|
Dan Ion Predoiu
Eminescu si ideea descendentei noastre dacice Lui Eminescu, īn timpul vietii, nu i-au fost admise la publicare nici una dintre poeziile
care faceau referire explicit la originea dacica a poporului romān, la Dacia, la Decebal, la Burebista, la Zalmoxe. Poeziile lui Eminescu, cu referire la daci i-au fost publicate
abia dupa moarte, īncepīnd din 1903, dupa ce īn 1902, Titu Maiorescu a depus la Academie manuscrisele retinute de el, cuprinse īn 42 de caiete si 15.000 de pagini. Eminescu, īn peregrinarile sale de la Viena
si Berlin a fost printre primii care a luat cunostinta de clarificarea confuziei dintre termenul de "got" si cel de "get" din lucrarea "Getica"
lui Iordanes care, la anul 551 e.n., din cauza prigoanei īmpotriva a tot ce era de "origine dacica", a atribuit cu buna stiinta "fabuloasa istorie a dacilor" gotilor, care
la acea data erau mai marii zonei peste Dacia si tratau de la egal la egal cu romanii.Convingerea lui Eminescu asupra originii noastre dacice apare clar īn poeziile "Memento mori
" (1872), "Odin si poetul" (1872), "Sarmis" (1881), "Gemenii" (1881), precum si īn piesa de teatru "Decebal", toate publicate dupa
disparitia poetului. Īn articolul "Labirintul istoriei noastre", Eminescu spune: "Era un popor brav acela care a impus tribut superbei īmparatese de
marmura a lumei: Roma. Era un popor nobil acela a carui cadere te īmple de lacrimi, iar nu de dispret si a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleta, de amor de patrie si de libertate, a fi
descendentul unui asemenea popor n-a fost si nu va fi o rusine niciodata". Astazi se stie ca Peninsula Italica a fost populata īncepīnd din sec. XIX ī.e.n.; XII ī.e.n. si VIII ī.e.n.
de importante mase de oameni, deplasate din zona Dunarii de mijloc si din Balcani. Īn perioada stapīnirii romane, īn Dacia, dacii subjugati s-au rasculat de 16 ori īn cei 164 de ani de
ocupatie. Nu s-a īntīmplat nicaieri īn lume ca cei veniti sa-i faca pe localnici sa renunte la limba lor proprie, chiar daca au stat gard īn gard cu acestia cum au stat ungurii si sasii cu
romānii īn Ardeal, iar limba localnicilor sa nu se mai vorbeasca nicaieri, oricīt de aspre ar fi fost represiunile noilor veniti. Vezi ce se īntīmpla azi īn lume, īn cazuri similare. Oare nu
spune destul de clar Rufus Festus (sec. IV e.n.) contemporan cu Eutropius, care consemneaza la anul 372 e.n. īn "Scurta istorie a poporului roman", urmatoarele: "Traian i-a īnvins pe
dacii lui Decebal si a transformat īn provincie romana teritoriul Daciei de dincolo de Dunare... dar īn timpul īmparatului Gallienus ea a fost pierduta, iar Aurelian, dupa ce i-a mutat de acolo pe romani, a
creat doua Dacii (Ripensis si Mediterana n.r.) īn regiunea Moesiei si a Dardaniei". Īn articolul "Materialuri etnologice privind īn parte si pe dl. Nicu Xenopolus",
altul decīt istoricul, Eminescu spune: "M-am convins ca acea ura īn contra trecutului, acea aruncare īn apa a tuturor traditiilor, acel abis creat īntre trecutul de ieri si prezentul de azi nu e un
rezultat organic si necesar al istoriei romāne, ci ceva fatidic si artificial". Īn alt articol "Distinguendum est" (1881), Eminescu face o analiza dura asupra celor care s-au
repezit īn zilele lui sa preia functiile de conducere ale tarii: "Totul trebuie smuls din mīna acestor oameni c-o īnnascuta incapacitate de-a pricepe adevarul si lipsiti de posibilitatea
patriotismului: totul trebuie dacizat oarecum de acuma-nainte". Vom reusi oare, noi romānii, sa trecem, de zidul artificial creat īn istoriografia noastra de cucerirea si stapīnirea romana īn
Dacia, pentru a ne pune īn valoare īntreaga istorie multimilenara de la īnceputurile locuirii pelasgilor si dacilor pe meleagurile noastre anterioare plecarii primelor populatii autohtone spre Peninsula
Italica? |