|
"amurgul pasarii in frunze
prelung septembrie in zbor"
Ioan Chelsoi
II
De fapt inca nu ai hotarit, frate (poet casatorit cu mitica Veronica)
Chelsoi, unde mergi dupa ruinarea vietii dumitale spirituale de poet roman de catre viata dumitale tehnologica de inginer electronist american; Romania este inclestata fraticid in lupta pentru putere, prea multi politicieni pe acest spatiu de Carpati si Dunare, prea putini poeti socotiti de oameni si p-acolo
(cine mai vorbeste in strada necuvintele mega-metaforice ale lui Nichita, cine mai aduna, ca si Sorescu, toate
tarile romanesti in termenul Eminescu). O, daca romanii ar consuma poezia asa cum acesti doi tineri chinezi consuma
minunata cafea americana (laptele in SUA este delicios, nu se aseamana cu nici un lapte european, chiar si
laptele de la vaca taranului roman, muls in preajma bautului lui, nu area asemanare cu acest lapte dulce si tihnit, unicul lapte de vaca din lume pe care il beau la insistenta doctorului
american Napoleon Savescu, care m-a adus si m-a gazduit in America) (acel N. Savescu care a enuntat ideia ca lumea a fost civilizata de catre misteriosii carpato-dunareni - mergind curajos
mai departe decit Nicolae Densusianu, ce sustinea la 1911 ca omul neolitic carpato-dunarean sta la leaganul omului european "sculptind in stinca vie statuiele enorme ale divinitatilor
sale"... "cu o pasiune adusa probabil din Asia"), iar prezenta noastra in lume, doar atit, prezenta noastra in
lume (adica ne-lichidarea noastra de catre lume)
depinde si de prezenta noastra in acest micut restaurant din Rockfeler Center, poate cea mai mareata construire a omului din cel mai construit oras de pe Pamint. Construitul
american al rasei albe umbreste pina si clipocitul izvoarelor din Carpati, nici curgerea de fluviu a Dunarii nu se poate compara cu forta strasnica a curgerii construitului american
(si a umbrei nesatioase pe care o lasa pentru un destin omenesc de fiintare prin tenebre virtuale pe care abia ni-l
imaginam cu discursul de science-fiction al Manhattanului sau cu misteriosul vers al lui Robert Desnos - "atit de mult am mers, atit de mult am vorbit, atit de tare umbra ti-am iubit,
incit nimic n-a mai ramas din tine…" - citat din memorie).Do not go gentle in this good night,
frate Vartic, poeziile mele, desi sint moderniste, nu au tangenta cu ziua de acum a Americii, au fost scrise inainte de a veni Chelsoi aici, in tambalaul acesta de guma de mestecat, de curve
spurcate de toate spurcaciunile lumii, spurcaciuni ajunse peste noapte etalon in high-society, high-society care e difuzata de computerele ce inmultesc pustiul tehnologic, de computere, nu de
bun simt… O, yes, exista si un pustiu al bunului simt, acel urit universal de care vorbeste cu dragoste I. Creanga in povestea sa. Acel urit, care ne apara fiinta de iesirea din
limite atunci cind nu esti "intru ceva", cum zice Noica, este la Desnos "…ratacitoare umbra ci-o sa vina, si-o sa revina intruna in viata ta scaldata de lumina"; si
poeziile dumitale au pus umarul la scoaterea uritului regim comunist din fiintare cu forta construirilor de cuvinte de dincolo de (sic!) gramatica limbii oficiale romane; americanii au scos
regimul tehnologiilor performante din construirile dumitale de cuvinte de dincolo de gramatica limbii romane; mi-e dor de NY asa cum dumitale ti-e dor de Carpati, mi-e dor de Carpati, asa cum
dumitale ti-era dor de NY si nu de pustiul de oameni de pe strazile acestui oras in care, fii atent frate Chelsoi, toti muncesc ca sa nu fie atit de violenti ca si flaminzii ce-si scuipa cu
ura semintele in Piata Universitatii. Tara noastra Romania nu se compara cu mizerabilii castrati din Piata Universitatii, tara noastra Romania este frumoasa, frate Vartic,
abecedarul fiintarii omenesti sta inscris in fetzele curate ale copiilor de la manastirea Simbata, pe care i-am admirat impreuna cu tine, frate Vartic, vara trecuta (cind v-am intilnit acolo adunati in acea echipa senzationala de "calatori in tara zeilor", cum zice Napoleon Savescu, fratele meu
de New York, am pe undeva si o fotografie in care stau alaturi de generalul Spiroiu cel care a lansat geniala butada: "Nu poti fi presedinte in Romania daca nu ai mers pe jos pina la
Sarmisegetusa Regia"); in naturalul manastirii zidite in armonie cu imparatia muntilor Fagaras, dar si a omului
care prelungeste farmecul naturii cu falangele sale de manastiri si case acoperite cu tigla rosie. Abecedarul fiintarii omenesti nu este aici, frate Vartic, in laptele american care-mi
place si mie, in negrul american pe care il iubesc si eu asa cum il iubeste Bill Clinton sau Bill Gates, ci acolo, in Romania care este patria spiritualitatii primordiale a omului.Abecedarul fiintarii omenesti sta in fiinta noastra de siliciu, frate Chelsoi, am discutat lucrul acesta cu un tinar liceian american de origine romana, deosebit de destept
(baiatul cintaretei Lia Lungu?), la Institutul
fermecator, botosanian al dlui Th. Damian, abecedarul fiintarii omenesti sta in dreptul pe care o tzoapa din Romania il obtine si aici (ca si in Romania): intrarea in high-society daca are adunate (nu importa pe ce cale)
cele citeva milioane de dolari necesari pentru a plati acest confort. Inca mult timp, inca foarte mult timp, poate tot timpul cit va mai fi rasa omeneasca pe pamint, abecedarul fiintarii omenesti va fi masurat cu lungimea automobilului din care cobori, cu grosimea contului din banca, cu lungimea rindului format din cei care stau piramidal mai jos ca tine. Asta e si regula Romaniei, nu doar a Americii, ba chiar regula aceasta in Romania este mult mai dura ca in America unde e de prost gust ca seful sa-l umileasca pe subaltern. Aici lucrezi de innebunesti pentru bani, dar nu te simpti sluga: omul nu e umilit sa fie sluga, nu e impins cu dispret in categoria de sluga.
Da, aici sint doamne foarte bogate venite din biografii cetoase, dar nu am vazut cucoanele din Romania in nici una din aceste doamne, Bill Clinton sta la un pahar de whisky cu
soldatii din paza Casei Albe si lucrul acesta nu se va intimpla in Romania in vecii vecilor, fiindca la noi distanta dintre boieri si oameni e cit Oceanul Atlantic.
New York - Chisinau - Danceni,
Ianuarie - februarie, 2000
|
