|
Ioan Dragusin Eminescu doineste?
|n anul 1994, la cursurile Universitatii Populare "Nicolae Iorga" de la Valenii de Munte, eminescologul Aurelia Rusu comunica o ipoteza
asupra unei poezii de tinerete a lui Mihai Eminescu. Este vorba despre "Doina, Doinita", datata 1866 si scrisa cind tinarul poet cautindu-si obirsiile, ratacea prin cimpiile Tirnavelor, in
Transilvania. Dupa moartea lui Aaron Pumnul, Eminescu pleaca in pelerinaj spre Blaj si mai departe spre Bucuresti. |n drum spre Sibiu, il cunoaste pe Nicolae Densusianu, pe atunci student, in compania caruia
petrece trei zile. In perioada 1878-1883, pe linga o serie de articole publicate in "Timpul", dupa pierderea iarasi a Basarabiei, Eminescu scrie opt variante la "Doina". Ultima dintre
ele, poetul a scris-o pe curat, cu gindul de a o citi la dezvelirea statuii lui Stefan cel Mare la Iasi, in iunie 1883. La intoarcerea la Bucuresti, se declara boala, din care nu si-a mai revenit complet,
niciodata, pina la moarte. "Doina" a fost in fapt ultimul poem al poetului, adevarat testament artistic si politic pe care l-a lasat urmasilor urmasilor sai, Romanilor de pretutindeni. Se poate
spune ca viata si opera poetului este cuprinsa intre "Doina, doinita" si "Doina". In scurgerea implacabila a timpului, EMINESCU DOINESTE? |
