|
Andrei Vartic
Institutul Civilizatiei Dacice, Chisinau
e-mail icidac@yahoo.com
Kogaiononul - mit si realitate Introducere
"Casnicia geometrica" a carpato-dunarenilor
si Globalizarea Dumnezeu a daruit Rom^nilor o patrie primordiala care s-a dovedit a fi, dupa cum sustine de citiva ani buni Napoleon Savescu
[N. Savescu, Noi nu suntem urmasii Romei, Intact, Bucuresti, 1999], si patria intregii
omeniri. Bunul Dumnezeu a mai dat rom^nilor si o devenire spectaculoasa in aceasta patrie, devenire rinduita chiar la obirsie pe un simbolism geometric universal cu ajutorul caruia omul s-a invatat sa-si
calculeze repede si nonviolent realitaile vitale din probabilitatile iluzorii pe care le produce din abundenta si mintea omeneasca, si devenrea universala. Basarabeanul Alecu Russo a denumit
genial, inca in 1855, aceasta devenire carpato-dunareana "civilizatie casnica", care nu e nici civilizatia urbana a Romei, nici cea de care a popoarelor nomade [A. Russo, Cugetari, XIV]. Si-n acelasi timp Bunul Dumnezeu ne-a mai onorat cu un destin uman
tulburator, cu o superioara scoala a armonizarii realitatilor de fiintare cu incertitudinile de fiintare pe care le propune si mintea omului, si Viitorul. Au disparut din istorie imperii multinationale si
etnii imperiale, religii si ideologii care se credeau "vesnice", s-au risipit lucrari uimitoare, deosebit de frumoase sau ingrozitor de murdare, iar "civilizatia casnica" a
carpato-dunarenilor, pictata modest cu simboluri sacre geometrice, iata, inca sta. Destinul acesta al poporului carpato-dunarean a fost incoltit de numeroase tenebre geo-politice, mesianice, sau asa zis
"rationaliste" (stam de milenii la "portile Orientului", zice genialul Mateiu Caragiale [A. Vartic,
Vals domol in vreme de lacrimi, Lumina Lina, N2, 2001, New York]); destinul acesta a "mistuit neamul rom^n"
asa de violent ca uneori "de-abia se zareste in istorie", cum zice acelasi Alecu Russo, a dus chiar la fringerea umilitoare a Rom^niei in doua state rom^nesti intr-o Europa care tocmai se
consolideaza etnic pentru a nu fi risipita de viitura industrializarii si globalizarii.Crearea celuilalt stat rom^nesc, la 27 august 1991, s-a facut pe un fundal de stranie tacere a celor mai mari
istoriografi si politicieni din Rom^nia, tacere ce este interpretata de majoritatea intelectualilor basarabeni ca o vindere tacita a Basarabiei: stravechiul teritoriu rom^nesc, locuit de strabuni "
casnici" si "geometrici" inca de la aparitia omului pe Pamint, nu mai trebuie nici Rom^niei, nici rom^nilor
[A. Vartic, Recviem pentru Basarabia, in "Studie carpato-dunareana", DAVA INTERNATIONAL, august, 2001]. China isi aduna cu
indaratnice micile teritorii pierdute sute de ani in urma, Germania se re-unifica fara nici un fel de constructie politica de tranzitie si fara nici un fel de referendum, iar 3,5 milioane de rom^ni din
Basarabia, rupti neomeneste de la trupul Rom^niei de un tratat secret dintre Hitler si Stalin (care urmarea, dintr-o parte, iesirea la
resursele petroliere ale Romaniei, iar din alta "vihod na Dunai") sint lasati acolo unde sint lasati, sortiti la epurare etnica prin
infometare si despiritualizare chiar in Patria lor primordiala, chiar in primul an al mileniului al treilea.Asa se vadeste ca aceste Congrese dacice sint provocate si de atitudinea iresponsabila a unor
istoriografi fata de istoria moderna a rom^nilor, dar si fata de obirsia lor, si de necesitatea aducerii in primplanul opiniei publice rom^nesti si euro-atlantice a unor imporatante
"referinte anterioare", cum sustine acad. Al. Zub [Al. Zub, In cautarea unei paradigme, Xenopoliana, II, 1994, 1-4, p. 4],
referinte fara de care nu e posibila nici devenirea Rom^niei, nici armonizarea Rom^niei cu Globalizarea, nici aceasta Globalizare
(dar fiind rolul deosebit de imporatnt al Rom^niei in fractura geo-politica a Balcanilor, dar si faptul ca principalele simboluri si instrumente ale fiintarii omenesti i-au fost revelate lui Homo Sapiens tocmai aici).
Or, ruperea "rationalista" a rom^nilor in doua state, jertfirea rom^nilor din Basarabia pe altarul dogmelor geo-politice, evidentiaza
necesitatea imperioasa a improspatarii memoriei colective a rom^nilor, mai ales a tineretului rom^n, cu sevele vitale, proaspete, ale izvorului primordial. Tot aceasta fractura geo-politica ne obliga
sa re-amintim aici citeva principii de fond pentru devenirea Romaniei, care au fost create si de "scoala ardeleana", si de "scoala basarabeana" [Zamfirescu, Scoala basarabeana, ] principii uitate pe nedrept in ultimul timp. Vom re-aminti mai intii
meritul basarabeanului D. Cantemir de a fi cercetat minutios starea lumii de la 1700 si de a fi pus rezultatele acestor cercetari in studii istorice atit de valoroase incit nu au fost intrecute in Rom^nia
nici sub aspectul cunoasterii lor in lume, nici sub cel al stralucirii academice. Si chiar daca studiile basarabeanului se invata superficial in scoli si universitati, chiar daca "Istoria ieroglifica
" nu se joaca pe scenele teatrelor rominesti, ramine "foamea, care muritori a fi ne invata" sa-l mentina pe Cantemir actual si trebuincios Rom^niei. Alt merit de fond al scolii
basarabene, rostit la Hotin in 1837 de catre Alexandru Hijdeu, este ideea despre istoria veche a rom^nilor ca una din cele mai marete ale Europei. Tot Hijdeu-batrinul, cum arata Mircea Eliade
intr-un articol interbelic [M. Eliade, Fragmentarium, Humanitas, Bucuresti, 1993], a
re-transmis tineretului rom^n modelul de curatenie spirituala pe care trebuie sa-l impartaseasca cel care merge la rezbel, model gasit, cum scrie chiar el, in niste vechi scrisori moldovenesti. Amintind aici
aceste principii hijdiene ne intrebam daca nu cumva a venit timpul ca ele sa fie puse cu iscusinta in manualele scolare, fiindca numai asa tineretul rom^n va deprinde si demnitatea, si responsabilitatea de a
fi rom^n.Numele urmatorului patriarh al "scolii basarabene" trebuie pomenit cu deosebita piosenie de acest Congres. Este vorba de Alecu Russo, primul care a inregistrat din gura poporului
daco-rom^n, cum ii placea sa spuna, poemul stravechi "Miorita"; tot el a aratat ca poezia populara a rom^nilor are un grad estetic universal; tot el a dat Rom^nilor, aflati si sub vremile dinaintea
Unirii, mesianica "Cintare a Rom^niei". Dar tot el a mai a deschis drumuri formidabile pentru cercetarea fundamentala a limbii si istoriei rom^nilor, atragind atentie si la radiclii
stravechi, si la entropizarea limbilor de catre trecerea timpului. Polemica sa scinteietoare cu latinistii ardeleni, bazata pe o documentare ireprosabila si pe o moralitate de sihastru, a culminat cu acea
geniala descoperire a "civilizatiei casnice" a rom^nilor, bazata pe un stravechi temei carpato-dunarean, care nu e nici urbea Romei, nici carul nomazilor.
Arheologii Vasile Chirica, la Mitoc, pe Prut [V. Chirica, The Gravettian in the East of the Romanian Carpathians, Iassy, 1989],
Ilie Borziac, la Cosauti, pe Nistru [I. Borziac, Inceputurile Istoriei Moldovei, Stiinta,
Chisinau, 1996, p.84-93], Al. Paunescu la Cuina Turcului, pe Dunare [Al. Paunescu,
Arta paleolitica de la Cuina Turcului, in "Revista Muzeelor", 4, 1969, p. 342] (dam aici doar trei pilde de cercetatori rom^ni ai paleoliticului superior), au demonstrat temeinic ca "civilizatia casnica" a carpato-dunarenilor, infrumusetata chiar la obirsie cu simboluri geometrice universale
(unghiul, liniile paralele si secante, spirala, meandrele si rombul, triunghiului, elipsa, unda si zig-zagul), civilizatie intuita genial de Alecu Russo, nu mai poate fi trecuta cu vederea nici de istoriografi, nici de Rom^nia, nici de Europa. Atunci cind arheologul
Cornelia-Magda Mantu descopera in straturile civlizatiei Cucuteni (am putea sa dam aici o intrega lista de arheologi care au facut descoperiri
senzationale in straturile acestei civilizatiei fascinante), case si simboluri geometrice identice si cu cele pe care le utiliza omul in paleolitic si
mezolitic [vezi V. Boroneant, Noi date despre cele mai vechi manifestari de arta plastica pe teritoriul Rom^niei, SCIA, T. 19, Nr. 1, p.
109-115, Bucuresti, 1972], si cu cele pe care le are in dotarea sa spirituala si rom^nul actual, care alta dovada a "casniciei"
noastre multimilenare ne mai trebuie [C-M. Mantu, Cultura Cucuteni. Evolutie, Cronologie, Legaturi, Piatra Neamt, 1998]? Curgerea lumii este fascinanta, dar tot ea este atacata in fiece clipa de meandre si tornade imprevizibile, multe catastrofale pentru fiintarea omului. Cea mai
tare sansa a lui Homo Sapiens de a supravetui acestor atacuri nu este acomodarea rationalisata la curgerea actuala, ci curatenia izvorului din care curgem. Daca seaca izvorul, dispare de la sine si curgerea,
cit de imensa, rationalizata si globalizata ar fi. Or, dat fiind ca unul din izvoarele primordiale ale curgerii lui Homo Sapiens s-a intimplat sa razbata in fiintare tocmai in spatiul carpato-dunarean,
Rom^nia si rom^nii, dar si lumea intreaga, au nevoie acum de o istorie cit mai corecta a stravechimii, istorie ce ar permite tuturor sa-si armonizeze locuirea de azi [vezi M. Haidegger, Construire, Locuire, Gindire] cu rostul primordial de fiintare (in special este
vorba de o istorie a simbolurilor geometrice create de carpato-dunareni, simboluri de fond in devenirea omului, asezata pe o "revolutie geometrica" [A. Vartic, O istorie geometrica a lui Homo Sapiens, Basarabia, Chisinau, august, 2000]).
Rostul acesta primordial, de obirsie, obliga la multe "civilizatia casnica" a rom^nilor. Obliga, fiindca ea nu poate fi jertfita pe altarul iluzoriu al Globalizarii atita timp cit
vitalitatea acestui altar nu este sigura. Obliga, fiindca pentru a nu se risipi Manhattanul e necesar ca cineva sa stea intins pe podeua modesta a Putnei sau a Densusului si sa se roage pentru miscarea
planetelor, pentru traiul chinuit al rom^nilor din Basarabia, pentru cei care mor chiar acum nevinovati in Macedonia sau Palestina... Romania, ca patrie primordiala a lui Homo Sapiens, are nevoie si de
sfinti, si de poeti, si de o Academie de Stiinte in care demersul stiintific sa nu fie mai umil decit cel al lui Cantemir, iar curatenia morala sa straluceasca asa cum si-au dorit-o un Hijdeu, Russo sau
Blaga. Fiindca numai demersul stiintific ireprosabil poate sustine armonizarea Rom^niei cu lumea, iar curatenia morala a institutiilor noastre de baza (Biserica, Academia, Scoala, Armata) echilibreaza aceasta armonizare cu rostul intregii curgeri omenesti, care
izvoraste din Carpati. Cind noi am spus "istoria s-a inceput la Mitoc" [A. Vartic, Istoria s-a inceput la Mitoc,
DAVA INTERNATIONAL N1, oct. 2000] am tintit tocmai aceasta responsabilitate rom^neasca. Asa este rostul acestui Cosmos ca omul este obligat din cind in
cind sa participe la balul ireversibil din bifurcarile prin care omenirea este spalata de pacatele fiintarii. Daca rom^nii nu pastreaza curat izvorul obirsiei omenesti, ca Fat-Frumos din poveste, daca ei nu
le arata si altora ca magnificile magistrale de informatie trebuie dotate "din chip" cu sfinte magistrale decizionale, s-ar putea ca Homo Sapiens sa n-o mai poata recunoaste la acel bal pe
Ileana Cosinzeana cea reala, femeia cinstita si de oameni, si de zei care va naste natural viitorii oameni in unda cu realitatea de acum a Cosmosului (nu cu batrinile clone). Oprim aici citirea "listei" basarabene (desi ar trebui aratate si meritele lui B. P. Hasdeu, Constantin Stere, Alexandru Gonta, Victor Spinei, Eugen Coseriu etc s-au faptul ca un milion de rom^ni
din Basarabia sau adunat la 27 august 1989 la cea mai mare Adunare Nationala a rom^nilor, poate si cea mai mare adunare antitotalitarista din tot spatiul sovietic, s-au adunat in unda cu Marile Adunari
Nationale ardelene de la Blaj si Alba Iulia si au trezit din letargia comunista intreaga Romanie) (faptul ca istoriografia rom^neasca se face a trece cu vederea Marea Adunare a rom^nilor din Basarabia nu
inseamna ca ea nu a avut loc). Aducind aici in prin plan "casnicia" rom^neasca a Basarabiei, dar si aportul adus de numai citiva
basarabeni la devenirea Rom^niei moderne, noi aratam dreptul natural al Basarabiei de a face parte din Rom^nia. Mai mult: cele ce se intimpla acum in Basarabia, adica deznationalizarea prin infometare si
despiritualizare in masa, nu reprezinta doar o oarecare problema de constiinta a neamului rom^nesc, nu este doar un "Recviem pentru Basarabia", ci un model tragic de desfiintare etnica in
deplina Globalizare, o "scoala basarabeana" a tragediilor Globalizarii, care, daca nu va fi stopata acum de Europa, va micsora drastic sansele de convietuire pasnica ale Europei.
Tocmai acest lucru l-a demonstrat stiintific un reprezentant de marca al "scolii ardelene", genialul istoric Nicolae Densusianu, nascut la Densus, Hunedoara, chiar in inima Daciei. Anul
acesta s-au implinit 90 de ani de la moartea lui, neconsemnati inca, din cite stim, nici de Academia Rom^na, si ardeleanul a fost Membru al acestei Academii, nici de Consiliul Judetean Hunedoara, nici de
Consiliul local Densus (pe frumoasa casa parohiala din Densus, unde s-a nascut si Aron, si Niculae Densusianu, aflata la citiva metri de cea
mai veche biserica monumentala din Romania, nu exista nici o placa comemorativa. Sa ne mai intrebam atunci de ce Romania este unica tara europeana in care nu s-a tiparit opera completa a celui mai mare poet
clasic rom^n? Sa tacem faptul ca si in 2001 statul modern Romania inca nu are tiparit un deplin dictionar al limbii rom^nesti? Sa tacem faptul ca uluitoarele artefacte de la Molodova, Mitoc, Brinzeni,
Cosauti, Cuina Turcului, Schela Cladovei, Danceni, Turdas, Rast, Hamangia, Gumelnita, Cucuteni etc, etc, etc inca nu sint editate frumos, color, academic? Chair este ma important sa topaim atit de
dezgustator la Mamaia si la Cerbul de Aur peste izvorul primordial al lui Homo Sapiens care e chiar sub topaitoarele picioare?). Inca in
1884 ardeleanul Nic. Densusianu demonstra in baza unei uriase mape de "documente oficiale" si in una din cele mai convingatoare carti de istorie scrise vre-odata [Nic. Densusianu, Revolutiunea lui Horia, Tipografia "Rom^nul", 1884] ca in noile
conditii de vietuire ale omului "lupta pentru recucerirea libertatii nationale, lupta pentru revendicarea patriei" pe care au dus-o motii lui Horia in 1774, devenea cea mai mare
noutate a lumii dinaintea revolutiei franceze. Care erau aceste noi conditii? Densusianu avea in vedere "inceputul unei epoce cu noi idei, cu noi principii, cu noi tendinte politice" pe
care o dicta industrializarea lumii. Aceasta "noua epoca" s-a manifestat pentru prima data, intimplator oare, in una din cele mai vechi zone industriale ale lumii - Tara Hategului, muntii
Apuseni si curgerea Muresului revendicind statul etnic ca model onorabil de fiintare in industrializare. Prabusirea imperiului austro-ungar, urmata de recenta dezmembrare a colosului comunist multinational,
miticul conflict palestino-evreiesc, sindromul iugoslav sau cel cecen, strasnicile masacre interetnice din Africa, devenite posibile doar cu armele industrializarii si globalizarii, ne demonstreaza ca omul
de stiinta rom^n Nicolae Densusianu a avut perfecta dreptate. Noua epoca a fiintarii omenesti dicteaza omenirii statul etnic ca model de convietuire sociala si multiculturala si cine nu tine cont de acest
argument, fie el si drept din punct de vedere rationalist, este scos pina la urma din istorie asa cum au fost scoase si Roma, si popoarele de care. Or, cele spuse mai sus isca o intrebare principiala: de
ce scoaterea brutala a statului dac din istorie nu a devenit o lectie de invatat nici pentru Rom^nia, nici pentru poporul rom^n? De ce pina la aceasta ora nici Academia de Stiinte, nici institutele ei de
cercetare, nici Universitatile rom^nesti nu au consemnat macar lectia tragica a razboiului care s-a inceput in anul 101? Sa fie nepasarea asta fata de "referintele anterioare" un semn al
faptului ca orbiti de luminile iluzorii ale Globalizarii, ne-am pierdut deja spatiul primordial carpato-dunarean de sub picioare?
Cea mai mare si mai bine pregatita armata a lumii de la anul 101,
armata Romei imperiale, armata care poate fi astazi asemuita doar cu armata SUA, s-a incilcit in anul 101 undeva in Dacia
(adica in Europa de sud-est) in capcanele unui popor care a preferat sa iasa peste 5 ani din istorie, decit sa fie sluga Romei. S-au implinit in acest an
1900 de ani de la acel eveniment cu adevarat epocal, insemnat chiar de Traian cu doua monumente uriase
(cel de la Adamclissi si cel de la Roma), eveniment care, iata, nu a devenit epocal si pentru istoriografia rom^neasca. "Lupta de la Tapae
", un mare mister al omenirii, iata, nici macar nu este identificata arheologic. Sapaturile dlui profesor Ioan Glodariu de la presupusul loc al luptei dintre legiunile Romei care numarau 150.000 de
oameni si cetele regelui Decebal sint neconcludente si nepublicate (cum nu este publicata inca academic nici Sarmisegetusa Regia, ceea ce
reprezinta un mare pacat si o mare rusine a cercetarii arheologice rom^nesti). Ce asteptam? Sa vina rusii? Sa vina americanii? Sa vina extraterestrii?
Or, lectia pe care o putem invata de la disparitia brusca a statului dacilor montani nu mai poate fi trecuta cu vederea in noile conditii de fiintare ale omului, cum ar zice Nic. Densusianu, conditii care
vor armoniza de la sine, ca si atunci, in 101-106, expansiunea megapolisului si a producerilor transnationale cu civilizatia casnica primordiala si vor da ultimei prioritate, ca si atunci. Fiindca Homo
Sapiens s-a nascut la tara si tot acolo va muri daca acest rost va fi trebuincios devenirii universale. De ce Roma a trebuit sa cucereasca anume Dacia, acest "ghimpe" pe harta imperiului?
Noi credem ca motivul principal a fost puterea spirituala si tehnologica a acestui stat european construit inca atunci pe baze etnice, nu imperiale si trasnationale, ca Roma. Dacia sta in coasta Romei si era
o pilda buna de urmat pentru celelate etnii europene, aflate atunci in plina formare si tocmai pentru a reteza capul acestei pilde, credem noi, cea mai mare si mai instruita armata a lumii a iesit la 25
martie 101 din Roma indreptindu-se spre Dacia.
O lamurita ignoranta a arheologilor rom^ni a facut ca descoerirea adevaratei Dacii sa se faca atit de tirziu: faptul ca istoriografia rom^neasca nu a
acceptat pina acum ideea ca civilizatia actuala a lui Homo Sapiens, cel putin sub aspectul reprezentarii simbolice a fiintarii omenesti, s-a inceput aici, pe gura de rai a spatiului carpato-dunarean.
Incercarea lui Nic. Densusianu de a re-pune stiintific la gurile Dunarii inceputurile civilizatiei neolitice europene a fost intimpinata de catre tovarasii sai de academie cu o aroganta care azi, in lumina
noilor date stiintifice furnizate de arheologie, nu mai poate fi tolerata. Dar Nic. Densusianu mai credea ca aceasta puternica civilizatie neolitica (care a fost una matriarhala, nu patrarhala cum sustine densusianul) si-a adunat sevele creatoare la gurile
Dunarii venind de undeva din Asia. Iata, insa, ca acum 14 ani incep sa apara tocmai in SUA, la New York, "Paginile de istorie ale doctorului Napoleon Savescu", care a mers mult mai departe
decit Nicolae Densusianu. Doctorul Savescu sustine in acele pagini "istorice" ca toata obirsia, tot leaganul lui Homo Sapiens actual este la gurile Dunarii, ca Dunarea este primul fluviu sacru al
omenirii, ca tocmai de aceea civilizatiile sumeriene, egyptene, indiene sau chineze s-au construit in epoca dinastica linga albia unor mari fluvii. Anume acest merit trebuie sa il recunoastem, anume aceasta
cinste trebuie acordata celui care a fondat Dacia Revival la New York si a organizat Primul si al Doilea Congres International de dacologie.
Istoria acestei "guri de rai
" demonstreaza ca ii poti lua rom^nului chiar si ultimele doua din cele mai necesare conditii ale sigurantei etnice: institutiile care asigura siguranta alimentara si cele care asigura siguranta
spirituala. Dar tot istoria demonstreaza (nu si istoriografii, cu parere de rau) ca rom^nului nu-i poti lua "civilizatia casnica" si simbolurile geometrice primordiale, care nu se regasesc
nici in civilizatia urbana a Romei, care a disparut din istorie, nici in cea de care a popoarelor nomade, care tot a disparut din istorie
[A. Vartic, Urban Problemss Across Two Milennia, NATO ASI Series, "Scientific and Tecnological Achievements Related to the Development of European Cities", Kluwer Academic Publishers,
Dordrecht/ Boston/ London, 1996]. In acest stat milenar al "casniciei geometrice" rom^nesti la gurile Dunarii regasim acum in
stratificarea arheologica si obirsia lui Homo Sapiens, si devenirea lui spirituala. Si acest subiect senzational, care nu se regaseste azi nici in titlurile mas-mediei rom^nesti, nici in cele ale revistelor
academice, constituie cea mai inalta demnitate si cea mai demna responsabilitate a Rom^niei moderne. Multumim.august,
2001 |
