douÇ:

     Drumul din dreapta spre Dis ­i spre ziduri puternice pleacÇ;

     Noi ne vom duce pe-aici Œn Elysium. Spre plinul de crime

     Duce, spre Tartar, Œn stƒnga, cÇ-i drumul spÇ­irii de rele."

Ceva mai departe:

   "Gnosicul îine pe-aici Rhadamanthus grozava domnie,

     DÇ rÇutÇîii pedepse ­i-ascultÇ, silind sÇ-­i vÇdeascÇ

     Relele cel ce pe lume mereu Œ­i dosise pÇcatul."

                                                         (Trad. George Co­buc)

Acela­i lucru spune ­i Seneca Œn Herc. fur. (V, 750): "Nu unul singur e jude ce, dupÇ fapte, Œmparte judeîe, sortind fiecÇrui de jilîul Œnalt trepiedul. CÇci unul e Minos din Knosos, un altul e Rhadamanthes ce crud pedepse­te pe rÇufÇcÇtor ca altora pildÇ sÇ fie "

õ6. ×nsu­i Homer (Od., XI) poveste­te cum cÇ fiul lui Jupiter, Rhadamantes (unul din cei trei judecÇtori din Infern ­i frate cu Minos), stƒnd pe jilîul judecÇtorului din Tartar cu sceptrul de aur Œn mƒnÇ, ŒmpreunÇ cu Minos ­i Aeacus - vestit prin spiritul sÇu de dreptate - (­i el judecÇtor Œn Infern, ­i el fiu al lui Jupiter, deci pƒnÇ ­i Œn Infern se practica nepotismul, sic, n.t.), ei trei erau  singurii care judecau faptele celor morîi, ŒmpÇrîind dreptatea Œn Infern. Vezi ­i Platon (Gorg. ­i De Min., c. XXXIV). Bagheta de magistrat a lui Aeacus a fost numitÇ de Svioni ­i Gothoni kasla ­i staf. Astfel, avem Œn fragmentele de legi staf i hand salia ("a transmite prin mo­tenire vergeaua (virga) sau bagheta / bastonul (festuca ) de judecÇtor"), aflÇm de la prea nobilul Stiernhielmius (c. II, Kong br Westg.  Cod. Argent.; Ulph. Celsissimi Herois ac Domini Com. Gabrielis De la Gardie Math., CXXVII, 19; Fragm. Legum. Cod. var. var. leg. et Mss. Excus.). Din acest motiv, la Goîii care locuiau Œn Moesia, tocmai de la acest Œnsemn sau sceptru judecÇtoresc numit stava, ­i judecÇtorul s-a numit tot stava , iar tribunalul acestuia s-a numit stavastola. Din fragmentele de legi Askesk„pte aflÇm cÇ JudecÇtorul slÇbea mƒnerul bastona­ului de frasin Œn timpul unui act solemn cum ar fi fost clarificarea unei proprietÇîi de drept, ŒnstrÇinatÇ regulamentar, fapt ŒntÇrit ­i de colecîionarea diferitelor stipulÇri cu diferite codexuri ale diferitelor legi. De aici ­i scrisorile judecÇtorilor de eliberare a sclavilor, Œn vigoare pƒnÇ azi, skaptebreff - cum se obi­nuie­te sÇ li se spunÇ - Œn Goîia de Vest ­i Œn multe alte locuri. ×n regatul Sveoniei a Œnvins ­i folosirea celorlalte bastoane ­i sÇbii cu mƒnere de frasin, ba chiar  destul de frecvent. Scrierile Eddice ne pun la curent cu faptul cÇ zeii tocmai sub frasin Œ­i desfÇ­urai judecÇîile; pe lƒngÇ alte raîiuni, mai este ­i urmÇtoarea: " forthy askrin er allra trea mestr oc bestr" ("dintre toîi copacii, frasinul este cel mai puternic ­i cel mai bun").

õ7. Prin Rhadamanthes se Œnîelege cel mai mic judecÇtor care, ŒmpreunÇ cu ceilalîi doi,  trebuia sÇ fie prezent Œn consiliul de judecatÇ din Infern, Rad sau Nembd, al cÇrui prefect era; de la Radaman ­i thus, "Œn chip remarcabil" (cu sens bun sau rÇu) a­a a fost denumit, Œn Œntregime Radamanthus, de la Thusa, "a sosi", "a-­i da consimîÇmƒntul", pentru cÇ, de fapt, numai unul trebuia totu­i sÇ fie cel din consiliul asesorilor care, Œn cele din urmÇ, judeca ­i pronunîa sentinîa, Œn conformitate cu legile. IatÇ cum sunÇ textul legilor strÇbune: " Biuder Nambd sik stalfwilliande at waria nokot maal / tha ma eigh Domara them fraganga" ("DacÇ asesorii Œl vor achita pe cel compÇrut Œn faîa justiîiei, ŒncÇ din primele sentinîe, prin acelea­i sentinîe el ajunge judecÇtor "). De la Plaut (Trin. IV, II, 83) aflÇm cÇ dacÇ la scriitorii latini figureazÇ sub numele Rhadamanthus, la cei greci, absolut la toîi, Œl vom gÇsi sub forma Radamanu. Cel mai important dintre judecÇtoriii din Infern era totu­i Minos, cÇruia Œi urma Aeacus, o aflÇm ­i de la Platon (Gorg., p.m. 371) ­i de la Plutarch (De Consol., a 1, Apoll. p.m. 121). Deci cƒnd lipseau ceilalîi doi, Rhadamanthus ­i Aeacus, Minos Œi Œnlocuia dƒnd sentinîe Œn modul cel mai drept cu putinîÇ. Numele acestui judecÇtor, la Svioni, ŒnseamnÇ "mai bun", cÇci man, minn, minur, madur ­i cuvƒntul compus lagmadur , Œl susîin. A­a cum se constatÇ din fragmentele de legi strÇvechi (c. I, Ting. br. Westg.), aceastÇ vocabulÇ ŒnseamnÇ "a judeca foarte drept" ­i "a desfÇ­ura audierea corectÇ a martorilor", ba chiar "a conduce procese" Œn locul regelui. Am spus Aeacus ca guvernator Œn imperiul umbrelor o datÇ cu judecata de apoi; el este „ aks ("un judecÇtor Œntotdeauna aspru"), poate ­i pentru cÇ erau doi gemeni, Rhadamanthus ­i Aeakus, Rhadamanthus fiind mult mai blƒnd; Ovidiu (In Ibin) vorbe­te de Aeacus care Œn problema pedepselor va fi mai ingenios sau Horatius (Carm., II, Od. XIII): "Sub domnia tenebroasei Proserpine Œl vedem pe Aeacus ca judecÇtor".

Farnabius (Œn notele I citate mai sus din Herc. fur.) conform jurisdicîiei atunci Œn vigoare, la Sueoni era nevoie de doi judecÇtori cu bagheta sau bastona­ul judiciar; Œn mediul urban ŒnsÇ, era nevoie Œntotdeauna de trei, dupÇ cum reiese din fragmentele de incunabule pÇstrate. Cu aceasta concordÇ ­i Codicele de legi civile ale regilor Ericus Magnus ­i Christophorus. Nu altfel apare organizatÇ judecata ­i la scriitorii greci ­i latini. Platon menîioneazÇ trei la numÇr (Apol. Socrat. spre final) ca ­i la cei vechi ai no­tri thridie / thriptur / thriptoler ; Cicero (I, Tuscul. Conf. legum Fragm.) Œi enumerÇ Œn urmÇtoarea ordine: Rhadamanthus, Aeacus ­i Triptolem. DupÇ cum astfel sunt indicate douÇ grade de fÇcut apel Œn instanîÇ, adicÇ de la Rhadamanthus la Minos, de la Minos la rege sau Jupiter (cÇci Œn legile vechi nu se Œntƒlnesc mai mulîi ­i nici Œn scrierile vechi) ­i chiar Œn forma universalÇ de judecatÇ ­i tot aceea­i a fost reprezentatÇ - ba chiar Œntr-un chip solemn - ­i Œn patria noastrÇ, ŒncÇ de la Œnceputurile ei, foarte pe scurt ­i foarte veridic totodatÇ, dar nu a fost exprimatÇ popoarelor de pe aceste meleaguri, prin viu grai. Dar a­a cum am arÇtat deja, Œn legile vechi se face menîiunea a trei personaje juridice Tierdhungs Nambd (c. III, Rest. br. Ol., c. III, Westg., c. XIX).

×n capitolul al XIX-lea din Thiuwa br W. gL.L. este amintit, Œn anumite procese ale celor douÇ pÇrîi trebuia sÇ fie achitat de cÇtre asesorii aceluia­i complet de judecatÇ (aceleia­i judecÇîi) conform reglementÇrilor pe atunci Œn vigoare: As fiartunt Nambd. (cf. Memb. mss. et cap. III spre final). Astfel chiar Œn lacuna care se constatÇ Œn Codicele editat de Stiernhielmius, fÇrÇ nici o urmÇ de ŒndoialÇ, trebuie completat, adicÇ din vechile incunabule, ba chiar ­i din cel de-al treilea capitol Ratti”s-br / unde se trateazÇ foarte limpede despre lucruri asemÇnÇtoare, a­a cÇ s-ar putea avea perfect sorîi de izbƒndÇ. CÇci Œn vremurile cele mai vechi, nu avea nici o valoare startunr / cel care era prefect al Œntregului teritoriu al Regatului ­i venise dupÇ ce avusese loc repartiîia proceselor, a­a cÇ aceasta era total necunoscutÇ unor judecÇtori. De aceea, Vergilius cu eleganîa care-l caracteriza, nu a stat la ŒndoialÇ sÇ laude trinitatea chiar din legendele Grecilor: adicÇ locul judecÇîii supreme, Œn interpretarea lui Platon (Dial. V. de II Œn Gorg., p.m. 371, conf. p. 370 ­i 372); Axioch ( De contemnenda morte, spre final) din care pornesc douÇ cÇi paralele, una spre lÇca­ul celor fericiîi, o alta spre Tartar.

õ8. Aici sunt descrise pe scurt lucruri despre imortalitatea sufletelor, Œn care Geîii au crezut dintotdeauna (Geîii, adicÇ Gautoi, Gautar, Gothar, Gothi¹⁹); iatÇ aici cuvintele meritorii ale lui Vulcanius, despre care am vorbit ­i mai sus cu totul laudativ: "Nu pot sÇ trec sub tÇcere faptul cÇ Œntotdeauna am fost admiratorul, mai mult decƒt al tuturor, al acestui nume prin excelenîÇ nobil al unui neam, care crede din adƒncul inimii lui Œn nemurirea sufletelor, cÇci, dupÇ judecata mea, condamnƒnd puternic moartea, ei capÇtÇ un curaj neîÇrmurit de a ŒnfÇptui orice; dupÇ cum se vede, neamul Geîilor s-a ivit dintotdeauna a­a de la naturÇ, el a fost ­i este un popor cu totul aparte ­i ve­nic". Mai adaugÇ, pe lƒngÇ acestea, ­i inscripîiile strÇvechi gravate Œn piatrÇ de cÇtre profani unde asemenea ­i alte formule le vedem cu sufletul ­i cu ochii no­tri de pe aceste meleaguri ­i locuinîe de la lÇca­urile celor fericiîi la cel mai Œnalt cuprins al cerului, ŒmbrÇîi­ƒnd ­i ŒnlÇnîuind toate. ¸i nu fÇrÇ cea mai mare admiraîie, se citesc urmÇtoarele pe inscripîia dedicatÇ zeului nemuritor ­i operei sale, mulîumirile aduse de susîinÇtorii lui (inscripîia este gravatÇ cu caractere runice, n.t.): "Zeul sÇ fie mai binevoitor cu sufletul acestuia; zeul sÇ ajute sufletul acestuia. Zeul sÇ facÇ numai bine sufletelor tuturor acestora. Zeul sÇ bucure ve­nic sufletele tuturor acestora." Vezi ­i Platon (Axioch., ult. paginÇ), unde Socrates relateazÇ din Gobryas Magul cÇ strÇmo­ul acestuia a fost trimis Œn Delos, pentru ca sÇ protejeze acea insulÇ; acolo, din ni­te tÇbliîe de aramÇ pe care Opis (alt nume al Dianei) ­i Hecaergus (Hecaerge, o nimfÇ Œnsoîitoare a Dianei, n.t.) le primiserÇ de la Hyperboreeni, a ŒnvÇîat cÇ dupÇ ce sufletul a ie­it din trup, coboarÇ undeva, Œntr-un loc subpÇmƒntean necunoscut, Œn care se vede palatul lui Pluton, nu mai mic decƒt cel al lui Joe. ×n cele care urmeazÇ vor fi vÇzute ­i alte lucruri lÇmurite de mine.

9