|
6.
Cf. Plinius (c. II, c. 78): "×n regiunea opusÇ a lumii i plinÇ de gheaîÇ trÇiesc nite popoare cu pielea albÇ, cu plete blonde, a cÇror asprime este luatÇ din duritatea cerului." 7. Bell. Goth.
, lib. 4, c. 5, edit. la Paris, Œn 1662. "Pollw h apoen Gotoi te kai Ouisigotoi, kai Bandiloi, kai ta alla Gotika genh zumpanta idrunto. Oi dh kai Skuai en
toi anw ronoi epikalounto" ("Pe aici, de mult s-au aezat Goîii, Vizigoîii, vandalii i toate celelalte popoare gotice care odinioarÇ se numiserÇ Sciîi"; lib. I Bell. Vandal., c. II, la Œnceput, acelai
Procopius scrie: "Printre ei erau i Ghpaide, adicÇ Gepizii, iar unii scriitori i-au numit Goîi, alîii Geîi, dar ei, de fapt, erau unii i aceiai, cÇci aveau trupuri asemÇnÇtoare, aveau aceleai legi, cinsteau
aceleai zeitÇîi, vorbeau aceeai limbÇ pe care scriitorii au numit-o goticÇ (i.e. geticÇ, n.t.)." 8. Vezi i Not. i Obs. La Nepot. Milt., III. 2, Œn care se spune: "Probabil, dupÇ pÇrerea
marelui Salmasius de la numele de Geîi s-a nÇscut numele de Sciîi, cÇci S aezat Œn faîÇ, dupÇ obiceiul Eolienilor, a dat Skua i Œn cap. De Reg. n. 4 avem: Getae, Gotthi, Gitae, Kitae, Scythae,
desenmƒnd numele unei naîiuni ŒmpÇrîite Œn mai multe popoare. Ceea ce ŒnsÇ este foarte important de reîinut este cÇ, la imensa majoritate a scriitorilor, din diferite timpuri, sub numele de Sciîi, Geîi i Goîi se
Œnîelege unul i acelai neam." 9. DupÇ cum amintete Joannes Spelmannus (Aelfrid. Magni, lib. II, c. 3 i a. l.), legile Troienilor erau absolut aceleai cu cele ale Sveonilor. ¸i acest lucru ne
este consemnat Œn al nouÇlea secol de la naterea lui Christos, lucru dovedit pe vremea lui Aelfred cel Mare, regele Englezilor (abil legislator i administrator, protector al literelor; tot el a fondat Universitatea
din Oxford (848-901), n.t.), Œn a cÇrui legislaîie este dat i istoricul ei, ele, de fapt,erau cunoscute ca fiind identice, cu mult Œnainte de a fi fost scrise constituîiile. 10. Vezi i Zieglerus Œn Descr. Schondiae
(p. c. II, Despre Svetia). Regatul Sveîiei (Suediei) are bogÇîii Œn argint, aramÇ, plumb, fier, fructe i turme de oi i o bogÇîie extraordinar de mare Œn pete provenit din fluvii, lacuri, mare, precum i
din vƒnatul fiarelor (pentru blÇnurile lor foarte scumpe i de aceea, invidiaîi de alîii, n.t.). Numele de Schondia ŒnseamnÇ "blƒndeîe", "frumuseîe" (sk”n). Pentru cÇ, Œntr-adevÇr, prin cerul binefÇcÇtor,
prin lucrarea ogoarelor, prin porturi i emporiile care ne stau la dispoziîie, prin oraele maritime, prin pescuitul din lacuri i rƒuri, prin vƒnarea animalelor sÇlbatice cu blÇnuri scumpe, vƒne inepuizabile de argint,
aramÇ i plumb, prin dezvoltarea unei agriculturi industriale (cu mijloace mecanice destul de dezvoltate pentru acea vreme, n.t.) i pe bazÇ de colonat, prin nenumÇrate municipii care se construiesc mereu, prin
instituîii civile, Œn sfƒrit, prin toate acestea, nimic nu-i lipsete acestei regiuni spre a o numi fericitÇ. 11. Bal, Ballur, Aballur, Abollur, Apollur, Apollo
ŒnseamnÇ "zeu atotputernic", pentru cÇ vocala a este pronunîatÇ cu gura larg deschisÇ, deci face sÇ creascÇ puterea vocii. De aici se spune kat a xohn = faer sau paer, par,
"capabil","puternic", "atƒt de puternic", fÇcƒnd astfel o apropiere de cuvƒntul Parnas care vine din grecete, avƒnd variantele Parnassus /Larnassus, pentru cÇ Œn chiar muntele Larnax ("ascunzÇtoare"),
este un loc pe unde curg sub pÇmƒnt curenîi de ape; unii scriu Parnho, corect este Parnh; la mai mulîi autori, regÇsim Parnhso kai Parnhato > gen. poetic este Parnhasoio; de mult ŒnsÇ,
majoritatea spun Parnaso; Œn atticÇ h, Œn alte dialecte a. De aici Œn latinÇ Parnasus, Parnassus i Parnasia rupes, "rƒpele parnasiene care Œl ŒncƒntÇ pe Apollo". Unii spun cÇ acest
cuvƒnt a fost preluat i de Sirieni. Se poate sÇ aibÇ dreptate, cÇci Parnes, Œn limba siriacÇ ŒnseamnÇ "a pate", fiind vorba de nite pÇuni, unde Apollo i cu Muzele Œi pasc turmele de oi i vite; alîii sunt
de pÇrere cÇ Parnas ŒnseamnÇ "doctrinÇ"; de fapt, cuvƒntul este de origine geticÇ i Parnases / Parnasus a Œnsemnat "munte" sau "loc Œn care a fiinîat lÇcaul puternicului zeu", sediu al preaslÇvitului
Apollo care stÇtea Œn fundul pÇmƒntului de unde dÇdea oracole. 12.
Profani se numesc ca atare de cÇtre Iudei imaginile pe care i le fac oamenii despre zei, Œn funcîie de propriile lor reprezentÇri. Tacit (
Hist., lib. V, c. 9) Œl descrie pe Pompei intrƒnd Œn templul Ierusalim, dupÇ victoria binemeritatÇ, vÇzƒnd totul gol, a exclamat: "×nÇuntru nu este nici o efigie de zei, lÇcaul este pustiu i uriae mistere ". Cu
chiar acelai sens, relateazÇ Florus: "A intrat Œn Ierusalim i a vÇzut acel mare mister al neamului necredincios, deschizƒndu-se sub cerul de aur". Numete "necredincios" acel neam pentru cÇ a ŒmbrÇîiat noile
ritualuri i contrare celorlalîi muritori: de aici toate cele profane care la celelalte popoare sunt sacre, din nou admise, ceea ce pentru alîii sunt socotite incesturi, neruinare i depÇrtate de
ceea ce se numete cinstit; i nu numai cÇ ei, iudeii, sunt diferiîi de religiile zeilor, dar pƒnÇ i Œn obiceiurile lor, ei sunt altfel decƒt ceilalîi, cÇci nimic nu este mai demn de dispreî decƒt sÇ dispreîuieti
zeii. ¸i l-a vÇzut pe Pompei deschizƒnd acest spaîiu i uriaa ascunzÇtoare, a vÇzut sub acest cort de aur sau boltÇ, care imita cerul, cum foarte corect o demonstreazÇ Seldimus (De I.N. i G. sec. Leg.
hebr., lib. II, c. 8). ¸i nici sÇ nu mi se obiecteze cÇ am acceptat conceptul de cer cu aceastÇ semnificaîie, cÇci Œnsui Florus (Annacus Florus, autor al unei schiîe de istorie a Romei, era ca, i ŒmpÇratul Traian,
cu care era i contemporan, originar din Spania, ai cÇrei primi locuitori fuseserÇ celtiberi, adicÇ amestec de celîi, populaîie germanÇ i iberi, populaîie localÇ, n.t.) al nostru s-a delectat pe seama unui studiu
uimitor asupra noutÇîii, pe baza unor locuîiuni absurde, neauzite de nimeni i nefolosite de alîi scriitori. Prin expresia sub aureo veluti coelo
("ca i cum ne-am fi aflat sub un cer de aur"), se va Œnîelege, exact cum am spus mai sus, ultima veluti specula ("ca nite imagini finale") i Œn acelai chip Œn multe alte locuri. Se folosete veluti
Œn vechile codexuri, i eu adesea am scris aa, cÇci ŒnseamnÇ exact acelai lucru cu uti ("ca", "Œn acelai chip", "precum").
13. ×n persanÇ avem pas = "rÇspƒndind", iar prin expresia zyja pas, se
Œnîelege "rÇspƒndind luminÇ" (îin sÇ semnalez ceea ce ar fi semnalat i Lundius, dacÇ ar fi tiut romƒnete, cƒt de aproape este persanul zyja de romƒnescul ziua, cuvƒnt care la Peri nu putea sÇ vinÇ
decƒt de la Geîi, care Œn vremuri strÇvechi au trÇit o bucatÇ de vreme Œn jurul rƒului Oxus, azi Amudaria, botezƒnd i locurile cu termeni geto-daci, terminaîi Œn -dava, -pora, -aria, hidronimul Amudaria
fiind un exemplu; de aceea unii istorici romƒni, printre care i Mihail KogÇlniceanu, Œn Histoire de la Valachie , trag concluzia cÇ geîii ar fi venit din Persia, n.t.). 14. Thysius (Ad Justin.,
lib. II, c. 11) afirmÇ cÇ poetul Orfeu a fost trac sau scit; Clemens Alexandrinul (c. I) susîine cÇ Grecii au luat multe de la Sciîi (exact ca i Herodot, cu cƒteva secole mai Œnainte, exemplificƒnd Œnainte de toate,
zeii, adicÇ aa-ziii zei, n.t.). 15. Neptun a fost numit Aegeianul, dupÇ numele unui ora din Eubeea, unde exista i un templu al lui Neptun, adicÇ, Neptun Egeeanul; de aici i numele MÇrii Egee.
Vezi i Plinius (N. H. IV, c. 11); unii cred cÇ de la regele Aegeus, alîii de la Aegeea, regina Amazoanelor; Neptun cu sunet de val (Neptunus undisonus), de fapt vine de la numele getic Aegeus
, adicÇ cel care a stÇpƒnit pÇmƒntul îinut cu îinut, Aegis, adicÇ Pelasgii ca unii care aveau cel mai Œntins imperiu peste toate neamurile globului pÇmƒntesc, sens Œn care toîi poeîii au cÇzut de acord,
printre care i Propertius (lib. II, Ad. Cynth.
19), care spune: "Acest zeu stÇpƒnete i pÇmƒnturile i valurile mÇrii". Acestuia i s-a atribuit deopotrivÇ i tridentul, dupÇ cum am arÇtat mai sus, pe bazÇ de trinus et unus. Pentru cÇ lui Œi sunt
atribuite trei fiice care iarna aîƒîÇ vƒnturile provocƒnd furtuni, cf. Herv. saug.
(C. XV, p. 145). ×n afarÇ de acetia pomeniîi mai sus de Plinius, mai sunt cinstiîi Geîii, Sciîii, ba chiar i Sithonii, adicÇ pÇrinîii cƒntÇreîului Orfeu: Œn incunabulele noastre vechi, acetia sunt numiîi uneori
Sither. 16. Cicero (Orat., p.m. 331) vorbind despre victoria romanilor asupra cartaginezilor, scrie Cartaginem i nu Carthaginem, Cetegos i nu Cethegos, Otones
i nu Othones, triumpos i nu triumphos, triompare i nu triumphare; (Lundius ŒnsÇ socotete cÇ mai corect ar fi fost triumfum i triumfare, decƒt triumphum i triumphare
, aa cum, pe bunÇ dreptate o revendicÇ i foarte eruditul savant Lansius (de subliniat cÇ lucrurile stau exact ca Œn limba romƒnÇ, ceea ce ne ŒndreptÇîete sÇ credem cÇ romanii au luat acest cuvƒnt de la Geîi;
probabil aa stÇ cazul i cu dies, trecut prin forma intermediarÇ dziez de la ziua, luƒnd martor persana, Œn cazul mai sus discutat, n.t.); cei vechi, cum o dovedesc inscripîiile, scriau triompom
i triompare (situaîia fiind Œntr-o mÇsurÇ asemÇnÇtoare cu cea din Ponticele
lui Ovidiu de la Alba-Iulia, dar i cu limba vorbitÇ pƒnÇ azi Œn unele regiuni, Moldova, mai ales, oferÇ un motiv Œn plus de susîinere a ideilor mele, n.t.). 17. (Geog.
, lib. VII, p.m. 297 i urm.) "katara men ierea kataeinai toumalista timomenou par autoi eou;
meta tauta de kai eon prosagoreuhnai" = "Pe el - pe Zamolxis - l-au considerat un prim arhiereu la Geîi, care a fost foarte cinstit, iar dupÇ aceea, au vorbit despre el ca despre
un zeu Œn toatÇ legea." 18. Cf. Plinius (N. Hist., lib. XXIII, cap. ult., spre final), spune: "Din aceleai fructe se mai fabrica o bÇuturÇ numitÇ Zythum Œn Egipt, Coelia i Ceria
, Œn Spania, cervisia i Œn multe alte feluri, Œn Galia i Œn alte provincii romane, a cÇrei spumÇ femeile o foloseau pentru ten; ea se mai numea i Celia".19. De aceea Lucanus (c. I,
De bello civili, p.m. 20) spune: "Desigur, acestea-s popoare ce îinƒnd de nordici, moartea sfidƒnd, n-au teamÇ de viaîa cea grea i plini de forîÇ Œn inimi, cum sunt, capabili de moarte, merg mai departe cu viaîa,
chiar dupÇ moarte." 20. A. Hirt. Pansa nu numai la Cicero, dar i la Plinius noteazÇ novissimeque ("i ceea ce este mai nou") "am confecîionat" imperfect din rÇzboaiele Alexandriei (ab
rebus gestis Alexandriae confeci); iar Vergilius: "Era fulgerul cel care rÇmƒnea parte imperfectÇ, cÇci aruncat de pe tot cerul pe pÇmƒnt, era nÇscÇtor a multe". 21. Socrate, dupÇ Xenophon (Morab.
, lib. II, p.m. 807), spune: "para pasin anrwpoiprwton nomizetai tou eou sebein. oukoun kai gonea timan pantaoun nomizetai; kai touto efh" ("×n legile tuturor popoarelor, pe primul loc se aflÇ Œndemnul de
a-i cinsti pe zei. Nu-i aa cÇ s-a pÇstrat peste tot Œn lume, acest drept - sÇ ne cinstim pÇrinîii? Chiar aceasta susîine jurisdicîia"). 22. Plutarch relateazÇ: "
Tauton esti to epesai Qew kai to peiesai logw" ("UrmeazÇ-l pe acelai Dumnezeu i glasul raîiunii "). |
|