CAPITOLUL  V, 4-8

Rezumat Cap. V, 4-8 õ4. Ce vrea sÇ Œnsemne to Ei de pe  inscripîia de pe peretele exterior al templului din Delphi - ce e cu cuvƒntul getic EN. õ5. DupÇ cum geticul Pan sau Fan se gÇse­te pretutindeni notat, tot astfel acela­i Pan sau Fan poate fi interpretat ca "drapel"; la fel Ban Œn loc de ogorsau teritoriu, se gÇse­te frecvent cu aceastÇ accepîiune. Bannire / Forisbannire ("a alunga", "a da afarÇ") sunt cuvinte barbare. Ce se Œnîelege prin Bannomanna? õ6. Apollo a mai fost numit nu numai Pan, ci ­i Paean. õ7. Solargud Œn limba suedezÇ, adicÇ "zeu al Soarelui", pentru cÇ sceptrul lui este de aur, arcul Œi este de aur, dar ­i sÇgeîile, tot din aur Œi sunt. Phoebus comosus ("Phoibos Apollo cel pletos"); pletele lui erau oferite drept ofrandÇ  rusokomh. DupÇ Ennius, Cicero ­i alîii, numai Soarele prime­te epitetul aureus = "de aur", Luna ŒnsÇ, este "de argint", astfel Soarele ­i Luna se pun Œn evidenîÇ Œn raport cu celelalte stele. Ce se Œnîelege prin cuvƒntul sÇgeîi; Œn limba noastrÇ sÇgeîilor li se spune solarstralar: la italieni, pƒnÇ Œn ziua de astÇzi, i se spune cuvƒntului gotic STRALE, sagitta, adicÇ sÇgeatÇ. Or, Apollo este cel care trece drept inventatorul me­te­ugului de a mƒnui arcul ­i sÇgeîile; arcul lui este scitic. õ8. Zamolxis a mai fost numit ­i Samnaas, Samnmalthius, Samnmalses, Samalses, Samolses, Samel, Samelitz, El, Bel, Belsamen, precum ­i Samlhog, Zamolxis ­i Zalmoxes .Locul ocupat de celebrul Diodor. Autoritatea atribuitÇ zeilor la toate popoarele. Jehova se cite­te Œn diverse chipuri Œn funcîie de autor. Principiile legilor getice  grÇiesc Œntr-un deplin consens cu privire la Apollo, Jupiter ­i Cybella (Zeiîa MamÇ), acesta fiind ­i motivul pentru care Œn justiîie se vorbe­te despre o Tripodie care este pus ca titlu Œn Dreptul regal, Kunungsbalker: este citat locul ales pe care Œl ocupÇ Platon. Este corectat un paragraf Œn De natura Deorum (= Despre natura zeilor) la Cicero. Sunt expuse cuvintele lui Strabon, considerate a fi gre­ite, de cÇtre interpretul Xylander (Wilhelm, filosof german, 1532-1596). Este corectat Jornandes.

õ4. Astfel cÇ Pan fusese zeu al Œntregiin naturi, primul zeu care conduce, modereazÇ ­i mi­cÇ aceastÇ lume. De aceea Œi lipsesc fie numÇrul, fie ordinea, fie copula sau vreun alt element, pentru ca expresia to Ei sÇ poatÇ Œnsemna ceva. Expresia era ŒncrustatÇ ­i se deslu­ea pe peretele exterior al templului din Delphi; cƒnd salutarea zeului era solemnÇ se cÇdea de acord asupra unei infinite ­i ve­nice formule a celor vechi atribuindu-se: ei en = UNUL E¸TI (monoteismul). ×n contrast cu poluqeoth (politeismul), fiindcÇ la greci - lucru uluitor - erau vreo trei sute de zei la numÇr, iar lui Orfeu trei sute ­aizeci ­i doi pe care, Œn cele din urmÇ, i-a respins (v. Plutarh, Comment. lui EI la Delphi, p. m. 391 ­i urm.), aceasta pentru cÇ Œn dreptul profan fusese insultat, vedem la Theophilus (Ad Autol., lib. III); se constatÇ clar cÇ nu mai puîini zei au fost la romani; Eusebius ŒncÇ ( Praep., d. lib. V) numÇrÇ din Hesiod, aproape treizeci de mii. ¸i, astfel, Œn limba geticÇ un singur zeu este reprezentat prin particula EN, zeu care era socotit a fi fost rÇspƒndit Œn toate, a­a Œncƒt oamenii erau zguduiîi la venerarea chipului lui, cÇci apÇrea mereu ­i pretutindeni altfel. Astfel, Iudeii, dupÇ Tacitus (Hist. lib. V, cap. 5), Œl percep ca pe o culme eternÇ care nu se schimbÇ, nici nu moare niciodatÇ, are o singurÇ Œnîelepciune ­i o unicÇ reprezentare; cei Profani ­i-l Œnchipuie pe Dumnezeu ca fiind fÇcut din substanîe muritoare, dƒndu-i o ŒnfÇîi­are umanÇ. Prin conceptul de Profani  se Œnîelege pÇgƒni / etnici / gentili (etimologic gƒndit, este vorba de îÇrani (pagani ), pentru cÇ ei s-au cre­tinat ultimii; cuvƒntul paganus a cÇpÇtat, cred, o conotaîie negativÇ, n.t.). Lui Cellarius nu-i prea place cuvƒntul incredulus ("neŒncrezÇtor", "necredincios"), de­i a fost folosit de Amplissimus Barrichius (Anal. Cell., c. VII, Cur. Post. De Barbar et Idiot. Serm. Lat. Bortich d.l.). A­adar cuvƒntul Profanus a fost redat la noi prin Hedning care exprimÇ mai exact ceea ce vrea sÇ spunÇ, adicÇ "necredincios", "ateu"; nu mai puîin general este cuvƒntul incredullus, de­i Œn atare ŒmprejurÇri este acceptat ca avƒnd exact acela­i sens cu profanus. Exact cu aceea­i semnificaîie este folosit ­i de Tacit, dar ­i de alîi reprezentanîi ai oratoriei romane, Cicero, spre exemplu (Partit. Orat., p.m. 364). A­a cÇ Œn partiîiile oratorice (un fel de analizÇ pe bazÇ de ŒntrebÇri ­i rÇspunsuri, n.t.) consecratum se opune lui profanum.¹²

õ5. Se folose­te deopotrivÇ goticul Pan sau Fan ­i e bine sÇ se noteze acolo unde se regÇse­te acest cuvƒnt ­i care din ele. Ban ­i Fan se folosesc pentru a desemna ­i drapelul, dupÇ cum Ban este folosit Œn loc de ogor ­i teritoriu sau cu accepîiunea aceasta uneori. De aici ­i bannire ­i foris bannire ("a alunga", "a exila"), cuvinte barbare (acestea sunt de fapt printre cele mai vechi cuvinte geto-dace: ban, bÇnie, a bana, Banat, Œnglobate Œn limba latinÇ literarÇ cu formele de rigoare, impuse de sus Œn jos, n.t.) Œn loc de proscribere ("a proscrie", de asemenea un vechi cuvƒnt romƒnesc, n.t.), Ÿ territorio ejicere (" a alunga din teritoriu"). Proscribere, spune Cicero ( Orat. pro dom. sua ad Pontif.), ŒnseamnÇ jubere ("a porunci"), "ut quis in civitate non sit, ut aqua et ignis interdicatur" ("e clar cÇ cineva nu mai este Œn cetate, de vreme ce Œi sunt interzise apa ­i focul"). ¸i banniti ŒnseamnÇ "exilaîi" sau "alungaîi". CÇci ­i Œn Scandinavia noastrÇ, nu atƒt Basilia ­i Balthia, cƒt mai ales BANNOMANNA a fost numitÇ de cei vechi acea cetate foarte ŒncÇpÇtoare, rezervatÇ ca sediu bÇrbaîilor violenîi; grafic este redat prin Ban ­i manna, genitivul plural. Prin Scandia, aminte­te Plinius (lib. IV, c. 13 ­i 16) poporul Œnîelege Scania Skane (­i pentru Nerigon (se scrie Norigon sau Norigen. Norige sau Norrege se cite­te Œn documentele vechi ­i acest îinut s-a numit astfel de la regele Noro > Norrigia). S-a numit a­adar Dumnezeul cel adevÇrat, stÇpƒnul a toate, Fan Œn Evanghelia din versiunea goticÇ a lui Wulfila. De la Fan s-a format Fanum, precum ­i Profanus (de subliniat ŒncÇ o datÇ cÇ acest cuvƒnt este unul din cele mai vechi cuvinte getice, semnalate ca atare ­i de Vulcanius; mult-rÇspƒnditul cuvƒnt anglo-saxon FAN ŒnseamnÇ, mutatis mutandis, acela­i lucru, deci admiratul (ca un Dumnezeu) va deveni admirator ­i invers; banul Craiovei, Banat atestÇ vechimea acestui cuvƒnt vechi romƒnesc, n.t.).

õ6. DupÇ cum se poate vedea din cele de mai sus, Soarele ­i Apollo s-au chemat Pan: astfel ­i Apollo Paean, cum Œl gÇsim la Theocrit (Epig.) Puie Paian (Pythianule Pean). La Juvenal (Sat. VI ): "Te rog, Paeanule, sÇ te cruîi, lÇsƒnd sÇgeata din mƒnÇ"; la Lucan (De B. C., lib. V):

"Zeul prime­te ­i suflul stƒncii neistovite

  ×ncÇ profetic o-mbibÇ. StÇpƒn Œn sfƒr­it pe-un Cirheic

  Piept, niciodatÇ Paean mÇdularul unei Phoebade

  N-a cotropit mai din plin, alungƒndu-i mintea, ordonÇ

  Pieptul Œntreg sÇ i-l lase fecioara. NÇucÇ, aiureazÇ,

  Gƒtul purtƒndu-­i prin grotÇ, agitÇ Œn plete zbƒrlite

  Phoebice panglici, ghirlande sub bolîile goale din templu;

  Ceafa-i nesigur rote­te, ŒmprÇ­tie tronuri ce-n calea-i,

  Cƒnd rÇtÇce­te Œi stau, o mistuie faclÇ imensÇ,

  Cƒnd pe tine, Œn mƒnie, Phoebus, te poartÇ, tu, ŒnsÇ,

  Nu folose­te numai vargÇ ­i bolduri ­i flÇcÇri vƒrƒte-n

  Pieptu-i prime­te ­i frƒie. Nu-i voie ca toate ce ­tie

  SÇ le proclame, Œntr-un singur buluc Œntreaga vecie."

                                 (trad. Dumitru T. Burtea, Bucure­ti, Ed. Minerva, 1991)

¸i Œn cƒteva inserÇri, din aceea­i carte a IV-a:

"Altele Apollo le-opre­te ­i vorbele-n gƒt Œi ŒneacÇ.

  Tronuri ursitelor paznice ­i tainelor lumii, puternic

  Peste-adevÇruri Paean, cÇrui de zei nu-i ascunsÇ

  Din viitor vreo zi, de ce te temi sÇ descoperi

  Ceasul din urmÇ al unui imperiu Œn nÇruire.

  ¸efi masacraîi, pogrebanii de regi, atƒtea popoare-n

  Sƒnge hesperic surpate? Zeii n-au decis ŒncÇ

  Æst sacrilegiu ­i ŒncÇ astrele-n ŒndoialÇ-s

  Capul lui Magnus sÇ taie, atƒtea ursite-s îinute?"

                                                 (ibidem)                     

¸i cƒteva versuri mai departe:

"Sare alungatÇ din templu, afarÇ, persistÇ turbarea-i,

  N-au fost toate rostite ­i zeul ce nu-l trimisese

  ×ncÇ rÇmase. Aceea sÇlbatecÇ ŒncÇ-­i Œnvƒrte

  Ochii hoinari peste cerul Œntreg, cƒnd aprig a ameninîare,

  Cƒnd de groazÇ crispat, obrazul Œi este.

  Chipul nu-i e statornic, ro­eaîÇ de foc coloreazÇ

  Gura-i, obrajii-s livizi, dar paloarea nu e fireascÇ

  Celui speriat, e paloarea ce sperie." 

                                                  (ibidem)

Tot despre Apollo care este numit ­i Paean, dupÇ cum spuneam, vorbe­te ­i Macrobius (dict. l. et cap.). CÇci ­i fecioarele Vestale astfel te arÇtau cu degetul: "IatÇ-l pe Apollo medicul, pe Apollo paeanul".

Oare sÇ vinÇ de la sintagma apo tou paiein ("plecƒnd de la verbul a vindeca" /verbul elin paiein nu se gÇse­te Œn Bailly, pare sÇ fie creat de Lundius de la substantivul paihwn,  "medic al zeilor", n.t. ). De vreme ce Soarele are douÇ mari efecte: unul, ca urmare a unei cÇlduri moderate, Œnvesele­te viaîa oamenilor ­i altul, printr-o rÇspƒndire aprigÇ de raze, acîionƒnd uneori ca un virus pestilenîial. Deci are ­i conîinutul verbului a ŒnsÇnÇto­i. Or acesta este, de fapt, goticul pajan. E drept cÇ ambele cuvinte, Pan ­i Paean, s-au rÇspƒndit Œn univers cu toatÇ forîa¹³, Œn a­a fel Œncƒt Paian (Paean) a fost numit nu numai Apollo, ci Œntreaga ceatÇ a zeilor (ca epitet ornant): luÇm drept dovadÇ onestÇ titlul ­i subiectul operei lui Pindar; vezi ­i la Homer ( Il., A. p.m. 30, I, 17 ­i urm.)

õ7. S-a arÇtat deja cÇ Apollo este unul ­i acela­i zeu cu Soarele. ¸i, Œn afara locurilor deja citate din Cicero, a se vedea ­i c. III din De Natura Deorum: "Este zeul Soare ­i Luna pe care Grecii Œi numesc, pe unul Apollo, pe cealaltÇ Diana". IatÇ-l ­i pe Fulgentius ­i Legenda Troienilor /Trojamanna Sagu (Myth., I, 11, la Œnceput; Trojaman Saug., p.m. II, lin. XLVI, p. VIII, l. I), unde, din acest motiv, este numit Solargud, sceptrul avƒndu-l de aur, ne-o mÇrturise­te Homer (Il. A., p. 6, V, 36): "Œmpodobit cu atƒta mÇiestrie, Œncƒt pe faîa lui strÇluce­te Venus". A se vedea ­i Monumentele Eddice (Myth., XX), Sophocle, Oidipo , al cÇrui nume de pe statui este Œmpodobit de arcuri ­i sÇgeîi. Despre arcul de aur vorbe­te ­i Sophokles; Homer (d. lib. 6, V, 30 ­i Œn alte locuri; Sc. P. 8, V, 32, p. 14, V, 31, p. 28, V, 37 etc.). Phoibos Apollo, cel care îinte­te de departe, este mult lÇudat, pentru cÇ nimere­te direct la îintÇ; Hesiod ( Carm. VIII, Carm. XIX) vorbe­te de Aspi Hrakleou , "are scutul lui Hercule care este atƒt de vestit". El trimite numai sÇgeîi de aur (Hom., l.c.). De asemenea arcul lui era de aur plhktron rusoun , avƒnd razele soarelui, relateazÇ Plutarch (De Pythiae Orac., comment. ne. p.m. 402), cu autoritatea unui scitic. Iar Priap. (Carm. XXVI) Œl nume­te pe Apollo Phoebus cel pletos, de aici ­i obiceiul ca pÇrul sÇ fie oferit lui Apollo, ca ofrandÇ.

×n elina literarÇ, rusokomh, Œn dialectul doric rusokoma, "admirat ca avƒnd pÇr de aur", dupÇ  cum Œl nume­te Euripide, fiind luat chiar de  Plutarch "peri tou EI  tou  en  Delfoi

DE EI", a­a cum este gravat pe peretele exterior al templului din Delphi (Plut. Thes., p.m. 2; Plutarch. DE EI). De aici expresia Soarele de aur la Ennius din care gÇsim citat la Cicero (lib. I, De Divin., p.m. 102). De aici ­i locuitorii Sabeei fericitei din Arabia (ale cÇror legi sunt deosebite de ale altora ­i totodatÇ ­i de multe din legile Iudeilor profani), la care chipurile de aur ale Soarelui, cele de argint ale Lunii, se deosebesc de cele ale altor a­tri ­i se numesc cu un cuvƒnt ebraic (care, bÇnuiesc, ŒnseamnÇ acela­i lucru, n.t.) ca atare, iatÇ ce spune Vergilius despre pÇrul lui Apollo ( Aen., l. IX):

"Tocmai atunci, Œn vÇzduhuri Œnalte, pletosul Apollo

  Vesel privea cetÇîuia TroianÇ ­i-aprinderea luptei,

  Stƒnd pe-o fƒ­ie de nor  ­i puîin mai Œncolo

   Apollo mergea

  ¸i-n totul celui bÇtrƒn semÇna ­i la chip ­i la grai ­i la umblat,

  Chiar ­i la pÇrul cÇrunt ­i la zale, ­i-n totul, Apollo.

  Zice-i domolul bÇtrƒn aprinsului tƒnÇr cuvƒntul:

  "Fie destul, Aeneide, cÇ nepedepsit fulgerat-ai

  Moartea-n Numanus! Cu drag Œîi aduce, la-ntƒia-îi izbƒndÇ,

  Laude-Apollo, ­i nu-i supÇrat cÇ te-asemeni cu dƒnsul!"

                                                                         (trad. George Co­buc)

Iar Farnabius, Œn marginaliile sale la Vergilius, subliniazÇ cÇ prin expresia suis armis ("prin armele sale") trebuie Œnîeles "arcul ­i sÇgeîile", fiind confirmat de ceea ce urmeazÇ:

"Toîi cunoscuserÇ pe-Apollo ­i sfƒnta-i sÇgeatÇ, frunta­ii

  Dardani, ­i-n zboru-i zeiesc auzirÇ cum zuruie tolba." (trad. George Co­buc)

O altÇ dovadÇ ne-o oferÇ Plautus, Œn Aulularia (XI, VIII, 24):

 "Te rog frumos, Apollo, mÇ apÇrÇ ­i-ajutÇ-mi,

   StrÇpunge-i cu sÇgeata pe hoîii de comori,

   De-ai ajutat, cum se vorbe­te ­i alîii nÇpÇstuiîi ca mine."

                                               (trad. N. TeicÇ, Bucure­ti, ed. Albatros, s.a)

Horaîiu (Epod., lib., Od. XV) Œl nume­te pe Apollo tomnatec, pentru cÇ-­i vƒnturÇ netunsele pletele de aur, precum frunzele toamna; la fel ­i Tibul (lib. I, CÇtre Priap, Eleg. IV ­i lib. II, Elegia V, spre final) Œl laudÇ ­i pe el ­i pe Bacchus care pentru cÇ sunt ve­nic tineri Œ­i fluturÇ Œn vƒnt pletele netunse:

"Singurii Bacchus ­i Phoebus Œ­i au tinereîe eternÇ,

  CÇci fiecÇruia-i stÇ bine cu pletele lungi."

"DÇ-mi ascultare, o, Phoebus, ­i-îi fie de-a pururea castÇ

  Sora, iar tu sÇ rÇmƒi pururi cu pletele lungi."

                         (trad. Vasile Sav, Bucure­ti, Ed. Univers, 1988)

 Prin "sÇgeîi" ŒnsÇ, se Œnîelege forîa razelor sale rÇspƒndite pe Œntreg pÇmƒntul, ca ­i cum ar fi ni­te sÇgeîi. Iar la "sÇgeîi" Œn limba popularÇ se spune Solarstralar, iar la Italii zilelor noastre prin sagitta ("sÇgeatÇ") este tradus goticul strale. Homer Œi atribuie lui Apollo arcul de argint (l.c.), iar Horatius (Carm. Sec. Ad Deos pro J.R.) Œl aseamÇnÇ cu fulgerul strÇlucitor (fulgente arcu). ¸i cum lui Apollo i se atribuie inventarea me­te­ugului de a mƒnui arcul ­i sÇgeîile ­i cum arcul lui este scitic toxon Skuikon, dupÇ Diodor (Bibl. E.), ­i Apollo este scit la origine.

õ8. Apollo (adicÇ Samolse care este identificat cu Soarele sau ­i cu Soarele, n.t) a mai fost numit ­i Baldur, Samnas, Samnmal-thius, "zeul suprem al judecÇîilor", pre­edintele cel mai Œnalt ­i cea mai ŒnaltÇ jurisprudenîÇ, este Œntruchiparea Justiîiei; Samn-mal-ses ŒnseamnÇ acela­i lucru; de aici ­i numele unui rƒu, Samnaa, curgƒnd Œn apropierea bÇtrƒnei urbe Upsala, care este sÇrbÇtorit pƒnÇ Œn ziua de azi, printr-un consiliu general al Sveoniei, dupÇ Œndelungi ­i grele procese. IatÇ ce gÇsim Œn scrierile Eddice despre pre­edintele judecÇtorilor: "Han er witrastur Asa fegurst taladur oc Itiknsamastur / en sa nattura felger honom / at eingen ma hallast domur hans" ("El este cel mai Œnîelept dintre toîi zeii, este cel mai mare orator ­i cel mai bun ­i este de o a­a naturÇ Œncƒt nici una din judecÇîile lui nu pot fi atinse"). De ce nu, ba chiar foarte simplu, vechiul cuvƒnt gotic / getic segurst, la Plutarch este eueidh ("plÇcut la ŒnfÇîi­are"). Referitor la Apollo ­i la Justiîie ­i Echitate vorbe­te ­i Plut. (De Pyth. Oraculis, p.d. 402), iar Horatius, Œn Satira IX din c. I, spune:

". Din fericire

IatÇ vine adversarul din procesul cu flecarul.

"×ncotro pleci, secÇturÇ?" strigÇ el din toîi bojocii.

  IarÇ mie: "×mi ŒngÇdui sÇ te iau ca martor?"

                                                   Grabnic,

  ×i Œntind urechea. Omul pe flecar la judecatÇ

  ×l tƒrÇ­te. ZarvÇ mare dintr-o parte ­i cealaltÇ.

  Se adunÇ gloata  IatÇ cum m-a fost scÇpat Apollo!"

                      (traducere de LascÇr Sebastian, Ed. Tineretului, 1961)

¸i Porphirius (d. lib.), bazƒndu-se pe scrieri foarte vechi, afirmÇ cÇ Minerva ŒnseamnÇ "virtute", care Œn spiritul concepîiei umane vrea sÇ spunÇ "a produce prudenîÇ" / "a conduce cu prudenîÇ", deci o justiîie ca rezultat al actului voliîional. CÇci tocmai aceastÇ zeiîÇ se spune cÇ s-a nÇscut din capul lui Jupiter, aceasta Œnsemnƒnd cÇ s-a iîit din zona cea mai ŒnaltÇ a eterului, de unde este originea Soarelui. ¸i nici nu este gre­it, dacÇ exemplarele pot fi numaidecƒt nenumÇrate Œn care se poate uneori distinge cum acela­i Samolses este scris ­i Sam-el ­i Samelitz ­i, Samuel Stehn, prea Œnîeleptul bÇrbat ­i pretor al cetÇîii Upsala m-a asigurat de adevÇrul descoperirii lui Œn ce prive­te O gotic: cƒnd ­i EL ­i BEL, precum ­i BEL - Samen, ŒnseamnÇ "stÇpƒnul cerurilor" ­i nu numai Saturnus a fost numit Œn Antichitate, cum am arÇtat pe larg, mai sus. Este gre­it scris Samlhog, cum fusese scris Œn codicele lui Hesychianus (p.m. 409, Vid. quoque subject. not., n. 18 edit. Corn. Scherv. Paul. Histor arct. Lib. I, c. XL, p. 132) care mi-a fost adus de strÇlucitul profesor Norman: ­i mai gre­it a fost scris de Hesychius Zalmolxi (Zalmolxis); tot foarte gre­it, de cÇtre alîii, Salmoxes.

9