Nu vreau sa spun ce cred decat daca inchizi putin aparatul.

• Il inchid.
• L-ai inchis?
• Nu.
• Atunci nu-ti spun.
• Vedeti ca-i este frica sa raspunda cinstit la intrebarea mea. Inca o data, ultima oara va intreb: ce credeti despre democratia asta, ca noi suntem patru oameni intr-un apartament, in timp ce "altii"ocupa unul asemanator, singur?
• Domule, am o impresie foarte buna despre acest fel de democratie. Este confortabil pentru mine, imi rade Nicu in fata.

Pe drum ne-am oprit la manastirea Sambata de Sus, care este mai frumoasa decat ne-am asteptat: un portic imens, de lemn sculptat, o strana din lemn si niste munti in spate din care se vede Valea Sambetei, Muntii Fagaras, culmea Fagaras, cel putin asa am fost invatati de domnul general Spiroiu, in urma cu cateva minute.

• Culmea de nord a Fagarasului este compacta, in timp ce culmea de sud este divizata de Raul Ucii.
• Mai imi spui o data cum sunt divizati Carpatii ?
• Deci Fagarasul, prin Pintenul dinspre nord, dinspre Transilvania, care este masiv si practic impenetrabil; culmile de la sudul acestui pinten, cum este si Piatra Craiului, sunt divizate de diferite rauri, ca Raul Dambovita, Cheile Dambovitei.
• Tu ai spus chiar mai frumos inainte, cum incep Carpatii de la Nord, Carpatii de Rasarit….
• De la Muntii Padurea Neagra, unde sunt practic doua culmi: randul de munti de incretire si muntii vulcanici care sunt la interior, pe acolo pe la Tusnad, pe unde sunt si ape minerale, deci pe unde trece Oltul, Muresul, dupa care vin Carpatii de curbura, Muntii Bucegi, Muntii Fagaras, pe urma sunt Muntii Olteniei cu Retezatul spre Muntii Mehedinti pana la Dunare.

In continuare urc niste scari foarte frumoaste ca sa vad unde fratele lui Nelu pictase niste apostoli. Stau de vorba deci cu domnul…

• Chelsoi Mircea.
• Care este pictor restaurator al Bisericii lui Brancoveanu...
• Nu restaurator, ci pictor.
• Pictor, pictor, pardon.

Si vorbim despre imbracamintea lui Brancoveanu, vorbim despre Negru Voda, care a fost gasit avand giulgiul acoperit cu cruci pelasgice.

• Acum cativa ani, cand lucram la restaurarea capelei Manastirii Curtea de Arges, am gasit pe peretele din dreapta ei sfinti avand pe hainele lor zvastica ca motiv de ornament.
• De fapt, N. Densusianu, in "Dacia preistorica", vorbeste despre acest simbol pelasgic, pe care stramosii nostri il aveau pe haine, pe fote, insemnand reintoarcerea la viata.
• Am o foarte veche fota, cel putin de la mijlocul secolului trecut, unde aceste semne solare sunt pe ea, peste tot.
• In perioada comunista, cand restauram capela, noi eram ingroziti ca o sa vina vreun stab de la partid si o sa le observe; semnele erau asa de pregnante pe haine, incat si un astfel de tovaras le putea observa. Nici nu stiam ce sa facem, asa ca le-am lasat in pace, pentru ca asta era pictura originala.
• Si mai exista si astazi acolo aceste cruci pelasgice?
• Cred ca da, cine sa le distruga?
• Si daca mergem la Curtea de Arges, unde le gasim?
• La capela Manastirii, biserica din spate, in partea dreapta a naosului. Acolo, in fata, trebuie sa va uitati cu atentie. Sunt niste ornamente brodate ca acestea.
• La mansete sau pe imbracaminte?
• La extremele imbracamintii.

Intre timp, aflu de la Nelu, bun roman, ca si-a cumparat o casa in Sibiu. De fapt, asa face tot romanul, de peste tot din lume, cand se intoarce acasa.

• Tu esti din Sibiu, Nelu?
• Nu, eu sunt din Bucuresti, draga prietene, si tu o stii foarte bine, si urmatoarea achizitie cred ca o sa fie un loc de veci.
• Te rog, nu fi morbid! Acolo ne ducem toti.
• Deci cum este casa din Sibiu?
• Este o casa zdravana, si cel care mi-a vandut-o a batut cu pumnul in perete si zicea: uite ce casa zdravana iti vand, cu zid de jumatate de metru, facut de mine.
• Spune-mi si mie adresa, ca sa stiu unde te gasesc.
• Nu o stiu pe dinafara.
• Nu stii unde stai sau nu vrei sa-mi spui unde stai?
• Nu stiu, mai Miky, abia am cumparat-o. Nu cred ca am fost mai mult de vreo doua-trei ori acolo.
• Nelule, iti doresc sa ai o casa fericita acolo, sa te bucuri de ea si tu, si Viorica.
• Sa dea Dumnezeu!

Am parasit biserica lui Brancoveanu si ne indreptam spre cabana Stramba. Cea mai mare surpriza a fost, sigur, intalnirea cu Nelu Chelsoi. Vorbim despre carti, despre poze si ii spun lui Andrei ca, daca are nevoie de pozele mele pentru cartile lui, le poate folosi pe ale mele fara sa mentioneze ca sunt de la mine.

• De fapt de ce trebuie sa mentionez ceva, ca daca eu nu sunt in cadru inseamna ca eu le-am facut.

Are si el dreptate. In sfarsit, am ajuns si la cabana Stramba, unde domnul inginer Moldovan ne asteapta cu bere rece si chiar si cu palinca. Am ajuns putin mai tarziu din cauza ca am luat-o pe un alt drum, gresit, pe la Plocoasa. Noroc ca a fost o bariera sa ne opreasca si sa ne faca sa ne gandim de doua ori pe unde o luam. Aici, la Stramba, este frumos. Un brad urias, vechi parca de sute de ani, sta pe marginea dreapta a cararii, in fata avand o cabana facuta din lemn, colorata viu in verde si maroniu. In vale avem un lac, in care domnul Moldovan a lasat la racit o naveta de bere. Sa vedem daca o sa gasim si ceva de mancare.

• Domnule draga, spune ing. Moldovan, de mancare avem numai trei berbeci…

Pana sa se faca berbecii, am hotarat sa mergem, de asta data cu ing. Moldovan, la templu, sa vedem ce ne poate arata un adevarat cunoscator.

• Deci pe unde sa mergem?
• Pe unde n-am fost inca.
• Atunci s-o luam prin fata templului si sa urcam in sus…
• Pe stanga sau pe dreapta ?
• Pe dreapta, cum stai cu fata la intrare.
• Am pornit-o printre pietroaiele alea cubice, uriase. Pe aici am fost si ieri.
• Ati urcat pana la pietroaie, dar nu ati urcat pe cursul paraului.
• Pentru ca domnul Radu Munteanu nu a vrut sa ne lase, a spus ca nu-i nimic de vazut acolo.
• Nu a vrut sa va dezvaluie acest secret. Cand ajungem in varful dealului, o sa vedeti ca dealul nu are varf.
• Si dealul asta este dealul Plesu?
• Da, dealul Plesu. Dealul in care este sapat templul.
• Ajungand aproape de varful dealului Plesu, caci varf nu are, vedem ca acesta are forma unei farfurii, cu diametrul de circa 20 de metri, aproape perfect rotunda.
• Si asta este chiar…
• Da, chiar deasupra templului.
• Cum se numeste stanca din fata?
• Stanca lui Balan. El a haiducit in zona asta.
• Haiducit ori talharit?
• Haiducit. Era un om extraordinar.
• De ce spuneti ca a haiducit si nu a talharit? Ce facea bun si ce facea rau?
• El lua de la bogati si dadea la saraci.
• Lua de la tine si imi dadea mie...
• Ha, ha, ha…
• Oamenii il cunosteau, era prieten bun cu toti din sat. Se intalneau aici. Cand mergeau la fan, mergeau la coliba lui.
• El lua de la oamenii care munceau si dadea la aia puturosi care nu munceau.
• Nu, nu! El lua de la hoti si dadea la oamenii cinstiti.
• S-a pus pe capul lui o suma mare de bani si doi jandarmi imbracati in civil au venit si l-au gasit spalandu-si hainele in rau. Pe la spate l-au impuscat, dar nu a murit pe loc, ci pe drumul spre Fagaras. A murit intr-o caruta hodorogita, trasa de niste cai lenesi.
• Acum avem ca amintire stanca lui Balan, care este un loc foarte frumos. Pe langa frumusetea lui, locul are si o istorie moderna; aici am stat noi, cei din rezistenta Fagarasului. Am stat aicea 6 luni, eu si cu baiatul farmacistului din comuna, ne spune inginerul Moldovan.
• Eu am auzit de "rezistenta din Fagaras" foarte bine, spune generalul Spiroiu. Partizanii controlau ambii versanti ai muntelui, atat cel sudic, cat si cel nordic. A fost un loc foarte propice pentru ei, deoarece locurile sunt izolate, bine impadurite si cu o proprietate de asigurare logistica; locuintele fiind rare, nefiind comunitati foarte mari unde sa se duca vorba si sa se desconspire. Deci, de regula, comunitatile mai mici, mai izolate sunt mai unite.
• Eu am facut parte din "rezistenta din muntii Fagarasului"…
• Cu cine ati fost impreuna, domnule Moldovan?
• Cu Marcel Cornea care a fost ca un zeu, va spun sincer. Un baiat la 21 de ani, care scria poezii, avea figura lui Eminescu, era student in anul doi la farmacie, la Cluj. Cu noi mai era inca un baiat din Sinca Noua, Cornel Blebea.
• Si despre ce colonel ati spus inainte?
• Colonelul Arnautoiu. Erau, de fapt, doi frati care au activat in partea cealalta a versantului, cel sudic…
• Au luptat impotriva comunistilor?
• Absolut!
• Si cum s-a terminat cu ei?
• Au rezistat foarte mult.
• Foarte mult inseamna saptamani, luni sau ani?
• Ani. Au rezistat ani de zile, aproape pana in 1960, cand au fost impuscati. Ei ii asteptau pe americani.
• In zona Fagarasului rezistenta a durat pana in anul 1956, completeaza generalul.
• Dupa ce am terminat cu lupta de partizan, dupa sase luni de zile, au venit sa ma aresteze de aici, din Valea Strambei, de la casele astea care sunt aici in apropiere. Nu au reusit sa ma aresteze nici pe mine si nici pe Marcel Cornea, pe care il voiau cel mai mult …
• Aveati armament? Erati inarmati?
• Aveam armament, dar umblam pe aici fara arme, numai cand era cazul am fi facut apel la ele. Aveam si fierastrau, aveam si secure, taiam lemne; eram bine acoperiti. In sat se infiintase un ocol silvic, chipurile, dar era un ocol cu securisti. Dar tipul de la ocol, ca sa-si faca planul, nu a zis, uite, am prins partizani in Stramba! A venit intr-o zi, ne-am intalnit cu el, ne-a notat numele, cum ne cheama si, bineinteles, s-a dus la Fagaras si ne-a turnat. Asa l-au gasit pe Marcel Cornea, care era urmarit de la Cluj. El venise din Cluj aici. Nu au reusit sa ne aresteze. Au venit securistii de la Strambeni si au trimis copiii Strambenilor sa-l cheme pe Marcel Cornea sa mearga la el; ca sunt si ei niste partizani fugiti in munte… Marcel Cornea si-a dat seama imediat cine sunt cu adevarat. Si i-au propus securistii, domnule, noi vrem sa colaboram, sa fim impreuna… Da, sigur, sa colaboram. "Dar de ceilalti stii?" Stiu. Avem legatura cu toti. "Pai cum facem?" Pai, uite, eu ma duc si viu cu baietii: cu Moldovan, cu Blebea, cu cei care suntem aicea si dupa aceea ii chemam si pe ceilalti. "O, foarte bine! Hai ca merg si eu cu tine, a zis unul dintre ei". Pai nu, mai bine sa merg singur ca, daca ma vede cu cineva strain, devin banuitori si poate nu vin. "Dar ia haina asta de piele, ca e frig afara!". A luat haina de piele Marcel Cornea, era sfarsitul lui decembrie. A lasat haina undeva in drum si el nici nu a mai venit la noi. S-a dus direct la Sinca, a trecut pe la taica-meu si i-a spus ca si eu sunt cautat. Bietul taica-meu a venit cu caruta cu boi toata noaptea. Noi abia dimineata am observat ca Marcel nu este acolo. Au venit iarasi aceiasi copii ai Strambenilor, era unul Stan, putin mai scrantit, dar il foloseau bine. "Unde este domnul Marcel?" Unde sa fie, mai, nu a venit la voi? "Nu a plecat cu tine? Unde este?" A plecat inapoi, ca il asteaptau prietenii lui. "Care prieteni, mai?" Aia care sunt la noi, inarmati. "Mai esti sigur ca nu a venit?" Si incepe a se uita pe sub pat, apoi in pod…si pleaca. Eu am plecat cu Cornel Blebea, sa trecem muntii, spre Sinca Noua. Dupa aproape cinci ore, cand traversam versantul, pe cine vad in spatele meu, pe taica-meu. El ne-a spus ca Marcel Cornea a venit in sat si a spus ca la Strambeni sunt securisti care vor sa ne aresteze. Si i-am spus atunci lui Cornel :
• Mai, baiatule, eu ma duc acasa. Du-te si tu acasa si tinem legatura.

Am incarcat carul cu lemne, ca aveam lemne pregatite, si am plecat spre sat. Si sa nu fi facut doi kilometri, ca securitatea scoate securistii civili. Padurarul din comuna era mai inaintea lor si a venit la mine si mi-a spus:

• Vezi ca este securitatea aici.

Nu aveam ce face. Carul cu boi s-a prins intr-o mlastina. Taica-meu impingea de roata din fata, iar eu de cea din spate. Au trecut pe langa taica-meu si l-au intrebat:

• E copilul dumitale?
• Da!

Si atat. Am ajuns acasa. Au trecut doua luni, ma angajasem ca invatator si s-a terminat povestea. S-a terminat. Am scapat. Si langa templu, in partea asta, o sa va arat, este un catun de romi care sunt foarte cinstiti. Ei isi au tigancusele lor, sunt destul de asezati. Intr-o zi, nu aveam nici un chef sa fac lectii, faceam glume, le tot spuneam povesti la copii si ma uitam pe fereastra care da spre sat. Pe la ora 11-12, vin doi copii care mergeau la scoala in sat si-mi zic:

- Sunt doi inspectori la scoala in sat si domnul director zice sa lasati tot si sa mergeti acolo.

Am plecat spre sat in fuga, am trecut pe langa scoala, cam la 50 de metri departare, am trecut si peste apa, pe niste punti si m-am dus drept acasa. In mintea mea disparuse informatia ca la scoala ma asteapta inspectorii. Am mancat, am stat de vorba cu taica-meu, cu maica-mea si nimic. A venit cetateanul cu posta si mi-a adus primul salariu si iar vin doi copii:

• Domnul invatator sa se duca la scoala ca il asteapta inspectorii.

- Ce inspectori? Acolo sunt securistii.

• Ma, tu stii sigur?
• Da. L-au arestat pe cutare, pe cutare, vreo 20 au arestat.

Ma duc inapoi acasa sa-mi iau ramas bun de la parinti, sa-i linistesc, ma imbrac mai bine si ma duc pe podul cel mare, ca in Harap Alb. La mijlocul podului alt cetatean ma opreste:

• Ce faci?
• Ma duc la scoala.
• Mai, Ghita, de ce esti prost? Unde te duci, ma, la securisti?

Asta era un unchi al unuia dintre prietenii mei.

• Ma duc, ca nu-mi vor face nimic.
• Mai, te bat, mai. Treci inapoi acasa.

M-a luat de mana inapoi. Ma duc inapoi, intru in curte, le spun alor mei:

• Eu trec gardul, la bunica-mea in sura.