Institutul Civilizatiei Dacice & Dacia Revival Ineternational                           Intrebarea cu privire la paleoinformatica


III. Mitoc - Dealul Galben, 26.000 BC

In straturile statiunii paleolitice de la Mitoc - Dealul Galben, de pe Prut, din Estul Romaniei, arheologul Vasile Chirica a descoperit in 1981 o amuleta stranie {Fig. 6-7} incrustata cu linii pe ambele parti (Chirica, 1989). Datarea stratigrafica si prin C14 indica o virsta de aproximativ 26.000 BC pentru straturile din care s-a colectat amuleta. Desi ar fi trebuit sa stea de peste 10 ani in majoritatea manualelor de matematica din lume, aceasta amuleta exceptionala colinda inca solitar doar tirajele deosebit de mici ale revistelor academice (poate si din motivul ca V. Chirica a incercat sa lamureasca liniile de pe amuleta cu anumite scheme antropomorfe si zoomorfe, mult mai bine reprezentate de omul paleolitic din Sud-Westul Europei, vezi Paunescu, 1999, p. 51)

{Fig. 6 - Fata a a amultei de la Mitoc - Dealul Galben, pe Prut, N-E Romania}

O cercetare numerologica atenta demonstreaza, insa, ca pe amuleta paleolitica de la Mitoc este reprezentata una din primele (poate chiar prima) table matematice ale omenirii. Pe ambele fete ale plachetei sint incrustate grupuri de 2 sau 3 linii care devin operationale daca este acceptata pentru timpurile de atunci o limita de calcul mai inalta decit cel primitiv, realizat pe degete.

Sa cercetam mai intii fata b {Fig. 7}.  Pe ea se pot observa usor 5 grupuri de cite 3 linii, 3 de cite 2 linii si alte 3 din cite 2 linii, ultimele fiind legate si de cite un unghi. 2 din ultimile doua grupuri sint polarizate astfel ca impart grupurile de cite 3 linii intr-o structura de jos, formata din 4 grupuri cite 3 linii, si una de sus-stinga, formata  dintr-un singur grup de 3 linii. Structura de jos formata din 4 grupuri de cite 3 linii este incrustata intr-o miscare de rotatie sau rasturnare.


{Fig. 7 - Fata b a amultei de la Mitoc - Dealul Galben, pe Prut, N-E Romania}

Acelasi lucru se poate spune si despre structura de cite 2 linii din centrul acestei fete a plachetei. O importanta deosebita in aceasta matrice de dedublari pare sa aiba linia secanta din partea de sus, dreapta, care formeaza un unghi ascutit cu dubletul de linga ea (1 > 2, 2 > 3 - ?). In cazul cind aceasta structura este citita ca un triplet, atunci vom avea pe fateta cercetata 6 tri-line-uri (6x3=18) si 5 two-line-uri.

Centrul fetii a {Fig. 6} este dominat de o constructie unghiulara dominanta formata din 3 linii care, unindu-se intr-un punct central, impart suprafata amuletei in 3 parti. Gaura prin care amuleta era legata, probabil, la git, ne indica pozitia verticala drept  moment de inceput de citire a informatiei depozitate pe ea (un fel de Head HTML) (in studiile citate mai sus noi am aratat ca anume verticalitatea l-a interesat pe om atunci cind a folosit la Mezin figurina umana pentru depozitarea informatiei simbolice privitoare la relatia lui cu Cerul si Pamintul, simetriile dreptei si stingii sau ale fetei si spatelui, iar lipsa capului si chipului la acele figurine, ca si la marea majoritate a figurinelor neolitice, indica interesul omului preistoric pentru reprezentarea simbolica a verticalului, dar si a actiunii si non-actiunii).

Felul cum unghiul din dreapta este aplicat liniei a treia din constructia centrala a amuletei impune cunoasterea de catre omul de Mitoc a actiunilor orientate spre o anumita tinta, dar si necesitatea folosirii unui operator matematic in baza 2 si 3 (desi organizarea divina a acestui operator pare evidenta, autorul nu uita sa-si aminteasca mereu si de limitele pamintesti ale cercetarii) pentru a rindui mai bine structurile de fiintare. Acest operator imparte suprafata centrala a amuletei in doua unghiuri obtuze de cite aprox. 110 (108) si 160 (162) grade, si unul de 90 de grade. In aria unghiului de 110 grade (sus, stinga) sint incrustate 3 linii paralele. In aria celui de 160 grade (jos, stinga) - 6, iar in aria celui de 90 de grade (dreapta) - 9 (3+6+9=18). Si cele 3 linii, si cele 6 linii, sint orientate spre o anumita operatie cu ajutorul a cite 2 linii care formeaza, cum se vede, alte 2 unghiuri obtuze.

Dar

3x2=6, 3+3=6, 3x3=9, 3+3+3=9.

Se stie, insa, ca informatica este o "disciplina care se ocupa cu studiul prelucrarii informatiei" (Breban, 1980). Asa se isca de la sine intrebarea cu privire la paleoinformatica, adica stiinta care studiaza prelucrarea informatiei in paleolitic.

Dat fiind ca inaintea omului din aurignacian nu apar (inca) dovezi de prelucrare, depozitare si transmitere a informatiei, paleoinformatica devine un instrument deosebit de important pentru lamurirea misterului aparitiei lui Homo Sapiens pe pamint. Dovedirea faptului ca "schimbul de informatie" (Wiener, 1943, 1948) sta la baza fiintarii biologice, indreptateste punerea acestei probleme acum, la intrarea in Globalizare.

Ce rezulta din punerea intrebarii cu privire la informatica paleolitica? Rezulta in primul rind faptul ca pe atunci Homo Sapiens nu numara primitiv,  in baza degetelor de la mini (care-s 10), ci in baza de logica superioara a cifrei 9. Putem sa ne legam acum de cele 9 orificii ale omului, de cele 9 luni care trec pina se naste un copil, sau de careva operator universal care ii permitea omului din aurignacian sa-si calculeze mai lesne posibilitatile de fiintare din probabilitatile de fiintare pe care le producea din abundenta si mintea omului, si condiitiile exterioare de vietuire. Legarea asta nu schimba, insa, problema de fond. Pe la 26.000 BC omul cunostea deja si actiunile orientate, si unghiul ca reprezentare simbolica a actiunilor orientate, si operatiunile logice, matematice, in baza cifrelor 2, 3, 6 si 9, si dedublarile reprezentarilor (Levi-Strauss, 1944; Vartic, XXVIII, 2001), si posibilitatea depozitarii si transmiterii informatiei cu ajutorul acestei baze operationale.

Faptul ca au ramas asa de putine artefacte incrustate simbolic nu ingusteaza domeniul cercetarii noastre dat fiind ca

a) lemnul ocupa in acele timpuri un loc important in structura materiilor prime ale omului si, probabil, marea majoritate a artefactelor incrustate geometric s-a realizat in lemn (motivele geometrice sculptate in lemn se mai intilnesc inca pe raboajele pastorilor si plutasilor din Carpati).

b) marea majoritate a cunostintelor (cum ne-o demonstreaza Rg-Veda, Biblia sau Iliada) se transmiteau pe cale orala din motive ce tin, cum credem noi, de devenirea omului, care este incerta.

Arheologii au descoperit pe terasele de rasarit ale Ceahlaului, pe valea Bistritei, in Carpatii Rasariteni, unde padurea domina si acum fiintarea omului, o densitate neobisnuita de statiuni paleolitice {Fig.8}. Una din caracteristicile enigmatice ale acestor statiuni este lipsa sau raritatea materialului osos (Paunescu,1998, p. 61-62) . Specialistii cred ca acest material a fost anihilat chimic de solul acid din zona, lucru care nu poate fi contestat atita timp cit nu s-au facut studii comparative ale aciditatii solului in marea majoritate a siturilor paleolitice din aceasta parte a Europei. Dar resursele mitologice ale zonei (de care s-a folosit D. Cantemir pe la 1700 sau Alecu Russo pe la 1848) ne sugereaza sa luam in consideratiune si alta ipoteza: sacralitatea preistorica a zonei Ceahlaului (care a si fost denumit de antici Munte Sfint). Perighiezele noastre demonstreaza ca aceasta ipoteza nu poate fi scoasa din uzul stiintific. S-ar putea ca "dragostea" schivnicilor si sihastrilor moderni pentru arealul mitic al Ceahlaului sa aiba si rostul mitologic al "referintei anterioare" (cum o numeste acad. Al. Zub, Xenopoliana, II, 1994, 1-4, p.4).

{Fig. 8 - densitate mare de statiuni paleolitice pe malul Bistritei si pe fata rasariteana a Ceahlaului}

S-ar putea, deci, ca inca in paleoliticul superior partea rasariteana a Ceahlaului sa fi fost locuita de anahoreti preistorici care... nu consumau carne. S-ar mai putea ca acesti anahoreti sa fi detinut si monopolul asupra sarii de la Cacica si Tirgul Ocnei, lucru care le putea crea o aura deosebita (in unele statiuni de la Ceahlau s-au descoperit depozite de ocru), dar si un habitat alimentar deosebit (bazat pe monopolul sarii, adica pe schimbul alimentelor in locul sarii, care a fost moneda de schimb a preistoriei, dar si pe faptul pastrarii in sare a carnii fara oase mari, adusa la schimb de vinatorii preistorici). Tocmai de aceea sugeram o cercetare serioasa a salinitatii solului din statiunile de pe terasele rasaritene ale masivului Ceahlau (ne-ar interesa in mod deosebit gradientii stratigrafici de Ca, P, Co, urmariti in oxizii roentgenogramelor, sau in urmele spectrogramelor). S-ar putea sa se demonstreze astfel ca si drumul preistoric despre care vorbeste D. Cantemir, si care ar fi unit Ceahlaul cu tot spatiul nord-pontic, sa fi fost una din principalele magistrale spirituale ale preistoriei si din cauza ca era si o magistrala a sarii (vezi "De la sare la complexul mioritic" in Vartic, XIX, 1997).
 


Navigator: Home [ Index ], Contact author, Contact webmaster :.. NEXT >