|
Prof. dr. Augustin Deac
Bucuresti
Al doilea Congres International de Dacologie: Burebista 2001,
Bucuresti 15-16 august 2001 Tinerea la Bucuresti, an vara acestui an, a celui de-al
doilea Congres International de Dacologie are o semnificatie deosebita. Prin el se confirma justetea principiilor Noii Scoli Romanesti de Istorie, fondata de Bogdan Petriceicu Hasdeu si Nicolae Densusianu,
personalitati stiintifice de talie mondiala, enciclopedisti de valoare si mari patrioti in acelasi timp, care infruntand toate asperitatile si ofensele oficialilor timpului lor, in totala opozitie cu teoria
implantata de straini, cea a "romanizarii" si a pierii nobilului si viteazului popor al antichitatii, cel geto-dac de peste trei milioane de suflete, au introdus in cercetarea istoriei noastre
nationale o metoda noua, pozitivista si anume "teoria dacica", in care vedeau cu adevarat cheia sigura si unica a dezlegarii problemelor legate de anceputurile poporului roman si a limbii sale.
Dupa cum se stie, poporul daco-roman, unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei - dupa cum s-au straduit sa-l aprecieze acesti doi titani ai stiintei, a fost nevoit sa infrunte vitregiile vremurilor,
opintindu-se continuu si din rasputeri fata de politica de forta si dictat a marilor imperii si regate vecine, care urmareau subjugarea si dominarea lui. In aceste conditii nefaste, unii romani atrasi pentru
scrierea istoriei sale, celei adevarate, n-au avut ragazul si nici posibilitatea, distrugandu-se in urma nenumaratelor razboaie si cotropiri, jafuri ale invadatorilor importante surse documentare, din care
multe dintre acestea se mai afla dosite in arhivele si bibliotecile fostelor mari imperii si regate vecine sau centre ecleziastice, cu scopul bine conceput de a se sterge din istorie orice urma documentara
care ar permite elaborarea unei adevarate istorii a poporului roman. Din acest motiv, primii nostri carturari si-au scris cronicile, puternic influenteti de concluziile "invatatilor" din Europa, in
a caror conceptie istoria poporului roman era minimalizata, marginalizata si plasata antr-un unghi obscur al Istoriei popoarelor.Aplicand teoria "dacica", generatii noi de istorici, filologi,
folcloristi prin "scormonirea" arheologica a pamantului stramosesc si printr-o activitate laborioasa de cercetare in arhivele si bibliotecile din tara si din strainatate, au scos la iveala,
surprinzandu-i uneori chiar si pe ei, luminosul si pretiosul chihlimbar al istoriei multimilenare a poporului roman, al carui spatiu de plamadire a avut - dupa cum apreciasera realist fondatorii teoriei
"dacice" - un destin glorios, el fiind chiar leaganul civilizatiei europene, precursoarea si mama a celei elene si romane, iar limba vorbita de poporul roman fiind veche de cand e lumea, nu
descendenta, ci strabuna a limbii latine romane din Italia. Cele peste 40 de comunicari stiintifice, care vor fi prezentate la acest al doilea Congres International de Dacologie, tratand diferite aspecte,
vor argumenta justetea concluziei academicianului roman Nicolae Densusianu privind intietatea stramosilor nostri autohtoni an Europa, in aparitia si dezvoltarea culturii materiale si spirituale europene si
partial universale, ceea ce intaresc aprecierile intemeitorilor acestei Scoli romanesti de Istorie, din care strabate adevarul indubitabul ca poporul roman este unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei
si ca noi romanii nu numai nu ne tragem originea etnica de la Roma Imperiului lui Traian, dar dupa aprecierea realista a lui N. Densusianu, "Istoria noastra nu ancepe nici cu Herodot, iar ceea ce
afirma "parintele istoriei despre traco-geto-daci se referea la o perioada tarzie a istoriei noastre. Homer si razboiul troian erau un un punct de reper, dar inanite de Homer si mai anainte de greci, a
existat o civilizatie, o civilizatie anterioara celei elene, al carui leagan s-a aflat la Dunarea de Jos", ca poporul roman, descendent direct din strabunii sai, din locuitorii ancestrali ai acestui
pamant" conserva tainice si nestiute realitati, pornind de la pragul Inceputului de lumi". Noile adevaruri istorice sprivind trecutul indepartat al poporului roman, atat de contestat si invaluit
in ceata vremii, confera posibilitatea de a se cunoaste, antr-adevar, adancurile multimilenare din care noi romanii venim, "plamada etno-culturala, care ne-a marcat din capul locului
identitatea." "De cand s-a ivit picior de om pe pamantul Romaniei - cu multe mii de ani anainte de nasterea Romaniei - sublinia academicianul Constantin Daicovici, in anul 1943 - pe
amandoua laturile Carpatilor a trait aceeasi semitie de oameni, cu forme de viata asemanatoare, vorbind aceeasi limba, avand aceleasi credinte." Evidentiind rolul populatiei autohtone anca din
epoca neoliticului, din spatiul carpatin, "Vatra de cultura materiala si spirituala a Europei", Florence Farmbourg, an Enciclopedia Britanica, tiparita an anii 1922-1923, preciza:
"In timp ce stramosii nostri bretoni alergau salbatici prin paduri si pe jumatate goi, cu corpurile patate de vanat, cu mintea prada celor mai degradatoare superstitii, tara Romaniei era civilizata,
avea institutii, confort si chiar luxul unei comunitati culte si bine organizate." Asemenea sustineri stiintifice pretind o reevaluare a Istoriei Romanilor si punerea ei la locul binemeritat pe
esicherul Istoriei Universale. |
