Maria StÇncan, Bucuresti, Romania
Geîii Œn vremea regelui Cotiso

O datÇ cu pÇtrunderea romanilor Œn Peninsula BalcanicÇ ­i cu desfiinîarea Macedoniei ca stat, la orizontul politic european se prefigureazÇ o altÇ putere, cea a geto-dacilor. Presiunile romane cÇtre est impun organizarea centralizat-unionalÇ a triburilor gete Œntr-un stat "teritorial", unitar ­i centralizat, avƒnd un pronunîat caracter militar ­i fiind condus de cÇtre tarabostele Burebista. Rolul politico-spiritual era susîinut de cÇtre preoîime, Œn frunte cu Marele Preot, aflat Œn tandem cu liderul statului, care era ­i cÇpetenie militarÇ.

Centrul politico-administrativ se afla pe platoul transilvan (Munîii OrÇ­tiei). Acest stat Œngloba, pe lƒngÇ numeroasele triburi gete ­i alte neamuri precum celîii, illyrii, thracii etc. Capacitatea de organizare ­i mobilizare militarÇ era cea a unei super-puteri, ŒnsÇ nu era neglijatÇ nici latura diplomaticÇ, unde se evidenîiau grecii, consilieri care purtau soliile lui Burebista la romani. La scurt timp dupÇ e­uarea tratativelor diplomatice cu romanii lui Caesar, Burebista dispare de pe scena istoriei, victimÇ a unui complot intern. Imperiul dac se scindeazÇ Œn patru regate, iar mai apoi Œn cinci.

Cel mai important din punct de vedere politico-militar poate fi considerat regatul lui Cotiso, get din sud-vest, lider de necontestat Œn Banat ­i Œn vestul Olteniei. ×n timp ce Augustus cÇuta sÇ reactiveze planul lui Caesar de a-i nimici pe daci, iar regi­orii geîi din vecinÇtatea lui Cotiso se confruntau cu invazii sarmato-bastarne ­i cu disensiuni Œntre ei, Cotiso se ŒntÇrea Œn Munîii Banatului de unde nÇvÇlea Œn sudul Dunarii ­i Œn Pannonia. Frecvenîa atacurilor sale l-au determinat pe Augustus sÇ dispunÇ mai tƒrziu crearea unor zone de securitate Œn dreapta fluviului, distrugƒnd unele cetÇîi dace ­i deportƒndu-i spre sud pe civili.

Prin politica sa ­i prin acîiunile sale de guerilla, se poate spune cÇ regele Cotiso a frƒnat, pe cƒt era posibil, penetrarea romanÇ Œn Dacia ­i distrugerea dacilor ca naîiune. Cotiso s-a evidenîiat ca un demn continuator al politicii expansioniste a lui Burebista, adaptƒnd-o ŒnsÇ cerinîelor momentului istoric pe care-l trÇia. Scopul sÇu politic era de a pÇstra suveranitatea naîiunii dace pe orice cÇi ­i prin orice mijloace ­i de a recƒ­tiga vechile privilegii burebistane. De aceea, la Œnceput iniîiazÇ tratative de alianîÇ cu romanii, Œntƒi cu Augustus, apoi cu Marcus Antonius, dar fÇrÇ rezultatul scontat. De asemenea, evitÇ o alianîÇ cu regii vecini, Œn majoritate clientelari Romei. Idealul sÇu politic presupunea un dublu obiectiv: asigurarea unui teritoriu de perpetuare a naîiunii geto-dace, scop al politicii sale externe; o ideologie politico-militarÇ fondatÇ pe principiul "Atac, deci exist!", adicÇ cea mai bunÇ metodÇ de apÇrare e atacul sau contraofensiva.

Cotiso a decis ca terorii romane sÇ i se rÇspundÇ prin teroare. Astfel se explicÇ incursiunile sale militare peste Dunare ­i obstinaîia cu care lupta contra romanilor. Cotiso a intuit foarte bine cÇ pÇstrarea suveranitÇîii ­i supravieîuirea poporului get atƒrnau Œn mare mÇsurÇ de anihilarea tendinîelor de hegemonie ale Romei. A­adar, pentru clarviziunea sa ­i atitudinea sa fermÇ Œn raport cu responsabilitÇîile sale de lider dac ­i cu puterea romanÇ, Cotiso are meritul deosebit de a se numÇra printre ilustrele figuri istorice din trecutul nostru mult prea zbuciumat.