Georgeta Moraru, Bucuresti, Romania
Ursitoarele - zeiîe ale destinului

Credinîa Œn ursitoare este larg rÇspƒnditÇ Œn tradiîia culturii populare romƒne­ti. Cel mai adesea sunt considerate zƒne, femei ŒmbrÇcate Œn alb sau duhuri care nu pot fi vÇzute, ci doar auzite Œn condiîii speciale. Ursitoarele Œn numÇr de trei, rar, ­apte sau nouÇ, veneau a treia noapte de la na­terea unui copil ­i meneau destinul noului nÇscut. Destinul ursit era ireversibil, nu putea fi schimbat. Ursirea se fÇcea Œn camera lÇuzei ­i a copilului, la fereastrÇ, la u­a casei sau pe hornul vetrei. Pentru cƒ­tigarea bunÇvoinîei lor, se pregÇtea masa ursitoarelor pe care se a­ezau: turta ursitoarelor, apÇ, vin, flori ­i alte obiecte. Cea care media ursirea era na­a copilului, care pregÇtea masa ursitoarelor, pÇzea mama ­i copilul foarte vulnerabili, tÇlmÇcea visul mamei. De regulÇ, mama afla Œn vis destinul copilului. Credinîa Œn ursitoarele care hotÇrau destinul copilului nou-nÇscut s-a perpetuat pƒnÇ Œn zilele noastre, astfel Œncƒt Œn multe locuri acestea ­i-au mutat locul ursirii la spital.