|
Augustin Deac
Bucuresti
ISTORIA ADEVÆRULUI ISTORIC,
MO¸II ¸I STRÆMO¸II POPORULUI ROM¶N Cu pÇrere de rÇu constatÇm cÇ Œn Romƒnia n-a avut loc nici mÇcar un singur
congres naîional de dacologie.Nu avem nici un Institut naîional de dacologie. Mircea Eliade a Œncercat sa face ceva Œn anul 1939, cu sprijinul primului ministru romƒn de atunci
Armand CÇlinescu, cƒnd a scos i o revistÇ. La UniversitÇîile noastre - multe cƒte sunt - nu se predÇ nici mÇcar un curs special de Istoria Daciei i a poporului sÇu antic; Œn îarÇ nu avem
nici-o CatedrÇ universitarÇ de studierea istoriei dacice; la noi Œn îarÇ nu s-a scris ŒncÇ o monografie complectÇ privind Istoria Daciei antice, dei avem atitea privind Istoria Romei antice,
Istoria Greciei antice, Istoria etc. CercetÇtorul Ovidiu Drimba Œn lucrarea sa sintezÇ Istoria culturii i civilizaîiei, ediîia I, preciza cÇ despre Dacia i poporul dac anticii au
scris 16 lucrÇri Œn limba latinÇ i 15 Œn limba greacÇ. O minimalizare. PƒnÇ acum s-au depistat peste 221 de autori antici care au scris despre viteazul i eroicul popor geto/dac. De ce oare
atƒtea lucrÇri ? Pentru cÇ, dupÇ pÇrerea noastrÇ, atunci Œn Europa s-au confruntat douÇ concepîii opuse despre lume i viaîÇ. Una era cea a strÇmoilor notri autohtoni, cea a
geto/dacilor de peste 3 milioane de suflete, cifrÇ care nu apare Œn niciun manual colar sau universitar, popor antic care s-a condus dupÇ nite principii cu adevÇrat democratice -popor muncitor,
cinstit, drept, tolerant- cÇci pe timpul lui Decebal, acesta i-a primit Œn îara lui i pe evreii alungaîi din Ierusalim i pe îiganii indieni. Neamul geto/dac era iubitor de
dreptate, dƒrz, luptÇtor pentru apÇrarea bunurilor materiale i spirituale create cu multÇ trudÇ i sudoare, pentru apÇrarea pÇmƒntului strÇmoesc, pentru independenîÇ i suveranitatea îÇrii i a
poporului, pentru libertate, pe de o parte, iar pe de altÇ parte principiile Romei oligarhice, egoise, de mare putere, prin care urmÇrea cotropiri de teritorii i popoare, de dominare i
subjugare i exploatare a popoarelor cucerite, pentru asigurarea luxului i orgiilor imperiale. IatÇ de ce rÇsboaiele romanilor Œmpotriva dacilor au trƒrnit atƒta interes, ele fiind
cele mai Œnsemnate evenimente din istoria lumii Œn care se confruntau duoÇ concepîii despre lume i viaîÇ, iar victoria vremelnicÇ a Romei a dat Œnapoi societatea omeneascÇ cu cƒteva bune secole.
×n aceastÇ confruntare pe viaîÇ i pe moarte dacii lui decebal i-a avut ca aliaîi pe fraîii lor persani, Œn frunte cu regele lor Pacorus al II-lea, mlÇdiîe ale geto/dacilor plecate
cu milenii Œn urmÇ, din cetatea carpatinÇ, i care i ei erau ameninîaîi de aceleai primejdii. Vitregiile vremurilor, care s-au abÇtut secole de a rƒndul asupra poporului romƒn, au
aruncat vrÇjmÇie, i istoria lui Œntr-un nedrept con de umbrÇ, fiind minimalizatÇ dinadins, cu o bunÇ tiinîÇ, marginalizatÇ i plasatÇ de cÇtre "luminaîii ŒnvÇîaîi" ai Europei Œn unghiul obscur
al acesteia. Ba mai mult, i astzi cei ce refuzÇ cu obstinaîie sÇ recunoascÇ adevÇrul istoric, Œnverunaîi susîinÇtori ai unor interese oculte, ŒncearcÇ a ne plasa, pe noi romƒniii, chiar Œn
afara acestui continent, cu scopul vÇdit de a ne scoate din memoria romƒnilor, ceea ce s-a ŒntipÇrit pe rÇbojul timpului, faptul cÇ suntem urmaii unui popor european, antic de eroi.
Firete, din cauza vicisitudinilor vremurilor, a numeroase rÇzboaie purtate de armatele marilor imperii i regate vecine, din toate timpurile, pe pÇmƒnt romƒnesc, a jafurilor i distrugerilor de
importante bunuri materiale i culturale, Œn focul mistuitor al acestora s-au aflat i multe cronici vechi, manuscrise, documente ale Cancelariilor ÝÇrilor Romƒne, precu i altele de acest gen. Dar cu toate aceste pierderi uriae de valori culturale, istoricii romƒni sunt contienîi cÇ multe fonduri de arhivÇ, importante documente, lucrÇri antice de istorie i geografie a
pÇmƒnturilor Daciei antice au fost luate pur i simplu, de cotropitorii strÇini, interesaîi Œn a ne frusta de cunoaterea mai aprofundatÇ, mai documentatÇ a istoriei multimilenarÇ a poporului
daco-romƒn. Ne simîim obligaîi sÇ relevÇm cÇ Œn istoriagrafia romƒneascÇ, datoritÇ unei munci de cercetare i prin capacitate multori istorici de intrpretare a faptelor i
fenomenelor s-au realizat Œn ultimele douÇ secole, pe cƒt s-a putut, îinƒndu-se seama de stadiul dezvoltÇrii tiinîei istorice din patria noastrÇ, o seamÇ de lucrÇri, monografii, sinteze, studii,
culegeri de documente, prin care s-a dovedit cÇ poporul romƒn nu a trÇit Œn afara acestei istorii, argumentƒndu-se Œn felul gƒndit atunci autohtonitatea i continuitatea lui. ×n
acest rÇstimp de peste douÇ secole, Œn scrierea istoriei poporului romƒn, din cauza lipsei unei documentÇri corespunzÇtoare, cronicarii i istoricii notri s-au lÇsat furaîi de unele aspecte
fÇcute de istoricii strÇini referitor la vechimea i afirmarea poporului romƒn Œn vechea vatrÇ strÇmoeascÇ a Daciei antice, aprecieri care au distorsionat adevÇrul istoric, prezentƒndu-ne pe noi
romƒnii ca un popor format chipurile din scursorile imperiului roman, din colonitii adui "ex toto Orbe romano", la desÇvƒrirea cÇruia ar fi contribuit apoi i aa zisele "popoare" migratoare,
cu cultura lor materialÇ i spiritualÇ i de limbÇ, i care Œn realitate nu erau altceva decƒt nite triburi primitive, migratoare, rÇsboinice, a cÇror culturÇ materialÇ i spiritualÇ o purtau pe
eaua i eaua cailor lor, i care aveau un nesemnificativ numÇr de cuvinte ce nu depÇea 250-300. ¸i astfel, dupÇ aceste teze i concepîii nefondate, nici cƒnd argumentate
tiinîific, s-a prezentat poporul romƒn ca fiind o creaîie cu totul tƒnÇrÇ rodul unor influenîelor strÇine, a multor influenîe manifestate Œn toate domeniile de activitate atƒt Œn formarea
organizaîiilor lui politice statale, Œn forjarea limbii pƒnÇ i Œn cretinarea sa fÇcutÇ cu sprijinul migratorilor venetici, sedentarizaîi i cretinaîi, chipurile, mai devreme decƒt romƒnii
autohtoni. ¸i cu multe din asemenea inepîii, trÇim astÇzi, din pÇcate i astÇzi, Œntrucƒt cei ce le susîin "tiinîificii", dupÇ cum Œi caracteriza marele enciclopedist romƒn,
Bogdan Petriceicu Hadeu, nu vor sÇ renunîe aa de uor la Œnvechitele i nerealele lor supoziîii. Dar, ca urmare a noilor i excepîionalelor descoperiri arheologice, precum i a
noilor documente, cronici scrise, identificate Œn diferite arhive i biblioteci din strÇinÇtate, realizate de un numÇr din ce Œn ce mai mare de cercetÇtori, cu adevÇraîi patioîi, descoperitori
care nu numai cÇ se complecteazÇ, Œn mod consistent concluziile cunoscute, dar ele rÇstoarnÇ chiar radical pe cele vechi. IatÇ de ce se impune imperios o rexeminare atentÇ, o reevaluare i o
rescriere a Œntregii noastre Istorii, valorificƒnd i integrƒnd i noile rezultate ale cercetÇrii tiinîifice. ¸i acestea, mai ales acum cƒnd, cu mult trƒmbiîata aa zisa tezÇ a "intrÇrii Œn
Europa civilizatÇ" a Romƒniei, de cei care o socotesc doar ca fiind o cenuereasÇ a Orientului barbar, tezÇ ce îine mereu capul de afi Œn mass-media romƒnÇ i de peste hotare, se impune o
relansare a istoriografiei naîionale prin lucrÇri tiinîifice de mare rezonanîÇ internÇ i internaîionalÇ, care sÇ prezinte adevÇrul istoric cu sensurile i resorturile sale reale, aezƒndu-ne,
pe baza noilor descoperiri, la locul cuvenit Œn Istoria UniversalÇ. Structurarea bogatului i ineditului material documentar Œntr-o nouÇ manierÇ de realizare a unor sinteze, care sÇ
ŒnfÇîieze unitar, nu dupÇ graniîele politice vremelnice Œn care s-au gÇsit, timp Œndelungat, anumite provincii istorice romƒneti, ci dupÇ Œntinderea geograficÇ fireascÇ a Œntregului popor din
vastul spaîiu carpato- dunÇreano-panono, balcanic i pontic, Œnîelegƒndu-se aici i Œntinsele teritorii din nordul MÇrii Negre, va scoate astfel la ivealÇ, surprinzƒndu-i uneori chiar i pe unii
specialiti strÇini, luminosul i preîiosul chihlimbar al istoriei multimilenare a poporului romƒn, al cÇrui spaîiu de plÇmÇdire a avut un destin glorios, el fiind chiar "leagÇnul civilizaîiei
europene". Rezultatele indubitabile ale cercetÇrii i analizei obiective tiinîifice anoului i ineditului material documentar i arheologic, oferÇ ansa de a cunoate cu
adevÇrat adƒncumea multimilenarÇ din care romƒnii provin, plÇmada etno-culturalÇ care ne-a marcat din capul locului identitatea naîionalÇ. AdevÇrata istorie a poporului nostru Œncepe cu primele
descoperiri ale prezenîei genului uman pe Œntinsul spaîiu strÇmoesc. Din aceastÇ perspectivÇ, au o relevanîÇ aparte, dupÇ pÇrerea noastrÇ, descoperirile realizate Œn ultimele patru
decenii ale secolului al XII-lea, atƒt Œn arheologie, cƒt i Œn arhive i biblioteci din îarÇ i strÇinÇtate, de importante lucrÇri de istorie, Œndeosebi Œn marile centre culturale europene sau
Œn capitalele unor foste marii imperii i regate vecine. Este, credem, important sÇ amintim Œn aceastÇ privinîÇ doar cƒteva exemple mai ilustrative ca: descoperirea tÇbliîelor de lut
ars de la TÇrtÇria, care ca i cele de la turda, din Ardealul nostru romƒnesc, descoperite Œn secolul al XIX-lea, atestÇ cea mai veche scriere pictograficÇ, cu peste 1500 de ani mai devreme
decƒt cele descoperite Œn Sumer Œn Mesopotamia. Aducerea Œn actualitate de cÇtre istoricul romƒn de naîionalitate turcÇ Ali Ekrem, a celei mai vechi cronici turceti numirtÇ Oguznam, care dei a
fost tipÇritÇ i Œn diferite limbi de circulaîie internaîionalÇ - germanÇ, francezÇ i rusÇ, ŒncÇ Œn secolul al XVIII-lea, marii notri istorici nu aflaserÇ de existenîa ei , cronicÇ Œn care se
menîioneazÇ existenîa, Œn secolul al IX-lea, -mai concret la anul 839- dupÇ aprecierile istoricului Ali Ekrem, a unei "ÝÇri a Romƒnilor", adicÇ a unui stat romƒnesc, Œn care curgea i o "ApÇ a
Romƒnilor", îarÇ care s-a confruntat cu cumanii, deci îara romƒnilor avea o armatÇ i o administraîie bine pusÇ la punct, situatÇ Œn nordul DunÇrii i Œn îinuturile din nordul MÇrii Negre;
descoperirea Atlasului german din anul 1826, Œn care, pe o hartÇ ilustrƒnd "popoarele Europei rÇsÇritene la anul 900" pÇmƒntul romƒnesc "Walahii oder Rumuny", se Œntindea din Panonia i pƒnÇ la
Nipru, menîionƒndu-se totodatÇ i cinci voivodate romƒneti, deci a unor îÇrioare locale; descoperirea scrisorii unui conducÇtor cazar, referitoare la secoloul VIII-lea, Œn care este menîionatÇ
"îara Ardil", adicÇ îara Ardealului, termen curat romƒnesc, menîiona cu douÇ secole Œnainte de invazia triburilor primitive migratoare ungare Œn Bazinul mijlociu al dunÇrii, ceea ce dovedete cÇ
ungurii au fost aceia care au Œmprumutat termenul de Ardeal din limba romƒnÇ, spunƒndu-i dupÇ topica limbii ungare-Erdely; descoperirea Œn Biblioteca Academiei ungare de tiinîe din Budapesta a
lucrÇrii preotului romano-catolic Lukacs Karoly i arheolog Œn acelai timp, care a pÇstorit peste zece ani Œn regiunea Balatonului, unde adescoperit urmele arheologice ale mai multor palate,
biserici i conace romƒneti, din secolul al X-lea, tocmai din timpul cotropirii acelor pÇmƒnturi romƒneti de cÇtre migratorii rÇsboinici hunagri; descoperirea Cronicii ŒmpÇratului german
Friederich al II-lea Barbarossa, Œn care pentru anul 1189 se atestÇ existenîa unei "îÇri romƒneti" numitÇ "Walahia" Œntre DunÇre i Munîii Carpaîi, descrindu-i-se cu lux de amÇnunt graniîele,
îarÇ "independentÇ" condusÇ de un "principe", caree Œn dialog cu ŒmpÇratul i-a afirmat suveranitatea; descifrarea de cÇtre specialistul aromƒn Stefanovschi a inscripîiei de pe inelul de aur din
Celei (Sucidava) din jud. Gorj, precum i a inscripîiei de pe inelul de le Ezerevo (Bulgaria de nord-est pÇmƒnt romƒnesc), inscripîii care au fost scrise cu alfabet grecesc dar Œntr-o limbÇ
romƒnÇ, Œn dialectul aromƒn; argumentarea tiinîificÇ a cretinÇrii daco-romƒnilor ŒncÇ de cÇtre Sfƒntul Apostol Andrei, fratele Sfƒntului Petru, i de cÇtre Sfƒntul Apostol Pavel Œn sudul
DunÇrii. RÇspƒndirea noii credinîe a lui Hristos s-a fÇcut Œn limba daco-romƒneascÇ, latina dunÇreanÇ, pe care ei o vorbeau de mii de ani. Termenul de BisericÇ este curat daco-romƒnesc ! ×n timp ce vechea istoriografie sublinia cÇ o datÇ cu apariîia migratorilor, aa zisa plÇmadÇ daco-romanÇ s-a refugiat Œn munîi, unde a trÇit aproape o mie de ani, iar ulterior i-a
corectat teza, afirmƒnd cÇ a trÇit i Œn pÇdurile de la es, din rƒndul daco-romƒnilor autohtoni se ridicau zeci de ŒmpÇraîi ai Imperiului roman de rÇsÇrit de originÇ dacicÇ, dintre care unii
voiau sÇ refacÇ Imperiul dacilor lui Decebal., cÇ din rƒndul intelectualitÇîii autohtone cretineti s-a ridicat o ŒntreagÇ pleiadÇ de episcopi romƒni, care au participat la numeroase concilii
ecumenice ale Bisericii cretine, care si-au adus un aport Œnsemnat la ŒntÇrirea organizatoricÇ a Bisericii cretineti , a fundamentÇrii ei dogmatice prin scrierile lor Œn limba latinÇ romanÇ,
de ŒnaltÇ îinutÇ, suirea pe tronul Sfƒntului Scaun de la Roma a unor papi din spaîiul daco-romƒnesc, menîionaîi Œn Istoria Papilor, editatÇ de Vatican, ca fiind "di patria incognita
", specificƒnd la unul dintre ei cÇ este din Tomis din Romƒnia; descoperirea Œn parte a lucrÇrii ilustrului cÇrturar romƒn din secolul al IV-lea, Aeticus DunÇreanu, intitulatÇ Cosmosgraphia,
scrisÇ Œn limba romƒnÇ dunÇreanÇ cu alfabet geto/dacic, existent la marele i viteazul popor de peste trei milioane de suflete pe timpul lui Buerebista, de mii de ani, cu mult Œnaintea
alfabetului roman. ¸irul noilor descoperiri arheologice i istorice care privesc istoria poporului nostru este mare. Ne permitem sÇ mai amitim ŒncÇ cƒteva care au o ŒnsemnÇtate
deosebitÇ pentru pentru argumentarea vechimii poporului daco-romƒn i a limbii sale daco-romƒneti de neam latin. ×n lucrÇrile lui Homer -Iliada i Odiseeia-, care descrie vestitele rÇsboaie
troiene din secolul al IX-lea Œ.e.n., s-au descoperit cuvinte, nume de persoane i alte expresii daco-romƒneti, provenite, fÇrÇ ŒndoialÇ, de la neamurile geto/dacice -ionieni, dorieni, acheeni-,
plecate din spaîiul carpatin; descoperirea Œntr-o lucrare de studii sociale a ŒnvÇîatului grec Pithagora, din secolul al V-lea Œ.e.n. a unor cuvinte neoa romƒneti, ca spre exemplu cuvƒntul
"Moneni, descrierea unor obiceiuri ale "hiperporeilor", adicÇ a locuitorilor din nordul DunÇrii, care nu erau alîii decƒt geto/dacii ca i strÇmoii lor sciîii i cimerienii. Ei, adicÇ
hiperboreii -scrie Pithagora- Œi lucreazÇ pÇmƒntul Œn devÇlÇie, iar produsele se Œmpart dupÇ cantitatea de muncÇ depusÇ de fiecare. La ei , adicÇ la hiperborei, judecÇtorul care judecÇ strƒmb,
este ucis imediat. Filologii notri n-au dat crezare aprecierilor marelui nostru istoric Nicolae Iorga care subliniind raporturile romƒnilor autohtoni cu migratorii aprecia: "Noi am
vorbit romƒnete Œn faîa goîilor, gepizilor, hunilor i slavilor" i aceti "tiinîifici" au debitat cÇ migratorii ne-au dat o mulîime de cuvinte, pƒnÇ i noîiunea de "plug" de la slavi,
care pe vremea aceea nici nu cunpteau agricultura, Œn timp ce arhrologii romƒni au descoperit sute de kilograme de grƒu i meiu Œn cetÇîile dacice. IatÇ cÇ Œn Raportul diplomatului
bizantin Panites Priscus, aflat Œn anul 448 la Curtea neŒblƒnzitului Atila, Œn al cÇrui blazon, dupÇ noile cerctÇri figura ca fiind i "Rege al dacilor", se menîioneazÇ cƒteva cuvinte curat
romƒneti "meiu", "mied", "colibÇ", iar la masa datÇ de Atila Œn onoarea diplomaîilor bizantini s-a vorbit i Œn limba ausonicÇ, care nu era alta, dupÇ o seamÇ de specialitÇîi Œn domeniu, decƒt
limba daco-romƒneascÇ, latina dunÇreanÇ. Sunt toate aceste descoperiri semnificative, care corecteazÇ aprecierile mai vechi ale unor filologi romƒni i strÇini, care afirmÇ, dupÇ
"cercetÇrile" lor cÇ noîiuni de cuvinte romƒneti scrise, chipurile, nu apar decƒt abia din secolul al IX-lea. Nu de micÇ importanîÇ au fost descoperirile privind stema
regatului geto/dacilor, cei doi lei afrondaîi, nereprodusÇ Œn nici un manual colar sau universitar, care se regÇsete la diferiîi domnitori romƒni pƒnÇ la stema Romƒniei Mari din anul 1921.
Documentele mai amintesc cÇ regii daci peste 20 mai aveau i coroane din aur pe cap. Studii perseverente au demonstrat existenîa Œn vocabularul popoarelor italian, spaniol,
francez,englez, irlandez, lituanian etc. a zeci i sute de cuvinte daco-romƒneti, pÇstrate la aceste popoare nu prin filierÇ latino-romanÇ, ci cu mult Œnainte de Œnfiinîarea Imperiului roman;
identificarea rostirea cuvintelor din rugÇciunea TatÇl Nostru
atƒt de romƒnii din cele trei state Muntenia, Moldova i Transilvania, cƒt i de namurile celtice din regiunea Wallace-lui din Marea Britanie, ceea ce dovedete folosirea de cÇtre toîi acetia a limbii daco-romƒneti.
Pe acest fÇga al complectÇrii istoriografiei rom.neti cu importante piese de chihlimbar se Œnscrie i aducerea Œn îarÇ de cÇtre autorul acestor rƒnduri i a unui film color ce
conîine texte dintr-o Veche CronicÇ romƒneascÇ, Œnsumƒnd 448 de pagini, datƒnd din secolele XI-XIII, scrisÇ Œn limba romƒnÇ, latina dunÇreanÇ arhaicÇ, cu alfabet geto/dac pe care romƒnii Œl mai
foloseau -dupÇ argumentarea lui Hadeu-, ŒncÇ i pe vremea domnitorului muntean Vlad Ýepe. Descifrat cu ajutorul dicîionarului latino arhaic-romƒn a lui Ion NÇdejdie, de cÇtre
cercetÇtoarea Mihai-EnÇciuc, Codexul
romƒnesc cuprinde Œndemnuri -la luptÇ ale domnitorului Vlad-, ca i al altora i la rezistenîÇ a ostailor valahi Œn faîa agresiunilor migratorilor pecenegi din rÇsÇrit i a ungurilor din partea apuseanÇ, condui de regii ¸tefan I., ¸tefan al II-lea precum i al altora, Œn nu mai puîin de 54 de bÇtÇlii victorioase i din care rezultÇ cÇ îara romƒnescÇ -de la Arad i Streiu, de la Maramure i pƒnÇ la Marea cea Mare- era un stat bine organizat, avƒnd o culturÇ materialÇ i spiritualÇ cretineascÇ, bine consolidatÇ, menîinƒndu-se chiar i existenîa unui portativ muzical, apreciat de specialitii de la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din Bucureti, ca fiind printre primele din lume.
Din toate aceste descoperiri se desprinde convingÇtor cÇ poporul romƒn este unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei, ai cÇrui strÇmoi geto/dacii au contribuit la formarea
poporului elen, grec, cÇ romanii sunt nepoîii tƒrzii ai acestora, cÇ mlÇdiîele din puternicul i vƒnjosul trup al viteazului i eroicului popor geto/dac, au contribuit la formarea poporului
spaniol, francez, irlandez, i la ŒmbogÇîirea limbii acestora, precum i a limii engleze ŒnsÇi.
TotodatÇ se mai desprinde cÇ poporul romƒn a fost acela care motenind Œnfloritoarea
culturÇ materialÇ i spiritualÇ i de limbÇ a srtÇmoilor lui autohtoni, a geto/dacilor, el a fost acela care a contribuit la formarea ca popoare sedentarizate a triburilor primitive
sƒrbo-croate, protobulgare, ungare i ucrainiene pe pÇmƒnturile noastre strÇmoeti, i la ŒmbogÇîirea limbii acestor popoare. Din nefericire, asistÇm cu mƒhnire la o recrudescenîÇ a
unor teorii retrograde care ne ŒndeamnÇ: "Nu mai Œncercaîi sÇ trageîi tot timpul spuza pe turta ideologiei naîionale"-cum s-a exprimat un lider politic. La Congresul Mondial de
Istorie, care a avut loc la Montreal, Œn Canada, Œn septembrie 1995, la care toîi istoricii romƒni nu au fost admii, s-au emis o serie de teze, cel puîin bizare, dupÇ care statul i naîiunea
etnicÇ ar fi nite aberaîii sƒngeroase, care au provocat Œn ultimele secole cele mai Œngrozitoare tragedii, Œncƒt ele trebuie sÇ disparÇ, cedƒnd locul "naîiunii culturale". Prin "naîiuni
culturale" autorii tezelor respective Œnîeleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie...modificate, pentru cÇ ele nu mai corespund "criteriilor culturale", dupÇ care ar urma
"spiritualizarea" lor, cum le place unora sÇ spunÇ. Primele victime se cunosc: Iugoslavia i Cehoslovacia. Promovarea acestor jalnice supoziîii Œn paginile aa-ziselor manuale de istorie
alternativÇ dezvÇluie, de fapt, îelul urmÇrit. Eforturile patrioîilor romƒni pentru ca îara aceasta sÇ cunoascÇ o Œnflorire realÇ economicÇ i socialÇ, pe mÇsura timpurilor Œn care trÇim, sÇ
realizeze un adevÇrat stat de drept i profunddemocratic au intrat Œntr-un nedrept con de umbrÇ. De fapt o "Romƒnie suveranÇ i independentÇ', cum suna i generosul crez politic al seniorului
Corneliu Coposu, o Romƒnie a PÇcii Œn marele buchet al statelor Uniunii Europene, unde "spiritualizarea graniîelor, a frontierelor dintre diferite îÇri " nu ŒnseamnÇ -dupÇ cum remarca ŒncÇ din
perioada ŒnterbelicÇ chiar marele nostru diplomat de talie europeanÇ, Nicolae Titulescu- acceptarea recroirii geografiei politice europene (dupÇ care unii politologi i destabilizatori
revizioniti ai situaîiei politice actuale viseazÇ nostalgic, fÇcƒnd demersuri aberante pentru ca acest proces sÇ se realizeze cƒt mai curƒnd posibil A.D.), ci "ca o adƒncire a colaborÇrii i
Œncrederii, pe baza egalitÇîii Œn drepturi ale tuturor îÇrilor suverane i independente". Acei care nu sunt legaîi trup i suflet de acest popor i de aceastÇ îarÇ, nu pot Œnîelege
-i poate cÇ nici nu vor, dei trÇiesc Œn aceastÇ îarÇ, unde li se asigurÇ condiîii de viaîÇ ca nici unde Œn vreo altÇ îarÇ-, de ce romƒnii patrioîi acordÇ o aa de mare importanîÇ trecutului lor
zbuciumat i eroic". Istoria - remarca marele nostru istoric, Nicolae Iorga - care se putea crede pƒnÇ acum o materie pe lƒngÇ celelalte, se invedereazÇ din ce Œn ce mai mult cÇ este o necesitate
pentru contiinîa umanÇ: "i pentru chibzuirea ŒmprejurÇrilor, i pentru tragerea concluziilor i pentru Œndemnuri i pentru mƒngƒieri." Afirmaîiile cinice, ofensatoare, profesate de
un on politic, care se pretinde a fi i istoric, trÇind un ir de ani Œn strÇinÇtate, dupÇ care "Invocarea milenarismului nostru este inadmisibilÇ", cÇ "Noi (romƒnii) suntem un amestec divers de
cumani, de pecenegi i de toîi care au venit peste noi" pot fi ŒnsÇ infirmate, recurgƒnd la memoria documentelor istorice. CercetÇri i descoperiri noi, arheologice i documentare,
demonstreazÇ, fÇrÇ putinîÇ de tÇgadÇ, cÇ istoria poporului romƒn nu Œncepe nici cu cumanii sau pecenegii i nici cu cotropirile romane Œn Dacia strÇbunÇ i cu Œnvingerea regelui erou, Decebal.
Existenîa lui etnicÇ, cultura lui materialÇ i spiritualÇ precede cu milenii acest moment "trecÇtor" din istoria lui zbuciumatÇ. Ea nu Œncepe nici cu istoria geto/dacilor -pÇrinîi autohtoni ai
poporului nostru, cum ar fi ispitiîi unii sÇ creadÇ. "DacÇ vrem sÇ vorbim de continuitate -remarca Œn mod strÇlucit Mircea Eliade_ ea trebuie cÇutatÇ la un nivel mult mai adƒnc decƒt cel
circumscris de istoria Geto/dacilor, a Daco-romanilor i a descendenîilor lor, Romƒnii. CÇci cultul lui Zamolxis, la fel ca i miturile i simbolurile care stau la baza folclorului religios al
romƒnilor, Œi au rÇdÇcinile Œntr-o lume de valori spirituale care precede apariîia marilor civilizaîii ale Orientului Apropiat i ale Mediteranei". Celor care îin cu tot dinadinsul
la vechile supoziîii din istoria poporului romƒn s-au alÇturat politologii de duzinÇ, rÇsÇdiîi ca ciupercile, peste noapte, dupÇ anul 1989, care n-au Œntƒrziat sÇ-i blameze i sÇ-i eticheteze pe
toîi acei istorici care au ŒndrÇsnit sÇ punÇ Œn luminÇ faîa adevÇratÇ a istoriei noastre, drept "naîionaliti", "ovini", ba chiar "fasciti", "protocroniti", Œn cel mai rÇu sens al cuvƒntului.
Scopul, contrar rigorilor tiinîifice, urmÇrete nu numai denigrarea, pentru cÇ, prin noile descoperiri arheologice i cercetÇri istorice, se susîine necesitatea nu numai a se rescrie istoria
romƒnilor, dar i schimbarea ordinii valorilor pe scena Istoriei Universale, Œn favoarea poporului romƒn. aceti politologi transnaîionali, pripÇiîi Œn Romƒnia, sunt "dispui -dupÇ aprecierile
lui Nicolae Densuianu- sÇ vadÇ valori oriunde, nu numai la ei acasÇ, nu ! " Mai mult, aceti politologi sunt incapabili sÇ ŒntreîinÇ un dialog sincer, obiectiv. ×n
acest context istoric deosebit de complex, dobƒndete o i mai mare actualitate nevoia revederii istoriei noastre naîionale din perspectiva noilor descoperiri tiinîifice, care sÇ punÇ Œn
adevÇrata lor luminÇ cu obiectivitate i onestitate, procesele, fenomenele i faptele istorice aa cum au fost ele Œn realitate. IatÇ de ce suntem Œntru totul de acord cu concluzia istoriculi
francez, academicianul Jean Jaques Amper (1800-1864) care considera, pe bunÇ dreptate, cÇ "Se va rescrie mereu istoria, pentru cÇ idealul istoric, ca i idealul artei i poeziei nu va fi
niciodatÇ complet realizat. S-ar pÇrea cÇ nu ar trebui sÇ fie aa, s-ar pÇrea cÇ faptele fiind cunoscute s-ar putea scrie odatÇ pentru totdeauna o istorie deinitivÇ. Dar faptele nu sunt istorie,
ele nu sunt decƒt Œnveliul, precum marmura Œi este statuii; la fel cum sculptorul trebuie sÇ facÇ sÇ iasÇ din fapte-forma i viaîa." |
