|
Gheorghe Ionascu
Bucuresti
Protectia cetatilor dacice din muntii Orastiei: o prioritate nationala
1. Introducere
Cetatile dacilor din Muntii
Orastiei reprezinta vestigii de importanta exceptionala pentru Romania, marturii ale anfloririi civilizatiei autohtone a
statului centralizat dac, din perioada anterioara cuceririi romane. Ambitiile
imperiului roman si bogatiile dacilor, i-au determinat pe romani sa cucereasca si sa distruga statul dac, ce statea ca un ghimpe an coasta Imperiului Roman. O mare parte din bogatiile si patrimoniul dacic au
fost distruse de romani, care doreau sa inlature orice urma din cultura dacilor, spre a instala civilizatia romana. Ei au construit chiar si o capitala noua, Sarmisegetusa - Ulpia Traiana, pe un nou
amplasament, care sa inlocuiasca Sarmisegetusa- Regia, cetatea- capitala a regilor Buerebista si Decebal, ale carei ruine se pot vedea si acum pe varful Gradistea Muncelului, la circa 1000 m.
altitudine. Punctele fortificate situate pe varfurile muntilor din zona, formeaza un sistem unitar de cetati de piatra, care apara, pe toate caile posibile, accesul catre capitala statului dac.
Descoperirea cetatilor de locuire si de aparare a dacilor, construite de acestia pe varful unor munti din zona Orastiei, este o necesitate, la fel ca si protejarea acestora, pentru a fi cu grija introduse an
circuitul public de valori. Cuprinse an lista zonelor protejate de interes national, aprobata prin legea nr. 5 din anul 2000, privind Planul de Amenajare a Teritoriului National, sectiunea a 3-a, Zone
protejate, cetatile dacice au fost incluse si an Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Receptand cu interes semnalele unor specialisti impatimiti in descoperirea si protejarea patrimoniului nostru
national, dintre care as aminti-o aici numai pe
doamna arhitect Silvia Paun, dupa o documentare prealabila in literatura de specialitate, in anul 1993, in calitate de director al Directiei pentru Mediu si
Zone Protejate, din Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului - am initiat si
condus un program de cercetare si protectie, care sa conduca la rezultate concrete, avand an vedere faptul ca
desi formal zona se afla sub protectia
arheologilor, patrimoniul dacic stravechi se degradeaza sau este degradat continuu. Declansarea actiunilor a constituit-o organizarea unei deplasari la cetatile
dacice din Muntii Orastiei, in perioada 24- 26 iunie 1993, ampreuna cu un grup de specialisti de diverse profesii (arhitect, inginer restaurator, geolog, astrogeodez, biofizician, etc. Actiunea a avut loc cu
consultarea prealabila a Directiei Monumentelor Istorice din Ministerul Culturii, a Comisiei de Arheologie a Academiei Romane, a arheologilor din Cluj, avand sprijinul Directiei de Urbanism a Consiliului
Judetean Hunedoara si a Muzeului Arheologic Deva. Deplasarea a condus la constatari nedorite privind interventiile distructive asupra partimoniului dacic, efectuate in prezenta arheologilor si deseori
cu aportul lor, datorita modului distructiv de investigatie. S-au constatat urmatoarele deteriorari: - degradarea sistemului hidrologic de colectare a apelor pluviale si curgatoare realizat cu
doua mii de ani an urma de daci, prin conducte ceramice si rigole de piatra, asezate pe paturi de argila; - gropi realizate de cautatorii de aur an situl arheologic, care continua si astazi sa rascoleasca
vestigiile, degradand terenul din zona; - dislocarea elementelor originale din piatra, din sanctuarele dacice, sub pretextul realizarii unor consolidari ale terenului; - demontarea integrala a celui mai
vechi sanctuar dacic, cunoscut ca fiind din vremea regelui Buerebista, sub acelasi pretext; - inlocuirea elementelor originale din sanctuare cu prefabricate din beton armat si cu trunchiuri fasonate de lemn,
ceea ce modifica radical ansamblurile
originale si semnificatia lor; - numeroase blocuri de piatra din sanctuare si din
zidurile originale au fost demontate si zac aruncate pe versanti, etc. Cu toate
ca lucrarile din zona s-au realizat sub observatia arheologilor din Deva si din Cluj, nu se constata nici o grija pentru pastrarea originalitatii sitului arheologic, nu exista planuri de ansamblu privind
efectuarea unor lucrari dupa regulile instituite de actuala legislatie, invocandu- se motive fara nici un fel de fundamenatare logica.
Dupa deplasarea respectiva, fiecare din specialisti au intocmit
referate tehnice, iar subsemnatul - un referat de sinteza prin care am informat secretarul de
stat, sef al Departamentului de Urbanism si Amenajarea Teritoriului. Conducerea Ministerului Lucrarilor
Publice si Amenajarii Teritoriului a transmis materialele
secretarului de stat responsabil cu protectia patrimoniului din Ministerul Culturii, semnalandu-se gravitatea situatiei si necesitatea luarii unor
masuri, care sa opreasca degradarea patrimoniului dacic. Reactia la materialul anaintat a fost o deplasare, condusa de secretarul respectiv de stat din Ministerul Culturii, la care au mai fost prezenti
directori din acelasi minister, responsabili cu protectia
patrimoniului, fiind invitat si subsemnatul. Rezultatul a fost ca ulterior, Ministerul Culturii nu a stabilit nici un plan de masuri, pentru
atributiile ce-i reveneau de drept.
In aceasa situatie, an virtutea atributiilor ce reveneau MLPAT, am propus conducerii ministerului realizarea unui studiu pentru evaluarea si protejarea patrimoniului
dacic din Muntii Orastiei, in cadrul planului de cercetare, studiu pe care l-am condus, de-a lungul anilor, pana la finalizare.
2. Studiul de evaluare, protectie si conservare a
cetatilor dacice din Muntii Orastie, a fost elaborat in perioada 1994- 1998, prin Institutul PRODOMUS, care
a antrenat mai multi colaboratori externi. in aceasta perioada au fost studiate primele
trei cetati si anume Costesti, Blidaru si Sarmisegetusa- Regia (Gradistea
Muncelului). an perioada 1999- 2000, s-a continuat cu cercetarea Cetatii Piatra Rosie si partial Masivul Faeragu, care prezenta
numeroase vestigii Cercetarile nedistructive au fost realizate de geologul Constantin Iulian (AQUAPROIECT), Vasile Rudan- biofizician si operator foto, Generalul Vasile Dragomir (geodez), geologul Constantin
Iulian si altii. In anul 1998, a fost atras la cercetarea efectuata de grup si profesorul dr. arheolog Ioan Glodariu din Cluj, care a confirmat cercetarile cu date din caietele de sapaturi arheologice. Nu
s-a putut obtine si sprijinul conducerii Muzeului arheologic din Deva, care poarta raspunderea principala a starii siturilor arheologice, care de altfel a obstructionat cercetarile, deranjat de imixtiunea
altor cercetatori an zona si de aprecierile lor pertinente privind lipsa de determinare si de preocupare reala pentru protectia patrimoniului.
Cercetarile nedistructive au descoperit de pilda, prin
mijloace biofizice, o conducta de ceramica, ce alimenta de la un rezervor de apa existent in cetatea
Sarmisegetusa- Regia, termele romane construite dincolo de zidul cetatii, dupa cucerirea acesteia.
Arheologii au sapat si conductele erau angropate exact
pe traseul trasat de biofizician. Spre deosebire de alte fortificatii geto- dacice
descoperite, patrimoniul preistoric si istoric dacic din
Muntii Orastiei prezinta doua caracteristici: - punctele fortificate au in teritoriu caracterul unui sistem unitar de habitat si aparare, care asigura apararea pe toate caile posibile de acces, catre
capitala statului dacic, - unitatea sistemului de constructie adoptat, cu ziduri cu paramente de blocuri de calcar fasonat, perfect ambinat si emplecton din piatra si pamant, cu legaturi de intarire intre
ziduri realizate din busteni de lemn, zidurile avand 2,5- 3 m. grosime, cu inaltimi variind de la 3 la 15 m. Aceste fortificatii
ciclopice erau realizate cu piatra adusa de la circa 40 de Km. spre
nord, din cariera Santa Maria de Piatra, situata dincolo de Mures. Cu ce mijloace au realizat dacii aceste lucrari, in cat timp si cu cati lucratori, nimeni nu stie.
Se considera de altfel ca volumul
zidurilor din cetatile dacice este comparabil doar cu piramidele. De altfel, in antichitate Dio Casius scria ca dacii aveau
muntii intariti cu ziduri. In zona au fost descoperite vestigiile cele mai
valoroase ale civilizatiei materiale si spirituale ale dacilor, (ca patrimoniu mobil) astfel: - sute de cuptoare de prelucrat metale, an special fier, pentru unelte si arme);
- vase ceramice de pastrat cereale si vin;
- cosoni de aur, in mare numar, instrainati de catre
cautatori braconieri;
- numeroase resturi de arme si unelte de diverse
tipuri.
Patrimoniul imobil il constituie zidurile cetatilor ruinate si sanctuarele, care reprezinta de altfel calendare dacice de masurat timpul, pentru calculul
succesiunii anilor, durata lor, cat si pentru
stabilirea perioadelor optime pentru efectuarea lucrarilor agricole. Sute de terase antropice sprijinite cu ziduri de protectie din piatra, avand analtimi de la 3m. la 15 m. asigurau spatiul adecvat de
locuire si de aparare al dacilor. Fiecare masiv montan este aparat de fortificatii radial- concentrice, care asigura observatia, apararea si oprirea accesului agresiv pe toate directiile posibile. Cu un
astfel de sistem de fortificatii, se intelege de ce regatul lui Buerebista a rivalizat ca forta in Europa cu Imperiul Roman al
lui Cezar. Un sistem tipizat de conducte de alimentare cu apa
din ceramica cu unele portiuni inca functionale dupa 2000 de ani, impanzesc zone cetatilor. Printr-un sistem creiat ingenios de natura de vase comunicante, apa este prezenta in izvoarele existente chiar pe
varful muntilor, in incinta cetatilor, ceea ce le facea permanent locuibile si inexpugnabile. La una din cetati se vad cu ochiul liber urmele conductelor care aduceau apa din varf catre locuintele din
vale. Se intalnesc de asemenea si sisteme de drenare a apelor meteorice, prin canale sapate an piatra. Numeroase sunt vestigiile de aici, care asteapta a fi descoperite. Din pacate interese straine de
interesul national, determina atat investigarea arheologica total neconforma normelor instituite, cat si distrugerile deliberate provocate de cautatorii de aur. Arheologi straini au
vizitat deseori zona si au prelevat fraudulos din situl dacic pietre inscriptionate, cum a fost disparitia a circa 80 de T-uri din marmora, inscriptionate, ce erau montate in rotonda mare a calendarului
dacic, asa cum le descrie academicianul C. Daicoviciu, cu doar 30 de ani in urma. Dupa cunostintele unui specialist in patrimoniu, valoarea unei astfel de pietre inscriptionate se ridica la costul unui tanc.
Pana si din Muzeul Arheologic din Deva, ultimile astfel de piese au disparut in mod miraculos, ramanand se pare un singur martor, spre a se putea confirma totusi scrierile
inaintasilor. Dupa aprecierile
unui arheolog se pare ca aici in zona noastra de obirsie, in Muntii Orastiei toti au furat, inclusiv noi ne-am furat trecutul istoric, datorita unor indivizi avari, fara morala si fara nici un Dumnezeu. in
afara cautatorilor de aur, arheologii au distrus si ei prin faptul ca nu au acoperit la loc
gropile de sapaturi arheologice, spre a proteja vestigiile, chipurile din lipsa de bani. Nu poti avea respect si
consideratie pentru un cercetator care sapa, face descarcarea arheologica, dupa care lasa vestigiile sa se distruga. Zona cercetata de proiectantii angrenati la studiul mentionat nu a fost din pacate
niciodata cercetata de o maniera globala, interdisciplinara, de catre echipe mixte, condusi de catre un generalist, care sa faca sinteza cercetarilor, pentru a fi an sfarsit scrisa
adevarata istorie a
timpurilor dacice. Doar Maria Gimbutas a facut cateva aprecieri globale, interesante, in cartea sa "Civilizatie si cultura", aparuta an traducere, in anul 1989 si la noi.
3. Planul de amenajare a teritoriului zonal aferent cetatilor dacice din Muntii Orastiei si planul urbanistic zonal al cetatilor Sarmisegetusa- Regia,
Costesti si Blidaru.
Studiul Prodomus
a fost analizat si avizat de organele locale ale judetului Hunedoara si a primit in final avizul tehnic (cu conditii) al Consiliului Judetean la 11 februarie 1998. Pentru a se putea valorifica rezultatele studiului realizat, care a perimetrat cu aproximatie aria de protectie a fiecareia din cele trei cetati, pe baza
pozitionarii vestigiilor descoperite, am solicitat Consiliului Judetean Hunedoara sa se implice direct, asigurand finantarea elaborarii unor planuri urbanistice zonale aferente cetatilor. Aceste planuri
au fost preluate de catre Institutul National de
Cercetare Proiectare pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului URBANPROIECT. Elaborat pe parcursul anului 1999, studiul a obtinut in anul 2000,
toate avizele institutiilor locale ca: Oficiul de Protectia Patrimoniului, Muzeul Deva, Comisia Judeteana de Amenajarea Teritoriului si Urbanism, etc.) si ulterior a organismelor centrale, terminand cu
avizul Ministerului Culturii si al Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului. Pe aceasta baza si in conformitate cu legea, prin Hotararea nr. 11/ 2001, Consiliul Judetean
Hunedoara, pe teritoriul caruia se afla vestigiile cetatilor dacice a aprobat Planul Urbanistic Zonal pentru Cetatile Dacice Costesti (Cetatuia), Blidaru si Sarmisegetusa - Regia (Gradistea Muncelului),
precum si regulamentul de gestiune cu toate regulile necesare pentru protectia si conservarea patrimoniului,
asigurandu-se totodata si mentinerea acestuia an circuitul public de valori. In paralel
cu acesta, in colaborare cu Consiliul Judetean Hunedoara s-a solicitat si s-a obtinut prin minister un fond de investitii pentru modernizarea drumului de acces la Sarmisegetusa- Regia, aflat intr-o stare
precara si greu accesibil, de regula doar in cateva luni de vara. Drumul nu a fost inca terminat, dar regulamentul
urbanistic a intrat an vigoare. Ca o exemplificare a Regulamentului precizam ca
delimitarea in planuri a zonelor protejate s-a efectuat pe grade de protectie,
de la 0 la 3, rezultand urmatoarele suprafete totale ale zonelor protejate:
- Cetatuia Costesti - 116,46 ha., -
Blidaru - 127,11 ha., - Sarmisegetusa - Regia (Gradistea de Munte) 322,95 ha. De remarcat este faptul ca marea majoritate a ariilor protejate sunt acoperite cu paduri, fiind an
administrarea autoritatilor silvice. Limitele zonelor protejate au fost stabilite prin raportarea la elementele peisajului geografic din zona, de exemplu valea unor parauri, cum ar fi cursul apei Gradistea,
culmile si seile din apropiere, etc., dupa cum se poate vedea din planurile zonelor protejate ale celor trei cetati. Desigur in perimetrul zonelor protejate este interzisa construirea oricaror
obiective,
cu exceptia consolidarilor si restaurarilor necesare pentru protectia patrimoniului propriuzis, precum si pentru consolidarea albiilor apelor curgatoare prin lucrari hidrotehnice specifice. De remarcat ca
toate cetatile dacice din Muntii
Orastiei sunt cuprinse in cadrul Parcului Natural Gradistea Muncelului- Cioclovina, care are 10 000 ha. si reprezinta o zona protejata cu patrimoniu natural,
de importanta nationala, declarata prin Legea nr. 5/2000 a Zonelor Protejate.
In acest mod, prin suprapunerea celor doua tipuri de zone protejate, valoarea peisajului natural si cultural, care trebuie
conservat, revigorat si pus an circuitul public pentru calatori si turisti, prezinta valente deosebite. In cadrul zonelor protejate sunt admise si functiuni complementare cercetarii stiintifice arheologice
nedistructive, cum ar fi turismul controlat, restaurarea vestigiilor, protectia si curatarea terenului, etc. Se interzic permanent activitati cum ar fi accesul auto carosabil in incinta, amenajari pentru
camping, extragerea din situl arheologic a unor piese originale, culegerea si comercializarea plantelor si vanarea animalelor declarate protejate, realizarea unor lucrari care afecteaza integritatea si
stabilitatea vestigiilor. Din pacate planul urbanistic zonal aprobat, regulamentul avand putere de lege, nu este inca utilizat de autoritatile publice locale, care au in
grija patrimoniul arheologic respectiv, in principal din lipsa de resurse. O interventie cu sprijin pe plan central a organismelor abilitate se impune. O structura institutionala, care sa
asigure cercetarea, dar si paza, protectia si conservarea vestigiilor civilizatiei dacice, concentrate an zona muntilor Orastiei s-ar impune. Regulamentul urbanistic trebuie transformat in regulament de
gestiune al zonei protejate, care insa trebuie aplicat si urmarit de o institutie speciala, conceputa la nivel central. Nu pot fi lasate in continuare la dispozitia organelor locale, valori arheologice
exceptionale, mai ales daca avem in vedere lipsa de determinare, cunoastere si raspundere care s-a manifestat in perioada anterioara, conducand la degradarea iremediabila a ansamblurilor. De
aceea se impun o serie de masuri a fi luate in continuare in parteneriat, de catre toti actorii responsabili, interesati.
4. Masuri necesare pentru conservarea vestigiilor civilizatiei dacice.
O tara care are ca Romania asemenea vestigii ale unui trecut si nu stie a si le pune an valoare, are mult de pierdut. Statul
centralizat dac, condus mai antai de marele Buerebista, care a unit la un loc triburile dacilor si mai apoi de legendarul rege Decebal, care s-a opus Imperiului Roman in doua razboaie, au lasat marturii
ample in muntii Orastiei, care se cer descifrate, spre a ne cunoaste trecutul, incepand din perioada de inceput a formarii noastre ca popor, pe vremea cand
putine erau statele constituite, ca si regatul
Dac in Europa. De aceea, pe baza celor relatate de arheologi si istorici in descoperirile si in cartile lor, dupa studiile realizate pentru planificarea fizica a teritoriului, spre a delimita aria
aproximativa a
citadelelor dacice pentru habitat si aparare, in scopul protectiei acestora se impun in continuare masuri concomitente si consecutive, astfel: - realizarea unor proiecte de
restaurare a cetatilor dacice, utilizand elementele originele din siturile arheologice si inlaturand toate contrafacerile si elementele alogene, straine de conceptia originala. Trebuie avut an vedere faptul
ca valoarea monumentelor trebuie restabilita, oprind degradarea datorata riscurilor naturale si antropice, altfel acestea pot fi scoase de pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, cu ocazia inspectiilor ce vor
fi realizate de experti. Aceste proiecte trebuie sa fie promovate de catre organismele nationale abilitate cu protectia patrimoniului cultural, ca proiecte prioritare; - infiintarea unui Centru
National pentru Investigarea, Protectia si Conservarea Patrimoniului Dacic, care sa aibe un Secretariat Executiv chiar la Orastie, urmand ca functionarea sa sa fie alimentata de o Fundatie, de bugetul
central si de cele locale. Centrul si secretariatul sau trebuie sa functioneze ca o administratie de gestiune a patrimoniului istoric dacic, care sa faca cercetarea arheologica, lucrarile de paza si
restaurare si sa stabileasca reguli pentru accesul turistic, astfel incat punerea in valoare a patrimoniului sa nu ampiedice conservarea acestuia; - organizarea unor parteneriate cu toti actorii
responsabili si interesati in acest proces, care sa utilizeze punand ampreuna resursele putine, cate sunt spre a salva patrimoniul de la distrugere iremediabila; - schimbarea prioritatilor in
alocarea fondurilor de restaurare, concentrand resurse in primul rand catre obiectivele cuprinse an lista patrimoniului mondial UNESCO, intre care vestigiile dacice sunt cele mai vechi si cele mai
amenintate, reprezentand marturiile prime ale formarii noastre ca popor. Aceste cateva masuri nu ampiedica cu nimic asigurarea unei paze militarizate, mergand pana la dislocarea in fiecare
cetate dacica a unei unitati de vanatori de
munte, care pe langa o instruire militara adecvata, pot determina atat educatia patriotica a militarilor cat si descurajarea accesului neavenitilor si
cautatorilor de aur in zona. Repartizarea imediata de catre Prefectura judetului Hunedoara a unor unitati de gardieni publici, si/ sau de jandarmi, care sa intareasca Politia din zona, ar reprezenta poate o
masura salutara. Personal consider ca trebuie in sfarsit sa se treaca de la stadiul de campanii de presa ineficiente, de la studii ramase pe hartie, la actiuni concrete de
protectie si de
conservare a patrimoniului cel mai semnificativ, care ne reprezinta si ca popor. Este si motivul pentru care am adus in fata dumneavoastra
acest subiect.
24. 07. 2001 |
