9


	Continuare la "Pe urmele istoriei pierdute - 2" Eu propun sa intram prin asa-zisa intrare principala in cladire. Unde au mers taieturile astea? Nu se stie ce functie au avut. A fost o ipoteza care poate nu este corecta, in orice caz, mai repede eu cred ca au avut un sens de stabilizare, de protectie, decat un sens de strangere cu barnele pentru ca barnele s-au dus in 10-20 de ani pe umezeala asta. Asta este tot antic si uitati-va ce perfectiune in vedere: este asa-numitul zid masonri, deci este o zidarie antica, asa este numit in stiinta, mason in engleza inseamna zid-zidar, deci este asa-numita zidarie masonri fara mortar, nu are mortar. Asemenea ziduri s-au facut in antichitatea cea mai prima au avut-o egiptenii, pe urma a disparut si a aparut la daci. Dar arheologii romani se tem sa vorbeasca despre zidaria fara mortar, parca ar fi un fel de atac asupra personalitatii lor fizice. Dar perfectiunea si paralelismul lor? Uite aici este un deal inclinat. Ei pun totul exact la o linie paralela cu aceasta inclinare. Da. Asta a fost facut cu meserie, putea sa fie cea mai elementara meserie. Dar este clar de ce s-a facut totul atat de orizontal: ca sa fie presiunile aceleasi si sa nu se surpe. Intrebarea este ce au pus dedesupt? Pentru ca atata zidarie sa tina trebuie sa aibe un subsol foarte puternic. Uite ce frumos se vede terasa aceasta aici. Uite si cealalta. Erau terase pe care se aduna poporul la anumite evenimente; si am sa va arat acolo un loc de privire a apusului de soare extraordinar de superb. Deci se aduna poporul la manifestari religioase sau poate manifestari de alt ordin, poate razboinice sau poate la mari sarbatori. Se aduna poporul pe aceste terase aici in jur fiindca daca venea cineva sa-i atace aici era locul vulnerabil. Venea pe aici pe plaiul dinspre Banita, de acolo sus isi puneau tabara principala, aici isi trimitea ariagarda, stateau si ma atacau 100 de ani daca voiau. Cat de mari nu mi-ar fi fost zidurile daca inamicul are acces la aceste ziduri, pana la urma le cucereste daca sunt mai destepti ca mine, mai numerosi, mai hatri. Dar astea au fost ziduri…domnule senator, stati sa le masuram… Nici nu erau cetati mari. Cetatile dacice sunt cele mai mari cetati din lume. Se faceau ziduri in jurul oraselor: ca la Troia, ca la Teba, ca in alte parti. Se faceau ziduri in jurul oraselor dar nu se faceau cetati. Nu era nevoie, eu daca trebuia sa ma ascund de cineva de ce trebuia sa fac cetatea asta? Fugeam aici prin prapastii si nu ma mai gasea cat pamantul nici o armata din lume. Aici au fost temple si aceste locuri erau locuri de adunare a poporului. Asta este ipoteza mea. Arata foarte frumos. Uitati-va ea a fost proiectata intreaga: o piatra imensa s-a adus din cariera, s-a pus aici intreaga,… Dreptunghiulara facuta din andezit sau paralelipiped, cum se numeste? In fond asta este o coloana, Miky. Piatra de intrare in munti. S-a proiectat special pentru asta. Stii ce sentiment am aici? Parca sunt in templele Maya din Guatemala cand le vezi ce frumos sunt facute. S-ar fi pus aici inca un zid si s-ar fi facut aceste barne care aveau un sens de a se pune asa. Dar care era sensul sa muncesti atata pentru coada asta, s-o cioplesti cu niste topoare primitive cum erau pe atunci? Probabil urmareau alt scop cu atat mai mult cu cat ele sunt foarte stranii. El vorbeste de asa-zisa casa de piatra, care este ultimul bastion de la Blidaru. Zilele acestea o bucata cubica din zid s-a desprins si il vedem acum in premiera o elipsa dacica, taietura dalta dacica toate sunt pe spatele cubului. Ia sa-i facem si o poza. Aceasta potcoava, nu elipsa, potcoava este prezenta peste tot: si pe o fata si pe alta la pietroaie. Elipsa este simbolul dezvoltarii cosmosului. Si asa romanii o au pana in prezent, elipsa este pe Coloana lui Brancusi. Elipsa reprezinta forma plana a elipsoidului. Este ciudat faptul ca de jur-imprejurul cetatii este o terasa de trei-patru metri, iar in jos o alta terasa si totul este terasat. Care este explicatia? Nu erau huni, nu erau barbari, aici traiau numai daci. Foarte corect. Astea nu erau facute ca sa apere, astea erau temple. Si aceste pietre de protejare au fost gasite aici de arheologi pentru ca nu au muncit ei sa le aduca aici. Nu se stie ce a fost. Uitati-va ce minunat platou de observatie. Domnule senator, aici incep asa-numitele redute, bastioane, de la Blidaru. Nu se stie ce a fost. Pentru mine, lasand enigma zidurilor la o parte, mai tare ma minuneaza aceasta terasa: stiti ce era? Ascultati cu totii: in '92 cand am venit aici era un sanctuar mare de 6 mici coloane puse pe toata chestia asta. Acum nu mai este. Al doilea an cand am venit si nu le-am gasit, va spun sincer, am coborat ca un turbat in vale, m-am suit in masina si m-am dus la Prefect, la Presedintele Consiliului judetean, m-am dus la domnul Glodariu, m-am dus la doamna Diana Rusu, care era directorul muzeului, eram speriat, nebun: nu-i sanctuarul! Nici pana azi nu au venit sa vada ca nu-i sanctuarul. Un sanctuar dacic din 6 piese era aici si o sa vedeti la Costesti ce inseamna … Poze nu au fost facute acestui sanctuar? Ba da, eu am facut. Au facut si ei. Deci tu ai pozele acestui sanctuar? Da. El este insemnat si acolo la intrare ca este aici. Nu-i! Mai repede, niste rau-facatori le-au aruncat, caci erau niste coloane rotunde, o sa vedeti la Costesti ca sunt doua feluri de sanctuare: sanctuare ca la Sarmisegetusa si sanctuare ca la Costesti. Si asta era de tipul celor de la Costesti. Deci s-a spus, de fapt este vina lui Iorga care a incetatenit in Romania ideea ca Stefan cel Mare a fost un mare razboinic. Nu Stefan cel Mare a fost un urmas demn al dacilor fiindca a mers pe linie spirituala, este omul care a civilizat Romania: a construit peste 40 de mari manastiri, a reparat universitati ale timpului: acolo oamenii invatau carte, zeci-sute de calugari, se facea pictura, se facea arhitectura, deci nu simple constructii. Ai vazut Putna, Voronetul, Moldovita, Arborele sunt superbe constructii arhitectonice care stau, rezista pana acum minunat in conditii vitrege de munte. Cine stie Voronetul, domnule cum a putut la umiditatea aceea aceasta pictura exterioara sa reziste. Este un unicat in lume. Romanii stau si tac, nu o pun pe internet, nu o baga in carti, nu o pun la muzeele lumii. Nu mai are nimeni in lume aceasta pictura exterioara care o avem noi si care sta de 500 de ani. Si acest Stefan cel Mare a gandit aceasta ideologie a manastirilor, asa era in Evul Mediu. La 1400 cand a fost el, manastirile erau universitati. In jurul manastirilor cresteau ateliere, acolo se tipareau carti, acolo se facea pictura. Cata pictura a avut Moldova de la Stefan cel Mare pana la Petru Rares probabil nu are toata Romania moderna. Peste 40 de manastiri pictate in interior si in exterior, au fost bresle intregi se stiau tehnici ale vopselelor care nu mai exista acum. Si aceasta pasiune a ziditului care este la romani, si in baza sta la Mesterul Manole, in aceasta minunata balada a noastra o avem la daci. Si de aceea termenul grec ptistai, caci si Strabon si alti mari istorici greci spuneau ca grecii ii numeau pe daci - ptistai. Mult timp s-a spus ca ptistai inseamna intemeietor de orase de unde si termenul ctitor care l-a spus si Tudor. Dar cand citesti traducerea exacta a termenului in greaca vezi ca ptistai inseamna zidar. Dacii erau zidari, nu intemeietori de orase, pentru ca noi nu vedem orase aici, un grec daca venea aici nu vedea orase de felul oraselor grecesti. Erau niste asezari risipite de terase. Capitala Daciei, Sarmisegetusa, incepea de aici si pana acolo era un oras de terase, un sat mare in care oamenii traiau in libertate, departe unul de altul. Cand trebuia se adunau. Deci erau zidari si aceasta pasiune a ziditului foarte bine a rasarit in epoca lui Stefan cel Mare si apoi a continuat in toata Romania. A fost urmat si de domnitorii munteni si de principii ardeleni in aceasta chestiune. Stefan cel Mare zidind Putna la numai cativa ani de la intrarea lui in domnie a facut o intreaga nebunie, asa se si spune: o intrega furie a constructiilor. Intr-o tara care era multumita de dansul: taranii erau multumiti, boierii erau multumiti pentru ca nu le punea biruri.Dar cand citesti atenti istoria iti dai seama ca Stefan cel Mare fiind un om foarte destept si-a pus un fiu la Constantinopol si-a maritat fiica la Moscova, se proteja. El era nevoit sa faca niste hartuieli dar nu erau niste razboaie imense cum se crede acum. Pilda care este cea mai importanta in acest sens: in septembrie 1467 se sfinteste Putna. Este prima mare manastire a Tarilor Romanesti, deci marea manastire a lui Stefan cel Mare. Aici, la Blidaru, este asa-zisul bazin pentru apa. In afara zidurilor cetatii, spun arheologii, s-a construit o mare cinsterna pentru apa. Daca eu imi aparam cetatea faceam cinsterna pentru apa in afara zidurilor cetatii? O faceam in cetate. Corect. De ce au facut-o in afara cetatii? Sa mergem sa vedem. si acolo se surpa un zid care da intr-o intrare subpamanteana. Haideti sa vedem. Eu nu am mai fost de vreo doi ani, nu stiu ce s-a mai surpat. - Sa vedeti acum o zidire nemaipomenit de stranie: din piatra de munte s-a facut un zid, dar in spatele lui este un al doilea zid construit din piatra impreuna cu mortar dacic careia arheologii nu i-au facut cercetare si a venit un tampit de la Chisinau a luat morarul asta si la dat la cercetare si a inebunit si Chisinaul si Moscova si la Roma a fost studiat: nu are calciu. Toate mortarele din lume, inclusiv cele antice sunt facute pe calciu, pe var. Asta nu are calciu. Cu asta s-a facut cisterna. De asta este facuta protejarea cisternei dinspre...Nu are calciu, este facut pe siliciu. Si acum se fac mortare pe siliciu dar sunt cele mai scumpe mortare din lume. Se pun numai in conditii foarte extreme. Inca o proprietate minunata a acestui mortar: are proprietati bactericide. Noi am populat special in laboratoarele de la Chisinau populatii de bacterii care intr-o zi mureau toate, nu se dezvoltau si la suprafata, la actiunea apei se formeaza o pelicula verde care este impenetrabila nu o penetreaza apa si protejeaza in felul asta zidirea mai departe. Noi am luat dinauntru acest mortar, am pus prima data cand am observat lucrul asta l-am pus intr-o vaza cu flori la mine acasa si a doua zi l-am gasit verde. Dupa aceea am mers mai departe: l-am udat cu apa si am vazut in primul rand are un miros foarte specific cand il uzi cu apa si pe urma dupa trei zile formeaza la suprafata o pelicula verde. Cand am vazut asta l-am dat in laboratoare, de acum doctorii, profesorii din laboratoarele Academiei de la noi au demonstrat aceasta pelicula care se formeaza la suprafata. Am avut un raport la Academia Romana la prezidiu si stateau toti asa cu gurile cascate la tema asta. Si atunci va spun domnule senator, cat a fost Iliescu mi s-a dat bani pentru tema aceasta, dupa Iliescu, iata acest inginer constructor Dan Capatana la care am iesit, fiindca el raspundea de treaba asta la Presedintie, m-a ascultat, am vorbit vreo trei trei zile cu el a spus ca face tot, dupa accea am dat telefon mi-a spus ca este ocupat, apoi din nou a fost ocupat. Pe urma mi-a spus: "Domnule esti in baza de date a lui Iliescu, esti din echipa lui, Presedintele nu te accepta." "Cum ma, zic, eu am vorbit politica cu omul acela, eu am vorbit de betoane cu care putem constanta ca sa nu se risipeasca." Am coborat in groapa de cisterna. Ia observati in partea aceea ea este peste tot zidita, perfect orizontal. Dupa ea, dupa acest zid urmeaza un al doilea zid de piatra cu mortar. Parca ar fi vrut sa ascunda acest mortar. Cand am venit in '94 aici am vazut ca se incepe a se surpa. Acum este surpat si mai tare locul in partea accea. Ca o grota de intrare in cetate. Se vede si acum liber ca mai departe este tot zidit cu mortar. Am luat mortar si de aici, ca asa fac cercetasii arheologi, nu zic ca este o mare noutate, iata-l acest vestit mortar dacic fara calciu deci pe baza de siliciu, deci o supa de metale avem si argint in el. Deci acest superb mortar dacic, iata aici si al doilea zid tare imens, tare. Nu aruncati ca vreau sa-l aduc la scoala. Eu am dus saci intregi la Chisinau. Ma indrept la intrare de la tunel care merge pe sub cetate. Zidul de aici are cel putin doi metri. Ce nebun a facut un zid de doi metri cu mortar? Si incolo se vede constructia mai departe. Ia uite, pana aici este zidul. Si mai departe, ia vino Tudor, sa vezi cum continua mai departe ziditul. Domnul Dan Capatana… Cine este domnul Dan Capatana? Consilierul Presedintelui Constantinescu, fost director al unui institut de constructii, Care s-a dus sa castige si el un ban acolo… Este fostul director al unui institut de constructii din Bucuresti, este constructor de specialitate si cand ii spuneam de betoanele dacice imi zicea: "Domnule, lasa-ma ca betonul s-a descoperit la sfarsitul secolului 19." "Bine, atunci cum ii zici amestecului de liant cu pietre?" "Beton". "Asa avem la daci". Au zidul plangerii dar noi la aceste zid maret ar trebui sa-i zicem Zidul reinvierii ….Daciei si sentimentelor dacice. Trebuie sa schimbam numele Romaniei in Dacia. Corect. Cum a spus si Eminescu: totul trebuie dacizat. Asta este adevarata noastra origine si nu este alta. Asta este o inventie artificiala - România. Sa se demonstreze inca o data ca noi suntem tigani de la Roma, ca abia ai sosit. Cum ne ziceau rusii nostri ca au venit hotii de la Roma si s-au asezat la marginea imperiului roman. Colonele mai spui odata? Noi suntem daci. Asa, foarte frumos! Numai partial, numai 14 la % din teritoriu. Zona Moldovei de unde esti tu nu a pupat picior de legionar. Carpii si vorbim aceeasi limba. Andrei mi-arata o harta cam ruginita de pe culmea Blidarului unde apare si acel sanctuar care a disparut asa ca prin minune. Toate alea sase coloane au disparut peste noapte. Sa-i facem si o poza sa-l vedem despre ce este vorba. Andrei poti sa ne spui aici câteva cuvinte frumoase si inteligente, cum faci tu de obicei. Daca observati atent constructia este foarte bizara. Daca urmariti proiectele de cetati nici o cetate din lume nu s-a facut astfel cum este facuta aceasta cetate. Este o cetate extraordinar de bizara, de stranie. Ia uitati-va cum este constructia aceasta locuinta din centru. De ce trebuia sa faci astfel de case, atat de oblic de perpendicular, de aiurea in tramvai. Orice om cand face niste constructii urmeaza niste armonii. Astea sunt facute impotriva armoniilor. Fiindca aceasta linie urmeaza linia principala a dacilor pe care v-am aratat-o acele 30 de grade fata de directia nord. Ia uitati! Si pentru ca nu avem apa avem aicea afine cu tuica. Si trebuie sa recunosc ca am baut o gura, doua trei si ma lupt dupa a patra. Marian este acela care ne da de baut, soarele este tare, ne bate in cap, asta ne face sa ne gandim si cum mergem. Sa ne spuna si compozitia. Tuica la 50, 60 de grade, afine si miere de albine in loc de zahar, ceva natural, dacic 100%. Unde suntem aici de fapt? Noi suntem la un turn care din punct de vedere arheologic proteja cetatea care este in varf. Blidaru. Da. Eu ma gandesc asa: ia uitati ce costisa avem in sus, mai trebuia sa fac un asemenea turn ca sa protejez cetatea? Acolo a fost templu mai, acolo venea lumea sa se inchine, sa se roage. Daca a fost o casa, zice Andrei, de ce ii trebuiau ziduri groase de trei metri si catre greutatea de o tona. Are si el dreptate. In fata mea o constructie semicirculara, poate sa fie un sanctuar niste stalpi ramasi in fata ei ne bucura privelistea. Totul este straniu, este vechi, totul miroase a milenii de istorie. Nimeni nu stie ce se intampla aici, ce s-a intamplat aici si ce se va intampla in viitor. Fluturi frumosi negri, rosii, violeti alearga printre florile parfumate. Padurea de mesteceni este impresionanata. Ne plimbam, ne uitam, ne minunam ne gandim, imaginatia ne zboara cu mii si mii de ani in urma cautand sa gasim explicatia acestor fortificatii, care ar urni pentru orice arheolog din lume. Suntem aici numai pentru simplul motiv sa ne uitam, sa ne minunam. Speram ca cineva se va gasi sa se uite sa vada despre ce este vorba mai mult decat noi. In continuare terasele in fata acestei case, ale acestui turn de aparare, merg in trepte una dupa alta, una dupa alta, pana jos in vale. Daci, cine ati fost voi? Ce ati vrut sa faceti aici? Ce ati facut? Si ce mesaj ne-ati lasat pentru noi, urmasii vostri. In continuare drumul continua intr-o vale prapastioasa la un unghi de peste 60 de grade. Ne rostogolim la vale printre mesteceni, pomi, frunze udate de ploi si roua de peste doi trei ani. Incercam sa mergem sprijinindu-se in bete. Sa vedem cum ajungem pe drumul asta mai scurt. In fata se gaseste judecatorul Pantaru, care trebuie sa recunosc ca este foarte frumos imbracat pentru aceasta excursie. Drumul nostru continua nu la 60 ci la 70 de grade in jos. Eu cred ca este mai mult de 60 de grade. Mergem ca si bolovanii la vale. Nici nu stiu de ce ne tinem. Dar sa speram ca in curand ajungem si acolo. Nu sunt ultimul, sunt penultimul. In spatele meu se gaseste Dan, care nu mai zambeste… Drumul a fost foarte greu pana in momentul cand am dat intr-o groapa. Si am aflat ca acela care ziceam ca este un mototol, Tudor, ce a facut Tudor? A carat doua femei. In brate? Nu in brate. Le-a ajutat sa coboare spre deosebire de altii care abia au coborat ei singuri. Lumea este vesela, senatorul care mi-a tot carait toata ziua ca este bolnav a ajuns inaintea mea. Eu am ajuns, sincer sa fiu, putin pe popou la circa jumatate de ora dupa ei. Nu am inteles ceva: ori Andrei a incurcat drumurile si le-a aratat o scurtatura. Mariane, mai ce magarie ai facut aici? Cum ai facut de au ajuns ei mai devreme? Am vrut sa va arat drumul soldatilor romani spre cetatea dacica. Care drum mai, ca aici cazi numai in burta. Care drum sa fie asta? Pai asa spune Glodariu ca asa au fost cucerite cetatile dacice. Coboram pe un drum de nebunie, printre pietroaie, printre raulete, paraulete, printre mesteceni si asa cum am spus drumul nu mai este la 50 de grade este mai mult de 75 de grade. Nici nu stiu cum ajung la vale: unii ajung mai repede, unii ajung mai tarziu. Prin parau se vad bucati de ceramica, de ceramica dacica. Nimanui nu-i pasa domnule. Istoria aici sta: in aceste raulete, paraulete, delulete, munti ziditi si ras-ziditi in care nici nu stii ce sa crezi despre istoria noastra. Cine a scris-o si de ce a scris-o asa de prost? De ce nu vin s-o vada aici la fata locului. Contiunui drumul pe cursul acestui rau, care desi este mic este foarte volburos, sa ne rupem glezenele, picioarele, mergem, ne udam in sus in jos, nici nu stiu unde ajung de fapt. Trecem peste toate cotiturile lui. Urzici pe stanga, ferigi pe dreapta, pietroaie peste tot.Cand este umbra, cand este soare, numai el isi continua drumul cu zgomotul lui. Andrei Vartic n-ar fi putut sa gaseasca un drum mai romantic si mai al naibii ca acesta. Nici nu stiu unde mergem dar se pare ca este cel mai scurt. Este cel mai scurt si cel mai romantic. Nu stiu cat este de scurt, dar de romantic ce este mi-a rupt gleznele. Primul este senatorul Cornel Boiangiu care ieri s-a dat bolnav, nu putea sa mearga, acum este in fata mea: cum naiba o putea face asa ceva, eu nu inteleg. In plus mai si rade. Ceva este misterios aici. Andrei continua sa culeaga tot felul de cioburi, de ceramica dacica, numai el stie ce vrea sa faca cu ele, caci le culege; mici si mari, colturoase, rotunjite, cremelate, cu o glazura verzuie peste tot. Le strange si le baga in buzunar. Numai el stie ce face cu ele. Dupa ce am coborat pe paraul asta nabadaios, il descoperim ca se varsa in apa Gradistei, care trebuie sa recunosc ca este mai lata decat mi-am inchipuit: are vreo 10 metri latime si nu stiu ce adancime, si nu pare prea miloasa ca sa o traversezi. Acoperita cu pomi pe o parte si cealalta. Soarele este cald si incearca sa-mi usuce transpiratia dupa spate. Marian spune ca trebuie sa urmam malul stang al Gradistei, daca nu ne este frica. Sa vedem ce se intampla. Cineva si-a lasat pantofii aici. Ne aruncam acum printr-un camp de flori, margarete, mirosind foarte frumos. Unele sunt violete, un camp intreg plin cu ele prin bradisuri, prin arbusti, printre ferigi, in care florile predomina. Fluturi albi se arunce printre ele, mai vedem si unii rosii, o frumusete cum numai in vis si in paradis mai poti vedea. Si noi suntem aici. Parfumul ierbii nici nu se poate compara cu ce ne inchipuim, nici nu stim a ce miroase a iasomie? In sfarsit am mers acum pe malul raului Gradistea, pe sub pomii care-si apleaca crengile si deasupra raului si pe partea stanga pe unde mergem noi. Pe partea stanga avem muntele robust, abrupt, inverzit si noi continuam sa mergem, domnul stie cat mai avem de mers. Da Andrei, spune. Aici a fost terasamentul caii ferate care ducea spre mina de uraniu de unde rusii duceau uraniu in Rusia. Si a fost distrus terasamentul sau ce s-a intamplat cu el? Imediat ce s-a inchis mina, in câteva zile oamenii au luat tot. Nu au furat, au luat si au facut constructii acasa. Si in câteva zile a disparut totul pe o distanta de 20 de km, sau chiar mai mult pana la Orastie. Si ce a facut natura si vegetatia? A restabilit armonia dacica. Incat azi nu mai vezi nimic pe aici decat o vegetatie nebuna salbatica, frumoasa si parfumata, prin care mergem ca prin tunele de vegetatie fara sa stim precis ce vrem sa facem. Imi pare rau ca nu puteti sa auziti apa care muta pietroaie mutandu-le, rostogolindu-le, facandu-le sa migreze jos, in vale. Noi de fapt mergem de-a cursul raului pe partea stanga si cautam sa ajungem la cabana de unde am plecat sperand sa gasim ceva de mancare. Pe stanga mai apare o terasa dacica la o inaltime de 10 metri de o frumusete cum nici in filme nu o poti vedea, plina cu flori galbene, violete, albastre, care miros imbatator si atrag o multime de fluturi si insecte. Este mai mult decat in vis. Transportul peste rau nu este chiar asa de usor. S-o vedem pe Mihaela cum ajunge prin spate si altii. Ziua s-a terminat cu placere si acum ma aflu la primarie Orastioara de Sus si ma rog la domnul primar Nicolae David sa-mi dea si mie un pamant aici. Sunt cetatean roman si vreau sa-mi fac o casa, sa-mi dea o casa. A fugit acuma din birou dar il prind din nou si il pun sa va vorbeasca. Domnule primar cati oameni cu dorinta si iubire de tara ai gasit pana acum in jurul dumitale? Prea putini. Si eu vreau sa te rog sa ma pui ca vreau sa fiu aicea locuitor sa ma tii sub ocrotirea dumitale. Dumneata ce faci? O sa va tin la mine cu cea mai mare placere. Pana acum ma rog de el de ieri de dimineata sa-mi dea si mie un loc sa-mi fac o casa si domnul primar inca se gandeste. O sa va gasesc un loc bun. Astazi? Nu astazi, altadata. A fost si prefectul de la Deva sa cumpere pamant aici si pe urma a murit. De aceea din superstitie domnul primar nu vrea sa-mi dea si mie un loc. Domnule primar, esti superstitios? Da, pentru ca locurile acelea sunt locuri sfinte si nu trebuie vandute, nu trebuie instrainate. Atunci le tineti si le dati la tigani sa faca pe ele tot felul de pastoaie si sa vanda afine. Domnul primar, ce parere ai despre tiganii care locuiesc in comuna? Tiganii care locuiesc sunt bastinasi si nu ne fac probleme. Deci vrei sa spuneti ca comuna dansului este o comuna de? Nu, este o comuna evoluata din daci, stramosi… Nu stiu cine este dusman aici, dar eu sa ma rog de domnul primar sa-mi dea o casa si dansul sa nu vrea. Eu sunt cetatean roman. Si refuza. Va las pe urma sa trageti concluziile. Merg acum cu domnul primar pe niste drumuri din astea mai cu gropi. Mai spune-ti domnule primar, ce ati spus despre gropile astea? Gropile sunt facute ca sa le putem astupa cand ne facem campania. L-am intalnit aici pe domnul? Plutonier Gogan Gogan si mai cum? Gogan Alexandru. Un om amabil si care, intrucat m-am plans in gura mare ca vreau sa-mi iau si eu o casa si m-a dus in stanga in dreapta si mi-a aratat aicea casa lui? Lui Susan Aurel. Este o casa neterminata, este adevarat ca este acoperita cu tabla pe care o urasc si vreau sa am pe ea tigla dar fiecare cu fantezia lui. Am aici pe domnul primar care rade de mine dar nu conteaza. Am vazut aici un loc al lui Filimonescu Ion care nu este urat deloc cum este. Chiar foarte frumos. Am ajuns sa fim si in seara aceeasi zile, nu mai stiu in cat suntem, este ora 10 si 10 noaptea, ne-a intrat in cap acum pamanturi, case sa ne luam aici. Au venit unii mai inteligenti si mai derbedei: unul mi-a oferit aici sa cumpar toata cabana - doua miliarde de lei. 17 iulie 1999. Azi ne-am sculat in jurul orei 8. In fata cabanei ne asteptau doi oameni care vroiau sa ne lase niste pamanturi de cumparat. Am pornit in sus inspre Cetatuie, am vazut locurile - niste platforme, un preot si un oarecare inginer de acolo din Orastioara de Sus, ca sa descoperim ca de fapt ei vroiau sa ne vanda niste pamanturi pe care nu erau nici ei proprietari. Dar spuneau ca ei le au in grija de ani si ani de zile. Cam talharusi oamenii de acolo. Vazand dorinta mea ca vreau sa cumpar ceva acolo la Gradistea Muncelului, Andrei si cu Marian m-au dus la casa unui satean, Neculae, care avea vreo trei hectare de pamant foarte frumos asezat cam la vreo patru km departare de Cetatuie in drum spre Sarmisegetusa. Locul frumos, asezat pe un genunchi de munte. O splendoare. Asa in bucuria momentului, am hotarat ca partea in care am vrut sa construit o casa o treime s-o fac cadou Senatorului, o treime lui Tudor si o treime pentru mine. De acte si de toate astea se va ocupa Dan care este avocat. Ne-am intors, am ajuns in Orastie, unde la Sura ne-a asteptat o masa bogata iar de acolo am pornit-o inapoi spre Bucuresti. Sper sa ne fie un drum norocos. La revedere, Sarmizegetusa! Este ora 1 dimineata, si cu greutate am sosit in sfarsit acasa pe Calea Victoriei. Speram ca cele povestite aici sa va placa si dumneavoastra.

		TOP ^