Cu aceste versuri se Œncheie poemul Zlatna - Oder Getichte
von Ruhe des Gemthes MARTI OPITZ - pe care Œn restituirea fÇcutÇ l-am intitulat ZLATNA sau despre CUMPÆNA DORULUI, poem rÇsÇdit Œn romƒnete, dupÇ MARTIN OPITZ, scris la ALBA
IULIA Œn anul 1622 i apÇrut la STRASBOURG Œmn anul 1624, deci Œn urmÇ cu aproape patru sute de ani.Acolo, Œn acel Nord Œntunecat nu doar de ceaîÇ ci i de fumul negru al rugilor
aprnse de inchiziîiile i ciuma rÇsboaielor religioase, dezlÇnîuite Œntre protestanîii calvini i catolici, rÇsboi care a Œnsƒngerat trupul Europei timp de trei zeci de ani
, avea sÇ-i afle tragicul sfƒrit i cel mai mare poet al veacului, silezianul Martin Opitz.
Despre MARTINI OPITII (Martin Opitz - 1597-1639), strÇlucitul filolog,
traducÇtor, istorucian, paleograf, Œntr-un cuvƒnt - arheolog, dupÇ dispariîia sa, de-alungul timpului, s-a spus, prin comparaîie, mereu repetat, cÇ a avut doi succesori: 1.,
literele germane moderne i 2., vastul studiu enciclopedic DACIA ANTIQUA sive comentarii
RERUM DACICARUM, operÇ al cÇrui manuscris a fost ars pe rug, ŒmpreunÇ cu poetul, i toate cƒte acestea le-a mai avut: manuscrise, cÇrîi, documente, corespondenîa .m.d..., la DANTZIG (Gdansc) Œn anul 1639.
Succinta alocuîiune pusÇ Œn circulaîie, un paliativ amÇgitor i nu un necrolog ataant despre cel mai inspirat poet al veacului
dupÇ prinîul poeziei franceze RONSARD, Œn cele conîinute ad literam
pare a fi realÇ, - prin omisiunea ŒnsÇ pe care o face, falsificÇ adevÇrul, precum i singtagma apÇrutÇ mai nou i anume cÇ Opitz nem szeretet Erdlib lny
- cÇ lui Opitz nu i-a plÇcut sÇ trÇiascÇ Œn Transilvania.
Au fost urzitÇ astfel, Œn umbra palatelor imperiale i cancelariile unor principi i regi, poate chiar la GYULA FEHERWAR
(ALBA IULIA), din interese politice, de cabalÇ, pentru a se pute ascunde, Œn conul de umbrÇ al pierzaniei i poemul ZLATNA, aceastÇ daciadÇ a romƒnilor, cea mai frumoasÇ icoanÇ medievalÇ a
spiritului i sufletului romƒnesc (A.ARMBRUSTER), icoana lui dintodeauna, o operÇ dintre cele mai de seamÇ a literaturii germane consacratÇ geniului i pÇmƒntului (VASILE NETEA). Un
poem adevÇrat autenticÇ operÇ poeticÇ i nu o disertaîie versificatÇ, ce ŒnsumeazÇ, deloc sistematic, evocÇri istorice, consideraîii arheologice, relatÇri geografice, menîiuni etnografice i
antropologice, dicursuri lirice - laude privitoare la limba, viaîa i puterea de creaîie a poporului romƒn (DUMITRU MICU).
MIHAIL KOGÆLNICEANU, depre MARTIN OPITZ contemporan cu
GALILEO GALILEI, SHAKESPEARE, GROTIUS, LOOPE DE VEGA, - sÇ-i enumerÇm doar pe acetia, - dintre romƒni cu cronicarul GRIGORE URECHE i PETRU MOVILÆ - care ajunsese arhiepiscopul HALICIULUI,
KIEVULUI, MOSCOVEI i a toatÇ ROOSIA - scria Œn INTRODUCTIUNE la ARHIVA ROM¶NEASCÆ Œn anul 1841: Au trecut mai bine de douÇ sutimi de ani de cƒnd Martin Opitz, Œn versurile sale, vechi Œn
formÇ, dar nouÇ Œn idei, cƒnta numele romƒnilor, i cita versurile pe care, - preluƒnd tafeta NICOLAE BÆLCESCU, TREBONIU LAUREAN le comenteazÇ i publicÇ Œn MAGAZINU ISTORIC pentru DACIA,
primul Tom., an. 1845, Bucureti, textul Œn germanÇ:
CÆLC¶ND ×N GOANÆ GOÝII CU ALÝII-N ¸IR GRÆBIT
AL DACIEI ¸I-AL ROMEI PÆM¶NT DE MULÝI R¶VNIT,
NU ¸TERG AL VOSTRU NUME, CUM NU V-AU NICI ×NVINS
DE V-AÝI PÆSTRAT LUMINA A¸A CUM E ×N SCRIS...
DIN DEPÆRTATE ASII VENIND PE CAI GONACI
PE GRECI SÆ ×I SUPUNÆ, PE MISII VECHI, PE TRACI
CU BICIUL NICI ATILA CU OARDELE-I DE SCHIÝI
NU POATE FR¶NGE NEAMUL NEPIERITOAREI GINÝI !
×NTR-UN P¶RDALNIC TROPOT NÆVALA LOR SPORE¸TE
IAR SLAVII VÆ-NCONJOARÆ CA MAREA ×NTR-UN CLE¸TE...
¸I TOTU¸I LIMBA VOASTRÆ PRIN TIMP A STRÆBÆTUT,
E DULCE CUM E MIEREA ¸I-MI PLACE S-O ASCULT !
PRIN CE MIRACOL ×NSÆ ¸I CUM A BIRUIT
AEVEA LIMBA VOASTRÆ, PE DREPT RÆM¶N UIMIT !
DIN SACRUL GRAI AL GINTEI ITALII N-AU PÆSTRAT,
NICI SPANIA, NICI GALII DIN C¶T LE-A FOST LÆSAT;
DE UN T¶RZIU ASEAMÆN RO-MAN AU LA TULPINÆ,
VALAHA-¸I ARE NIMBUL MIRABIL DIN LATINÆ.
CHIAR ALBELE CÆSUÝE CU ¸IÝÆ ×NVELITE
¸I PRAG DE PIATRÆ ALBÆ CU DUH ME¸TE¸UGITE,
VORBESC DE-ACELE DATINI STRÆVECHI CE NU SE SCHIMBÆ,
CUM NICI CREDINÝA VOASTRÆ ×N MO¸TENITA LIMBÆ.
PÆTR¶NDU-VÆ ¸I PORTUL ¸I MINUNATUL JOC,
DIN VECHEA RÆDÆCINÆ PORNITE DINTR-UN LOC
PRECUM VESTITA HORÆ CE-N LUME SEAMÆN N-ARE,
ACUM E-O HORÆ MICÆ, APOI SE FACE MARE;
MÆRUNÝI DOI PA¸I ×I BATEÝI SFIOS ×N SCURT OCOL-
×NMLÆDIIND MI¸CAREA CA-N JOCUL CAPREOL;
CU M¶NI DE M¶NE PRINSE, PLEC¶NDU-VÆ-NTR-O PARTE,
APOI SPRE CEALALTÆ CA VALURI LEGÆNATE,
×N SPRE FEMEI BÆRBAÝII CU-N PAS MAI ×NAPOI,
SE-NCLINÆ... CE FRUMOASE-S FEMEILE LA VOI !...
Versurile citate se cer a fi complectate cu-n amÇnunt: poetul i vestitul pedagog Martin
Opitz care preda la Gimnaziul calvin de la Alba Iulia filologia i limbile latinÇ i greacÇ cƒnd avea doar douÇzeci i doi de ani. Se nÇscuse la 24 decembrie, de CrÇciun Œn anul 1597, Œn orÇelul
BOBER din SILEZIA (POLONIA) Œn vremea cƒnd MIHAI VITEAZUL se bÇtea la DunÇre cu osmamlƒii.
×n TRANSILVANIA unde i-a petrecut doar un singur an din zbuciumata sa viaîÇ, poetul s-a
manifestat ca un pÇtima ŒndrÇgostit de pitoretile sate adÇpostite Œn poene, la poale de codru, pe care Œn timpul liber le cerceta. OPITZ credea Œn misiunea lui:
CU S¶RGUINÝA MINÝII ¸I SUFLETULUI MEU
×N ARTA PEZIEI VOI STUDIA MEREU
CELE MAI VECHI POPOARE , NÆRAVURILE LOR,
DE UNDE VIN ¸I CARE-I AL VIEÝII LOR IZVOR,
CUM S-AU HRÆNIT CE
DATINI AVEAU, CUM LE-A FOST ARTA ¸I FAPTELOR DE BINE CUM LE ERA RÆSPLATA...
PE OM DIN NOAPTEA LUMII CINE-L CÆLÆUZI
PE DRUMUL CU PRIMEJDII P¶NÆ-N ACEASTÆ ZI ! ?
Poetul deîinea un sistem ordonat de viziuni etno-istorice complex i o concepîie clarÇ, de istoric modern, cu formulÇri anticipative filozofiei lui VICO sau VOLTAIRE.
Opera sa apÇrutÇ la Œnceputul secolului XVII-lea la STRASBOURG (1624) precede cu un secol HRONICUL ROMANO-MOLDO-VLAHILOR i DESCRIPTIO MOLDAVAE a lui DIMITRIE CANTEMIR i cu douÇ decenii
LETOPISEÝUL lui GRIGORE URECHE i pe acelea de mai tƒrziu, ale lui MIRON COSTIN care susîin pentru prima datÇ Œn istoriografia romƒneascÇ originea valahilor i proclamÇ ideea unitÇîii romƒnilor
din MOLDOVA, ÝARA ROM¶NEASCÆ i TRANSILVANIA.
×n temerarul i tulburÇtorul sÇu discurs liric i ŒnsemnÇrile sale, MARTIN OPITZ nu se mulîumete sÇ constate originea i continuitatea
romƒnilor Œn arealul binecuvƒntat de Dumnezeu al strÇvechii DACII aa precum le-a aflat din istoriile i ŒnsemnÇrile unor logografi i grÇmÇtici greci, greci romani sau greci romanizaîi - la care
va face i trimeteri cu precizia unui mare eruditor. Poetul posedƒnd calitÇîile unui paleograf iscusit i virtuos etimolog le decodificÇ fÇrÇ ajutorul cuiva. Astfel descÇtueazÇ memoria a
nenumÇrate inscripîii sÇpate Œn piatrÇ aflate Œn zidurile unor biserici, sau aezate cu voie veghiatÇ drept trepte, prag de case, sau dintre cele acoperite de colbul drumurilor pe care umbla.
ScurtÇtorilor sÇi ochi i sclipitoarei sale minîi n-avea cum sÇ scape nici locul numit de la stÇpƒnii de-atunci VARHEI - VAR, Œn l. maghiarÇ Œnsemnƒnd CETATE i HEI Œn l. turcÇ LOC.
Deci, LOCUL CETÆÝII. ¸i acolo Œn acel loc avea sÇ descopere DACIA SARMIS capitala lui DECEBAL.
Nu departe de DACIA SARMIS exista numitÇ de cuceritori COLONIA ULPIA
TRAIANA AUGUSTA unde poetul descoperÇ ruinele anticelor terme cu ape calde GERMISARA i unde pe pietrele unor are i altare
vechi, scoase de sub dÇrƒmÇturi, deslusete multe nume ale unor personalitÇîi din lumea romanÇ, originare din DACIA: MARC ULPIU, LUPII, STATTI, SATURNINII etc...
La DENSU¸ poetul
avea sÇ vadÇ biserica de piatrÇ ŒnÇlîatÇ de îÇranii satului (sec. XIII-XIV) pe care au zidit cu evlavie Œn trupu-i zvelt douÇ basoreliefuri scoase de sub dÇrƒmÇturi din locul numit VARHEI
(SARMZEGETUZA). Toate acestea avea sÇ le vadÇ i sÇ le admire, dupÇ douÇsute de ani, i savantul THEODOR MOMMSEN (1817-1903), primul Laureat al premiului NOBEL pentru literaturÇ acordat vastei
sale opere: ISTORIA ROMEI, 5 vol., MANUALUL DE ANTICHITÆÝI, 20 vol., i cele 12 volume din CORPUS INSCRIPTIONUM LATINARUL Œn care marele istoric al lumii antice le cuprinde i pe cele scoase la
luminÇ i desluite de poet.
EXEMPLA OPITII OPTIMA SUNT exemplul lui Opitz e strÇlucit, avea sÇ exclame MOMMSEN impresionat de cele vÇzute Œn TRANSILVANIA, urmƒnd drumul deschis
i bÇtÇtorit de poet, ca sÇ se convingÇ de autenticitatea excepîionalÇ a vestigiilor descoperite de predecesorul sÇu la ALBA-IULIA i SARMIZEGETUZA.
OPITZ Œn insolitele sale descoperiri i
le comunica de la ALBA IULIA, prin corespondenîa ce o purta berlina potalionul, la HEIDELBERG mentorului i bunului sÇu prieten GROTIUS (GRUTERO - 1583-1645), bibliotecarul, profesorul i
traducÇtorul din SENECA, TACIT, MARTIAL, PLINIU, CICERO .a.m.d., i autorul vestitei enciclopedii INSCRIPTIONES ANTIQUAETOTIUS ORBIS ROMANE IN ABSOLUTISIMOM CORPUS REDARE (Frankfourt, 1612).
×n poem, dar i Œn ŒnsemnÇrile rÇmase de la el, OPITZ clameazÇ entuziast:
EHE,... AICI METALUL ¸I ARTELE ERAU
C¶ND ALÝII-N LUME LEMNUL CU ICU-L DESPICAU...;
inseriazÇ i desluete toponomastica unor aezÇri, rƒuri i munîi (VULCAN, AMPOI, THORDA, MURE¸), adorÇ duhul culorilor mirabilului peisaj transilvan, cu legendele-i populate de
zeitÇîi: SATURN, APOLO, SARMIS, TERPSICHORA, VULCAN, PAN, de zƒne i satiri pÇstrate cu sfinîenie Œn memoria oamenilor din aezÇrile cercetate; admirÇ cƒntecele romƒnilor:
O, CE FRUMOASE SUNT -
×NT¶RZIU CU PLÆCERE PE DRUM, SÆ LE ASCULT;
SUNT NOBILE ¸I LIMPEZI, CHIAR MUZA TERPSICHOE
V-A ×NZESTRAT CU VIERSUL ×NLEGÆNATEI HORE
CÆREIA ×NSU¸I FEBOS (APOLO) ×I DASE ARMONIA
IMPL¶ND A VOASTRÆ DOINÆ DE DOR CU VE¸NICIA...;
Œl impresioneazÇ mÇiestria minunatelor case îÇrÇneti:
DIN CEL MAI MARE ARBOR VALAHU-¸I FACE-O GRINDÆ
CU EA PEREÝII CASEI PUTERNIC SÆ-I CUPRINDÆ;
DIN LEMN ¸I CHEI ¸I CUIE ¸I-NCHIZÆTORI ׸I FACE
¸I CASA ¸I-O A¸EAZÆ SUB CODRU CUM ×I PLACE...;
Œl surprinde ingeniozitatea, i zelul minierilor din Carpaîii Apuseni; elogiazÇ
frumuseîea, hÇrnicia i seriozitatea femeilor ce poartÇ grija caselor, a bucatelor i
livezilor ŒncÇrcate de rod, rupte parcÇ din rai, i binecuvinteazÇ vestitul vin stors din strugurii de la SAARD, adeverind:
IAR SAARDUL E APROAPE CU VINUL SAU VESTIT
UN VIN DE CREZ ¸I VRERE MAI BUN N-AM ×NT¶LNIT !
PE-ACESTA TOÝI POEÝII EU A¸ DORI SÆ-L ¸TIE -
E PREURSIT DIN STRUGURI DOAR PENTRU POEZIE !
POETUL NU SE CADE SÆ BEIE ORICE VIN,
SUNT VINURI CARE MINTEA I-O ×MPLE CU VENIN
DE NU MAI POATE MUZEI SÆ-I SCRIE NICI SÆ-I C×NTE
CI DOAR CA SÆ-I ×NDRUGE NETREBNICE CUVINTE -
UN VIN ×NSÆ DE-ACESTA DE VECHI LETOPISEÝ
E PENTRU TOÝI ACEIA CE S-AU NÆSCUT POEÝI.
Din cƒte toate a reuit poetul sÇ cuprindÇ i sÇ pÇtrundÇ cu geniul sÇu pƒnÇ i Œn
×NSCRISELE CUVINTE ×N PIETRELE DE-AICI
PE CARE NICI PUHOIUL TRECUT ×N GOANÆ NICI
FULGERUL NICI TIMPUL NU LE-AU PUTUT DISTRUGE
DOAR CERUL LE SÆRUTÆ LA ELE C¶ND AJUNGE...
Opitz a vÇzut i s-a convins, ŒnsÇ a rÇmas profund
impresionat de starea romƒnilor dispreîuiîi, defÇimaîi i pui Œn opoziîie cu originea i calitÇîile lor morale, osƒndiîi i pui Œn afara legilor de stÇpƒnii vremelnici i forîaîi sÇ treacÇ la
legea calvinÇ a orgoliosului despot maghiar BETHLEN GABOR, care sprijinit de ducele de BRANDEMBOURG i de alîi principi, se visa rege Œncoronat peste o DACIE maghiarÇ i calvinÇ, ŒmpreunÇ
cu a doua sa soîie, CATERINA, prinîesÇ de HOHENZOLERN din dinastia electorilor de Brandembourg i regilor prusieni.
De nÇucirile lui GABOR BERHLEN s-a molipsit i urmaii: B.
¸TEFAN i B. FARCA¸, care Œi schimbÇ numele Œn WOLFGANG pÇstrƒndu-i doar numele de familie, BETHLEN patronim derivat din BEIT EL HAM toponim arab i ebraic al unei localitÇîi, cuvƒnt matcÇ al
patriei biblicului DAVID unde este aezarea Œn care s-a aflat staulul Œn care s-a nÇscut ISUS.
Toîi aceti BETHLENI ŒmpÇunaîi cu legenda descendenîei lor ce cobora pƒnÇ Œn vremea
biblicului SOLOMON i psalmistului DAVID care l-a ucis pe uriaul GOLIAT - aparîineau de fapt unei familii de nobili scÇpÇtaîi i pripÇiîi Œn TRANSILVANIA dupÇ dezastrul de la MOHACI (1526) cƒnd
SOLIMAN MAGNIFICUL transformÇ UNGARIA Œn paalƒc, iar pe o parte din ea pun mƒna HABSBURGII.
Mulîi refugiaîi din Ungaria fugiîi de teama osmanlƒilor i-au aflat adÇpost Œn casele i
satele romƒnilor transilvÇneni i Œn tƒrgurile i oraele ei.
Pe nesÇbuitul i arogantul despot BETHLEN GABOR cÇruia oamenii Œi mai spuneau pentru faîa sa oacheÇ ®
tzigany ¯ ce deschisese coala calvinÇ din ALBA IULIA i a cÇrui invitat a fost MARTINI OPITII, poetul silezian, dupÇ un an Œl pÇrÇsete tulburat de inchiziîionalele opresiuni la care erau
supui romƒnii cÇrora le luaserÇ pƒnÇ i dreptul Œn Dieta de la Cluj din 1622, de a umbla cÇlare: NE VALACHII EQUIS INCEDERE, SED PEDESTRES ITINERA EXONARET, adicÇ, valahii nu au voie sÇ
umble cÇlare i toate drumurile sÇ i le facÇ pe jos. Opresiunile la care sunt supui romƒnii pe poet Œl impresioneazÇ profund.
PleacÇ de la ALBA IULIA i se angajeazÇ Œn
serviciul diplomatic al ducilor de LIGNITZ i BRIEG, al regelui SUEDIEI, iar apoi al regelui POLONIEI, VLADISLAU IV., care Œl numete istoriograf al curîii din DANTZIG (Gdansc) unde Œi va afla
i tragicul sfƒrit ŒmpreunÇ cu opera sa istoricÇ DACIA ANTIQUA sive COMENTARIIRERUM DACICARUM prefÇcutÇ cu el Œn cenua aceluia rug.
DupÇ dispariîia lui Opitz i a operei sale,
toîi urmaii lui BETHLEN Gabor s-au pus sÇ improvizeze i sÇ compunÇ tot felul scriitori cu ISTORII, astfel, FARCA¸ sau WILHELM B. tipÇrete HISTORIA DE REBUS TRANSILVANICIS la Hermanstadt (in.
fol.) - 1687; o HISTORIARUM PANONICUM DACICARUM LIBRI la CIBINII (Sibiu) Œn 6 vol.; fratele JEAN Bethlen o RERUM TRANSILVANIE libri IV (Hermanstadt 1666 i Viena 1780); iar fiul lui JEAN, NICOLAS
B. tipÇrete la HAYE (?) Œn 1734 HYSTOAR DE REVOLUTIONS DE HONGARIE i MEMOIRES HISTORIQUIES DU COMTE BETHLEM MICLAS, r par l Rrend, termines et publices par... Coq de Villerai Amsterdam, Rouen,
1736, 2 vol.,... cÇrîi dupÇ cÇrîi i alte istorii reformate, i rÇstÇlmÇcii despre romƒni i voevodatul romƒnesc al transilvaniei vechii DACII.
Pentru romƒni, peste toate cƒte s-au
scris despre ei, opera poetului silezian ZLATNA sau CUMPÆNA DORULUI a rÇmas i reprezintÇ fÇrÇ niciun fel de ŒndoialÇ ce la Œnceputul renaterii a reprezentat pentru italieni canîona ITALIA MIA a
lui FRANCESCO PETRARCA (1304-1374), LUISIADA lui CAMES pentru portughezi sau FRANCIADA lui RONSARD lÇsatÇ din pÇcate de poet neterminatÇ. Toate acestea ŒnsÇ premerg C¶NTECUL DE RÆSBOI AL ARMATEI
RINULUI compus de ROUGET de LISLE (Claude Ioseph) la STRASbourg Œn anul 1792, din care i-a luat zborul vestitul mar revoluîionar numit LA MARSEILLAISE, ajuns mai tƒrziu IMNUL republicii
Franceze.
Am amintit aceste paradigme (de la cap !) ca sÇ subliniez mai pregnant marea capacitate pe care poezia ŒncÇ o deîine de la Œnceputurile ei la descoperirea unor universuri
spirituale noi din spaîiul acestui timp Œn expansiune.