In eseul sau Dacii si Lupii, Mircea Eliade considera cuvantul dac analog cu radacina indo-europeana *dhau - a stoarce, a strangula
, dar si cu cuvantul frigian daos pentru a afirma ca dac inseamna lup si chiar subliniaza ca inca din vechime Dacii se numeau ei insasi lupi, ca expresie a
unei conceptii religioase arhaice. Pentru a preciza care este continutul acestei conceptii religioase Mircea Eliade considera ca voluminosul dosar al lupului, prezent in tot universul
indo-european, trebuie interpretat din perspectiva recuperarii rituale a Timpului originar. Din aceasta perspectiva, solidaritatea mistica dintre Lup si rasboinicii de sub stindardul
dragon cu cap de lup ar fi rezultatul unui proces initiatic care prin rememorarea Marii Vanatori Primordiale transforma umanitatea tinerilor in atitudine numita de insusi Mircea Eliade "
de carnasier", singura atitudine prin care ei ajung Vanatori renumiti sau cuceritori redutabili.Cu privire la Daci, Mircea Eliade considera foarte probabil ca numele lor etnic sa
provina in ultima instanta de la epitetul ritual a unei confrerii de rasboinici initiati in a fi carnasieri ca lupii. Cat despre etapele procesului prin care apelativul ritual al unui grup de
rasboinici initiati devine numele unui intreg popor, Mircea Eliade insusi recunoaste cu nu se gaseste o explicatie.
De aici rezulta ca in numele solidaritatii cu mare onestitate a marelui
savant avem dreptul si poate chiar obligatia sa indraznim a propune alte viziuni pentru explicarea etnonimului dac chiar si cu mijloacele noastre moderne.
Asumandu-mi riscul (nedorit) de a
propune un alt mod de explicare a etnonimului dac vreu sa subliniez mai intai faptul ca stindardul dragon cu cap de lup specific dacilor nu reprezinta in mod obligatoriu semnul
totemului la care se vor fi inchinat vanatorii primitivi, tot asa dupa cum Pestele
ca simbol al primilor crestini n-a fost totemul la care sa se fi inchinat, ci o fotograma, adica un fel de hieroglifa, sau si mai bine un simbol heraldic.
In al doilea rand, trebuie bine
retinut ca locuitorii Daciei zisa Felix erau niste fericiti (inclusiv prin iluminare religioasa) si nu niste fiinte lihnite de foame cu atitudine de carnasier flamand pornite la jaf sub semnul
fiarei.
In al treilea rand, sa constatam ca din punct de vedere geografic toti cei pe care Mircea Eliade ii numeste tot Daci
traiesc in tinuturi muntoase, adica acolo unde exista si astazi cele mai vestite sanctuare religioase de tip monahal. Astfel in Dalmatia muntoasa traiau Daursii, cuvant care prin metateza
explica cuvantul celtic Druizi, in Rodopse traiau Daoii, iar Dacii si-au plasat sanctuarele in greu accesibila Sarmisegetuza si in alte Kogaioane muntoase.
In al patrulea
rand, pe temeiul istoriei Romei Antice (vol. IV pg. 85, 92) a marelui Th. Mommsen vom arata ca Iulius Caesar invocat in eseu de insusi Mircea Eliade se pregatise sa-i atace pe "lupii Danubiei
" obsedat de ideea distrugerii centrelor religioase neromane care reprezentau obstacole majore in procesul de colonoizare romana. Din acest motiv a fost atacata mai intai Britania colibelor
saracacioase de dincolo de Canal, pentru ca mai apoi bogata Dacie din sacrul tinut hiperboreic de dincolo de Danubiu sa aibe aceiasi soarta.
In sfarsit, dar nu in ultimul rand trebuie sa
subliniem ca mitologia universala confera o sacralitate aparte tinuturilor hiperboreice ale Daciei. Pe temeiul acestei mitologii dintre Oceanul Atlantic si Oceanul Indian, Nicolae Miulescu scrie
cartea "Dacia tara zeilor".
Ajungem astfel in domeniul mitului care, ca sistem semiologic secundar, (Roland Barthes) ar putea oferi delegarea misterului ce inconjoara etnonimul dac
, care ca orice cuvant este mai intai de toate o problema semantica.
Este fara indoiala ca din noianul de mitonime primul care se impune este mitonimul vedic VALAK-HILYAH prin care este
desemnat grupul celor 60.000 de zeitati ale luminii. Mitonimul atesta in mod cu totul evident ca termenul de VALAK
are o vechime de cel putin 4.000 de ani si ca se refera la iluminatii sacerdotali. Ca ecou al faptului ca VALAK sau VLAK
a desemnat inca din stravechime conceptul de preot, samanii rusi au purtat pana in sec. XIII d. Chr. Numele de VOLOHV cu acest V final ca prescurtare a sintagmei VOLH-VOLH
sau VLAK-VLAK prin care erau desemnati marii preoti. Dar marii preoti, atunci ca si acum, trebuiau sa fie recunoscuti printr-un anume insemn. Si dainuitorul lor insemn a fost creat ca semn
heraldic pe baza omonimiei VOLKpreot - VOLKlup, asa incat stindardul dragon cu cap de lup a devenit insemnul heraldic al corpului preotesc.
Acum, pentru a intelege etapele de transformare ale cuvantului VALAK in DAC dispunem de seria ampla a sinonimelor corespunzatoare mitonimului romanesc VARCOLAC
. Ea poate incepe cu WER-WULF si se poate termina cu LOUP-GAROU, intre ele formele slave VULKO-DLAK dau seama de trecerea VLAK-DLAK
de la care deriva ulterior etnonimul DAC. De fapt si astazi, in ceha, conducatorului i se spune VLUDALAK si echivalent piederii fenomenului L dintre D si C
, la care avem si noi cuvantul VLADICA.
Asadar cuvantul DAC ca alta forma fonetica a arhetipului VLAK a desemnat pe marii preoti reprezentati prin heraldica steagului
dragon cu cap de lup mostenit din perioada onomastica VLAK.
Cu privire la masiva prezenta a lupului in universul indo-european trebuie spus ca daca vom accepta pentru VALAHISM
ca religie o putere de raspandire echivalenta cu a crestinismului si daca vom avea in vedere eterna evolutie fonetica a cuvintelor atunci se poate explica comod in bun acord cu datele istorice de ce multe din cuvintele care definesc lupul in diferite limbi au devenit tot atatea etnonime. Ca un exemplu care atesta trecerea necesara a formei
VLAK in LUP amintim toponimele de proxima vecinatate VULKAN si LUPENI din tinutul Petrosani.
In incheiere vom preciza ca etnonimul DACI
ca denumire pentru inaltii preoti ai sanctuarelor montane reflecta intradevar o conceptie religioasa multimilenara, dar nu pe a vanatorului care prin inchinare la totemul lup doreste sa devina carnasier, ci inalta religie valahica de tip transcedental - uranica intruchipata in universul euro-asiatic de zei ca
VULCAN, WALKIRII, APOLLON-LYKIOS, ZEUS-LYKAIOS, si de atatia alti zei cu epitet de lup, dar si de zeitatile vedice ale luminii numite VALAK-HILYAN ca si de infricosatorul YAHWEH
a carui teribila tetragrama YHWH inseamna YLAH-WILAH asa cum usor se poate deduce pe baza informatiilor oferite de Vechiul Testament
