CAPITOLUL II, 9-14

Rezumat Cap. II, 9-14 õ9. ×n­i­i Galii sau Francii au venit din Scandia noastrÇ ­i de ce nu ­i Troienii. Ce altceva vrea sÇ Œnsemne TROIA dacÇ nu LAZIUS (Lazio, -orum, cf. Plin.,VI, 12, este un popor din Colhida; cf. V. Pƒrvan, Getica, 281, 363, 777, precum ­i cartea Dacii la Troia; v. ­i M. Cri­an, Die Lage der antiken St„dte Troja und Theben aus B”otien in der Bronzezeit, n.t.). õ10. Ýara Amazoniei, KUENLAND Œn Scandinavia. ×n VERENDIA SMALANDIEI, chiar ­i azi onoarea a rÇmas ca o permanenîÇ a curajului strÇvechi ­i a forîei corporale. õ11. Anglo-Britanii Œ­i au originea Œn Saxoni, Angli ­i Geîi. õ12. Dar nici Scoîienii nu ­tiu cÇ ei se trag tot din aceastÇ stirpe. De aici s-a ivit mai Œntƒi nobilimea Œntregii Europe, adevÇr care este confirmat de Carol Quintul. õ13. Chiar ­i Germanii s-au nÇscut Œn Scandinavia. õ14. A­ijderea Helveîii.

õ9. Este rƒndul Francilor despre care vorbesc mulîi autori cu putere de convingere, printre ei ­i Freculphus (loc. cit.), care spune clar cÇ "ei au sosit acolo din insula Scanzia (= Scandinavia) care este pƒntecul neamurilor, cÇ a avut loc un exod prin care Goîii ­i celelalte neamuri teutonice au plecat, a­a cum se dovede­te prin limbÇ ­i idiomuri". Primii care au locuit Œn Franîa au fost Celîii (aceasta se Œntƒmpla Œn sec. I Œ.e.n., n.t.), prin al cÇror jug au fost supuse Œnrobirii populaîiile autohtone, Gallii, ­i Œn cele din urmÇ, ei au adoptat numele de Franci. Nimic mai adevÇrat ca aceasta: cÇ Gallii din Gallia sau Galgavia au fost de folos Sueonilor. Vezi Atlant. Cl. Rudebeckii (c. XXXVII). Aceasta a fost numitÇ JOTNAHEIM sau RISALAND, adicÇ Ýara Giganîilor, a­a cum au dovedit Œndeajuns fragmente din istoriile celor vechi. Ei au fost numiîi Resar ­i chiar Kallar sau Gollar, iar regiunea ŒnsÇ­i Kailand ­i Galland. StÇ clar scris Œn documentele Eddice; dupÇ alîii, ei s-au numit Gallar ­i Geyter, sau dupÇ alte afirmaîii, Geter, Gyller etc.; ba chiar ­i cu numele de Kimbrar, Kappar ­i Gallar. De aici ­i numele de Galatai, Galli, Galatae, eumekei kai leukoi ("Œnalîi ­i blonzi"), afirmÇ Diodor (Bibl. hist. e, p.m. 212). DupÇ cum se va vedea, se va acorda acela­i statut ­i Troienilor, ca ­i Œn cazul originii Galilor, care au locuit Gallia celticÇ, opinie unanim acceptatÇ. Trojamann sunt aceia­i cu Sueonii, iar Troja este capitala Neamului, cetate monumentalÇ din care azi au mai rÇmas doar ruine, altÇdatÇ foarte puternicÇ ca ­i sediu al regilor de Upsala, de unde Upsala kongr ("regele de Upsala"), cÇci fusese rege al Sueonilor de pe tot globul pÇmƒntesc: dintre monumentele antice de mare Œncredere, citÇm prefaîa la scrierile Eddice, avƒnd exact aceea­i semnificaîie cu afirmaîiile lui Diodor din Sicilia (Bibl. hist. , e, m.p. 132) cÇ troienii rÇspƒndiîi pe ogoare, s-au adunat Œntr-un singur loc, ei polew peribolon sau peribolhn. Peribolh, pentru cÇ Troia era ŒmprejmuitÇ de ziduri; verbul periballw este format din peri, "Œn jurul" ­i ballw,  "a arunca", "a construi", cÇci arÇta ca un castel bine construit ­i loc principal de apÇrare a cetÇîii (polew), deci peribolon desemneazÇ Troia⁹. Am spus Upsala kongr unde substantivul Upsala este la plural. A­a au stat lucrurile Œntotdeauna, singularul neŒntƒlnindu-se niciodatÇ la autorii antici; deci, trebuie scris mereu UPSALIAE la plural ­i nu UPSALIAS sau UPSALA, la singular; tot pluralul se folose­te ­i Œn cazul altor cetÇîi cum este ATHENAE, THEBAE, SYRACUSAE ­i alte ora­e asemÇnÇtoare. Aceasta este ­i originea coloniilor Troienilor (Codul de legi al lui R. Magnus Ericus, Scrierile Eddice, legendele 3 ­i 7). DupÇ Monaster (Chron., p.m. 113), Homer (Il., Œn diverse locuri), ace­tia au fost Goîii (a se citi Geto-Dacii, n.t.) din a cÇror stirpe au ie­it Troienii. Homer ca autor al epopeii despre RÇzboiul Troian, a fÇcut ŒnsemnÇri nu atƒt despre trupurile Grecilor, cƒt mai cu seamÇ ale Troienilor, cÇ pe atunci fuseserÇ foarte corpolenîi ­i frumo­i, asemÇnÇtori cu zeii, calitÇîi pe care ­i le-au pierdut cu vremea (de notat cÇ Homer s-a nÇscut la 169 de ani dupÇ RÇzboiul Troian, aflÇm de la Herodot care i-a dedicat o cÇrîulie, Despre viaîa ­i opera lui Homer, n.t.). GÇsim frecvent Œn Iliada ŒnsemnÇri de tipul oisi nun brotoi eisi, "ace­tia acum aratÇ ca oamenii de rƒnd, aceasta este deosebirea pe care au marcat-o secolele" (vezi ­i Val. Paterc., lib. I, c. 5). Sigur este cÇ ei au fost numiîi Gallar, Jottnar, Gettar, Getar, de la Ga, Gio, Jo etc. (deci acela­i etimon ca Œn cazul cuvƒntului get, n.t.), adicÇ au fost numiîi PÇmƒnt, de aceea au ­i fost numiîi de cÇtre cei vechi Giganîi, fiii Terrei, Giga ("gigant"), de la ge ("pÇmƒnt"), care Œn dialectul doric este ga, Œnsemnƒnd acela­i lucru (v. textele Eddice, legenda V, 18) ­i Diodor, Bibl. hist., III, p.m. 142).

IatÇ aici versuri din Hesiod (Theog., V, 147 ­i 183):

      " Ostai gar raqamigge apeotuqen aimatoestai,

        Pasa dexato Gaia periplomenwn d'eniautn,

        Geinat, Erinnu te kratera magalo te giganta."

                      Versiune popularÇ

                  "Tot noianul de lacrimi vÇrsate cu sƒnge

                    pe toate le-a Œnghiîit PÇmƒntul, ca, dupÇ ani,

                    acestea sÇ se ŒntoarcÇ la el ca Erinii vlÇjgane ­i uria­i mÇreîi."

Orpheus Œnsu­i a cƒntat mÇiestrit pe Giganîii hrÇniîi de Terra ­i cu sƒngele din cer.

                   "Ouneka ge egenonto kai aimato ouranioio ."(Orph. I, 8, s.s.)

La fel opineazÇ ­i Tacitus ( De mor. Et pop. Germ., c. II), la fel ca ­i alîi scriitori, vorbind despre originea ­i obiceiurile Germanilor: "Ei cinstesc prin poezii vechi pe zeul Tuiston crescut de Terra ­i pe fiul sÇu Mannus, ca fÇuritori ­i Œntemeietori ai spiîei neamului" (Tacit., d.l., c. IV, lib. II, Annal., c. XIV); ei sunt foarte corpolenîi, subliniazÇ istoricul latin; "privirea le este sÇlbaticÇ" (Histor., lib. V, c. 18; c. XI, Vit. Agric.). Hai sÇ-1 auzim ­i pe Saxo Grammaticus, danezul, ce spune (lib. 11, p.m. XXX): "IatÇ-i pe Goîii cei cruzi cu ochii sÇlbatici, privirea a­ijderi, cu coifurile lor vulture­ti ­i cu bastoane zgomotoase cum te-ameninîÇ".

Claudianus (lib. II) adaugÇ despre Goîii care locuiesc Œn Phrygia, cum cÇ amestecaîi cu Ostrogoîi ­i Guthini, cultivÇ ogorul frigian 

A­a cÇ se cade sÇ acordÇm atenîie codicelui manuscris. ×n ce fel anume pot fi distin­i Giothar-ii de Guthar-i (vezi Œn afara fragmentelor foarte vechi de legi (Kunungsdr. Vpp., c. XXIX, c. 1) ­i multe alte documente). Regiunea Smaland (îinut Œn sudul Suediei, situat Œn peninsula G”taland, n.t.) s-a numit Guta (a­a cum fusese numitÇ odinioarÇ de Ptolemeu, aflÇm din prefaîa la Istoria lui Joannes Magnus, cartea Œntƒi spre final). Aici era cetatea - capitalÇ a acelora pe care Colerus (comentatorul lui Tacitus ( De mor. Germ., cap. XLIII), comp. cu Homer (Il., III, 96, f.f.) ­i Vergiliu, Aeneida, p.m. 1 52), a numit-o Calmaria (CALMAR, fortÇreaîÇ ­i port Œn sudul Suediei ­i capitalÇ a provinciei cu acela­i nume, n.t.). Tocmai aceasta este strÇlucita cetate TroianÇ, Troja cu ziduri puternice. Una din porîile ei se nume­te Skaear (Poarta ScheanÇ), Œn elinÇ Skaiai, Œn latinÇ Scaea, ale cÇrei bolîi au fost lÇudate de Homer (Il., III, 96, 30 passim) ­i Vergiliu (Aeneis, I, 2, p.m. 152).

"Cu aur barbar ­i prin spolieri s-a construit vestita poartÇ." IatÇ, tot Vergilius ( Aeneis, c. III, v. 1-3):

"DupÇ ce zeii gÇsirÇ cu cale sÇ surpe puterea

  Asiei, fÇrÇ de vinÇ stƒrpind pe poporul lui Priam,

  Ilion dac-a pierit ­i-n fum scufundatu-s-a Troia " (trad. G. Co­buc)

DupÇ Hachenberg (Orig. German., I, 28; Laz., De Migr. Gent., lib. III), Troienii sau Frigienii, Cimbrii ­i Francii au fost la origine de un singur neam; tocmai de aceea se vorbe­te de limba cimbricÇ frigianÇ, adicÇ de limba teutonÇ care a fost vorbitÇ mai Œntƒi la Troia.

Tot din Vergiliu (d. I, III) aflÇm cÇ toate lucrurile sfinte, divinitÇîile troiene sunt de fapt cele ale noastre:

"Fiul lui Tros ­i tÇlmaci zeitÇîilor, tu, priceputul

  Semnelor date de dafin, de Phoeb ­i de sfƒntul tripod,

  Date de stele din cer, de zbor ­i de cƒntec de pÇsÇri." (trad. G. Co­buc)

õ10. Petrus Trecensius Gallus (Rud. N. praefat. ad lat. leg. versiunea lui Ragvaldus), lÇudat ceva mai Œnainte de Joannes Messenius, relateazÇ mai amplu despre Goîii Scandinavici: "Cei mai vechi au numit acele naîiuni ai cÇror urma­i au populat cea mai mare parte din Europa ­i Asia, mai mult Geîi decƒt Goîi." Un censor prea scrupulos a respins aceastÇ opinie. ×n  schimb a apÇrat-o Cicero (Verr. Divin., p.m. 56, Ed. Sturm) prin urmÇtoarele cuvinte: " de­i provincii total nÇpÇstuite ­i ruinate, totu­i populate". Apoi, acela­i lucru l-a spus Gallus: "ExistÇ pƒnÇ Œn zilele noastre o regiune foarte mare, avƒnd la nord Norvegia ­i Dacia, iar Œn celelalte pÇrîi este ŒnconjuratÇ de oceanul planetar." ¸i, iatÇ cum se deosebe­te de Sveonia: " neamul acesta, zice el, este foarte puternic, cÇci prin puterea lui militarÇ, a supus cea mai mare parte din Asia ­i Europa pentru multÇ vreme, fiind ŒnspÇimƒntat doar de curajul lui Alexandru cel Mare al Grecilor cƒnd i-a atacat. Chiar ­i puterea invincibilÇ a lui Iulius Caesar, care i-a Œnvins pe Gali, s-a Œngrozit de luptÇtorii germani uniîi cu Danii, Britannii, Goîii Norrici ­i cu popoarele septentrionale, precum ­i cu alte popoare. Din rƒndul acestora fÇceau parte ­i Amazoanele care mergeau Œn frunte, dupÇ cum relateazÇ Orosius ­i Isidorus" (lib. XIV). Ferrarius, dupÇ cum am menîionat mai sus, confirmÇ cu prisosinîÇ toate aceste calitÇîi ale Goîilor care hÇlÇduiau pe aproape tot globul terestru. Cƒt prive­te aceastÇ populaîie de femei, am vorbit mai pe larg mai sus. Sigur este cÇ scriitorii o amintesc Œn unanimitate, avƒnd numai cuvinte de laudÇ la adresa lor. Ele au venit acum Œn Verendia Smalandiei (Ýinutul Amazoanelor, dupÇ pÇrerea scriitorilor no­tri strÇbuni, este Kuenland ­i Konogard. Vezi ­i Verel. Hervarar, legenda c. I, unde strÇmo­ii no­tri Œi spun Conogardia), Œn îinuturi foarte Œntinse, bucurƒndu-se de stima faîÇ de forîa fizicÇ strÇveche. CÇci Œn ce prive­te fasciile militare de mÇtase, ele se numesc feitteckn; pe acestea femeile le poartÇ ­i la ospeîe, cÇci am vÇzut adesea cu ochii mei, iar Œn ce prive­te conceptul de ereditate, ele sunt admise, tratƒnd de la egal la egal cu bÇrbaîii; Œn privinîa altor treburi, se rezolvÇ pe baza unei jurisdicîii comune Œntre femei / confuze = promiscuo jure / (bÇnuiesc cÇ este vorba de o Œnîelegere Œntre ele, ad-hoc, la voia ŒntƒmplÇrii, n.t.), conf. Joh. Magn (D. praefat. C. III spre final; Adam Bremens, De situ Danorum et reliq. Septent. Reg., c. LXXVIII ­i XC.)

õ11. Despre Englezi Cantabrigiensi (Angli), Cl. Seringham ( De orig. Anglorum c. VII) spune: "Ace­tia sunt Geîii cÇrora mai apoi li s-a spus Goîi; plecƒnd din peninsula Scanzia, ei au fost primii care au ocupat insulele Œnvecinate. De aici au plecat apoi Œn Chersones ­i Œn îinuturile Œnvecinate, de unde plecaserÇ mai de mult strÇmo­ii no­tri; pƒnÇ la venirea lor acolo, acele îinuturi nu mai fuseserÇ locuite de alte neamuri" (Id., c. I ­i II, 5). E1 relateazÇ acela­i lucru despre Anglobritanni care se trag din Angli ­i Geîi (deci Œntotdeauna Dacii vor fi totuna cu Geîii, iar Geîii totuna cu Goîii, n.t.), care mai Œntƒi au fost chemaîi de vechii Britanni Œn ajutor, cu care apoi au avut de purtat un rÇzboi crƒncen ­i de lungÇ duratÇ ­i pe aceia­i, prin multe bÇtÇlii, Œn cele din urmÇ, i-au Œnvins (din acest motiv, mai mulîi autori i-au lÇudat; printre ei ­i Arngrimus Jonas (Criin., lib. I, c. III). "Aceste litere (este vorba de runele Goîilor) nu le raportez la Norvegia sau Islandia, ci la limba care s-a numit Danica ­i care ­i acum se vorbe­te Œn Dania (dar ­i Œn Norrigia), azi Norvagica, sau chiar la acea veche goticÇ", care, chiar ­i la acea vreme cred cÇ se vorbea pe tot cuprinsul îinutului Aretinienilor (Œn vechime Etruria cu ora­ele dezvoltate mai tƒrziu, Toscana, Arezzo ...' Œn orice caz, Œn Antichitate fusese locuitÇ de Etrusci, n.t.) ­i s-a extins la popoarele Œnvecinate; idem Anglia, Scoîia, Irlanda. CÇci despre Anglia avem scris foarte clar, fiind vorba de acea limbÇ a Norvegiei folositÇ ­i pe vremea lui Wilhelm Nothus: acestea le susîine Arngrimus (Cryin., lib. I, c. 3).

õ12. "Nici nu poate fi vorba despre frauda numelui scoîian, dacÇ el se recunoa­te ca descendent al Goîilor / Geîilor, de vreme ce prea-puternicii regi ai Hispanilor sunt glorificaîi ca unii care au dus stema de aici; chiar ­i cei mai nobili dintre Itali Œ­i trag stirpea de la Goîi (adicÇ Geîi, n.t.) sau Œ­i neagÇ obƒr­ia; ­i apoi chiar ŒmpÇratul Carol Quintus obi­nuia sÇ susîinÇ cÇ de fapt nobilimea Œntregii Europe a pornit cu siguranîÇ din Scandia ­i Gothia prin filiaîii." A­a a cuvƒntat Camdenus ( Britann. de Scotis, p.m. 40 ­i urm.). ×mpÇratul Carol Quintul, Œn scrisorile adresate regelui Sueoniei GUSTAV I, conîinƒnd ­i ceva memorialisticÇ, a mÇrturisit cÇ atƒt el, cƒt ­i ai sÇi se trag din neamul goîilor. Privitor la aceastÇ descendenîÇ, unii prinîi au fost mai ambiîio­i, dupÇ cum istorise­te Munsterus (Cosmog., De Regnis Septent. lib IV c. XX): "  gloria Goîilor vine din Scandia", iar Imperiul Roman este rezultatul absolut al acestei glorii a Goîilor, care, pÇtrunzƒnd pe jos Œn Italia, au pustiit Roma ­i ­i-au menîinut stÇpƒnirea peste Italia mulîi ani; au ocupat Galia, au Œnfiinîat regate Œn Spania ­i au ridicat cele mai nobile case princiare (de fapt, Spania fusese invadatÇ ŒncÇ din anul 600 Œ.e.n. de cÇtre Celîi - popor germanic ­i amestecƒndu-se cu Iberii, au dat na­tere Celtiberilor; Œn anul 19 Œ.e.n., Œntreaga Spanie a fost ocupatÇ de Romani. ×n A.D. 400 au nÇvÇlit Alanii, Sueîii ­i Wandalii - toate etnii germanice care, Œn 415 cedarÇ locul Goîilor de vest care au format un regat distrus Œn 711 de Arabi, din regatul lor rÇmƒnƒnd doar o fƒ­ie Œn nordul Spaniei; a­adar Spania datoreazÇ o bunÇ parte din cultura ei, neamurilor germanice, adicÇ inclusiv geto-dacice, n.t.).

õ13. Despre Germani ca naîiune, iatÇ ce afirmÇ Paulus Fagius (Lib. De Meth. Hebr., p.m. 56), el Œnsu­i un german: " naîiunile (neamurile) gotice, peste tot pe unde au intrat cu armatele, au adus cu ei ­i limba, sau integral, a­a cum este vorbitÇ ea ­i azi Œn îinuturile germanice, sau coruptÇ, a­a cum s-a Œntƒmplat Œn Italia, Spania ­i Gallia". De abia s-a dovedit de curƒnd (probabil cÇ este vorba de o lucrare apÇrutÇ Œn jurul anului 1687, cƒnd Lundius ­i-a publicat cartea sa, n.t.) cÇ Teutonii s-au nÇscut din Goîi (Geîi, vrea sÇ spunÇ), vezi ­i Gulielm. Postel., De origin., Versteg. adnotat de Cl. Shering. d.d.c. VII); dupÇ Versteganus, Œn Scanzia nici un popor, niciodatÇ nu s-a confederat, relatƒnd cÇ atƒt era de mare mulîimea de locuitori ai Germaniei, Œncƒt ar fi fost nevoie sÇ ia fiinîÇ ni­te colonii sau, cu cuvƒntul autorului Œnsu­i: "that they were constrained to seck habitations mor nor ther ly", aceasta Œnsemnƒnd cÇ Œn regiunile septentrionale, din motive locative, au fost nevoiîi sÇ-­i pÇrÇseascÇ patria: a­a au stat lucrurile. Contextul integral de acuzare privind acest punct este dezvÇluit Œn justiîie de mai sus lÇudatul Cl. Seringham; ­i unde, prin mÇrturii ale conaîionalilor, s-a respins destul de convingÇtor acuzaîia, iar argumentele, dacÇ mai sunt, sunt respinse ­i ele cu vehemenîÇ.

õ14. La fel ­i Svizerii (elveîienii), ­i numele Œnsu­i dÇ Œn vileag originea neamului, cÇci este vorba de Svevia pe care noi o considerÇm, de drept ­i de fapt, pe bazÇ juridicÇ, ca fiind a noastrÇ. ×nsu­i de mult renumitul scriitor al mÇreîului ­i acerbului neam al Helveîilor, Stumpfius , fiind lÇudat pentru aceasta chiar ­i de Hachenbergius (Orig. Germ., q. XX), citƒnd din strÇvechiul autor Gilgus Tschudus, a mÇrturisit cu prisosinîÇ cÇ conducÇtorul Suevilor Œnsoîit de o mulîime de oameni, a coborƒt din Scandia, a dat numele sÇu, considerƒndu-l sfƒnt, nobil ­i ve­nic, ­i locurilor pe unde a trecut, precum ­i locuitorilor. ¸i Iulius Caesar Scaliger (1484-1558; nu numai acest Scaliger, unul din cei mai erudiîi bÇrbaîi ai Rena­terii, filolog ­i medic renumit, ­i autor al unui tratat de artÇ poeticÇ, s-a numit Iulius Caesar, dupÇ cel al celebrului general roman despre care se spunea cÇ descindea din Venus ­i Anchise, dar ­i Papa Iulius al II-lea (1503-1513) ­i dupÇ operele pe care le-au sÇvƒr­it, se vede bine cÇ au fost nume predestinate, n.t.), cÇci Œn discursul funebru îinut Œn public Œn memoria acelor Germani cÇzuîi pe cƒmpul de luptÇ de la Viena, citim urmÇtoarele: "De unde vin de fapt Helveîii de azi? De nu cumva din satele acelora, dar ­i din cetÇîile Œnvecinate, foarte puternice, din Svecia, pe care cetÇîenii le-au ocupat, astfel Œncƒt sub influenîa numelui ­i denumirii patriei - Svevia -, li s-a zis Svizeri". FÇrÇ ŒndoialÇ cÇ distinsul ­i ŒncÇrcatul de laude savant Hachenbergius, Œn lucrarea Despre originile Germanilor, prin tot felul de demonstraîii, bazate pe raîiune, pe bunÇ dreptate, trage urmÇtoarele concluzii: "Din acestea reiese clar cÇ sÇ-i Œn­eli pe ace­tia este un lucru greu, pentru cÇ Germanii sunt o stirpe indigenÇ, sincerÇ, durabilÇ ­i echitabilÇ, dupÇ cum se poate bine observa. Nici Germanii ­i nici unul din neamurile lor nu s-au lansat Œn procese de dragul gloriei sinceritÇîii. Cei mai de dincoace, ­i-au consumat secolul Œn rÇzboaie, a­a Œncƒt Hispanii, Italii, Galii, Svecii, Danii ­i Ungurii, Œncuibƒndu-se Œn Germania, venind ­i cu drepturi de mariaj, ­i-au amestecat sƒngele cu cel al Germanilor. A­a se explicÇ de ce o mare parte a lor, dacÇ vrei sÇ CERCETEZI ORIGINEA PRIMARÆ, aproape cÇ nu poîi spune cÇ sunt strÇini de Germani, pentru cÇ, de fapt, ei se trag din mama comunÇ a popoarelor europene, adicÇ au venit din Scandinavia; de aceea, acel mare rege al Suedezilor, GUSTAV ADOLF' Œn anul 1627, a Œndrumat armata germanÇ sÇ se ŒntoarcÇ Œn îinuturile strÇvechi ­i comune deopotrivÇ Suedezilor ­i Goîilor, conform jurisdicîiei Œn vigoare (utendi jure )". Despre fapta aceasta a amintit corect Goldastus (lib. II, c.V, De Boh. Regn.), cƒnd scrie cÇ Germanii au dat curs ordinului lui Gustav Adolf de a se Œntoarce la locurile lor de ba­tinÇ. A­adar, este un curaj sÇ dai crezare unor atari ­i altor legende de felul acesta, confecîionate pueril; tot astfel nu e recomandabil sÇ le respingi fÇrÇ o judecatÇ prealabilÇ. "Nici nu sunt mai fericiîi cei care se refugiazÇ Œn alte locuri, fie Œn acea pustietate nesfƒr­itÇ a Asiei, spre a-­i regÇsi seminîia necunoscutÇ a originii neamului lor, spre a se evita o idee falsÇ privitoare la ivirea Goîilor ­i Hunilor; a­a cum sunt ei tuturor cunoscuîi ­i prin mÇrturia vie a septentrionalilor, Goîii se trag din Svecia, sunt nÇscuîi Œn acest regat Œn care chiar ­i azi dÇinuie stirpea neamului, pÇstrƒnd acela­i nume." Acestea au fost cuvintele prea-Œnîeleptului Werdenhagens (Rerump. Hanseat., p. III, c. 1). ×n legÇturÇ cu numele de Semnonum, nume sub care sunt desemnate o sutÇ de sate de locuitori, dupÇ cum scrisese Tacitus (Annal. ­i Lib. De mor. Germanorum), o regiune din regatul Sveoniei, numitÇ Semminghundra, ne stÇ ­i astÇzi mÇrturie a acelui vechi toponim. Tot astfel stau lucrurile ­i cu celelalte neamuri sveve despre care am vorbit mai sus.

9