CAPITOLUL  V, 9-18-19

Rezumat Cap. V, 9-18-19 õ9. Cel mai Œnalt preot al lui Apollo s-a numit Œn limba popularÇ Abar / Habar. Cu ideea cÇ el a fost Hyperboreean sunt de acord ­i scriitorii antici greci. El era reprezentat Œnsoîit de douÇ fecioare, cƒnd pleca de pe îÇrmurile lui. õ10. De la el vine ­i literatura sacrÇ ­i conceptul de artes liberales, care din Grecia au ajuns ­i Œn Latium. õ11. Se considerÇ cÇ Minerva a primit acest nume (Pallas Athena la Greci) ca urmare a cultulu ei major pentru literaturÇ ­i arte; idem cetatea Atenei. AceastÇ cetate a fost numitÇ Grecia Greciei. õ12. De  ce fecioarele mesagere ale ­tirilor sacre au fost numite ­i profeîi fatidici din pÇdurea Œn care Dodonienii au ridicat un templu lui Jupiter pe care Thessalienii l-au numit Peleiada (Pleiadele, i.e. Porumbiîele, etimologic vorbind, n.t.). Porumbiîele lui Neptun au culoarea brunÇ. õ13. De unde vine de fapt numele de Neptun. õ14. De ce Neptun este numit Thekur poluei,  "cel frumos". õ15. De cÇtre Neptun aceste fecioare au fost numite "fecioarele cu mƒnecile lÇsate Œn jos"; tunici de felul acesta se regÇsesc menîionate ­i Œn codicele strÇvechi de legi, dar ­i Œn cele de astÇzi. õ16. Cele douÇ fecioare sunt Œncoronate cu Œnsemnul lucrurilor sacre. ×nsemnul Imperiului, din Antichitate chiar, se compune din trei coroane, care sunt ­i semnele distinctive ale Goîilor atunci cƒnd se aflÇ Œn afara îÇrii. õ17. NumÇrul impar este de remarcat Œn lucrurile sacre. õ18. ­i õ19.

õ9. Pe lƒngÇ acestea, nici nu va trebui sÇ fie ascuns cine a fost ­i cÇrei naîiuni a aparîinut Abar ­i Habar. Problema aceasta a fost cercetatÇ ­i de Herodot ­i de Strabon, Diodor, Porhyrius, Jamblichus ­i de mulîi alîii: concluzia mereu aceea­i la care s-a ajuns, a fost cÇ acesta a fost un Hiperboreean, cÇ a fost preot al lui Apollo, cÇ sÇgeata lui fÇcea Œnconjurul PÇmƒntului. Vezi Herodot (lib.IV, c. XXXVI), Jambl. (c. XXVIII din De vita Pythag., c. XXXV). AdaugÇ ­i alt capitol al aceleia­i cÇrîi, Œn care se spune cÇ cele sfinte erau transportate la Greci, din îinuturile de ba­tinÇ de cÇtre douÇ fecioare. ×n acela­i chip relateazÇ ­i Cicero (lib. III, De N.D., p.m. 71) cÇ Apollo a venit la Delphi de la Hyperboreeni. Chiar ­i Bertius (Tab. Geog., lib. II, Descript. Hyperboreorum), printre alîii, ­i de la Mela, Plinius, Solinus, vorbesc despre fecioarele care, din acele locuri, au venit la Delos. ¸i a­a cum a transcris Plinius de la Mela, tot astfel Solinus de la acesta ­i mulîi alîii au procedat la fel. La fel a fost reprezentat Apollo ­i îinutul Hyperborean la Lidieni, la Atenieni, la Lacedemonieni, la Taygeîi, la Argieni, Corinteni ­i la mulîi alîii - nimeni nu a trecut cu vederea acest datum. De asemenea, oracolele pe care le-a adunat Chrysippus pe care Œl pomene­te ­i Cicero (De divinat., lib. I, p.m. 88).

õ10. Despre artele liberale care s-au bucurat de o mare cinste la Svioni, nu e cazul sÇ mai spun nimic, atƒta vreme cƒt din ele pot sÇ arÇt cum au apÇrut altele. ×ntre timp sÇ se vadÇ cu atenîia cuvenitÇ ce a introdus Grecia Œn Latium, dupÇ cum o mÇrturisesc scriitorii romani Œnsa­ ­i mai strÇlucit Horatius (Epist., lib. II, Ep. I).

Grecia o datÇ supusÇ  de sabia ŒnvingÇtoare a Romanilor, artele au pÇtruns Œn Latium prin Grecii luaîi ostatici ­i totu­i au rÇmas pƒnÇ astÇzi vestigii ale Dreptului.

DupÇ cum observÇm, Horatius a spus hodieque ("chiar ­i azi"), cÇci el a trÇit Œn chiar epoca de aur a Romei. Prea nobilul Borrichius indicÇ alte ocuri din Livius, Cicero, Vitruvius (Anal. Ad. Cogit. De L.L. Cic. Orat. Pro. Cn. Palnc; Orat. Pro dom. sua ad Pontif.; Plin. Lib. XXX, c. I; Tacitus, Germ., c. III) ­i astfel, ne Œntoarcem mereu de unde am plecat.

õ11. ¸i astfel au pÇtruns literele ­i desigur ­i elocinîa ­i Œntreaga ordine civilÇ a disciplinei, fiind lÇudat chiar ­i de Justinus (lib. II, c. 6), iar Atenei i-au dat numele de Minerva  ­i cu numele ei a fost numitÇ capitala Greciei sau Grecia Greciei supranumitÇ, despre a cÇrei autoritate crescƒndÇ Œi vorbe­te Cicero fiului sÇu, prin exemple, la Œnceputul lucrÇrii De oficiis (Lib. I, la Œnceput).

õ12. Nu-i a­a cÇ, dupÇ cum aflÇm de la Herodot din mai multe locuri  (lib. II, c. 54, 55, 56, 57 ­i 58) ­i, Œn cele din urmÇ, se confirmÇ ­i prin poeziile Grecilor, cÇ acele fiinîe aducÇtoare de ve­ti sacre au fost ni­te pÇsÇri, ba chiar porumbiîe? Nu cumva aceste afirmaîii  va trebui sÇ ducÇ Œnapoi la istoria Potopului atƒt de depravat ­i de pervers Œnchipuit de Posteritate? Aceste cuvinte le-a exprimat clarissimul David Cytraeus: Bravo! Ei, a­a da! ×n privinîa asta a­ da crezare acestuia, cÇci fÇrÇ ajutorul meu s-au fÇcut legendele egiptene, grece­ti ­i strÇvechile scrieri Eddice ale noastre. DupÇ cum reiese din scrierile Eddice , acele fecioare cÇrora li se spune hyperboreene se trag, de bunÇ seamÇ, din stirpea Abaris ­i Maeijar oc Jotunheimum (o regiune Œn care a locuit primul dintre toîi NORI JOTUNY - Myth. , XXXIV, dacÇ este sÇ dÇm crezare scrierilor Eddice), pe unde zbura ceva asemÇnÇtor pÇsÇrilor sau porumbeilor. De aici ­i prezenîa lui Neptun sau Anttin ­i Apollo Hyperboreanul, Œn Poemele Eddice ale lui Snorri ­i apoi, cum cu chipul ­i numele acestuia l-au Œnvestit pe Odinus, este testatÇ ­i folosirea cu solemnitate a pÇsÇrilor, zburƒnd Œn toate colîurile lumii spre a Œnsoîi delegaîiile. Scrierile Eddice nu diferÇ prea mult sau a­a fuseserÇ ele prima oarÇ editate de cÇtre Reffenius, cÇci se face chiar menîiunea corbilor Œnscri­i pentru paza lui Apollo. SÇ-l adÇugÇm ­i pe Ovidiu ( Met. II) ­i pe Fulgentius (Myth., I, 12) ­i pe Albric. (De Deor. Imag. IV). Sigur este cÇ cei care duceau ve­tile celor Sfinte (Sfinîilor) ­i prorociri fatidice erau numiîi Columbae ("porumbei") cÇrora Œn idiomul din Thessalia le-au zis peleiada (o specie de porumbei); de la pelo care ŒnseamnÇ "negru" sau "brun", care, de fapt, este de culoare gri, ne stÇ mÇrturie Aristotel, Istoria animalelor (lib. V, cap. 13), Bas. Fabrus (Dodona) ­i Varro (cit., Scal. Ad Plaut. Poen., V, II, 152). Toate aceste izvoare concordÇ perfect cu ale noastre.

õ13. Neptunus ¹⁵ a fost numit de cei vechi Nestunr sau Neptunt de la nefe sau hnefe, numit astfel cÇci prin  mƒnÇ (fÇcƒnd semn cu mƒna) era desemnatÇ puterea lui pe mare ­i pe uscat; Cicero (lib. II, De N.D., p.m. 39), ŒnsÇ, este de pÇrere cÇ etimonul este nando, precum Portuni de la Portu, fiind schimbate doar primele litere; alîii susîin cÇ s-ar trage de la verbul nuptw ("a spÇla"); aceasta numai dacÇ admitem o raîiune ridicolÇ nhpto (probabil de la nhpio, "care nu vorbe­te, pueril", n.t.); se spune cÇ ar fi stat la originea numelui, cÇci s-ar fi auzit o voce ­i s-ar fi constatat a se fi arÇtat chipul lui Neptun; cÇ era un copil, judecƒnd dupÇ îipÇt ­i mulîi ­tiu cÇ aceastÇ formÇ ­i aceastÇ aparenîÇ care se prezintÇ Œn ape, sunt folosite ca un test de vedere? (nu ­tim la ce se referÇ; poate îine de istoria oftalmologiei Œn Suedia, n.t.)

õ14.  Se spune cÇ Neptun este la fel de frumos ca Thekur (Edd. In Attins-Kennings, 120) ­i totodatÇ cu mƒna promptÇ poluei ("cu mƒini multiple", "cu mƒna forte"), gata de a face semne, frumos ­i puternic, dupÇ cum Œl nume­te Vergilius Œn Eneida (VII, v. 656), cf. Cicero (lib. I, De Divin., p.m. 102). La Plaut (Bacchid. , XI, II, 38) gÇsim cu sensul de "frumos" adj. puternic (fortes). Cei vechi foloseau frecvent adjectivul ­i respectiv adverbul puternic, tare, Œn loc de frumos (de fapt, Œl recunoa­tem ­i Œn limbajul actual al tinerilor no­tri, n.t.). Grecul folose­te poluei ("cu multiple mƒini", "cu mƒnÇ puternicÇ"). ¸i spre a-i imita pe Greci ­i mai mult, Romanii au luat sintagma agao kalo ("bun ca frumuseîe") pe care au redat-o Œn bonus fortem, Œnsemnƒnd acela­i lucru, dupÇ cum malus din kako ŒnseamnÇ "urƒt" (v. Palut. Mil. Glor. IV, III, 13) ­i Iul. Caes. Scal., lib. I, De Causs. Ling. Lat., c. XXII); optimus ("cel mai bun") este folosit  cu sensul lui fortissimus ("cel mai puternic"), precum la Greci aristo, "cel mai bun", cu sensul de "cel mai puternic" (Curt., lib. X, c. V, conf. Sallust. Jug., XCII, 10, Bernec. Ad Just., lib. XII, c. XV, 9; Horat. I, Od. XV, Sallust. I, III, 31 ­i Just. VIII, c. II, 4).

õ15. Dar sÇ revin la fecioare care puteau fi numite ­i pÇsÇri, ale cÇror tunici cu mƒnecile lÇsate pÇreau a fi aripi; apoi cu pÇrîile laterale nesigure ­i libere, care cÇdeau Œn jos, pÇreau a fi ni­te santinele; cu chipurile acestea erau Œmpodobite, dupÇ cum distingem clar manuscrisele celor mai vechi legi. Acesta este ­i sensul pe care Œl dÇ Plaut Œn Foen. (d. V, II, X, 5): "Dar ce, aceasta este pasÇre, cea care a sosit acum ŒmbrÇcatÇ Œn tunicÇ?"

õ16. Tocmai de aceea, nu fÇrÇ temei, vei remarca ceva special pe Œnsemnul celor sfinte, fÇrÇ ŒndoialÇ, douÇ fecioare purtƒnd cununi, exact Œn acela­i chip Œn care vedem pe monumentele de piatrÇ pe Zeus Œncins cu coroane. Vezi la Olaus Magnus (Hist. de Gent. Septen., lib. II, c. XXIII). De­i trateazÇ aceasta mai puîin metodic, cÇci acele Œnsemnuri ale Regatului Sveoniei nu au fost trei coroane, o modÇ explicatÇ ca ŒnvechitÇ ­i de mult pÇrÇsitÇ, din raîiunile unui drept foarte explicit. Despre aceste lucruri e bine a fi consultat printre alîii ­i clarissimul Schefferus (lib. Sing. De Antiq. Regn. Sueon. Insign.), la care vei gÇsi clarificatÇ imaginea (Œnsemnul) Imperiului la Goîii care se aflau Œn afara graniîelor patriei. "Ei erau obligaîi sÇ poarte un scut ŒmpÇrîit Œn patru pÇrîi, dupÇ cum urmeazÇ: Œn partea dreaptÇ de sus, patru spade negre pe un fond auriu; Œn partea stƒngÇ sus, trei coroane de aur pe un fond sƒngeriu; Œn dreapta jos, un leu de culoarea mÇslinei, îinƒnd Œn labe o secure amazonicÇ, pe un fond alb; Œn stƒnga acestuia era reprezentat un leu pe un fond auriu." Vezi ­i opinia lui Joh. Rub. (Just. et Jur. Regn. Nav., p. VI, q VII. Burg. c. XLIX) ­i pe cea a lui Alph. De Villa Diego (Chron. Goth. Regn., p.m. XLVII ­i XVII) care afirmÇ cÇ Leul, pentru cÇ se aflÇ pe valuri a fost neapÇratÇ nevoie sÇ fie prevÇzut cu un scut; acesta este vÇzut de Mariana (Hispan. Annal. Lag., lib. X, De Mig. Gent. Cod. Vestust. Legum patriarum) altfel: imaginea leului ŒnÇlîat deasupra a trei rƒuri, recunoscut ca atare ­i la Lazius, nu e de regÇsit Œn nici unul din codicele vechi de legi paternale.

õ17. Deja mult lÇudatul Alphonsus (Chron., p.m. XV) a vÇzut foarte corect numÇrul sacru impar al trepiedului la sacrificiile Goîilor, avƒndu-se Œn vedere Pythagora, Zamolxis ­i Deceneu.

õ18. CÇ este corect arÇtat Œnsemnul celor doi lei ŒngemÇnaîi, Œn afara monumentelor neamului nostru, ne-o confirmÇ ­i mÇrturiile altor scriitori. FÇrÇ ŒndoialÇ cÇ acesta este cazul marii zeiîe generatoare de zei Terra, al cÇrei cult cu totul strÇvechi ­i a cÇrei obƒr­ie porne­te de aici - este ŒnfÇîi­atÇ trasÇ de doi lei. Vezi ce spune Macrobius (Sat., d.l. I, XXI) Œn interpretarea lui Isaacus Pontanus (Gioviano Pontano, 1426-1503, om de stat, poet ­i istoric italian, unul din cei mai mari scriitori italieni ai secolului al XV-lea, n.t.), cƒt de mult diferÇ Œn aceastÇ problemÇ foarte importantÇ, de Lucan, Claudian ­i Lucreîiu. ×mi vine greu sÇ mÇ abîin a nu cita cƒteva versuri din Lucreîiu (lib. II, De R. N.) Œn care este vorba de mama Zeilor:

"Pe aceasta vechii poeîi erudiîi ai Greciei au cƒntat-o

  Descriind-o ca pe o zeiîÇ sublimÇ cÇlÇtorind prin vÇzduh

  ×n caru-i la care erau Œnjugaîi doi lei."

IatÇ cum a cƒntat-o Vergilius (Aeineid., lib. III) Œn ginga­ curgÇtoarele-i versuri:

"Cybele, mama de-aici e; de aici corybanticul cƒntec,

  Codrul Ideic de-aici ­i taina jertfirii cea vecinic

  MutÇ ­i leii-nhÇmaîi la carul Œnaltei zeiîe!"

¸i din nou Œn cartea a X-a:

"Aeneica luntre

  Tutor Œn frunte plutea-mpodobitÇ cu leii troianici,

Ida deasupra, cea dragÇ de-a pururi fugarilor Troiei." (trad. G. Co­buc)

Acela­i lucru spune Ovidiu Œn Cartea a X-a a Metamorfozelor: "Cu dinte domol mu­cÇ leii din frƒul Cybelei". Comp. Cicero, lib. VII, In Verr. Orat. X, p.m. 274; Cic. lib. II, De Lag., p.m. 174; Ovid., lib. II, Fast.. Cuvintele Cybele ­i Idaea din versuri apar Œn inscripîiile de pe piatrÇ, Idagud - fiind aceea­i cu Terra ­i Vesta - Esia la greci, precum ­i Eusia ­i Ousia, dacÇ dÇm crezare autorilor vechi, dupÇ Platon (Crat., p.m. 316); la Vergilius (lib. I, Georg.) apare Vesta mater, la Vergilius ­i Terra mater ; la Lucretius ­i Tacitus (De R. N., lib. V; Tacit. De mor. Germ., c. XL); mai este numitÇ chiar ­i prima Deorum tellus ("cel dintƒi PÇmƒnt al zeilor") ­i Phrygia mater ("mama Frigia"), la Vergilius (Aeneid., lib. VII):

"CheamÇ pe geniul acestui pÇmƒnt, ­i pe Tellus, pe-ntƒiul

Zeilor mari ­i pe nimfe 

Dƒnsul le cheamÇ: pe Jupiter Iaeus ­i pe frigica MamÇ." (trad. George Co­buc)

Homer (Il., XIV) o nume­te mama Tethys (Mhtera Thin), iar Ovidiu (Met. I) o nume­te Magna parens ; Lactantius ŒnsÇ (Placid. Narrat. Fab. I, Fab. V); Suet. Jul. Caes., c. VII), Œi spun Parens Terra ("tatÇ pÇmƒnt"); la alîi autori apare sub forma omnium parens ("pÇrinte, tatÇ al tuturor") sau MamÇ a tuturor muritorilor (Livius, lib. I, c. LVI), iar la Lucretius (De R. N., lib. II), omniparens ("pÇrinte a toate").

¸i aceastÇ zeiîÇ la latini este Ceres, de la care se nasc fructele, ca ­i Geres; prin schimbarea primei litere s-a obîinut dhmhthr ca ­i ghmhthr, cum este cazul la Greci, cÇci de la ei a fost numitÇ astfel, de la cuvƒntul gh, "pÇmƒnt" ­i mhthr, "mamÇ". Sau prin sincopare ca Dhmomhthr de la dhmo, "popor", ca sÇ fie mamÇ sau hrÇnitoarea popoarelor Dhmhthr ea, "zeiîa Ceres" (v. ­i Cic. De nat. Deor. , lib. II, p. 39 ­i lib. III 72; Eurip. ×n Bacch.; Plat., Cratyl., p.m. 317). DupÇ cum demonstreazÇ Diodor (lib. III, p.m. 133), mama care hrÇne­te s-a mai numit ­i Frigga, Frygia, Freya, Disa, Tita ­i Titaia lui Atlas; ea a fost socotitÇ cea mai veche ­i cea mai religioasÇ dintre toîi zeii. De aici Cicero (lib. IV, In Verr.): "Ceres este cea mai veche ­i cea mai religioasÇ, este principiul tuturor lucrurilor sacre care existÇ la toate popoarele". ¸i, ca sÇ ŒnvÇîÇm dintr-o dovadÇ foarte clarÇ, am scris nu cerimonias, ci ceremonias, cÇci a­a este mai corect, cÇci Œnceputurile ceremonialurilor s-au nÇscut de la Œmbel­ugata Ceres. De aici ­i interpretarea: Ceremonia Dhmhtria apo th Dhmhtro (Ceremonia = Demetria de la Demeter). Sunt unii care cred cÇ vine de la ora­ul Caere ­i Caeretanis. Vezi ­i Festus (scriitor latin din secolul II/III, autor al rezumatului tratatului lui Flaccus Verrius De significatio verborum - Despre semnificaîia cuvintelor, n.t.), precum ­i Valerius Maximus (lib. I, Exempl. Mem., c. I, n. 10). A­a cum o mÇrturisesc, printre alîii, ­i Cl. Thysius ­i Josephus Scaliger, se aratÇ cÇ de cÇtre cei vechi s-a spus cerus sanctus ; de aici, lui Janus i s-a zis cerus manus, aceasta Œnsemnƒnd "creator bun", cÇci cei vechi spuneau manus pentru "bun", dupÇ cum apare Œn carmen saliare; de aici derivÇ cuvƒntul ceremonie , chiar ­i fÇrÇ sufragiul celor vechi, considerÇ  Borrichius (Cogit. Descript. Voss. De vit. Serm. Voc. Ceremonia). IarÇ­i Cicero (lib. VII, In Verr. Orat. X, spre final): "Te cinstesc ­i pe tine Ceres, stÇpƒnÇ peste cele sacre, care, prin credinîa oamenilor ­i religiile practicate, sunt menîinute mai departe, dar ­i prin mÇreîe ceremonii secrete; cÇci de la ele sunt ­i Œnceputurile vieîii ­i hrana ­i exemplele de omenie ­i blƒndeîe a legilor ­i moravurilor date oamenilor ­i cetÇîilor ­i, se spune cÇ s-au votat decrete prin care se permite practicarea cultului nocturn ­i altora, ba chiar ­i Numizilor" (popor african, n.t.). Vezi ­i Titus Livius (lib. XXIII, c. XXV), Suetonius (Calig., c. LIV, Galb., c. IV) ­i Tacitus (Historii, c. II, c. 68)

9