HOME
Sarmisegetusa2000

Paul LazÇr Tonciulescu

DOUÆSPREZECE  MILENII  DACOROM¶NE¸TI

Se mai discutÇ ­i azi - Œn contradictoriu - despre originea ­i civilizaîia poporului dacoromƒn. Dar, nu trebuie sÇ omitem faptul cÇ suntem Œnconjuraîi numai de state purtƒnd numele unor populaîii alogene, care s-au a­ezat pe pÇmƒnturile noastre strÇbune ­i au desnaîionalizat pe fraîii no­tri din nord, vest, sud ­i est pe care i-au gÇsit acolo atunci cƒnd au venit din diferite pustiuri, fraîi care ­i-au pierdut astfel originea dacoromƒnÇ. Dar, alÇturi de cei desnaîionalizaîi se mai gÇsesc ­i azi - pe meleagurile strÇmo­e­ti - ŒncÇ 12.000.000 dacoromƒni, care ­i-au menîinut originea lor dacoromƒnÇ, precum ­i limba lor strÇmo­eascÇ. La aceste realitÇîi mai trebuie sÇ adÇugÇm ŒncÇ una: aceea cÇ foarte mulîi fraîi de-ai no­tri se gÇsesc Œn numÇr foarte mare ­i Œn alte 27 îÇri ale lumii.

Originea autohtonÇ purÇ a dacoromƒnilor menîionaîi, contestatÇ de unii alogeni, este explicabilÇ mai ales prin vechimea lor pe acelea­i pÇmƒnturi, dar ­i prin studierea evoluîiei geologice a teritoriului Œn care s-au nÇscut ­i au trÇit de aproape 2 milioane de ani.

SÇ nu uitÇm cÇ omul fosilÇ de la Neanderthal are o vechime de circa 100.000 ani, iar cel de la Cro-Magnon doar circa 35.000 ani, Œn timp ce fratele nostru oltean de la Bugiule­ti, Comuna Tetoiu-jud. Vƒlcea, pe Valea lui GrÇunceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani, descoperit de savantul Dardu-NicolÇescu-Plop­or. Explicaîia acestei mari diferenîe de vƒrstÇ constÇ Œn faptul cÇ oamenii din vestul Europei, de tip dolicocefal, au dispÇrut datoritÇ unor cataclisme mai puîin elucidate (probabil: cÇderea pe pÇmƒnt a resturilor provenite din descompunerea Œn atmosfera terestrÇ a primei luni, care a fost ­i primul satelit al pÇmƒntului, luna fiind atrasÇ permanent de cÇtre pÇmƒnt, astfel cum se repetÇ acela­i fenomen ­i azi cu luna existentÇ). Oamenii din rÇsÇritul Europei au fost brahicefali, a­a cum sunt ­i azi. De aici rezultÇ cÇ occidentul a fost ocupat prin roire de cÇtre brahicefali, adicÇ de oamenii din est, adicÇ de o parte a strÇmo­ilor no­tri din spaîiul carpatic-dunÇrean-pontic. Numai a­a se explicÇ existenîa Œn antichitate, Œn vestul Europei, a unor triburi cu nume dacoromƒne­ti, precum ­i folosirea - la multe popoare din vestul Europei - a unui numÇr foarte mare de cuvinte dacoromƒne­ti ­i chiar a unor elemente gramaticale comune numai cu limba dacoromƒnÇ.

Printre triburile menîionate anterior, putem cita:

A) ×n Hispania / Spania: Ablaidaci, Albocenses, Ambirodaci, Argeli, Arevaci, Arronidaci, Aurienses/Orienses, Banienses, Barbarii, Berones (v. localitatea Beroe din Dobrogea), Bibali, Bursaonenses, Calnecii, Calnici (v. localitatea Cƒlnic din jud. Alba, jud. Cara­-Severin ­i jud. Gorj), Comanesciqi (v. localitatea ComÇne­ti - jud. Arad, BacÇu, Boto­ani, Galaîi, Gorj, Harghita, Mehedinîi, Olt ­i Suceava; v. ­i antroponimele ComÇneciu, ComÇnici, ComÇniciu), Corovesci (v. localitatea Corobe­ti - jud. Arge­ ­i Gorj), Cosetani (v. localitatea Cose­ti - jud. Hunedoara),  Couneidoqi (v. Dochia), Daci, Dagae (v. dagae - numele dacilor orientali, menîionaîi pe Tabula Peutingeriana; v. DÇgƒîa - localitate Œn jud. Ia­i), Dagenses, Datii (v. Date­ - localitate Œn jud. Mure­), Deciani (v. Decea - localitate Œn jud. Alba), Decii, Ergavicenses (v. Ergeviîa - localitate Œn jud. Mehedinîi), Gruii (v. localitatea Gruiu - jud. Arge­, Ilfov, Olt, Vƒlcea; v. localitatea Grui - jud. Gorj, Mure­; v. localitatea Gruiu Lung - jud. Hunedoara etc.), Haraugate, Ilergetai/Ilegetes (v. geîi - numele mai multor triburi dacice din estul Europei ­i vestul Asiei), Indigetes/Sindigetes (v. ­i Singidava - localitate Œn Dacia anticÇ, re­edinîÇ a tribului dac numit singi), Letani (v. Letea - localitatea Œn jud. BacÇu ­i Tulcea), Lacetani, Longeidoci (v. antroponimele dacoromƒne­ti Docea ­i Dociea), Lunarii (v. Luna - localitate Œn jud. Cluj ­i Satu Mare), Misgetes/Mysogetae (v. geîi), Ossigi (v. Osica - localitate Œn jud. Olt), Pelendones (v. Pelendava - localitate Œn Dacia anticÇ), Sacani/Saci (v. Sacidava - localitate Œn Dacia anticÇ), Terraconenses (v. TarcÇu - localitate Œn jud. Neamî; v. Tarcea - localitate Œn jud. Bihor), Turdetani (v. Turda - localitate Œn jud. Cluj ­i Tulcea; v. Turda­ - localitate Œn jud. Alba ­i Hunedoara), Turduli, Vaccaei, Virvesci, Vloqi (v. vlachi).

B) ×n Gallia de sud: Ambarii, Boxsani (v. boxÇ "cÇrbunÇrie"; v. localitatea Boc­a jud. - Cara­-Severin, Hunedoara, SÇlaj, Vƒlcea; v. Boc­itura - localitate Œn jud. Alba; v. localitatea Boc­iîa - jud. SÇlaj; v. localitatea Bogsig - jud. Arad), Cocosates (v. coco­at "cu cocoa­e"; v. Coco­ari - localitate Œn jud. Vrancea), Daciates (v. daci; v. Decea - localitate Œn jud. Alba), Dati, Decieni (v. Decea), Longeidoci etc.

La aceste denumiri de triburi mai putem adÇuga ­i unele antroponime:

A) Hispania: Davus "dacul", Daticus "dacul", Decianus, Decius etc.

Ca localitÇîi, putem cita - Œn principal:

A) Hispania: Argenteola, Arsa, Arsi, Balsa, Bania, Baniana, Barca, Batora, Blanda, Burum, Calnici, Cauca/Coca (v. Caucaland - regiune Œn zona Munîilor BuzÇu), Caunus, Ceresus, Ceret, Comenesciqi, Coronici, Dacia/Decium, Deciana, Deva (care existÇ ­i azi Œn Ýara Bascilor din Spania), Ergavica, Ieso, Lancia, Murgi, Plumbaria, Plumbarii, Rhoda, Saceli (v. SÇcele - zonÇ de lƒngÇ Bra­ov), Tuati, Turbula, Ulcia, Urson, Vacca, Vama, Vesperies etc.

B) Gallia MeridionalÇ: Alba, Boxani, Piscenae, Raurica, Rhoda, Ursulae, Vadem Sabaticum, Vesuna.

Mai Œntƒlnim ­i nume de fluvii:

A) ×n Hispania: Alba, Florius, Pisoraca, Vacca.

B) ×n Gallia MeridionalÇ: Arauris, Argenteus Amnis, Druentia, Oltis, Varus.

×n sfƒr­it, ca oronime au existat:

A): ×n Hispania: Argenteus Mons, Cuncus promontorium, Lunarium promontorium.

B) ×n Gallia MeridionalÇ: Albia, Gaura, Mancelus, Matrona, Stara (v. Stara Planina ­i Stara Zagora - vechi localitÇîi din Bulgaria de azi), Vesulus etc.

×n antichitate, geîii (nume dat de greci dacilor) au mai fost semnalaîi ca tyrageîi  (Œntre Nistru ­i Nipru), tisageîi (Œntre Nipru ­i Munîii Urali) ­i massageîi (Œntre Munîii Urali ­i China; v. ­i Horog - capitala regiunii autonome Pamir din Tadjighistanul de azi, regiune Œn care se folosesc ­i acum covoare oltene­ti). La massageîi au existat nume ca Spargapises, fiul reginei Tomyris, poeîi-scriitori ca Rudachi ­i Avicena, Mirxas (v. Mircea) - general din armata bizantinÇ a lui Belizarios.

Tot din spaîiul dacic au mai plecat:

- Vorbitorii de "scriere sfƒntÇ / sanscrita / sainte ‚criture" - plecaîi spre Valea Indusului.

- Sumerienii, Œn mileniul V Œ.e.n. - de la TÇrtÇria-pe-Mure­ spre Irakul de azi (fosta Mesopotamia < anticul Sumer).

- Etruscii, Œn mileniul IV Œ.e.n., din Munîii Apuseni spre Italia.

- Dardanii, condu­i de Dardanus, Œn mileniul III Œ.e.n. - plecaîi Œn Italia din Dardania, provincie a Daciei la sud de Moesia ­i mÇrgina­e cu strƒmtoarea Dardanele, recunoscutÇ ca fiind o diocezÇ / provincie a Daciei sub ŒmpÇratul bizantin Constantin.

- Aheii, Œn mileniul III Œ.e.n., plecaîi din nordul DunÇrii spre Grecia de azi (v. aheianul vovo "dava", nume pÇstrat ­i azi Œn denumirea multor localitÇîi din Bulgaria ­i Serbia, precum ­i sub forma ova Œn Romƒnia; v. Tƒrnovo, Starcevo, Dimovo, Karamanovo, Ostrovo, Popovo, Antonovo, Gabrovo, Karlovo, Brezovo, Topolovo, Ezerovo, Izvorovo, Batovo, Bernovo, Gramatikovo, Antimovo, Alexandrovo, ¸tefanovo, Tetovo, Dakovo, Gerovo, Prahovo; Œn Romƒnia: Argova, Bƒrnova, Craiova, Korbova, Cacova, Cladova, Hƒr­ova, Hinova, Or­ova, Prahova, Rasova, Rƒtcova, Sadova, Teregova etc., etc.

- Bascii - Œn mileniul III Œ.e.n.; conform studiilor hematologice efectuate de Prof. Souchard, se confirmÇ plecarea lor de la DunÇrea de jos, astfel cum se menîioneazÇ ­i Œn tradiîiile lor. Ei sunt urma­ii pelasgilor, populaîie strÇveche menîionatÇ de scriitorii antici la sud de Munîii Carpaîi ­i Œn Peninsula BalcanicÇ. Ca o confirmare, Œn Ýara Bascilor din Spania a fost descoperitÇ cetatea pelascÇ UXAMA, iar numele vechi al Spaniei / Portugalia a fost IBERIA, nume ce se regÇse­te Œn IVIRIA, vechiul nume al Gruziei / Georgiei din nordul Munîilor Caucaz, bascii fiind rude bune ­i cu gruzinii / georgienii.

- Latinii, condu­i de Latinus - plecaîi Œn jurul anului 1300 Œ.e.n.

- Dardanii lui Aeneas, regele Troiei, dupÇ rÇzboiul troian din anii 1272-1270 Œ.e.n. (v. nivelul VII b 2 de la Troia, care este de origine moldoveneascÇ).

- Dorienii, veniîi din nordul DunÇrii la Œnceputul mileniului II Œ.e.n., au Œmpins pe ahei spre Asia MicÇ, dƒnd na­tere la RÇzboiul troian.

- Triburile din Elveîia, care ­i azi vorbesc dialecte conîinƒnd foarte multe cuvinte dacoromƒne­ti, dialecte numite: grizon, ladin, roman­/romand, surmiran, sursilvan,  sutsilvan, retoroman (v. mumÇ "mamÇ", io, ieu "eu" etc.).

- Occitanii din sudul Franîei, care vorbesc o limbÇ foarte apropiatÇ de limba dacoromƒnÇ, Œn numÇr de circa 16.000.000 (v. cloca, el e greu, el e gelos, io aug "eu aud" etc.).

- Panonnii din Panonia (azi Ungaria), unde s-a descoperit Œn anul 1976 o cetate dacicÇ Œn Buda, dealul din stƒnga DunÇrii care face parte din Budapesta (v. georgianul Buda "davÇ" ­i cele 73 (Œn trecut) de Buda ­i Bude­ti - localitÇîi din Romƒnia).

- Geîii din Polonia de azi, unde s-a descoperit Getidava, cetate situatÇ pe Vistula mijlocie.

- Lituanii ­i letonii, care au cuvinte dacoromƒne­ti Œn limbajul lor, avƒnd tipul somatic al dacoromƒnilor actuali (v. lituanul daina "doinÇ", existent Œn cƒntecele maramure­ene sub forma refrenului doinÇ-daina; v. ­i multe cuvinte sanscrite Œn lituanÇ).

- Vechii locuitori ai Germaniei, care vorbeau o limbÇ latinÇ (conform lui Suetonius, scriitor din timpul ŒmpÇratului roman Augustus; v. ­i latinul germanus "frate bun de mamÇ ­i de tatÇ", nume dat de romani vechilor locuitori ai Germaniei).

Plecarea strÇmo­ilor romanilor ­i a bascilor etc. din spaîiul dunÇrean-balcanic se reflectÇ foarte concret Œn urmÇtoarele constatÇri:

- limba dacoromƒnÇ conservÇ cuvinte din latina arhaicÇ, inexistente Œn latina clasicÇ din perioada cƒnd o treime din Dacia a intrat sub stÇpƒnire romanÇ;

- limba dacoromƒnÇ are mai multe cuvinte de origine latinÇ decƒt limba italianÇ;

- limba dacoromƒnÇ are 211 etimoame de origine latinÇ clasicÇ ­i 270 etimoame comune cu limba bascÇ, unde este ­i ba ca ŒntÇritor (pozitiv ­i negativ);

- Œn 1975, Arpadus Dobo a publicat la Budapesta o inscripîie descoperitÇ la Sz”ny (nordul Ungariei), anticul Brigettio, pe sarcofagul confecîionat de Marcus Ulpius Celerinus, subofiîer Œn legiunea I Adiutrix, trimisÇ Œn timpul ŒmpÇratului roman Aurelius Antonius Caracalla (198-217) Œmpotriva dacilor liberi din nordul Pannoniei. Sarcofagul a fost confecîionat pentru acest subofiîer ­i fiul sÇu. ×n aceastÇ inscripîie, Marcus Ulpius Celerinus se intituleazÇ interpres dacorum "interpretul dacilor". Este cert cÇ Œn acele timpuri, chiar ­i Œn nordul Pannoniei se vorbea limba dacÇ, de­i nu mai erau decƒt circa 70 de ani pƒnÇ la pÇrÇsirea Daciei de cÇtre Aurelian, dupÇ cei circa 170 de ani de stÇpƒnire romanÇ.

- Calendarul dacic de la Sarmizegetusa era mai precis decƒt cel roman ­i permitea numÇrarea zilelor unui an cu ajutorul unor stƒlpi a­ezaîi Œn formÇ de cerc. ×n latina arhaicÇ la cerc se spune amnus, care Œn latina clasicÇ, prin asimilare, a devenit annus, cu semnificaîia evoluatÇ de an (ca timp), pornit de la cercul de la Sarmizegetusa, care era echivalent cu an. ×n jud. BuzÇu se mai folose­te ­i azi cuvƒntul amnar, semnificƒnd "stƒlpul care susîine tinda caselor îÇrÇne­ti".

Toate aceste mi­cÇri de populaîii strÇvechi dacoromƒne spre patriile lor actuale sunt explicabile prin fenomenele care s-au petrecut dupÇ glaciaîiunea IV W�rm, ŒncheiatÇ prin anii 9800 Œ.e.n. Ne referim Œn special la potopul provocat de topirea gheîurilor de la Polul Nord ­i a gheîarilor care acopereau Œntreg teritoriul situat la nord de paralela 460. Se ­tie ­i acum cÇ Œntreaga Germanie este acoperitÇ de morene aduse de gheîari din zona Peninsulei scandinave. AceastÇ topire a fost cauzatÇ de ŒncÇlzirea atmosferei terestre. Prin topirea gheîarilor ­i a gheîurilor menîionate, toate îinuturile de cƒmpie au fost inundate ­i populaîiile existente pe ele au dispÇrut. Au rÇmas numai oamenii din munîi. PregnantÇ Œn acest domeniu este legenda sumerianÇ Œn care ni se spune cÇ, dupÇ potop, regele din ¸urupak a luat conducerea neamurilor din munîi. Pe mÇsurÇ ce temperatura a Œnceput sÇ creascÇ, oamenii au Œnceput sÇ coboare din munîi, datoritÇ ­i cre­terii numÇrului lor, ­i s-au rÇspƒndit Œn zonele Œn care bÇlîile provocate de inundaîii au Œnceput sÇ sece. Foarte semnificative sunt ­i "descÇlecÇturile" lui Drago­ VodÇ Œn Moldova ­i Negru VodÇ Œn Ýara RomƒneascÇ, ambele venind din Ardeal / Cetatea Munîilor.

Existenîa strÇmo­ilor dacoromƒnilor pe actualul teritoriu al Romƒniei este confirmatÇ ­i de descoperirile arheologice efectuate pƒnÇ Œn prezent, cu atestÇri ŒncÇ din paleoliticul inferior (circa 1.000.000 ani Œn urmÇ), Œn Bucure­ti, valea Arge­ului, pe Prut, jud. Cluj, jud. Alba, jud. Bihor, jud. Hunedoara, cu continuitate de existenîÇ pƒnÇ Œn zilele noastre.

Din perioada analizatÇ, numitÇ epipaleoliticÇ (9800-6000 Œ.e.n.), putem cita descoperirile de la Ostrovul Corbului (sat, comuna Hinova-jud. Mehedinîi), Scaune-CeahlÇu ­i Bordosu-Bicaz-Chei - culmi Œnalte din Munîii Carpaîii Orientali, Insula Banului / Ostrovu Golu-jud. Mehedinîi, Pe­tera Hoîilor (BÇile Herculane-jud. Cara­-Severin). Aceste decoperiri se continuÇ ca existenîÇ Œn perioada neoliticÇ (6000-1900 Œ.e.n.), Œn epoca aramei, epoca bronzului ­i epoca fierului pƒnÇ Œn zilele noastre, cu atestÇri din ce Œn ce mai numeroase, pe mÇsura cre­terii populaîiei ­i a roirii acesteia Œn spaîiul analizat, circa 150 localitÇîi.

Vechimea civilizaîiei dacoromƒnilor se mai poate constata ­i prin marea varietate a cƒntecelor populare, inexistentÇ la nici un alt popor european. Aceea­i varietate cu totul aparte se mai gÇse­te ­i Œn îesÇturile populare (la costumele naîionale), ca ­i Œn îesÇturile covoarelor, cu continuare pƒnÇ Œn Pamir, regiune autonomÇ din Tadjighistan (actuala denumire a teritoriului ocupat Œn antichitate de massageîi), constituind ŒncÇ o dovadÇ a Œntinderii geîilor Œn antichitate.

×n final, capacitatea ­i vechimea dacoromƒnilor s-a mai manifestat ­i prin marile capacitÇîi cu renume mondial, cum ar fi savantul CoandÇ, Aurel Vlaicu, Pierre Ronsard (Banul MÇrÇcine) ­i mai puîin cunoscutul general american de origine romƒnÇ numit George Pomuî, cel care a reu­it sÇ tranzacîioneze cumpÇrarea peninsulei Alaska de cÇtre S.U.A. de la ru­i etc., etc.


| Balmus | Boroneant | Borsevici | Botezatu | Crisan | Damian | Deac | Gavril |
   |
Gorjan | Gheorghe | Mantu | Predoiu | Teleoaca | Ticleanu |
|
Toncilescu | Vartic | Vinereanu |
   |
Savescu |