Daniela Macovei
Ploiesti

Deva - coincidenta lingvistica sau dovada istorica?

Toponomia multor zone este marcata de folosirea aceluiasi termen pentru spatii dispuse la distanta. Exemplele sunt numeroase si un studiu atent poate oferi explicatii pentru fiecare caz. Spre exemplu, exista localitatea Breaza in judetul Prahova, dar si in judetul Buzau, Posada de Prahova si Posada de Arges, Frankfurt pe Main si Frankfurt pe Oder. O multime de toponime britanice se regasesc in spatiul american, precedate de cuvintul " New": New Jersey, New York, etc. Un caz aparte il reprezinta denumirea "Deva", care desemneaza doua localitati aflate la mare distanta si in tari diferite, si anume Deva (Chester), Marea Britanie si Deva (Hunedoara), Rom^nia. Aparent nu exista o explicatie istorica si pare mai curind o coincidenta lingvistica. Si totusi asemanarile existente in trecutul istoric al acestor localitati pun semne de intrebare. Din punct de vedere arheologic, ambele ofera pe verticala urmatoarea radiografie de teren: la nivelul inferior un strat cultural neolitic, pe care se afla unul indo-european comun (celtic in Marea Britanie si geto-dacic in Rom^nia), pe care s-a grefat un strat rom^n ale carui urme coexista astazi cu civilizatia contemporana.

Documentele istorice nu mentioneaza originea cuvintului Deva care desemneaza localitatea rom^neasca. Prima sa mentiune scrisa apare in 1269 - Castrum Deva - , iar in 1371 - drept "Districtus casti Deva". Ulterior, numele localitatii nu s-a schimbat.

Documentele britanice explica originea cuvintului care desemna castrul roman. Romanii au botezat locul pe care au ridicat acest castru in 79 e.n. cu numele celtic al zeitei raului "Dee", rau ce traverseaza orasul. Iar in epoca medievala, denumirea data de romani a fost inlocuita cu cuvintul "Chester" ce provine din latinescul "castrum".

Dacia a devenit provincie romana in 107 e.n. De ce ar fi botezat romanii 28 de ani mai tirziu o localitate de pe continent situata la mare distanta de Tara Galilor cu numele unei zeitati celte? Istoria atesta arheologic urme apartinind epocii neolitice si urme ale civilizatiei dacice si romane pe terasele dealului cetatii Deva de Hunedoara, dar nici un fel de urme celte nu au fost descoperite. Totusi nu trebuie ignorat faptul ca celtii au fost prezenti in Transilvania incepind cu secolul II i.e.n., fiind ulterior asimilati treptat de populatia daca din zona. O explicatie fireasca pentru aceasta coincidenta lingvistica ar fi originea daca a cuvintului Deva si originea comuna a limbii dace si a celei celte. Romanii au atribuit localitatii numele unei divinitati. Conform afirmatiilor lui Mircea Eliade, indo-europenii au un prim panteon si un vocabular religios comun. In indo-europeana, "deiwos" insemna cer sau zeu. Regasim termenul in latina - deus, sanscrita - deva, iraniana - div, in lituaniana - diewas si in germana veche - tivar. Deci, termenul desemneaza o divinitate. Celtii, care atribuiau un spirit (o zeitate) fiecarui fenomen natural, au una si pentru raul Dee, asa cum o au si pe Danu - zeita mama, creatoarea populatiei Tuatha de Danu. Danu este identificata de Caitlin Matthews in lucrarea "Celtic Traditions" cu Dunarea si concluzioneaza ca celtii erau un popor ce migrasera spre Marea Britanie din zona superioara a Dunarii (Slovacia si Ungaria). Cuvintul rominesc Dunare este de origine daca (B.P.Hasdeu). Deva este situata in Rom^nia pe valea riului Mures, termen deasemenea dac, Maris, nu departe de riul Cerna (cuvint dac). Forma acestui cuvint coincide cu celticul Cernunnos, zeul animalelor salbatice, dar si stramos mitic al celtilor si germanicilor, simbol al fecunditatii, calauza mortilor si vinatul preferat al regilor. Uciderea sa coincidea cu moartea tragica a eroilor. Si in spatiul carpatic, vinatul zimbrilor si al cerbilor era tot un sport regal si poate un ritual de initiere si este interesant faptul ca termenii "zimbru" si "cerb" sunt de origine daca.

Mircea Eliade spune ca zeul primordial la traci era Ares - zeul razboiului, iar atitudinea dacilor in lupta ilustreaza filozofia lor in fata mortii - ideea nemuririi sufletului. Este posibil ca zeul care guverna riul Mures sa fi fost (M)Ares, iar zona dintre cele doua riuri, Cerna si Mures, sa fi fost un sanctuar protoistoric, ceea ce ii motiveaza numele - Deva (zeu). Sacralitatea zonei poate fi datorata si caracteristicilor ei geodezice - ape termale, minerale, zacaminte metalifere, in special aur si argint. Prezenta lor confera locului o energie deosebita, pe care cunoscind-o oamenii trecutului o marcau ridicind temple si locuri de rugaciune. Asa numitele " lay-lines" leaga aceste puncte energetice si locuri sacre pe intreaga planeta. Acest aspect n-a fost, insa, studiat la noi.

Asemanarile lingvistice i-au frapat pe marii lingvistici si istorici romani ca B.P. Hasdeu si V. P^rvan. Hasdeu diferentia limba traca in doua ramuri: de nord - dialectul traco-dacic, de sud - dialectul traco-epirot, diferenta fiind ca dacii ar fi un amestec traco-celtic. Iar Vasile P^rvan sublinia importanta elementului celtic, dar cercetatorii de astazi il considera exagerat. Lingvistul contemporan Cicerone Poghirc afirma existenta unor importante concordante lexicale si fonetice intre limba daca si limbile celtice si le atribuie fie uneori influente celtice, fie unui fond lingvistic comun indo-european. Personal cred ca este vorba despre o inrudire a limbii celtice, dace si latine, care au un substrat comun numit de unii cercetatori pelasgic. Desi, mentionati de vechii greci in scrierile lor, pelasgii au fost considerati un popor legendar, creator al culturii megalitice si poate al civilizatiei minoice. Autori mai recenti ca, Joseph Arthur Compte de Gobineau, Jules Michelet si Ovid Densusianu se ocupa de ei in operele lor. Densusianu a scris "Dacia preistorica", pe cind nu se descoperise inca mecanismul functionarii legilor fonetice in limba si plin de imaginatie si bazindu-se pe folclorul autohton a fabulat exagerind originea si locul Daciei in istorie. Dar, in ciuda etimologiilor fabuloase, a intuit corect ceea ce Hasdeu, P^rvan si Poghirc prezentau stiintific - existenta unui substrat comun etnic si lingvistic indo-european ori preindo-european care a generat limba daca, celta si latina. Daca am accepta aceasta teorie nu ne-am mai intreba cum a fost posibil ca o populatie straveche - dacii - sa-si uite limba in 200 de ani de ocupatie straina - romana - si sa o inlocuiasca cu limba cuceritorilor, desi acestia le ocupasera teritoriul numai partial.

Latina, celta si daca erau limbi inrudite. Un impediment in dovedirea acestui lucru il constituie faptul ca preotimea galeza si daca interziceau scrierea limbii. In felul acesta, toate informatiile scrise ne parvin prin limba latina, care a fost astfel considerata limba generatoare a unei intregi linii lingvistice europene: limbile romanice. Consideram ca ceea ce vorbim noi astazi este o limba daca modificata in timp, iar asemanarile in domeniul creatiei spirituale dintre celti si daci nu ne mai intriga, ele decurg firesc dintr-un substrat comun. Cercetarile in gasirea unor dovezi in sprijinul acestei idei ar progresa poate, daca centrul muzeistic al orasului Deva (Hunedoara) ar colabora cu centrul muzeistic Deva Experience din Chester (Marea Britanie), carora in 1995, dupa o vizita facuta la ei, le-am adus la cunostinta existenta Devei transilvane si ei si-au manifestat interesul pentru discutii ulterioare. Iata un citat din scrisoarea lor de raspuns din 2 octombrie 1995: "Informatiile pe care ni le-ati trimis s-au dovedit deosebit de valoroase si va multumesc foarte mult pentru cercetarile efectuate in acest domeniu in tara dvs. Daca veti vizita Chester din nou, va rugam sa ne contactati pentru a discuta subiectul."

Exista si un sat muzeistic galo-roman in Belgia - Aubaechies, care ar putea servi drept model pentru realizarea unui sat daco-roman in zona Sarmisegetuzei. Ar fi un progres in constientizarea si valorificarea trecutului nostru istoric.

 

| Home | Content II | Content I | Cuejdean | Berinde | Deac2 | Gheorghe | Macovei | Oprescu || Predoiu | Stroe | Ticleanu2 | Tisu | Tatomirescu |