Recviem pentru Basarabia
 

"Curaj prieteni, desteptati-mi patria,
daca vreti sa pot dormi in pace!"
Alecu Russo,
5/17 februarie 1859
 

1. D omnul Dumnezeul parintilor nostri poate fi, oare, invocat, dulce Rom^anie, in care locuiesc 22 milioane de rom^ni, asa ca sa se indure de lacrimile a 3,5 milioane de rom^ni din Basarabia, sfisiati si de interesul geo-politic rusesc, care intelege sa-si pastreze pozitiile doar cu forta dura a saracirii zonelor de influenta pina la infometare si de-culturalizare; si de mana dominatoare a pragmatismului euro-atlantic, care nu are ochi pentru a vedea cum 600.000 de rom^ni din Basarabia au si devenit robi natingi, maltratati fara mila pe plantatiile lui de globalizare?

Domnul Dumnezeul parintilor nostri poate fi, oare, invocat, dulce Rom^anie, ca sa se indure de scoaterea brutala a limbii rom^ne din gura rom^nilor din Basarabia cu forta dura a mesianismului rusesc; de scoaterea istoriei rom^nilor din Basarabia de pe fundamentul etno-cultural matern, rom^nesc cu forta democratiei euro-atlantice; de scoaterea stravechii fiintari casnice rom^nesti dintre Nistru si Prut cu forta nemiloasa a politicii locale de moment care, iata, nu ne da altceva decit mizerie si lacrimi, indobitocire spirituala si devastare de zestrea etno-culturala rom^neasca, dar si de cea euro-atlantica, care e si ruseasca? 

Domnul Dumnezeul parintilor nostri poate fi invocat, dulce Rom^anie, ca sa se indure de femeile tinere moldovence, care, pentru a-si hrani copilasii, ba chiar si viitorii copilasi, au implut lumea de baruri si circiume din Cosovo, unde regimente de soldati beti din NATO utilizeaza de multe ori o singura femeie din Basarabia; sau de barbatii tineri moldoveni care, pentru a-si croi o casuta in prapaditul lui sat sorocean sau orheian, muncesc ca robii, sint batuti ca animale, hraniti mult mai rau ca animalele si doarm nespalati prin cotete in Rusia, Spania, Italia, Grecia, Turcia, Israel sau Portugalia, impreuna cu porcii, gainile si cu paduchii acestor fiinte?

Daca ar fi sa cintarim, dulce Rom^anie, raspunsul la intrebarile noastre alecu-russo-iste, cu sondajele de opinie din Rom^ania (vezi ziarul "Ziua" din 22 iulie 2001), ar reiesi ca rom^nii din Basarabia nu mai au nici dreptul la aceasta ruga catre Dumnezeu. Fiindca peste 70% din rom^nii din Rom^ania sustin ca Basarabia este pierduta pe veci si, in consecinta, se intorc la ea cu fundul, fiindca au a se da cu el in distractiile de la Mamaia, de care e plin toata ziua neistovitul televizor de la Bucuresti.

Daca ar fi sa cintarim, dulce Rom^anie, ce s-a intimplat in zona etno-culturala a rom^nitatii intre 1989 si 2001 multe neamuri moderne ar tipa de prostia si nevrednicia noastra. Un milion de rom^ni, Doamne Dumnezeule, un milion de rom^ni din Basarabia, au stat in genunchi in ziua de 27 august 1989 (la Bucuresti pe atunci nici nu se vorbea de revolutie) in Piata Centrala din Chisinau si, plingind, au votat pentru limba stramoseasca, pentru credinta stramoseasca, dar si pentru noua democratie euro-atlantica, si pentru pacea interetnica, si pentru prietenia cu Rusia, si lucrul acesta a fost trecut usor cu vederea si de Rom^ania, si de Rusia, si de lumea euro-atlantica.

Alt milion de rom^ni a iesit in octombirie-noiembrie 1990 in strada pentru a nu permite sfisierea hotarelor basarabene, dar si recucerirea ei de catre naluca comunismului si, iara, si Rom^ania, si Rusia, si lumea-euro-atlantica, s-a facut a nu-i vedea pe acesti bieti oameni, lasati de interesul geopolitic si fara resurse energetice, si fara resurse de apa, si fara resurse democratice, si cu o populatie majoritar agrara, si cu o industrie falimentara care  a apartinut complexului militar rusesc, reorientata iresponsabil dupa alegerile din 1994 doar spre domeniul economic agricol (or, se stie, absolut toate tarile avansate mizeaza pe servicii - 60-70% din PIB, industrie 10-15% din PIB, constructii 7-12% din PIB si agricultura 4-8% din PIB). Inca un milion de oameni a iesit in strada in uitata Basarabie si in acel august de criza planetara din 1991, ca sa spuna nu! si comunismului, si fascismului, si sa spuna da! democratiei si economiei de piata, si iara, si Rom^ania, si Rusia, si lumea euro-atlantica nu au vazut lucrul acesta.

Daca ar fi sa cintarim, dulce Rom^anie, singele nevinovatilor baietandri care au murit in provocarea de pe Nistru, din 1992, a Armatei a XIV-a rusesti, daca ar fi sa mingiiem, macar sa mingiiem, capetele miilor de raniti si schiloditi ai acelui razboi alogic dintre rom^nii de pe malul drept cu rom^nii de pe malul sting, daca ar fi sa punem macar cite un leu rom^nesc in palma calica a cersetorilor acelui razboi, in majoritatea lor copii, daca ar fi sa aducem chiar toate cintarele lumi, o, dulce, dulce Rom^anie, tot nu ar ajunge ca sa masoare spatiul de ingenunchere a ideii rom^nesti si euro-atlantice, adica democratice, in Basarabia de dupa 1989.

S-ar putea sa ne oprim aici sfisietorul cuvintelnic, fiindca la ce bun sa pomenim actele primului parlament basarabean din 1990, cel care a votat tricolorul ca drapel de stat si "Desteapta-te, rom^ne!" ca imn de stat? La ce bun sa amintim ca acelasi parlament a votat atunci si o splendida lege de trecere la economia de piata, si o hotarire de informatizare globala a Basarabiei inaintea vestitei legi Gore, votata de Senatul SUA abia peste un an (in conditiile agriculturii de risc din Basarabia, a lipsei totale a resurselor energetice si a altor materii prime, chiar si a resurselor de apa sau a celor ecologice, unica sansa de esire din criza economica este industria serviciilor software si hardware, pentru care in Basarabia s-a creat de catre complexul militar rusesc o basa umana profesionala). La ce bun sa amintim acum, in 2001, ca acel parlament basarabean, ales in 1990, a votat cu o majoritate zdrobitoare dezlipirea de Rusia comunista si de comunism? Ca partidul comunist al lui Lenin si Stalin (care nu are atingere aici cu partidele comuniste din multe tari moderne), vinovat de genocid in proportii planetare (zeci de milioane de oameni ucisi fara mila), vinovat de o saracire necrutatoare a altor zeci de milioane, dar si de neputinta totala de a construi macar vectorul unei economii care sa aduca bunastare, a fost scos atunci inafara legii?

Insa, nu vom repezi sintagma aceasta "La ce bun?" spre apele Lethei, care sta toponimic si topografic chiar in gurile Dunarii, fiindca ce a urmat nu mai tine de buzunarul democratic al sarmanilor rom^ni din Basarabia, tot tarani, tarani  si iar tarani, imprastiati pe la satele si catunele lor doar cu cite un hectar de pamint suprasolicitat deja, cu toti banii de la banci pierduti pe vecie, cu salariile si pensiile ne-platite cu anii si neaduse la cota actuala leu/dolar, si cu 3-4 copii, si cu case abia incepute, si cu economia de piata care nu a mai venit, si cu informatizarea globala care a ramas doar pe hirtie, si cu lumina electrica stinsa, si cu bruma de paduri taiata, si, in inima, in acea atit de omeneasca inima, cu toate dorurile pamintesti de a sta macar o clipa la fascinantul banchet al Fiintarii.

Nu vom pune, deci, noima acestui "La ce bun?" in toiagul disperarii dintr-un motiv care noua ni se pare deosebit de iportant:

rolul benefic al basarabenilor, al "scolii basarabene", al experientei geo-politice a basarabenilor, in crearea Rom^aniei moderne.

Daca e sa cintarim tocmai acest rol cu felul cum s-a purtat si se poarta Rom^ania cu rom^nii din Basarabia, pare-mi-se, el va da cistig de causa "scolii basarabene". Fiindca, dulce Rom^anie, nici tu, scuza-ma ca te numesc asa, o, patria mea, nici Rusia, o, cotropitoare mea, nu ati fi avut, poate, destinul pe care il aveti fara umilul rol al acestei deosebite scoli basarabene rom^nesti, care este, oleaca mult de tot, si moldoveneasca, si, mai ales, rom^neasca.

Sa incepem cu Rusia, care ne-a tot sfirtecat traditiile si prin Siberia, si prin infometare, si prin razboaiele de care nu se mai satura, dar care ne-a si luminat cu o zestre culturala imensa venita de la Gogol si Musorgski, de la Dostoievski si Tolstoi, de la Stravinski si Cehov, de la baletele ruse si Mandelstam, de la Rahmaninov si Bulgacov, de la Sostacovici si Tarcovski. Oare chiar sa fi uitat noii tzari ai Rusiei de putintica, foarte putintica, dar hotaritoare pe atunci, minte moldoveneasca care, adusa "cu carul" la Moscova de basarabeanul Dimitrie Cantemir (pe urmele lui Petru Movila si Nicolae Spataru) a dovedit tzarului Rusiei ca e mai bine sa se deschida Rusia spre Apusul industrializat, decit spre sudul incert? Ca e mai bine sa se dea drumul in Rusia poeziei, filosofiei, artelor, industriei si stiintelor, daca Rusia vrea sa fie acceptata la masa marilor puteri ale Lumii?

Oare chiar sa fi uitat Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe ruse ca tocmai crestinizarea Rusiei s-a facut prin teritoriul valah al Basarabiei, ca staretzismul rusesc s-a plamadit prin manastirile bucovinene si, mai apoi, si-a facut punte spre Rusia prin  Manastirea de la Noul Neamt, maltratata azi tocmai de Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe ruse? Sa fi uitat cancelaria Cremlinului de acea idee binecugetata a imparatesei Ecaterina, de pe la 1770, de a "reface vechiul stat independent al Daciei", asa ca imperiul rus sa nu aiba atingere cu cel austro-ungar, unind sub sceptrul unui principe ortodox Muntenia, Moldova si Basarabia?

Dar sa lasam aceste gramuri de memorie sa fie duse de vinturile care nu lasa in pace maretul stat rusesc din motive ce nu ne apartin (cum nu ne apartine nici Cecenia, nici Tatarstanul, nici alte domenii tulburi ale Rusiei). Aici, la gurile Dunarii, cit a insemnat sa se inscrie Rom^ania in lista culturilor valoroase ale lumii cu opera "basarabeanului" Dimitrie Cantemir? Isi inchipuie cineva acum istoriografia europeana fara studiile otomane, moldave, persane ale neasemuitului Inorog, nascut in Basarabia? Mai mult: isi inchipuie macar un scriitor rom^n de filosofie sau istorie, macar un scirta-scirta pe hirtie de nuvela sau poem, ca poate aduna impreuna verbe si substantive rom^nesti fara "Istoria Ieroglifica" sau fara  hartuiala sufletului cu mintea a aceluiasi basarabean genial, lasat ostatec de rom^ni cind pe la curtile de la Constantinopol, cind pe la cele de la Kremlin? De unde, de la cine, sa invatam mai bine ca "foamea a fi muritori ne invata" , ca rudele-paparudele au fost zeii nostri in stravechime, ca Ceahlaul pazeste cu aura lui asezarea straveche rom^neasca de la poalele Carpatilor si de la gurile Dunarii?
 

[continuare]