HOME
[RECVIEM1]

Recviem pentru Basarabia
 

"Curaj prieteni, desteptati-mi patria,
daca vreti sa pot dormi in pace!"
Alecu Russo,
5/17 februarie 1859
 

2. Trebuie sa fim drepti cu istoria, daca vrem sa avem parte de Devenire, trebuie, deci, sa punem la locul meritat in manualele scolare opera basarabeanului D. Cantemir cu tot puhoiul ei de referinte mitice, istorice, morale, culturale fiindca fara ele nu esti primit nici la coada Europei (Niciodata spiritul academic rominesc nu a fost atit de academic ca cel al lui Cantemir. Scrierile principelui moldovean sunt cea mai inalta referinta pentru toti cercetatorii din Rom^ania. Noi toti pacatuim in stiinta, in literatura, in arte cu eu-l personal si publicistic Toti bagam eu-l nostru mediocru in actul de manifestare si devenire al universalului. Cantemir este altceva. Chiar si in lucrarile de fictiune, artistice, care ramin tot neintrecute - unicul care s-a luat la harta cu "Istoria Ieroglifica" a fost Mateiu Caragiale - el si-a bulverisat personalitatea pina la o limita imposibila in spatiul actual al civilizatiei rominesti, bazata, cum se bine se vede, pe fronda si pe alungirea cit mai uriasa a virfului nasului personal).


Dar, poate, dulce Rom^anie, este de dat cu piciorul in micuta, pe la 1827, dar colosala mai pe urma, avalansa spirituala pe care au declansat-o in toata rom^nimea cele doua idei samete ale basarabeanului Al. Hijdau? Iata cele doua principii universale, stravechi si primordiale in spatiul carpato-dunarean, pe care Al. Hijdeu le-a revitalizat cu putere la inceputul secolului XIX:
 
a) fara cunoasterea istoriei poporului nostru, care este o istorie mareata, nu vom reusi sa ne manifestam in lume si

b) inainte de a merge la lupta trebuie sa te curati spiritualiceste, asa de parca ai merge la Sfintele Taine.

De unde aceste cunostinte, veti intreba, la un basarabean potopit de imperiul rus? La aceasta intrebare raspunde chiar Al. Hijdau, citat mai recent, magistral, de Mircea Eliade: din niste vechi scrisori moldovenesti.

Spiritualitatea urieseasca pe care Al. Hijdeu a promovato atit prin discursul de la Hotin, cit si prin scrisoarea adresata fiului, lui B. P. Hasdeu, care pleca atunci la razboiul ruso-turc din Crimeea, vadeste un fapt netagaduit astazi de toata istoriografia culturala rom^neasca, si anume: existenta spiritualitatii native rom^nesti de nivel mondial. Dar aceasta spiritualitate de profundis, fundatoare pentru etnosul rominesc, a fost pastrata si dezvoltata cu sfintenie tocmai in spatiul basarabean datorita, poate, anume crincenelor vitregii geo-politice, etno-culturale si economice la care era supus rom^nul din Basarabia. De sute de ani limba rom^na si intreg arealul etno-cultural rominesc
(doine, cintece batrinesti, pasi de hora, frunza verde, motive geometrice, arhitectonice si religioase) sint acasa in Basarabia chiar daca, tot de sute de ani, colosalul spatiu cultural slavon a incercat sa-i asimileze pe rom^ni. Cit costa experienta aceasta seculara a rom^nimii din Basarabia? Ce inaltime are fruntea acesata spirituala basarabeana care nu a putut fi cosita de vremile care s-au zbuciumat incolo si incoace? Si la Tel-Aviv si Gaza, si la Belgrad si Pristina, si in Tara Bascilor, si in Casmir, si in Taivan, si in Irlanda, si in recentele manifestari de la Genova scoala basarabeana, pusa deja pe un bun manual, controlat necrutator de istorie, este buna de scolarizarea elitelor politice si intelectuale.

Fiindca Globalizarea nu scoate gardurile etnice. Dimpotriva, ea accentuiaza faptul ca cel mai bun model pentru potolirea incrincenarilor si indreptarea energiilor umane spre creatie este statul national. Algoritmul statului national ca zona de pace in structura industrializarii a fost lansat cu putere inca la 1774 tot de rom^ini de "peste hotare", atunci fiind vorba de cei din Ardeal, care dovedeau o energie de fiintare rom^neasca de invidiat si acum in marele imperiu austro-ungar. Revolutiunea lui Horia, cum o numeste Nicolae Densusianu intr-un superb studiu editat in 1884, revolutiune realizata in unul din cele mai vechi spatii industrializate ale Lumii
(este vorba de o revolutiune care s-a petrecut si in centrul tehnologic al vechii Dacii, dar si al altor culturi mult mai vechi, in special cea de Turdas, care a cunoscut pe la 5000 de ani BC toate prinosurile "revolutiei neolitice", revolutie la care turdasienii nu au fost simpli spectatori, ci demni creatori), a aratat intregii Europe ca pacificarea zonelor industrialate ale lumii se va putea face doar cu modelul statului entic, lucru care s-a si adevarit total in trecutul secol XX.

Dar, dupa acea revolutiune "taraneasca" se naste "scoala ardeleana", o framintare de intelectuali ce se straduia din rasputeri, ajutata, se pare, si de biserica catolica, sa dovedeasca latinizarea totala a dacilor si a vechilor semintii geto-dace
(in timp ce Roma cucerise doar vreo 14% din teritoriile lor). In timp ce la Blaj ce crea artificial o noua limba rom^na, latinizata pina in profunzimi, limba pe care taranii rom^ni din Ardeal, adunati la Marea Adunare de la 1848, n-o mai intelegeau, "scoala basarabeana", si apoi cea moldoveneasca, au pledat pentru radacinile "casnice" si ale limbei rom^nesti, si ale natiunii rom^nesti, fiindca, vorba altui basarabean de la 1848, fara de care tot nu se poate merge in fruntea lumii: "...limba rom^na este natiunea rom^na".

Da, nimeni altul decit basarabeanul Alecu Russo, cel care a scris la Paris cea mai cutremuratoare "Cintare a Rom^aniei", nimeni altul decit cel care in coplesitoarele cugetari a aratat ca poporul rom^nesc este urmasul direct al poporului carpato-dunarean care a fost un popor "casnic", ca si poporul rom^n!

Acest termen "casnic", introdus in uzul istoriografic de A. Russo
(vezi "Cugetari "), este un algoritm civilizator de cel mai inalt nivel. Popor "casnic" nu se poate spune, arara A. Russo, nici despre poporul Romei, un conglomerat fara fata etnica care a disparut din tarile daco-vlahe imediat dupa parasirea Daciei, nici despre popoarele de care ale cumanilor, pecenegilor, ungurilor (de la acea vreme) sau ale tatarilor. Demonstratia arheologica care a venit mult mai tirziu, practic dupa 1960, este uluitoare: basarabeanul Alecu Russo a intuit genial partea cea mai fundatoare a poporului rom^n, partea care ii uneste la un loc pe rom^ni din cele mai vechi timpuri de la valea Timocului si pina la Nistru, din Maramures si pina la Marea Neagra; este vorba de casa, de casa pe fundament, de arhitectura superioara, net spirituala a casei, de ornamentul ei geometric, si deci metafizic (cum sustine acelasi M. Eliade), de acea casa care este urmarita stratigrafic, pur si curat arheologic, de la Molodova, din musterian, prin Mitoc, Ricipeni, Cosauti si asa mai departe, pina in Danceni (mileniul 5 BC) sau Rusesti (mileniul 4 BC), pina in zilele cind rom^nii din Basarabia, dusi cu forta de Stalin in Siberia, au ridicat sate rom^nesti in acea Siberia.

Ideea "casnica" a basarabeanului Alecu Russo, trecuta cu vederea de stiinta istorica si arheologica rom^neasca, este de o modernitate totala la acest inceput de mileniu. Fiindca fara cunoasterea istoriei primordiale a omului, istorie dominata tocmai de furtunile declansate de constructul spiritual si tehnologic, fara referinta istorica primordiala care ne dezvaluie macar unele motive ale aparitiei lui Homo Sapiens pe pamint, Globalizarea si Internetul vor baga fiintarea omeneasca intr-o bifurcare din care poate sa nu se mai vada lumina zilei
(cum arata evenimentele recente de la Genova). Iar ideea "casnica" a lui Alecu Russo, culeasa, ca si "Miorita", din fiintarea milenara a poporului romin, ii da sanse omului modern tocmai prin legarea lui de casa, de traditii, de ape si pamint, de munti si flori, de cintece strabune si strai deosebit. Fiindca, fara toate astea, Globalizarea va uniformiza fiintarea omeneasca, iar uniformizarea o va duce in neant.

Am putea aici sa aducem, desigur, o insiruire si  a meritelor altui mare basarabean, fara opera istorica si literara a caruia chiar nu poate fi inchipuita Rom^ania moderna. Este vorba, desigur, de B. P. Hasdeu. Lasam, insa, provocator, sa se polarizeze celebra lui intrebare "Pierit-au dacii?" in "Pierit-au rom^nii din Basarabia?" si vom face loc aici altui mare si celebru basarabean, uitat pe nedrept in ultimii ani chiar de cei pe care i-a pornit la drum cu ideile sale de modernizare si europenizare ale Rom^aniei. Este vorba de Constantin Stere. Este vorba de partidul liberal si de partidul taranesc, autodeclarate partide istorice rom^nesti, care tot au " uitat" ca doctrinele lor moderne, liberale si taraniste, europene si democratice, au fost create in mare masura si cu penita basarabeanul Constantin Stere, care a mai stat si la radacinile unei noi scoliri moderne rom^nesti, si a unei noi miscari literare, si a aducerii Basarabiei in matca fireasca a dulcei noastre Rom^anii.

Da, este stiut, destinul rom^nilor din Basarabia este unul de lacrimi. Aceasta scolirea a Rom^niei de catre Basarabia poate fi chiar mai importanta decit prinosul personal al peronalitatilor basarabene citate mai sus. Nemingiiati de nimeni, tirguiti nemilos, ca niste vite, nu doar prin tratatul Ribbentrop-Molotov
(de ce Siguranta Rom^aniei nu a stiut de acel tratat), fiintarea rom^neasca din Basarabia, chiar daca a fost intre timp "maldavenizata" cu forta, ramine rom^neasca in continut, in manifestari. Tocmai aceasta "scoala basarabeana" de superioara stiinta geo-politica, ii da dreptul Rom^niei sa cheme la o bara internationala tratatul Ribbentrop-Molotov, tratat care, fiind realizat intre doua puteri criminale, iata, trebuie declarat nul, si, astfel, adusa Basarabia la trupul firesc al Rom^niei fara nici un fel de referendum (asa cum a fost reunita Germania, fara nici un fel de referendum, sau asa cum China si-a adus si isi aduce teritoriile pierdute sute de ani in urma, asa cum Japonia isi revendica cele citeva insule din Marea Ohotsc).

Verzi sint, dulce Rom^anie, dealurile Basarabiei. Rom^neasca, dar saracita strasnic, este populatiunea rom^nesca din Basarabia. Limpede si senin este cerul ei. De cosmar sint, insa, zilele copiilor ei. Noptile Basarabiei nu mai incinta auzul: 600.000 de basarabeni (adica peste 13% din rom^nii din Basarabia) au luat drumul robiei prin tarile bogate ale Europei, dar si prin cele din fosta URSS. Asa de strasnica este viata de zi cu zi in aceasta provincie rom^neasca a Europei, uitata si de Rom^ania, si de Europa.

Or, tocmai acest exod etnic, in care s-au inscris cei mai buni basarabeni de la 1989, a hotarit alunecarea Basarabiei spre disparutul miraj comunist. Votul procomunist al minoritatilor
(ucraineni - 12%, rusi - 10%, gagauzi - 150.000 etc), ce trag statistic vre-o 30% din populatia Basarabiei, a tras greu la cintarul alegerilor parlamentare din ultimii ani, alegeri democratice care au spulberat avintul europenesc si rom^nesc de la 1989-1991 tocmai din cauza disparitiei din Basarabia a peste 500.000 de rom^ni.

Asa, prin saracie organizata si exod etnic spre zonele avute ale Europei, destinul actual al Basarabiei a fost manipulat. Basarabia refuza integrarea euroatlantica, refuza viata avuta de tip euro-atlantic, si se infunda, democratic, in itzele ideologiei comuniste de tip clasic care nu a reusit nimic si nicaieri in lume
(asa numitul model chinezesc, care refelcta de fapt traditia imperiala a Chinei, benefica pentru aceasta colosala tara, are inca de hranit sute de milioane de flaminzi si, in mod sigur, nu are nici o tangenta cu noul comunism de tip marxist-leninist din Basarabia care vrea sa-i puna lui Lenin cruce la git). Trecerea Basarabiei de la democratia de tip apusean spre cea de tip ruso-comunist (straniu acest descernamint al Rusiei democratice, care sta la aceeasi masa cu marile puteri ale lumii, de a-si aduna iara vechile colonii cu forta mortului argument comunist, dar si cu cea a moartelor principate feudale din Europa dinaintea industrializarii) s-a realizat prin saracirea masiva a oamenilor, prin inchiderea fabricilor si a uzinelor, prin impunerea variantei zero la acordarea cetateniei, lucru care nu este valabil nici in Rusia, prin distrugerea sistemului cultural si educational bazat pe vectorul cultural rom^nesc si european, prin umilinta sanitara si medicala a rom^nilor traitori la sate, prin mortalitatea ingrozitoare, prin terfelirea nemaipomenita a normelor morale si a celor uzuale.

Poate, oare, presedintele SUA, sau presedintele Rusiei, sau presedintele Rom^aniei, sau presedintele Ucrainei
(care a fortat Moldova sa-i dea pe degeaba cel mai valoros punct strategic al sau, lucru pe care nu-l faceau in vecii vecilor nici Rusia, nici Ucraina, nici SUA, nici China) sau presedintele Moldovei sa descrie "natia moldava" ce se va naste din cele vre-o 30.000 de prostituate moldovence care se vor intoarce acasa ca sa se marite? Aceste 30.000 de fete vor naste peste 60.000 de copii, citeva generatii. Cine, ce vor fi ei? Ce mituri vor pune aceste mame la fundamentul spiritual al copiilor lor? Maltratarea salbatica de catre soldatii NATO din Cosovo? Asfaltul scuipat de pe soselele " erotice" ale Romei? Cosmarul noptilor de la "privozul" din Odesa? Icnetele nenorocite din gara Kiev din Moscova?

Zilele acestea, da, da, tocmai in zilele cind se implinesc 10 ani de la stoparea putciului si la Chisinau de catre sute de mii de rom^ni iesiti pe strazi cu limba rom^na pe buze, cu tricoloruri si cu "Desteapta-te, rom^ne", dar si cu dorinta apriga de a se reuni cu marea familie europeana, deci tocmai in aceste zile, Parlamentul democratic de la Chisinau a votat o lege care stipuleaza unificarea tuturor etniilor din Basarabia in baza limbii ruse si, indirect, a ideologiei apuse comuniste
(faptul ca Presedintele Voronin poarta cruce la git si valseaza cu o zina neogreaca in Palatul Republicii de la Chisinau nu indulceste faptele neomenesti ale lui Lenin si Stalin si nici nu-l iarta nimeni daca uita ca jinduita industrilizare a comunistilor leninisti s-a dus pe apa simbetei, si ca natiunile avansate ale Lumii mizeaza pe servicii si pe produsul investitional de globalizare, bazat din start pe un software neproletar si neimaginat in timpul lui Marx si Lenin).

Astfel, in plina globalizare, in deplin continent european, unificarea unei tari scindata de interesul geo-politic, nu se mai face, ca in Germania, Rusia, Italia, Spania, SUA, Franta, si, de ce nu, Rom^ania, prin limba etniei majoritare. Ci prin limba altei natiuni, si prin ideologia unui partid mort. Rom^nii, care reprezinta statistic, volens-nonlens, peste 64% din populatia Republicii Moldova (o necrutatoare ironie la adresa Moldovei istorice, care a fost, in primul rind, o fortareata spirituala in Sud-Estul Europei, si, chiar, indraznim sa dam o ipoteza, o posibila zona de refugiu a centrului crestin-ortodox de la Athos in perspectiva cuceririi turcesti a Constantinopolului) sint declarati, prin votul majoritatii absolute a unui parlament ales democratic, etnie minoratara in tara lor. Aceasta tara, care va fi guvernata de azi inainte prin limba unei etnii cu adevarat minoritare (rusii reprezinta doar vre-o 10-11% in structura demografica a Republicii Moldova), ar fi trebuit sa se cheme Basarabia, fiindca are ce are spatiul dintre Nistru si Prut cu Moldova istorica, dar el nu este toata Moldova istorica, iar moastele, sfintele moaste ale Moldovei lui Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare stau la Putna si Suceava, la Iasi si Hirlau, la Moldovita si Voronet, locuri care nu vor deveni in vecii vecilor  pelerinaj "moldovenesc" pentru " noii moldoveni" din conducerea Republicii Moldova (asa cum au devenit pentru Mircea Snegur, care s-a dus la Putna si a ingenuncheat la mormintul lui Stefan cel Mare).

Ce reprezinta, deci, pentru Rom^nia "scoala basarabeana"? Ce invataminte poate da Globalizarii experienta aceasta unicala a unei culturi "casnice" ce a stat milenar intr-o zona batatorita de carele istoriei? O intrebare dura pentru cei care produc scenariile de viitor ale Europei: unde se va indrepta, spre ce, incrincenata populatie a Basarabiei, lipsita acum si de vector spiritual, si de baza de fiintare materiala? O intrebare crincena mai ales pentru Rom^ania: nu se va intoarce blestemul basarabenilor asupra destinului viitor al Rom^aniei? O intrebare demna si pentru Vladimir Putin: oare chiar crede Rusia ca va ingenunchea prin saracie si demolare cultural-educationala acel milion de basarabeni care s-a manifestat ca etnie rom^neasca, de sigura semintie europeana, in 1989-1992? Oare chiar isi inchipuie Rusia ca va demola usor de tot fundamentul milenar al casei rominesti din Basarabia?

Autorul acestor rinduri nu are intrebari pentru bunul Dumnezeu. Liberatea noastra de a alege, de a decide, de a ne pune hotare pentru a fiinta fara pericolul desfiintarii, nu e in miinile Lui, ci in ale noastre. Dar Domnul Dumnezeul parintilor nostri poate fi invocat si prin starea noastra de civilizatie "casnica", adica straveche; si prin intelegerea faptului ca fara curatirea sufletului, ca la Sfintele Taine
(algoritm superb de sanatate promovat in antichitate de stra-stra-mosii nostri geto-daci), nu poti pleca la o lupta, fie ea si dreapta; si prin faptul ca patria tuturor rom^nilor este limba rom^na.

Da, da minunata limba rom^na, care nu se rusineaza ca "Buna ziua!" se spune la fel si in Ardeal, si in Oltenia, si in Banat, si in Maramures, si in Dobrogea, si in Bucovina, si in Moldova, si in Basarabia; ca "doina, si iar doina" este la ea acasa in tot acest spatiu; ca hora, si iar hora se joaca la fel dincolo si dincoace de Carpati; ca "frunza verde" sta in capul cintecelor si acolo, si aici; ca iia este alba si cu decor geometric si acolo, si aici; ca Dunarea batrina isi salta valul pentru a curge toti rom^nii, impreuna, spre idealul de fiintare demna a lui Homo Sapiens; ca batrinul Codru este batrin si spiritual si acolo, si aici; ca nimic nu se intimpla in lume fara sa nu fie cintarit de Cel care ne-a lasat pe pamint pentru un destin pe care, abia acum, prin descoperirile arheologice si din straturile rom^nesti ale lui Homo Sapiens, s-ar punea sa-l intrezarim.

Dar pina la aceasta luminita, pina vor intoarce capul spre "genocidul democratic" din Basarabia fondurile de binefacere ale celor 7/8 tari globalizate, pina atunci, dulce Rom^anie, "cinge-ti coapsa...si-ti intareste inima". Nu, nu urla miaza-noapte, nici "sta vintul sa tot bata prin frunza de tei uscata". Simplu, Basarabia, cea care a fost mereu atit de rom^neasca, Basarabia, care a dat rom^nimii stilpi exceptionali de spiritualitate, acea Basarabie este acum "democratizata comunisticeste prin infometare" si printr-un exod "democratic" pe care nu l-a mai vazut lumea. Cinge-coapsa, dulce Rom^anie, fiindca nici un rom^n nu s-a dus la Genova sa-l intrebe, cu un placat, pe Dl Bush sau pe dl Putin ce va iesi din impreunarea unei prostituate rom^nce din Basarabia cu un regiment beat, american, din Cosovo. "Cinge-coapsa", dulce Rom^anie, fiindca "cugetul dezbracator si dreptatea", iata, s-au si luat la lupta chiar in inima fiintarii tale. Care sta si in Basarabia.
 

Andrei Vartic
22 iulie 2001
Chisinau