|
Aurel Berinde De la Sarmizegetusa la Stonehenge si la El-Amarna Studiul pleaca de la constatarea ca Imperiul
Roman, cind a ocupat Anglia, Egiptul si Dacia, distrusese in primul rind centrele spirituale = Stonehenge, Teba si Sarmizegetusa. Aceasta actiune n-a fost intimplatoare, impactul a produs un soc asupra
civilizatiilor stravechi. La cercetarea celor trei centre spirituale au tinut seama de aceasta realitate pentru a gasi unele interferente intre cele trei civilizatii. Stonehenge era centru
spiritual al unei civilizatii realizate de catre o populatie de crescatori de animale si agricultori, cu mii de ani inaintea erei noastre. Acest monument nu a cazut intimplator pe acest
loc, realizarea lui este in strinsa legatura cu istoria straveche, cu preocuparile populatiei, cu experienta si cunostintele acumulate in timp, activitatea sociala era indreptata spre asigurarea unei
vieti sedentare sigure si lipsita de grijile culegatorului si vinatorului. Toata activitatea agriculturii si a pastoritului era legata in primul rind de cele patru anotimpuri, de miscarile astrelor,
lunii si soarelui, de cunoasterea unor date calendaristice care sa fie semne pentru declansarea unor activitati agricole, pastoresti sau de alta natura. In acest sens trebuia materializata scurgerea timpului
prin niste repere, tinindu-se seama de miscarile soarelui, a lunii, a astrelor si bolti ceresti. In mii de ani s-au acumulat cunostinte si experiente care, s-au concretizat pina la urma in momentul de la
Stonehenge, care a cunoscut mai multe etape de dezvoltare, incepind cu mileniul III i.e.n. si pina la distrugerea lui de catre romani. Structura arhitecturala are o valoare inestimabila, prin ea se
evidentiaza nivelul cunostintelor astronomice, matematice, calendaristice, bioritmice, care se aflau in cel mai perfect echilibru atit cu dinamica astrelor cit si cu bioritmurile naturii, desfasurate in
perioade mai mici sau mai mari de timp |
