|
Prof. Dr. Augustin Deac
Bucuresti
Romanii consemnati in operele cronicarilor rom^ni ca fiind - "nepotii tirzii ai geto-dacilor"; poporul rom^n- "ramasita vervarilor celor
vechi, adica a ghetilor si dachilor"; Muntenia si Moldova sint - "tarile dacice", iar limba moldoveneasca fiind - "limba noastra diceasca"Se dovedeste pe zi ce trece, tot mai argumentat ca acea "enigma" privind asa-numita "etnogeneza rom^neasca", "formarea limbii si a poporului rom^n
" prin romanizarea poporului geto-dac de peste trei milioane si jumatate de locuitori, in spatiul stramosesc, este o teza falsa, imaginara. Istoricul si arheologul rom^n Vasile Pīrvan recunostea ca: "
Nimeni n-a putut demonstra convingator acest proces de romanizare", iar istoricul P.P. Panaitescu remarca si el, in acelasi timp, ca "Nu exista aspecte mai putin studiate decit problema
romanizarii". Istoricii si lingvistii rom^ni, de la institutele de specialitate, exagereaza popularizind doar acele teze din scrierile cronicarilor nostri, dupa care, noi rom^nii "
de la Rīm (adica de la Roma) ne tragem", considerindu-i pe romani un popor de nobila vita, creatorul unei culturi si civilizatii proprii, demna de invidiat, ai caror urmasi sint rom^nii. Ei nu vor sa
tina seama de constatarile cunoscutului filolog italian Carlo Tagliavini, care, referindu-se tocmai la procesul de asa-zisa "romanizare", declara: "Din punct de vedere al lingvisticii romanice ar fi sa se
retina doua lucruri: notiunea de romanitate a fost o notiune esential politica, iar romanii nu si-au propus nici o asimilare violenta a populatiilor supuse si nu au incercat nici cind sa-si impuna limba lor,
considerind, dimpotriva, folosirea latinei culte ca o mare distinctie". De aceea si Nicolae Iorga, referindu-se la asa-zisa formare a limbilor neolatine din limba latina romana, concluziona: "Nu mai
credem in romanizarile minunate prin legionari de 60 de ani, casatoriti cu femei barbare, care cu tenacitatea conservativa a femeilor, mai curind ele i-ar fi putut deznationaliza".
In realitate, teza asa-zisei "romanizari" reprezinta reminiscente ale teoriilor eronate ale unor straini, in viziunea carora, rom^nii sint un popor tinar, nascut din colonistii romani si care s-au
afirmat numai dupa ce o seama de semintii primitive migratoare s-au sedentarizat, devenind popoare cu state formate pe propriul nostru pamint stramosesc. S-a dat cu totul uitarii faptul ca, in
lucrarile sale, cronicarii rom^ni au amintit si despre geto-daci, care aveau o tara numita Schitia, dar mai ales Dacia, ce cuprindea pe linga Muntenia, Moldova si Ardealul si "Podolia si Cimpul peste
Nistru pina la apa Bugului si peste Dunare, Missile amindoua, carara le zicem acum Dobrogea si o parte din Illiria sa fi fost Dachia". Spre surprinderea lor, unii cronicari rom^ni au consemnat si
concluziile unor istorici, dupa care insusi romanii nu erau chiar de origina "nobila", ci "nepoti, stranepoti de la Troia sa se fi tragind". Ba mai mult. "Romanii nu se trag nici sunt din neamul
ellinilor" ci, "romanii varvari ar fi si vita lor", ca si chiar "ellenii din neamurile cele varvare sa se fi razletit si sa fie zamislit". Cu uimire, dar si profunda satisfactie aflam de la
Dimitrie Cantemir, care analizind originea cuvintului romīnesc "gluga" sustinea convingator ca este un cuvint "din limba noastra daceasca", considerindu-se, astfel, limba moldoveneasca o
continuare, fireasca a limbii geto-dacilor autohtoni. Dimitrie Cantemir insereaza in Hronicul
sau si acele teze care circulau in strainatate, si pe vremea sa, despre originea poporului rom^n, si anume ca "rom^nii nostri sa nu fie din semintia romanilor, ci din ramasita vervarilor celor vechi,
adica a ghetilor si a dachilor", adaugind: "care socoteala iaste impotriva tuturor de obste scriitorilor". La rindul sau, cronicarul Udriste Nasturel, care, desi sustinea si el ca limba
rom^na este inrudita cu latina (romana), vorbeste totusi ca Muntenia si Moldova, din timpul sau, ca fiind "tarile dacice", peste care domnea Matei Basarab, formulare, care ne creeaza convingerea ferma
a umanistului rom^n despre neincetata continuare a poporului dac si a denumirii tarilor stramosilor nostri autohtoni. Noile cercetari duc la concluzia argumentata stiintific ca nu limba latina
romana culta a stat la baza formarii limbii rom^ne, si, in general, a limbilor zise "romanice", ci tocmai invers, vechea limba a stramosilor nostri autohtoni a traco-geto-dacilor, ale caror mladite cu
milenii in urma, in diferite etape istorice, au migrat ajungind si pe teritoriul Peninsulei Apenine, a Italiei de astazi, limba rustica, populara, de neam "latin", a stat la baza forjarii tirzii, in
ultimele secole ale mileniului I inaintea erei noastre, a limbii romane culte, in timpul afirmarii si a gloriei Imperiului roman. O dovada concludenta in aceasta problema va fi argumentata in comunicare
prin ilustrarea reprosurilor repetate ale unor critici literari romani care, profund mihniti de faptul ca foarte multi romani mai foloseau inca si in primele secole ale mileniului I dupa Christos, unele
cuvinte vechi din limba latina vulgara, populara, de fapt daco-rom^neasca, cuvinte pe care ei le considerau gresit intrebuintate, ca tata, mama, sora, nora, fat etc. si nu
pater, mater, soror, nurus, puer etc. cuvinte, care, dupa ei, ar fi cele corecte. Se confirma astfel, teza sustinuta de Petru Maior, ca si de altii inaintea si dupa el, cum ca "rom^nii sint daci si ca
limba romīneasca este maica limbii latine romane culte". Si ca limba rom^neasca era continuarea limbii dacice, vorbita atat la nordul cit si in sudul Dunarii. Ca si Petru Maior aprecia: "Limba
rom^nilor celor de la Muntele Pina din Peloponez, una este cu limba dacilor adica cu a rom^nilor din Dacia. De unde urmeaza ca rom^nii aceia cu acestia oarecum au fost laolalta". In finalul
comunicarii se vor prezenta aprecierile unor mari oameni de cultura rom^ni, printre care B.P. Hasdeu, Nicolae Densusianu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Simion Mehedinti, George Calinescu, Mihail Sadoveanu,
Dimitrie Gusti, Emil Racovita si altii, care cu totii se mindreau de originea lor dacica, combatind teza a asa-zisei "formari a poporului si limbii rom^ne prin impactul dacilor cu romanii". La toate acestea se mai adauga si aprecierile unor somitati stiintifice din strainatate, care sustin argumentat vechimea multimilenara a poporului rom^n, autohtonitatea si continuitatea lui in
spatiul stramosior nostri geto-daci |
