|
Viorel Patrichi
Bucuresti
Etimologii "necunoscute" Este limba romana doar o succesoare oarecare a limbii latine populare (vulgare), asa cum ne-au obisnuit lingvistii de formatie clasica? De ce limba romana a
conservat mai bine decit italiana unele forme arhaice? Se poate explica acest fenomen exclusiv prin legea extremelor geografice in evolutia unor familii de limbi?In ciuda numeroaselor asemanari si
imprumuturi, limba romana se deosebeste mult de italiana, de spaniola, de sarda sau de franceza. E adevarat, exista unele asemanari fonetice cu portugheza, limba formata la extrema cealalta a Imperiului
Roman, dar constatarea nu este suficienta. Toate limbile considerate "neolatine" au insa acea specificitate care le particularizeaza. Cei mai multi lingvisti explica specificitatea prin imprumuturi
ulterioare, prin evolutia naturala a vorbirii, intr-un anume context etnogeografic. Este o explicatie insuficienta. Forma unei case este data de modul in care dispunem caramizile, dar nici un arhitect nu-si
elaboreaza planul de constructie fara sa ia in calcul rezistenta materialului de baza. De aceea, substratul limbii romane este esential in studiu. Se invoca frecvent inexistenta unei scrise a dacilor.
Lingvistii prefera sa noteze invariabil in cazul cuvintelor de origine dacica: "etimologii necunoscute". Daca s-ar cerceta atent inscriptiile vechi pre-romane, dar si mai tirzii, surprizele ar fi
de proportii. Aici, trebuie sa speram apoi ca sapaturile arheologice sistematice din siturile dacice vor aduce elemente noi. Daca metoda comparativ-istorica in lingvistica presupune existenta unui idiom de
referinta, pentru studiul limbii dacilor avem nevoie de o arheologie lingvistica, o abordare interdisciplinara pentru reconstruirea unei lumi pierdute. |
