Geometria naturii i ritmicitatea vieîii se oglindesc Œn arta arhaicÇ, definitÇ prin geometrism, simetrie i repetiîie.DupÇ Nicolae Iorga, Œn vatra de civilizaîie tracicÇ se gÇsesc Œnsei rÇdÇcinile geometrismului grec. Mircea Eliade sublinia faptul cÇ cel care a dat viaîÇ formelor, simbolurilor i
Œnîelesurilor arhaice uitate de milenii Œn Europa a fost Constantin Brƒncui. Uluitoarele sale forme arhetipale le-a fÇurit regÇsindu-le rÇdÇcinile i izvoarele, forîele care le-au hrÇnit.
×ntradevÇr, Œn opera brƒncuianÇ au îŒnit la luminÇ bogÇîii strŒnse tÇcut de-a lungul mileniilor, realitÇîi ancestrale purificate infinit Œn timp.
Sculptoriîa Miliîa Petracu,
eleva lui Brƒncui Œntre 1919 i 1923, a ŒnvÇîat de la acesta rolul gŒndirii sintetice Œn artÇ. Ea va afirma: "Arta noastrÇ are ceva de Œnceputuri, de genezÇ, de esenîializare a ideii. Ori arta
modernÇ, aa cum o vedea Brƒncui i cum o vÇd i eu, reprezintÇ tocmai aceastÇ Œntoarcere la sine".
×nainte sÇ se realizeze monumentul Ecaterinei Teodoroiu Œn anul1935 la TŒrgul
Jiu, artista a studiat Œndelung tipurile de femei din judeîul Gorj. A surprins o extraordinarÇ asemÇnare cu trÇsÇturile distincte ale strÇmoilor daci. Monumentul creat de ea este strÇjuit de
patru femei, "demne, viguroase, cutezÇtoare" "ca nite Ane de Meteri Manole".
×n munîii Gorjului, sculptoriîa a regÇsit "o stranie ŒmpÇrîire alpertrÇ a dacilor", iar pe Constantin
Brƒncui l-a definit drept "ultimul dac ajuns pŒnÇ la noi". "Ca toîi strÇmoii notri cei de demult din Dacia, Brƒncui stÇtea de vorbÇ cu piatra i lemnul pe care le socotea fiinîe". "Brƒncui
tia totul (...). Era de o tiinîÇ ancestralÇ i apropierea lui de Deceneu mergea pŒnÇ la o reŒntrupare". PŒnÇ i barba lui Brƒncui Œ-l evocÇ artistic pe Zamolxes.
Artista a modelat
portretul lui Brƒncui Œn anul 1937, realizŒnd "un cap de vechi dac", de "nepot a lui Decebal", cu o "scŒnteietoare energiei a ochilor".
Spre sfŒritul vieîii, se gŒndea sÇ-i
realizeze un cap mÇrit, "cocoîat pe o formÇ de ou". CÇci ea afirma: "Brƒncui a redescoperit oul, adicÇ forma perfectÇ a existenîei i implicit a artei (...). Totul la el are forma oului. PŒnÇ i
modulii din coloana fÇrÇ sfŒrit".
Miliîei i se pÇrea firesc cÇ cel mai mare novator dintre sculptori sÇ se nascÇ pe pÇmŒntul romƒnesc, care "cu munîii i sÇpÇturile apelor, cu deschiderea
spre mare i ascunziurile Deltei nu este altceva decŒt o uriaÇ sculpturÇ, un model de arta hÇrniciei, de arta inteligenîei i de arta desÇvŒririi".
"Oul brƒncuian simbolizeazÇ
tocmai geneza, Œnîelepciunea, hÇrnicia dacilor care au coborŒt pŒnÇ la noi, Œntruchipaîi Œn Brƒncui".
Se cuvine sÇ amintim cÇ i Geo Bogza desluea Œn atelierul brƒncuian "un
interior romƒnesc, dac i predac, pe care i-l durase ca pe o SarmisegetuzÇ sufleteascÇ, ale cÇrei ziduri n-aveau sÇ fie niciodatÇ nÇruite".
DacÇ Lucian Blaga Œl considera pe
Brƒncui "cea mai ŒnaltÇ ridicare a spaîiului mioritic", Elena VÇcÇrescu Œl numea "sfŒnt pÇstor rumƒn" ce "nu mŒnÇ oi ci stele. Din focurile fantastice care ard Œn el, se nasc prin calcinare
esenîe de idei", iar criticul James Farrell socotea cÇ "×n afarÇ de Shakespeare i Beethoven mai existÇ un Dumnezeu - acesta este romƒnul Brƒncui".
