In cautarea istoriei pierdute

Dr. Napoleon Savescu
 

Azi, 5 iulie 1999, cand plec din New York spre România, ma gandesc ce am sa fac acolo, cu ce prieteni trebuie sa ma intalnesc. Plec la drum cu domnul general Niculae Spiroiu, care este si consilierul principal al Dacia Revival International Society.

Noaptea de 5 spre 6 iulie o vom prinde in avion, si am aflat ca este, de fapt, si ziua de nastere a lui Nicu. Sper ca o sa pot sa-i fac o surpriza in avion, cu lumanari, tort si sampanie.

Cursa TAROM de luni este probabil cea mai populara, deoarece te duce direct New York-Bucuresti.

Ne suim in avionul care ne va duce acasa, in Dacia-Tara Zeilor, al carui echipaj il intampina cu prietenie si respect pe fostul ministru roman al apararii, generalul Spiroiu. Cinstea, corectitudinea, seriozitatea si, in special, probitatea profesionala dublata de o inteligenta aparte l-au facut si il fac sa fie o persoana iubita si respectata. Abia am urcat in avion si Nicu imi spune:

- Vezi ca eu nu prea pot dormi in timpul zborului, asa ca va trebui sa-mi suporti conversatia.

- Din punctul meu de vedere poti face ce vrei, cum aud zumzaitul motorului, cum si incep sa dorm.

Intre timp vorbesc cu stewardesele despre surpriza de la miezul noptii. Nicu este un foarte bun povestitor, asa ca timpul trece foarte repede. Somnul ne prinde pe amandoi si noroc cu stewardesa care ma scoala exact la miezul noptii sa ma intrebe ce sa faca.

- Adu sticla de sampanie si…

Nicu se scoala repede din somn si parca nu-i venea sa creada ca urarea "La multi ani, cu sanatate…" ii era dedicata tocmai lui, acum la miezul noptii.

In sfarsit, sosim la Otopeni unde, surpriza, un capitan de la politia de frontiera ne iese in intampinare si il saluta pe general. Cu el mai sunt inca 6 soldati, care ne incadreaza si, in felul acesta, traversam aeroportul. In sala de asteptare, primul pe care il zaresc este prietenul meu Rudy cu care, in urma cu 6 luni, strabatusem Pacificul intrand in Atlantic prin acel controversat canal Panama.

- Hei, Miky, ce este cu "garda" asta?

Dar, vazandu-l pe general, se intoarce brusc spre el si-l imbratiseaza.

- Bine ati venit!

Nicu descopera ca, in loc de o masina, este asteptat de... trei. Ne despartim stiind ca ne vom reintalni curand.

Sosesc langa mine Cristina si Dan. Dan Dima este nu numai avocat, dar si prietenul meu de o viata. Rudy, mai insistent, ma ia la el in masina, iar Dan cu Cristina ne urmeaza. In Bucuresti locuiesc pe Calea Victoriei, intr-un apartament avand in fata Biserica Alba.

Peste doua zile, fiul meu, Andy, se va casatori cu o colega de-a lui de la stomatologie, Cora, si inca nu sunt toate lucrurile puse la punct.

Pe 9 iulie sunt pe aeroportul Baneasa, unde-l astept pe prietenul meu Tudor Pantaru, in prezent judecator al Curtii Europene din Strasbourg. El a iesit de la vama putin "sifonat" de atitudinea anti-basarabeana a vasnicilor lucratori romani. In tot cazul, grupul nostru care va pleca spre Sona si Sarmi-seget-usa incepe sa prinda viata si contur. Dar mai intai trebuie sa mergem la nunta lui Andy si a Corei.

Pe Tudor nu l-am vazut de anul trecut, asa ca am inceput sa vorbim de prieteni comuni, politica si, in sfarsit, istorie. El va dormi la mine acasa.

- Ai si aer conditionat? ma intreaba el grijuliu, in caldura degajata de motorul masinii Cristinei si in canicula bucuresteana a lunii iulie.

- Ai de toate, il linisteste Cristina.

Azi, 10 iulie, au sosit de la Chisinau Andrei Vartic si colonelul Nicolae Mereuta cu fiul lui, Octavian. Acum stau de vorba cu ei aici, pe Calea Victoriei, pregatindu-ne sa-i mutam la Hotelul Ambasador. In micul meu apartament se fac planuri de calatorie, se discuta traseele ce trebuiesc urmate, transportul etc. Preistoria dacilor este subiectul nostru favorit, iar cel ce ma uimeste continuu prin cunostintele sale este Andrei Vartic. Si ca sa ma faca sa ma simt bine, Andrei ma intreaba:

- Miky, care este originea numelui tau de familie?

- Andrei, ce pot sa-ti spun… Savescu este format din Sav-escu. Ultima parte, -escu, o gasim adaugata la foarte multe nume romanesti de familie ca Ion-escu, Pop-escu, Georg-escu, Stan-escu s.a., avind dupa unii semnificatia unui titlu de noblete, iar dupa altii ar arata apartenenta unei persoane, adica eu, sora mea etc. apartinem lui Sava...

- Adica ce vrei sa spui despre noi, ceilalti, ale caror nume nu ni se termina in –escu? ma intreaba Tudor Pantiru foarte provocator. Noroc ca intervine in discutie impaciuitor Andrei.

- In traditia indo-europeana, sfarsitul saptamanii se chema sambata; ca i-au zis rusii "subota", ca grecii i-au zis "sabato", romanii i-au zis "sambata", pana la urma totul se reducea consonantic la „S" si „B". Grecii nu puteau sa-i spuna "V", ei avand o singura consoana pentru „B" si "V". In sensul asta, vechiul nume Sava este un vechi nume tracic, dacic de SABA (sambata, sfarsitul saptamanii, ziua de odihna, ziua de incheiere a ceva). In sensul acesta, tracii au avut un zeu caruia ii spuneau Sabazio si m-am gandit foarte mult la treaba asta, pentru ca eu am scris o carte despre SABAZIO, dar abia acum, fiind prieten cu …, cred eu ca am ajuns sa fiu prieten cu Napoleon Savescu, am inteles ca SABAZIO inseamna ziua zeului de la sfarsitul saptamanii, zeul care termina, sfarseste creatia, adica este o culminatie a creatiei. Cand am realizat asta, am inceput sa fac si eu ce face si Miky Savescu, adica sa caut pe harta Romaniei toponimii legate de numele zeului Sabazia. Si stii unde l-am gasit cel mai bine? Alaturi de Ceahlau, unde este un parau Sabaza si un sat Sabaza.

• Mai sunt si oameni inteligenti pe lumea asta! exclama cu o fata jucausa Costel.
• Asa ca, eu cred ca trimiterea noastra cu numele noastre de familii catre o radacina turcica sau maghiara ori slavona denota doar ignoranta… Suntem mult mai vechi decat toti acestia si una din marturii, din vechimi, este numele lui Miky Savescu, al familiei Savescu. In fond, asta inseamna Sav-escu, este numele zeului care incununeaza creatia de la sfarsitul saptamanii. Fiindca Sabazio inseamna vecina Saba in indo-europeana veche, ea s-a pastrat si in toate limbile indo-europene. Sabata inseamna sambata, sfarsitul saptamanii, fiindca duminica este prima zi a saptamanii viitoare.
• Acuma, daca-l vad pe Tudor asa de gelos, sa va spun ceva si despre numele lui de familie.
• Mai, Miky, fii serios si nu glumi cu mine! ma avertizeaza Tudor, in ochii caruia sclipeste curiozitatea amestecata cu nesiguranta.
• Este un nume vedic, pre-dacic. Este format din Pan si Taru. Inceputul numelui, Pan, inseamna stapan. Vine de fapt de la Ban, nume la fel de vechi ca si poporul carpato-dunarean, daco-romanii de azi. Ban, nume care il gasim la noi cu inteles de stapan, dar si moneda de schimb, il mai gasim la fel pronuntat si cu acelasi dublu inteles doar la sanscritii-vedici. Numai la ei cuvantul ban are doua intelesuri, de stapan si de moneda de schimb, numai la vedici… El a fost preluat de toate popoarele noi sosite din jurul spatiului carpato-dunarean si din ban s-a transformat in han, in pan, dar si-a pastrat acel inteles de stapan, pierzindu-l, insa, pe cel de moneda de schimb, mai corect spus "troc". Asa ca, pornind de la poporul nostru carpato-danubian, ban, han, pan migreaza ajungand azi chiar la Pantaru.
• Si asta este tot ce poti sa-mi spui?
• Cum mai, Tudorele, nu-ti este de ajuns?

Dar Andrei ii sare repede in ajutor.

• In indo-europeana veche, cuvintele care aveau consoana "T" in interiorul numelui se legau de prelucrarea fierului. Deci Pan-Tar ar insemna un "Domn al fierului "...
• Deci fierar! se mira, cu prefacatorie, Costel.
• Costele, Andrei n-a spus fierar, ci '"Domn al fierului". E clar, da! ii spune Tudor.

Andrei insa isi continua netulburat disertatia despre numele Pantaru, spre bucuria lui Tudor si necazul lui Costel.

• …de unde, cu timpul, acest Pantar si-a modelat intelesul in scut de fier care apara soldatii. In concluzie, Pantaru este un foarte vechi nume indo-european, vedic, cum ii place mai mult lui Miky sa-l numeasca si pe care il gasim peste tot in limbile indo-europene, insemnand "prelucrarea fierului".

Se continua discutia despre numele meu, pe care Andrei Vartic il redescopera…

• Deci acest fix, aceasta radacina indo-europeana Saba care inseamna sfarsit de saptamana, o recreatie dupa un act de creatie, are, in limba romana, un fundament extraordinar si modern. Este vorba de unul din importantele dansuri de origine romana despre care unii cred, in mod gresit, ca este de origine sarba. Aceasta Saba devine Sarba, din care vine dansul care se cheama sarba. Minunea este ca acest dans de la sfarsit de saptamana, de la sfarsit de Saba, se juca sambata si aceasta sarba devine sarbatoare. Si uite cum se leaga toate acestea si cum Savescu este un nume pelasg.

Suntem in dimineata zilei de 12 iulie 1999 si ne pregatim sa plecam spre Sona. In Bucuresti vremea este foarte frumoasa. Senatorul Cornel Boiangiu s-a tinut de cuvant, ne-a gasit un mic autobuz si acum ne pregatim sa plecam: eu cu prietena mea Cristina, Tudor, Andrei Vartic, colonelul Mereuta cu fiul sau Octavian, Dan Dima, Costel Enciu, Cornel Boiangiu cu sotia sa Mihaela si inca o prietena profesoara cu fiica acesteia. Sa nu il uit pe generalul Niculae Spiroiu, acesta nefiind sigur daca poate veni azi cu noi ori ne va ajunge din urma in zilele viitoare.

Cartea mea "Noi nu suntem urmasii Romei", romanii fiind urmasii nostri, inca nu a aparut, editura mi-a amanat-o cu inca trei zile, asa ca plec fara ea. Deci Cristina va mai sta in Bucuresti inca o zi ca sa mi-o aduca in Fagaras.

• Atunci, vom desface o sampanie si vom inaugura cartea "bomba" despre generatia dacica, dupa care Miki va fi urmarit, isi va face o multime de dusmani si va fi periculos sa mai umblam cu el! a concluzionat domnul judecator al Curtii din Strasbourg, Tudor Pantaru.

Suntem in fata autobuzului inchirat, ne pregatim sa plecam, cand apare pe neasteptate si domnul general Niculae Spiroiu.

• Buna dimineata!
• Buna dimineata, Nicule! Nu-ti vad bagajele! Unde-ti sunt?
• Miky, crede-ma ca nu pot veni acum, dar voi sosi maine seara, cu un tren Inter-City.
• Atunci, o ei si pe Cristina cu tine?
• Sigur ca o iau.

In sfarsit, parasim Hotelul Bucuresti, suntem in masina tot grupul, mai putin Cristina si generalul. Ne pregatim sa iesim din capitala. Soferul nostru, care a venit tocmai de la Craiova cu microbuzul, este indrumat de Dan, in care nu stiu cata incredere pot avea, cum sa iasa spre soseaua Bucuresti-Brasov. Anul acesta, spre deosebire de anul trecut, Dan si-a uitat butelia. Daca va mai aduceti aminte de anul trecut, cand sa plecam, Dan a zis: "Miki, hai sa-ti arat eu o scurtatura!". Si inainte sa plec, zice: "Treci si pe la mine pe acasa!", si repede a incarcat o butelie si m-am trezit ca ma cara spre Cheia pe undeva.

• Andrei, tu acuma vorbesti de o pestera. Cum se numeste pestera?
• Nu este o pestera, este o serie intreaga de pesteri la Butuceni, in judetul Orhei, in Basarabia. Aceste pesteri sunt asezate la un cot mare al Rautului, sapate in stanca. Si ce este curios la ele, este faptul ca inglobeaza in interiorul lor enciclopedii intregi sapate in piatra.
• Cum adica enciclopedii sapate in stanca?
• Da, cu pictograme, deci un alfabet aparut inaintea alfabetului fenician. Unele din ele, foarte putine, au fost publicate de niste baieti tineri acum 15 ani, intr-un anuar al Academiei, si au ramas asa, pur si simplu necercetate, nestudiate si nu s-a mai facut nici o incercare de a le mai studia. Ipoteza mea, ca unul care m-am ocupat si de cercetarea tablitelor de la Tartarie, este ca s-a folosit acela*i alfabet. Nu este un alfabet, dar este un sistem de comunicare bazat pe pictograme, asa cum este si vechiul alfabet sumerian care are paralele cu tablitele de la Tartarie.
• Numai ca cel sumerian este cu 1000 de ani mai nou ca cel de la Tartaria, il completez eu.
• Mi-ai spus ca sunt in Basarabia, dar pe langa ce oras?
• Ele sunt la Butuceni, in judetul Orhei, langa vestitele tuneluri de sub pamant.
• Langa Orheiul Vechi ai spus? Am fost pe acolo acum 3 ani si, in afara unei manastiri sapata in piatra, nu am vazut nimic altceva.
• Trebuie sa stii unde sa te duci…

Continuam discutiile noastre despre istorie, arheologie, preistorie.

- Voi ati fost intr-una din pesterele de care vorbesc eu, dar care a fost transformata intr-o manastire.

- Foarte ciudat, Miky, cum de ai ajuns tu pe acolo?

- Am fost cu Tudor pe acolo din motive sentimentale si de familie.

- Pesterea-manastire a fost restaurata si, daca tii tu minte, ea este sapata in stanca. Dar si acum s-au mai pastrat unii peretii cu pictogramele, dar nu se vad, caci trebuie sa stii unde si cum sa le cauti.

• Au pus acolo un calugar pro-rus, fara nici un sentiment national romanesc. Eu am fost cu Tudor acolo, am vorbit cu el si chiar am simtit mila pentru acel calugar roman-moldovean pro-rus. I-am dat si niste bani, asa in sila, pentru ca era un om care, din punct de vedere intelectual, romanesc, nici nu merita nici o atentie.
• Corect, Tudore?
• Asta-i corect!

Faptul ca pe drum, in masina, suntem impreuna, ca putem discuta, argumenta si glumi ne face sa ne simtim bine.

• Maine dimineata, 13 iulie, vine generalul. Unde il vom duce? intreaba Cornel, senatorul.
• Il luam intr-o masina si ne deplasam cu el pana la Orastie, Orastioara de sus si Sarmi-seget-usa.
• El vrea sa vada piramidele de la Sona, guruietii.
• Si cum facem cu inginerul Moldovan, care ne asteapta sa ne arate Templul de la Sinca Veche? Ne asteapta cu un berbec la protap...
• Tu ai vorbit cu el despre asta?
• Da!
• Merg peste tot, a zis dansul.
• Piramidele de la Sona au fost declarate de neinteres arheologic si probabil ca au dreptate 99,99%. Parerea mea si a lui Andrei si a altora care gandesc ca noi este ca piramidele de la Sona, asa cum am spus si inainte, pot fi niste morminte, niste kruganuri sau niste marcari sau, de ce nu, poate un mesaj, sunt noua la numar.
• Cifra noua a insemnat mult in antichitate. Cifra 9 si combinatiile 999 si 666.
• Prietenul meu Tudor a descoperit acum orasul Caracal, si nu atat prin nume, cat prin renume. Dar problema lui Tudor este cum pronunta el Cara-cal, cu accent pe "cal". Si senatorul Cornel Boiangiu incearca sa-i spuna lucruri foarte "interesante" despre acelasi oras.
• Ia spune, Cornele, unde se gaseste puscaria in orasul Caracal?
• Puscaria se gaseste pe strada Libertatii si cimitirul este pe strada Reinvierii.
• Asta nu este caracteristic pentru Caracal si nu trebuie sa-i maniem pe locuitorii acestuia, pentru simtul umorului...

Dar Tudor continua sa aiba probleme cu pronuntarea numelui orasului, continuand sa-i spuna Cara-cal. Andrei ii sare repede in ajutor.

• In mai multe denumiri sau toponime romanesti, accentul in cuvintele unde este acest sufix "cara" se pune pe ultima silaba: Cara-ion, Cara-i-man, Cara-cal deci. Asta ar fi o ipoteza a unor oameni care vin din Basarabia si se uita la niste reguli de gramatica, nu la ceva care tine de domeniul bancului, de anecdotica, caci noi spunem aici niste lucruri care s-ar putea sa-i supere pe niste oameni din Caracal.
• "Cara", el spune ca este o notiune foarte veche, indo-europeana, aratand totodata si vechimea locurilor ce poarta aceste nume.
• Avem si un Cara-orman, care este localizat in Delta Dunarii, spun eu, si pe care l-am vizitat prin anul 1979. Localnicii povesteau ca, in urma cu sute de ani, traiau pe acolo cei mai multi pirati la Dunare-Marea Neagra. Acolo era un far pe care ei il stingeau noaptea si puneau felinare aprinse pe coarnele unor boi de langa stanci. De departe, vasele care vedeau luminile ce se aprindeau si se stingeau, din cauza ca animalele isi aplecau capul ca sa pasca, veneau in stanci, esuau si localnicii din Caraoman le jefuiau.
• Iata ca tocmai ceea ce s-a discutat pana acum coincide cu ceea ce voiam si eu sa va spun, adauga Andrei.
• Aceasta veche radacina indo-europeana Cara, care si-a pastrat cel mai bine functia ei lingvistica in limbile slavone (ele sunt tot limbi indo-europene), inseamna pedeapsa. Deci Cara-i-man inseamna "omul care pedepseste". Aceasta confirma ceea ce spuneti voi despre locul acela din Delta Dunarii.
• Cara-i-man; Man in sanscrita-vedica inseamna om, chiar un om-zeu, o zeitate. Caraiman - o zeitate care pedepseste. Intrucat radacina "car" este foarte veche pe teritoriul romanesc…
• Dar Caracal ce pedepsea? se mira, cu nevinovatie, Dan, declansind un ras sanatos din partea lui Cornel si Costel.
• Ce, nu ar putea sa fie un zeu-cal care pedepseste?
• S-ar putea, mai ales daca tinem cont de faptul ca acel "Cavaler Danubian" sau "Cavalerul Ratacitor", ori cum vrei tu sa spui, era tot timpul pe cal avand langa el un caine, iar alteori pe umar un corb, "Corbul Pelasgic".
• Dupa unii, "Cavalerul trac" este infatisarea lui Ghebeleizes.
• Da, Ghebeleizes.
• Sau Derjeu, care era un zeu al getilor…
• Eu cred mai mult ca, privitor la "Cavalerul Trac", este o degenerare a zeitatii celei mai supreme a dacilor…
• Adica a lui Zalmoxe?
• Da, intrucat despre Ghebeleizes s-a discutat ca despre un zeu al cerului, iar despre Zalmoxe ca despre un zeu al subpamantului, deci o polaritate a celui dintai. Deci despre aceasta polaritate a lui Zamolxe s-a discutat mult, dar nu este nici un reper antic, sunt interpretari moderne si noi nu putem sa le intelegem. Putem sa discutam la nesfarsit si nu vom ajunge nicaieri. Parerea mea este ca, despre Gebeleizes, trebuie sa vorbim foarte, foarte atent atat timp cat nu avem repere antice clare.
• Despre Zalmolxe ca ar fi un zeu sub-pamantean… Ideea asta ar fi pornit de la interpretarea eronata a termenului. Se stie de la Herodot, cu 500 de ani inaintea erei noastre, ca dacii, atunci cand erau suparati pe zeul lor, trageau cu sageata in sus; ei nu trageau cu sageata ca sa-l imbuneze sau sa discute cu Zalmoxe, ei nu trageau in pamant, ci trageau in sus, in cer. Zalmoxe era un zeu care locuia in cer, care traia in nori, sus, nu jos, sub pamant. Si asta spune Herodot, iar eu ma cert cu oricine, dar nu cu Herodot.
• Tudor are si el o intrebare. Te rog frumos, Tudore, spune.
• Englezii au luat cuvantul "man" tot din sanscrita? Dar nemtii?
• Man este plecat din sanscrita-vedica, de la "Legile lui Manu".
• Ai auzit de legile lui Manu?
• Sincer, o groaza de lucruri le aud acum pentru prima data….Eu sunt doar avocat, ca si Dan.
• Tocmai din cauza asta trebuie sa stii despre el.
• Manu este primul mare zeu-om care a dat oamenilor legile, dupa care sa traiasca.

In drum ne oprim si in orasul Fagaras, unde Dan isi pierde banii pe jos, recuperandu-i la remarca plina de prietenie a lui Costel:

• Bai, gugumanule, ai prea multi bani?

Costel cauta disperat un WC , varsta isi spune cuvantul...

• Nici anul asta nu ti-ai aranjat problema cu prostata, draga Costele?
• Dane, asteapta sa ajungi si tu la 60 de ani si o sa vezi cum este sa ai o prostata.
• Asa este cand ai un prieten doctor la New York, spune Tudor. Cat despre medicamente, cred ca nu ai nici o problema...

• Ce crezi?! exclama acesta. Era scrisa in limba chineza… Mult noroc si sanatate!

Intram intr-un satuc, Oltet, unde casele sunt si ele mici si frumoaste, linistite, iar strazile sunt curate chiar daca nu sunt asfaltate. Trecem peste un mic parau, Vistea, si in zare vedem o biserica si un alt sat, al carui nume este Vistea de Jos. "Probabil este un sat care a dat de veste", spune Andrei.

Depasim masini, carute, biciclisti si tractoare cu multa atentie. Trecem pe langa o scoala generala, o biserica si ne gandim: "Cine stie ce au facut si ei dacii prin aceste locuri, acum 2000 de ani!" Intre timp, iesim din Vistea de Jos. Dan, ca orice avocat serios, rasuceste cutia de ciocolata pe toate partile si descopera ca termenul de garantie este scris si in limba romana si ca acesta ar fi ianuarie 2000. Dar Andrei nu-l crede, spunand ca au fost adaugate, contrafacute. Tudor il sustine pe Andrei, spunandu-mi ca trebuie sa fiu foarte atent la ce mananc, in special cand produsul este de import. Trecem un parau numit Corbul Vistei. Acest cuvant trebuie sa ne trezeasca multe in memorie: Corbul, Corbul Pelasgic, Corbul Sfant. Langa paraul Corbul Vistei gasim si o comuna ori un sat asezat pe stanga, numit Corbii. Trecem si peste Corbul Ucii (ciudata denumire, Corbul Ucii, nu?) si dupa aceea avem si comuna Ucea. Cuvintele astea vechi, sanscrite, nu par sa fi interesat pe nimeni si-mi este greu sa cred ca poate exista o asa nepasare pentru trecutul nostru. "Am intrat in Ucea de Jos", ne atentioneaza foarte frumos Andrei. Tot el comenteaza ca, de fapt, majoritatea dacilor traiau in jurul acestor locuri, iar Traian, care a urcat pe Olt, a venit in zona asta, dar, dupa ce a cucerit ce a cucerit, si-a dat seama ca a ajuns intr-o zona in care nu se gasea aurul pe care-l cauta…Asa ca a urmat un al doilea razboi, de data asta la Sarmi-seget-usa.

Am luat-o pe un drum la stanga si, sincer, nu stiu exact incotro am luat-o…dar mergem spre orasul Victoria, cel putin asa ne spune soferul Marius. Acum intram in comuna Ucea de Jos. Andrei vrea sa ne spuna ceva despre confuzia asta:

• Intr-una din sursele antice se sustine ca Traian a avut probleme cu dacii in jurul unei localitati Brzava… Si cand s-a facut toata cercetarea, istoricii au zis ca e vorba de comuna Brzava, care este spre Dunare, dar Radu Florescu si alti istorici romani cred ca nu este vorba de acea localitate de langa Dunare, ci mai degraba este vorba de Tara Barsei. Barsa este un rau care curge in preajma Brasovului, a Fagarasului si, in aceasta Tara a Barsei, langa Olt, au locuit, de fapt, dacii. Asta o dovedeste si faptul ca dacii aveau aici campuri mari, roditoare. Aici s-a putut face agricultura, aici s-au putut creste vitele. In plus, aici existau foarte multe cetati dacice. Ele au fost demolate de daci, apoi de romani si pe urma piatra a fost folosita, in timpurile care au venit, pentru diferite constructii. De aceea, cetatile care sunt in numar mult mai mare aici, in jurul Fagarasului, au fost si putin cercetate. In evul mediu, pe temeliile cetatilor dacice s-au construit cetatile medievale, dar sub fiecare cetate medievala, taraneasca, din Tara Fagarasului si a Barsei, se gasesc cioburi dacice, urme tracice.
• Ai niste exemple?
• Da, la Feldioara, Rascov, Sinca Veche, se spune ca alaturi de templu este o asezare dacica. La Lisa si Victoria sunt o multime de locuri unde istoricii au gasit urme dacice.

Iar Tudor spune:

• Am mancat mici, friptura, salata proaspata si ne-a costat …o nimica toata. Adevarul este ca totul a fost perfect, iar aerul de munte racoros, curat si parfumat, care-ti umple plamanii, te face sa te simti bine.

- Andrei, te rog frumos ajuta-ma si spune-i domnului general ce inseamna el, Oltul…

• Oltar, Altar, deci loc sacru, de la lut, lutus, care este un material sacru si care a fost cinstit de toata antichitatea; cinstit ca material sacru, a fost folosit in toate lucrarile anticilor. Lutul a stat pe primul loc, desi au fost folosite si alte materiale la constructii. Lutul a fost acela care, prin compozitia sa de siliciu si aluminiu, a fost pretuit cel mai mult.
• Oltul a fost denumit la inceput…
• Raul Altar, raul sacru.
• Eu cred ca anticii, cand vorbeau despre raul sacru al dacilor, aveau numai doua rauri la dispozitie: Oltul si Muresul. Deci a fost unul din acestea doua, altele nu avem.