Elena Ticleanu, Nicolae Ticleanu
Universitatea din Bucuresti

SPIRALA STRAVECHI SIMBOL CARPATO-DUNAREAN
 

FÇrÇ ŒndoilalÇ ca dintre  semnele ­i simbolurile nÇscocite de  locuitorii strÇvechi ai meleagurilor carpato-dunÇrene, spirala a fost printre primele apÇrute ­i totodatÇ cel mai important simbol sacru, fapt ce i-a  asigurat o existenîÇ multimilenarÇ. Chiar dacÇ Œn decursul celor peste 8 milenii de existenîÇ continuÇ doveditÇ  ­i, anterior acestora, de alte 9 milenii de prezenîÇ presupusÇ, simbolistica spiralei a suferit  unele modificÇri, ea a rÇmas totu­i simbolul principal pentru zeitatea supremÇ. Evident, odatÇ cu cre­tinismul, simbolul sacru desÇvƒr­it devine  crucea Mƒntuitorului, iar spirala , prin sincretism, rÇmƒne  simbolul cÇlÇtoriei  spre lumea de dincolo, materializatÇ la romƒni prin lumƒnarea mortului ­i, dupÇ N.Ghinoiu (1999), sinonimele acesteia: toiagul, statu,privighetaoarea sau lumina, toate denumiri pentru o lumƒ^nare specialÇ ŒnrulatÇ plan-spiral menitÇ sÇ slujeascÇ  celui decedat Œn ritualul de terecere spre lumea de dincolo. Judecƒnd dupÇ larga sa rÇspƒndire de astÇzi, spirala este un simbol universal, prezent aproape Œn toate culturile, ŒnsÇ dacÇ îinem seama de vechimea  milenarÇ ­i frecvenîa sa Œn sanctuarele ­i pe obiectele de cult din spaîiul carpato-dunÇrean din neolitic, dar ­i din  epocile bronzului ­i fierului, devine evident cÇ spirala a apÇrut aici ­i reprezintÇ un simbol caracteristic acestui spaîiu. In decursul timpului spirala a foere spiralicÇ, evident fÇrÇ nici o utilitate practicÇ, dar îinƒnd loc de scepotre ­i  semnificƒnd apariîia ­efilor  religio­i ­i poate chiar administrativi, deci un Œnceput de organizare teritorialÇ.

Revitalizarea spiralei la Œnceputul epocii bronzului ca simbol sacru s-a  fÇcut printr-un transfer de sacralitate relativ simplu, Œntrucƒt regenerarea era atribut atƒt al Marii Zeiîe, cƒt ­i al  zeului Soare. Mai mult, se pare cÇ cultul Marii Zeiîe, de­i secundar s-a pÇstrat prin sincretism pƒnÇ  aproape de zilele noastre.

Relaîia Œntre Soare ­i ­arpe  la latitudinea  Romƒniei nu era  greu de stabilit deoarece  in intervalul  dintre cele douÇ  echinocîii, de primÇvarÇ ­i de toamnÇ, cƒnd cÇldura solarÇ are putere maximÇ, ­erpii Œ­i petrtec partea suprateranÇ a ciclului lor vital, jumÇtatea cealaltÇ fiind de hibernare subteranÇ. De asemenea, este cunoscut faptul cÇ ­erpii, cu deosebire viperele ŒncolÇcite Œn spiralÇ, preferÇ locurile  Œnsorite.

 DupÇ Ghinoiu (1997)  calendarul popular  fixeazÇ cele douÇ "zile ale ­arpelui" de 17 martie, la Alexii ­i de 14 septembrie, de Ziua Crucii. Existenîa Œn calendarul popular a zilelor ­arpelui care marcheazÇ , prima revenirea lor pe  pÇmƒnt, odatÇ cu revitalizarea naturi ca urmare a cre­trii timpului de menîinere a soarelui pe bolta celestÇ ­i cea de a doua coborƒrea ­erpilor sub pÇmƒnt ca urmare a Œnceperii scurtÇrii zile ­i implicit a venirii anotimpului rece, constituie dovada cÇ  ­arpele a simbolizat dintodeauna pe aceste meleaguri  regenerarea. Mai mult, pornind de la faptul cÇ la latitudinea Romƒniei  constelaîia ¸arpelui apare pe cerul nocturn Œn luna martie ­i dispare Œn septembrie, adicÇ exact Œn intervalul cƒnd ­erpii sunt prezenîi la suprafaîÇ  ne determinÇ sÇ considerÇm cÇ aceasta a fost botezatÇ pe meleaguri carpato-dunÇrene.

In epoca bronzului  mijlociu, Œn cultura  Gƒrla Mare - Cƒrna, cu dezvoltare Œn Oltenia ­i Banat, motivele spiralo-meandrice  recapÇtÇ gloria din trecut, poate chiar o ­i depÇ­esc prin splendidele realizÇri Œn ceramica ornatÇ  cu cele mai frumoase  desene spiralice ce pot fi admirate, printre multe altele, la muzeul "Porîilor de Fier" din municipiul Drobeta-Turnu Severin.Acum apar urne  de incinerare cu  motive spiralice ­i a­a numitele "rochii clopot cu ornamente care, dupÇ C.Preda et al.,(1994) sunt aidoma celor ale "portului popular romƒnesc din Banat indicƒnd astfel o continuitate etnicÇ multimilenarÇ". AceastÇ concluzie este ŒntÇritÇ ­i  de existenîa  spiralelor de tip Gƒrla  Mare- Cƒrna  Œn cusÇturile de pe cÇmÇ­ile populare gorjene­ti  unde  apar asociate  uneori  ­i cu meandrul.

Culturile bronzului mijlociu ­i tŒrziu, Œn special cultura Sighi­oara- Wietenberg din Transilvania, dar ­i culturile Tei, din Muntenioa ­i  Otomani, din Banat  ­i parte din Transilvania  au utilizat din plin motivele  spiralo-meandrice. Marea diversitate  ­i perfecîiunea realizÇrii motivelor spiralo-meandrice de pe vasele ceramice, podoabele, bijuteriile ­i armele  purtÇtorilor   culturii Sighi­oara i-au determinat pe  unii arhelogi sÇ susîinÇ provenienîa egeeanÇ  a acestui nou reviriment al motivului spiralic. FÇrÇ a exclude importul unor vase grece­ti  avem suficiente argumente sÇ arÇtÇm cÇ revirimentul motivelor spiralo- meandrice este strict autohton, iar importurile sunt accidentale, motivele foolosite de egeeni avƒnd fÇrÇ ŒndoialÇ originea Œn spaîiul carpato-dunÇrean, adevÇrata patrie a spiralei.

In epoca fierului spirala este frecventÇ Œn cultura Basarabi din Oltenia ­i mai puîin Œn cultura Babadag din Dobrogea. Mai tƒrziu, cultura Ferigile  (400-300)  se caracterizeazÇ prin motive spiralice irepro­abil realizate, despre care Vl. Dumitrescu (1974) afirma: "adevÇratele motive decorative care se Œnscriu pe linia aceleia­i mari Œnclinaîii spre abstractul geometric ­i spiralic, ca mai toatÇ ornamentica ceramicii preistorice din Romƒnia".    

Importanîa culticÇ a spiralei rezultÇ ­i din frecventa ei utilizare ca simbol atropaic pus pe mƒnerele sÇbiilor, pe coifuri, scuturi topoare de rÇzboi ­i altele asemenea, simboluri prezente atƒt Œn epoca bronzului, cƒt ­i mai tƒrziu, Œn epoca fierului ­i Œn primele secole ale erei cre­tine.

 In legÇturÇ cu caracterul atropaic al semnului spiralei reîinem menîiunea lui V. Pƒrvan (1926) "Pentru La Tene-ul dacic, animalul clasic de apÇrare Œmpotriva 'deochiului'  ­i a tuturor accidentelor demonice e ­arpele; toate celelalte simbole de amulete vin numai Œn al doilea rƒnd". De altfel, dupÇ opinia noastrÇ, ŒnsÇ­i  stindardul dacic  reprezentat printr-un cap de lup pe un trup de ­arpe, pare sÇ fi  avut  ­i un caracter atropaic.

 Tinƒnd seama de patria de origine a spiralei ­i meandrului  putem presupune o serie de relaîii intre popoarele din  aria carpato-dunÇreanÇ ­i alte arii ­i popoare antice. Astfel, simboluri spiralice identice celor din culturile VÇdastra (5200-4900) ­i Boian (5200- 4650) se ŒntŒlnesc  Œn monumentele megalitice din Europa OccidentalÇ din intrevalul 4200- 2000, precum ­i Œn insula Malta (3200-2200), peste tot motivele spiralice  fiind Œnsoîite de motive geometrice romburi, triunghiuri ­i cercuri pline, toate simboluri ale Marii Zeiîe. 

Este ciudat faptul cÇ de megaliîii din  estul Europei nu  aminte­te nimeni, ori Dimitrie Cantemir  Œn "Descriptio Moldavie" pomeneste de existenîa unui aliniament de megaliîi pornind din Cheile Bƒcului ­i continuƒnd spre est pƒnÇ  spre Crimeia. Interesant cÇ exact spre vest de acest aliniament  se aflÇ muntele CeahlÇu, unul dintre munîii sfinîi ai dacilor (v. Ýicleanu et al.,1999). Bazaîi pe similitudinea de simboluri existente in neoliticul din Romƒnia, dar ­i pe  fostul aliniament de menhire din estul  Romƒniei, considerÇm cÇ atƒt civilizaîia megaliîilor din vestul Europei, cƒt ­i cea din  Malta aveau legÇturi  cu aria carpato-dunÇreanÇ. De altfel ideea nu este nouÇ, neolitizarea Europei vestice, in special a Franîei septentrionale era, dupÇ G.Mansuelii ( 1978) ­i dupÇ mulîi alîii (v.G. Gheorghe,1992) pornitÇ de la DunÇrea de Jos. G.Rachet (1977)  afirma " Totu­i fenomenul de neolitizare a Europei sepentrionale ­i occidentale se datore­te îÇranilor dunÇreni".

 Misterio­ii hic­o­i, conducÇtorii Egiptului Œn timpul dinastiei a XIII-a (secolele XVII-XVI Œ.H.)  aveau unele sigilii  cu motive spiralice absolut identice cu cele pe care populaîiile est caspice provenite ­i din massageîi le mai utilizeazÇ ­i Œn zilele noastre  ca motive ornamentale pe covoare.  MenîionÇm cÇ  G. Rachet  (1997) presupune cÇ  erau o mixturÇ de popoare, dar condu­i de nobili indo-europeni ceea ce pare mai apropae de adevÇr.

 Spirala dublÇ Œn formÇ de S apare pe scuturile dacilor figuraîi pe columna TraianÇ, ceea ce aratÇ cÇ dupÇ  cel puîin 6000 de ani de prezenîÇ continuÇ pe meleaguri carpato-dunÇrene, la Œnceputul erei cre­tine spirala ŒncÇ mai era consideratÇ sacrÇ ­i utilizatÇ ca simbol atropaic. N.  SÇvescu  (2000) atribuie acestui tip de spiralÇ numele de "spiralÇ pelasgÇ", denumire ce este mult mai ŒndreptÇîitÇ comparativ  cu cea de "spiralÇ celtÇ ", sintagmÇ utilizatÇ de H. Hubert  (1983), fÇrÇ a îine cont de faptul cÇ atunci cƒnd se vorbe­te prima datÇ de celîi Œn centrul Europei, spirala avea deja  5000 de ani de utilizare continuÇ  Œn aria ei de genezÇ din  vestul  carpaîilor Meridionali, acolo unde  trÇiau dacii, mo­tenitorii de drept ai spiralei. Faptul cÇ celîii foloseau ­i ei spirala cu scopuri atropaice  le trÇdeazÇ originea  carpaticÇ de unde au plecat, probabil, Œn timpul epocii de tranziîie la epoca bronzului. In acest context se pot explica numeroasele apropieri dintre celîi ­i daci puse pe seama influenîei celîilor, Œn special  interzicerea scrisului, construcîia cetÇîilor pe creste montane ­i multe altele. Desigur nu negÇm influenîe ulterioare pƒnÇ la  rÇzboiele  regelui dac Burebista care i-a alungat definitiv pe celîi din centrul Europei.

 Alte popoare purtÇtoare de spiralÇ dublÇ si de meandru  erau etru­cii ­i romanii. Primii, apÇruîi peste populaîiile pelasge  din Italia  erau purtÇtori ai spiralei duble pe care o puneau adesea pe  vasele de incinerare. Originea etruscilor a rÇmas deocamdatÇ obscurÇ, dar dacÇ îinem seama  de  afirmaîia lor (cf.Tacit) cÇ vin din Lydia ­i cÇ sunt purtÇtori ai spiralei este foarte posibil  ca originea lor iniîialÇ sÇ fi fost carpato-dunÇreanÇ, a­a cum era ­i originea  vecinilor lor din nord, locuitorii îÇrmului vestic al Asiei Minor, clÇditorii  Troiei.  In acest sens nu este exclus ca  acestia sÇ fi ajuns in Eturia  ­i prin nordul penisulei Italice. In ceea ce Œi prive­te pe romani  frecventa utilizare de cÇtre ace­tia a meandrului, dar ­i a spiralei  poate fi ŒncÇ un serios argument privind originea comunÇ cu carpato-dunÇrenii, dar este posibil ca aceste simboluri sÇ le fi luat de la etrusci  antecesorii lor pe meleagurile italice.

 UrmÇrind evoluîia utilizÇrii simbolurilor spiralo-meandrice Œn timp ­i spaîiu se  desprind mai multe concluzii:

1- Patria de origine a  spiralei ­i a meandrului  se circumscrie spaîiului carpato-dunÇrean, mai precis ariei de contact dintre provinciile istorice  Banat, Oltenia ­i Transilvania, suprapusÇ geografic jumÇtÇîii vestice a Carpaîilor Meridionali  si a subcarpaîilor ­i munceilor ce par meterezele acestora  ­i totodatÇ a ariei  recunoscute de toîi cerectÇtorii ca fiind  "leagÇnul" dacilor,  in centrul cÇreia se afla  cel mai important centru religios ­i administrativ al lor: Sarmisegetusa  Regia.

2-In aria de origine spirala ­i meandrul n-au dispÇrut niciodatÇ  timp de peste 8000 de ani dovediîi, ele fiind utilizate ­i astÇzi de cÇtre olteni, bÇnÇîeni ­i  mai ales de pÇdureni (locuitorii Munîilor Poiana RuscÇ ) Œn motivele de pe covoare, haine de sÇrbÇtoare, Œncrustaîii Œn lemn, chiar dacÇ semnificaîia  sacrÇ a fost  uitatÇ, ­i mai ales Œn lumƒnarea mortului, obicei practicat mai ales in Oltenia de Nord, unde apare fÇrÇ ŒndoialÇ ca  simbol atropaic.

3-In decursul celor peste 8000 de ani de existenîÇ sigurÇ  suprafaîa de ocurenîÇ a spiralei  s-a lÇrgit, atingÇnd un maxim Œn timpul culturii Cucuteni ­i ulterior Œn epocile bronzului mijlociu ­i tƒrziu ­i  a fierului, fiind probabil maximÇ Œn timpul regatului lui Burebista.

4-Persistenîa  ŒndelungatÇ  a simbolului meandro-spiralic dovede­te, dacÇ mai era nevoie,                                continuitatea de locuire a  populaîilor carpato-dunÇrene, fapt favorizat incontestabil ­i de relieful muntos, fiind ­tiut cÇ dacii se îineau lipiîi de munîi  dupÇ celebrul "Dacii montibus inhaerent" a lui Annaeus L.Florus.  AceastÇ persistenîÇ Œ­i gÇse­te explicaîia  Œn scaralitatea simbolului  semnificƒnd   Œn primul rƒnd regenerarea  ­i  energia vitalÇ, atribute  aparîinŒnd atƒt  Marii Zeiîe, cƒt ­i zeului Soare, devenit zeu suprem odatÇ cu epoca bronzului.

5-Indelungata existenîÇ a spiralei mai dovede­te ­i formarea  timpurie pe teritoriul  carpato-dunÇrean a unui sistem religios bine Œnchegat, fapt demonstrat ­i de religiozitatea deosebitÇ a dacilor  recunoscuîi pentru aceasta Œn Œntreaga lume anticÇ (v.V.Pƒrvan,1926);

6-In fine, dar nu in ultimul rƒnd, se dovede­te cÇ analiza simbolurilor sacre, in special a spiralei ­i meandrului permite  gÇsirea unor noi argumente pentru originea comunÇ a unor popoare antice cum sunt: pelasgii, dacii, tracii, grecii, hicso­ii, etruscii, celîii ­i romanii.

In incheiere, dorim sÇ relevÇm cƒtÇ dreptate a avut istoricul  ­i criticul de artÇ Gh.Oprescu  atunci cƒnd remarca " Romƒnul face sÇ aibÇ preferinîÇ pentru ornamentul geometric. El evitÇ reprezentarea naturii chiar sub forma stilizatÇ. Acest stil ne-ar veni de la daci, strÇbunii no­tri, care Œl deîin , la rƒndul lor, de la  predecesorii lor, oamenii pietrei cioplite ­i ai bronzului.

Importanîa strÇmo­ilor no­tri Œn contextul paleoliticului ­i neoliticului european a fost foarte bine exprimatÇ de M.Eliade  cƒnd afirma "Romƒnia n-a avut un ev mediu glorios, dar a avut o preistorie egalÇ, dacÇ nu superioarÇ, neamurilor  din fruntea Europei  ­i creeatoare de culturÇ".

BIBLIOGRAFIE
Boroneanî V. (1996) The art of epipaleolithic-mesolithic in the South-West of Romania. In: Beltran A.  et Vigliardi A. (eds.) Artt in the Palaeolithic and Mesolithic,XIII-th Intern.Congr.Prehist.and Protohistoric Sciences ,Froli.
Cantemir D. (1956) Descrierea Moldovei. Edit. De Stat pentru Lit. ArtÇ,Bucuresti
Deshayes J. (1976)  Civilizaîiile vechiului orient, Edit.Meridiane,Bucure­t
Dumitrescu  Vl. (1974)  Arta preistoricÇ in Romania.Edit.Meridiane,Bucuresti
Eliade M. (1992) Istoria credinîelor ­i ideilor religioase. Edit.Universitas, Chi­inÇu
Gheorghe G. (1992) Lingvistica, istoriadefilee de erori. Getica,1-2, Bucuresti
Ghinoiu I. (1999) Lumea de aici, lumea de dincolo. Edit. Fundaîiei Cult.Rom,Bucuresti
Ghinoiu I. (1997) Obiceiuri populare de peste an. Dictionar. Edit.Fundaîiei Cult.Rom.Bucuresti
Gimbutas M. (1997) Civilizaîia Marii Zeiîe ­i sosirtea cavalerilor rÇzboinici.Edit.Lucretius. Bucuresti.
Haarmann H. (1986) Universal geschichte der Schrif, Ed.Campus.Frankfurt,New YorkHubert H. (1983) Celîii ­i civilizaîia celticÇ. Edit. Stiinî.EnciclopedicÇ,Bucuresti
Lurker M. (1997) DivinitÇîi ­i simboluri vechi egiptene. Dicîionar, Ed. Saeculum, Bucuresti.
Mansuelli G.A. (1978)  Civilizaîiile Europei vechi. Edit. Meridiane, Bucuresti
Mantu C.-M. (1998) The absolute  chronology of the romanian neolithic and aeneolithic-
Chalcolithic periods the state opf the research.,Iasi.
PÇun S. (1996) IdentitÇîi europene inedite Italua-Roamania in preistorie, etnos, arhitecturÇ. Edit. TehnicÇ. Bucuresti
Petrescu-Dƒmboviîa M., Daicoviciu H., Teodor D.Gh, Bƒrzu L., Preda Fl. (1995) Istoria Romƒniei de la Œnceputuri pƒnÇ Œn secoilul al VIII-lea.Edit.Did.Pedag.,Bucuresti
Pƒrvan  V. (1926)  Getica-o preistorie a Daciei. Edit. Acad.Romƒne.
Platon N. (1988) Civilizaîia egeeanÇ. Edit.Meridiane.Bucuresti.
Preda C. edit. (1994) Enciclopedia arheologiei ­i istoriei vechi a Romaniei, vol.!-2,Edit. Enciclop. Bucuresti
Rachet  G. (1977) Universul arheologiei. Edit. Meridiane, Bucuresti.
Rachet  G. (1997) Dicîionarul  de civilizaîie egipteanÇ. Larousse. Edit.Univ.Enciclopedic.
Roman P.I. (1976)   Cultura Coîofeni , Editr.Acad.RSR, Bucuresti
Ticleanu N. et Ticleanu E. (1999) Kogaiononul muntele sfƒnt al dacilor.Munîii Carpaîi,17. Bucuresti.
Vasilescu V.  (1998)  Simboluri patrimoniale- culturÇ ­i civilizaîie carpaticÇ. Edit. Nova.
VulcÇnescu R. (1985) Mitologie  romƒnÇ, Edit.Acad.RSR, Bucuresti

| Balmus | Boroneant | Borsevici | Botezatu | Crisan | Damian | Deac | Gavril |
   | Gorjan | Gheorghe | Mantu | Predoiu | Teleoaca | Ticleanu |
| Toncilescu | Vartic | Vinereanu |
   | Savescu |