|
Prof. Liviu Tisu Particularitati de
grai din Tebea si o noua descoperire arheologica la Tebea, jud. Hunedoara In primavara anului 2000, la cariera E.M. Tebea s-a produs o importanta
descoperire arheologica. In cursul lucrarilor miniere au fost aduse la lumina, de la o adincime de citiva metri, mai multe piese arheologice. Dintre acestea, doar doua au putut fi recuperate de catre
arheologii Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane Deva, in luna iunie 2000. Piesa cea mai interesanta, pe care o vom prezenta in cele ce urmeaza, este o asa-numita stela-menhir (fig. 1). Materia
prima utilizata este o gresie de provenienta locala, usor de prelucrat. Pe blocul de piatra au fost figurate mai multe elemente. Stela are o inaltime de 0,95 m, latimea in dreptul umerilor de 0,55 m, iar
in partea inferioara de 0,45 m. Grosimea sa la baz` este de 0,34 m, ea scazind la 0,28 m in partea superioara. Statuia reprezinta un personaj cu bratele aduse pe piept, palmele deschise si degetele
rasfirate. Mijlocul este incins cu o centura de la care porneste o banda care se bifurca in zona gitului. Cele doua parti sustin o alta banda, mai lata, care coboara pe spate, ingustindu-se treptat. Ea este
intrerupta de centura care inconjoara statuia. Pe partea stinga, la briu, este figurat un topor-ciocan cu coada prinsa sub centura. Capul personajului lipseste. Stela a fost afectata in timpul lucrarilor
miniere. Alte trei statui, aproape identice cu piesa prezentata, fusesera descoperite in anul 1881, in acelasi perimetru situat in hotarul dintre localitatile Baia de Cris si Tebea. Banda lata de pe
spatele statuilor a fost interpretata drept un sac sau cos pentru transportul minereului, iar toporul-ciocan de la briu a fost considerat o unealta folosita in minerit. Aceste atribute si descoperirea intr-o
cunoscuta zona miniera au condus la catalogarea lor drept zeitati ale minerilor. In ceea ce priveste atribuirea si datarea lor, acestea au oscilat de-a lungul vremii de la eneolitic la epoca romana. In mod
frecvent ele au fost datate in prima sau cea de-a doua virsta a fierului, fiind considerate piese de factura dacica. Cu toate ca exista un anumit grad de incertitudine generat de lipsa observatiilor
arheologice privind contextul descoperirii statuilor antropomorfe, datele de care dispunem si analogiile acestor piese cu cele descoperite in regiunea nord-pontica restring, in opinia noastra, perioada in
care pot fi datate la eneoliticul tirziu si inceputul epocii bronzului. |
