CAPITOLUL II, 15-20

Rezumat Cap. II, 15-20 õ15. ¸i nu mai puîin DANII ­i popoarele Œnvecinate. õ16. ¸i ce se crede despre Moscoviîi care s-au adÇpat la izvorul limbii gotice vechi (a se citi getice, n.t.). õ17. Cuvintele cipriote corespund perfect legilor noastre antice aplicate lexicului. õ18. Cƒnd a luat fiinîÇ prima colonie a Goîilor (a se citi Geîilor, n.t.) ­i unde este fixat locul celor care au emigrat. Cƒte cauze de acest fel au produs migraîii. Prima expediîie a zeilor, Œn ce timp s-a nÇscut ea. õ19. Majoritatea scriitorilor au cÇzut de acord cÇ aceasta a fost cea a Goîilor (a se citi Geîilor, n.t.) ­i ei au plecat din Scandia; sunt prea puîini cei care se opun acestei opinii faîÇ de cei care o susîin. Argumentul lor se exprimÇ astfel: Din Kranzius pƒnÇ la Valdenselsium se gÇsesc toîi cei care gƒndesc corect. õ20. Dar oare Americii, cum i se spune astÇzi, strÇmo­ii no­tri nu i-au dat nimic? ×n nici una din pÇrîi nu existÇ pÇreri opuse, din partea nimÇnui: a­adar, mult mai probabil este cÇ rÇspunsul este afirmativ.

õ15. Cu ei chiar ­i danii se ŒnvecineazÇ; o dovedesc atƒt neamul rÇmas acolo, cƒt ­i sƒngele. De ce sÇ mai aduc Œn memorie îarina strÇbunÇ a acestora, pentru cÇ ei Œn­i­i recunosc ceea ce se confirmÇ prin cronicile strÇvechi ale Sveoniei, de scurgerea timpului, de tradiîia oralÇ ­i de mersul Œnainte al treburilor, iar prin monumente literare, acest adevÇr s-a limpezit cu cea mai mare certitudine (V. Sambl. Swenst. Cron. in vita  Herici I, la Œnceput ­i Chron. Rhythmis comprehensum in ejusdem vita) Am Œn vedere ­i un studiu publicat de curƒnd de mine ­i adnotat de Rachelius ­i Hachenbergius; Œn cartea acestuia din urmÇ, autorul spune (Orig. Dan. Et Germ., n. XII): "A­adar, a­a cum auzim pe scriitorii nordici, afirmƒnd cu privire la Dani ­i faptele lor, aflÇm cÇ Goîii sau Geîii, plecƒnd din Peninsula Scanzia, condu­i de Erich, au ocupat mai Œntƒi insulele vecine. Atunci s-a constituit Naîiunea DanicÇ (adicÇ danezÇ) ­i deopotrivÇ de-a lungul MÇrii Baltice Œntreaga regiune s-a populat cu Dani (Danezi)" . MÇrturie ne stau scrierile unor istorici vestiîi printre care ­i Saxo Grammaticus danezul (Istoria Daniei - Saxonis Grammatici sialandici viri eloquentissimi, in gesta Danorum, Francoforti, Apud Andream Wechelum, 1581, lib. II, p.m. 30 ff., dar mai ales Œn Cartea I, n.t.), Œn care ni se relateazÇ despre puterea de neŒnvins a Goîilor ca despre o certitudine.

õ16. Acela­i lucru poate fi afirmat ­i despre Moscoviîi, cÇci limba lor s-a adÇpat la izvorul limbii noastre; acest adevÇr din istoria lor este confirmat de Sigismundus Baro Herberstenius (din Helmold. Snorr. Olaf. Tr. ­i Hervar Saug. Verel., Œn notele de la c. I, Herv. Sigism. Bar. Herberst., Œn Hist. Mosc. ­i Hachenb., De orig. Sved., c. XXIII, spre final). Hachenbergius relateazÇ- relatare primitÇ de scriitori Œntr-un consens unanim - ­i anume cÇ Goîii au plecat din Sueonia noastrÇ, ducƒnd cu ei, pe Œntreg globul pÇmƒntesc faima ­i groaza numelui ­i cÇ erau Œnconjuraîi de admiraîia tuturor.

õ17. "Niciunde Œn lume, pe Œntreg globul pÇmƒntesc nu ­tim sÇ se fi pomenit numele Gotlandiei, cu respectivele regiuni ­i numele Ostrogoîiei, Westgoîiei sau Wisigoîiei, Œntr-un alt context decƒt Œn acela al puterii imensului Regat al Goîilor; ­i Jornandes, Ablavius, Dio, Procopius, Agathias ­i alîii care au scris despre istoria goîilor / geîilor, susîin cÇ sÇla­ul lor se aflÇ Œn aceastÇ parte nordicÇ a lumii unde Goîii (Geîii) s-au a­ezat, pentru prima oarÇ, Œn Antichitate." Acestea au fost spusele lui Chytreus (Prefaîa la Chron. lui Herod. ­i Thucyd.). Ce sÇ caut mai clar sau mai demn de crezare? Ce s-a putut spune vreodatÇ despre legile noastre sau despre localnici mai favorabil? DacÇ nu mÇ Œn­el, acela­i este ­i sensul cuvintelor de la Œnceputul capitolului Œntƒi din Konungs br. EE: "Konungsbr. Twenne dro Gothai Swerike / Ostgotha och W„stgotha: Ey finds Gotha Nampn i sterom Lando fast st„ndande uthan i Swearijke: Forthy at aff them uthspreddis G¢tha Nampn in annor land / som Skrifften sagher." ("Goîii, de obicei a­a au fost numiîi pƒnÇ acum, indicaîi prin cele douÇ naîiuni din regatul Sveoniei, deosebindu-se astfel Goîii de RÇsÇrit de Goîii de Apus. ¸i acestea nici nu definesc douÇ naîiuni diferite care sÇ fi rÇmas pƒnÇ Œn ziua de azi ca atare decƒt Œn Sveonia. A­adar, de la ei s-a rÇspƒndit ­i s-a propagat numele Goîilor Œn alte regiuni, dupÇ cum o susîin documentele istorice"). Astfel acestea au dispÇrut, cÇci niciunde astÇzi nu se mai folose­te acel vetust apelativ (de ostrogoîi ­i wizigoîi). Dar acolo unde este nevoie sÇ se facÇ deosebire a denumirii acestui popor, a rÇmas, cÇci ajungƒnd Œn îinuturi foarte ŒndepÇrtate de patria lor originarÇ, l-au luat cu ei Œn Dacia, Moesia, Italia, Hispania ­i peste tot unde ei ­i-au fixat re­edinîa, s-au menîinut ca atare.

 õ18 . Aproximativ pe vremea lui Sarug Abraham Proavi (strÇbunicului lui ...) un numÇr exact de ani dupÇ ce lumea fusese creatÇ de Dumnezeu plus minus  I  I CCCC (1900?), dupÇ cum se consemneazÇ Œn analele strÇvechii patrii: "Tha lifde Saruch goder madur / Abraham Patriarchas fadur fadur": (Primii dintre Goîii dezagregaîi au fost cei care, pornind din port au ajuns pe îÇrmurile MÇrii Baltice). ×n fragmentul care urmeazÇ, parvenit dintr-o serie de pergamente strÇvechi, vom afla cuvinte legate de contextul redat mai sus:

"Aig war i watalum n„kor til

er plugum mundi tha w„nda:

G¢thana ginstan Heirikr mild

Tog utan Runung aths„mdir."

(Aceste versuri le gÇsim redate Œn latine­te Œn Historia de omnibus Gothorum Sueonumque regibus a lui Joannes Magnus Gothus (c. I, cap. 8, Œn Vita Erici I):

"Regatul Daniei s-a rostuit Œn colonii .-

  atƒta vreme cƒt pe ogoarele îinutului acestuia

  am poruncit sÇ locuiascÇ neamurile gotice/getice

  dar fÇrÇ un rege."

Comp. cu Olahus Magnus, Historia Septentrionalibus regionibus ...' c. IV, cap. 27, c. V, cap. 1 ­i Johann. Messen. Spec. Sueon., c. III; Petr Upsal., Chron. Sueon., lib. I, cap. 6 ­i Chron. Dan., Hauniae edit, Anno Christi  I  CCCCXCV (1495), Œn Vita Humeli).

(Cel mai important lucru de semnalat Œn textul gotic - i.e. getic - mi se pare a fi cuvƒntul plugum pe care Joannes Magnus l-a redat prin sinecdoca agros = "ogoare", Œn acuzativ, despre care ­tim deja cÇ este unul din cele mai vechi cuvinte geto-dacice, plug, pe care Œl regÇsim Œn germana actualÇ sub forma de Pflug; cea mai bunÇ dovadÇ cÇ lucrurile a­a stau, este cÇ pƒnÇ azi acest cuvƒnt se prezintÇ identic cu cel strÇvechi; de altfel, acesta este cazul multor altor cuvinte ­i sintagme, printre care ­i pronumele demonstrativ ista, regÇsit la Cato ­i Plautus, pÇstrat identic Œn limba vorbitÇ de moldoveni ­i bucovineni, mai ales, n.t.).

Cel de-al doilea sÇla­ al goîilor plecaîi din locul de ba­tinÇ a fost fluviul Vistula care se varsÇ Œn mare aproape de golful Dantiscus (este vorba desigur de ora­ul portuar Dantzig, situat pe golful cu acela­i nume al MÇrii Baltice, aproape de gurile Vistulei, n.t.); al treilea loc de a­ezare a Goîilor a fost Transilvania ­i Dacia; al 4-lea, Œn Tracia; al cincilea, Œn Pannonia ­i Moesia; al 6-lea, Œn Iliria, Œn sfƒr­it, al 7-lea a fost Œn Italia, de unde s-au deplasat Œn Gallia ­i Hispania ­i le-au ocupat regiunile (aceastÇ configuraîie a ŒmprÇ­tierii Goîilor pe glob, corespunde Œntocmai cu îinuturile ocupate Œn vechime de Geto-Daci-Carpi, Etrusci, Pelasgi ­i alte neamuri Œnrudite cu strÇmo­ii no­tri - Œn primul rƒnd germanice, cf. tuturor surselor antice, Œncepƒnd cu Homer ­i Herodot;repetarea istoriei antice Œn Evul Mediu, de cÇtre Goîi (adicÇ Geîi / ­i Geîi) ne este confirmatÇ inclusiv de istoricii Angliei actuale; printre care ­i Andr‚ Maurois, un nume Œn materie, n.t.). A se vedea, Œn fara autorilor vechi, deja pomeniîi, ­i Chron. Vetustum Sveoniae (c. II ­i III), Smabl. Minst.; Klint. Kron. In Vita Er. I, ­i a urmÇtorilor doi regi, unde sunt enumerate ­i regatele supuse pƒnÇ Œn Egipt; Minus (Tratat de prosodie) a lui Kranzius (Hist. Svec., lib. I, c. 2), Joh. Magn., lib. I, c. 14 ­i 15; L. Paulinus (Hist. Arct., lib. II, c. 6 ­i 7, lib. III, cap. I ­i urm.), Joh. Bazius ( Hist. Eccles. Sveog., I, 1), Lazius (De migr. Gent., lib. X), Werdenhagen (De Rebusp. Hanseat, p. III, c. 1 ­i 24), Ambros din Mor (Chron. Gent., lib. XI, c. 1 ­i 12; lib. XII, cap. 16). Mai adaugÇ-l ­i pe Cassiodorus ­i pe Eutropius (Œn Gallien.), pe Jacobus Zieglerus (Scand.), pe Barcaljus (Icon. Anim., c. VIII, p.m. 97), pe Hachenbergius (Orig. Germ., n. XII, XIII ­i urm.) ­i Tabulas Geog. a lui Bertius (lib. II, Descript. Goth.) privitor la o expediîie mai lungÇ a acestora. De unde ­i Hug. Favol. (Theat. Orb. Terr. Sept. Regn., p. 130).

"Ýara lui Lycaon, ŒnvecinatÇ cu carul VÇrsÇtorului ŒmpÇrîitÇ Œn diferite golfuri ale mÇrii printr-o mi­care uria­Ç Œi are pe neŒnfricaîii Svedosi (Suedezi) ­i goîi care odinioarÇ au supus ginta latinÇ cu un batalion de Œnarmaîi cƒnd mƒnia oarbÇ a distrus cu mai multÇ ŒndrÇznealÇ îÇrmul ausonic ­i livezile, prin prÇdÇciuni vandalice ­i gotice ­i care printr-o ŒndelungatÇ stare de libertate a agitat popoare lini­tite ­i a golit prin forîele sale vechea cetate a Romei."

La fel spune ­i Gulielmus Xylander Augustanus Œn Epigr. Dist. IV: "Cine nu vrea sÇ ­tie, ŒncÇ de la origine, treburile ­i faptele Goîilor? Scandia care se aflÇ nu departe de Polul Nord, separÇ îÇrmurile teutonice de Marea BalticÇ. De aici a pornit marele ­i numerosul neam gotic ­i s-a Œntins peste toate îÇrile ­i prin arme a fÇcut Œnconjurul lumii ca ŒnvingÇtor, cu o duritate uria­Ç a devastat totul ­i-a supus sie­i regate, punƒnd stÇpƒnire pe popoare ­i pe localitÇîile lor - ­i a­a, prin forîele lor proprii ­i-au Œmplinit toate dorinîele; martor ese pÇmƒntul Œntins al dublei Sarmaîii

(este vorba, cred, atƒt de Sarmaîia europeanÇ, cƒt ­i de cea asiaticÇ, n.t.) ­i Œntregul îinut Œnvecinat cu pÇmƒntul scitic ­i toate îinuturile de la rÇsÇrit dinspre axa polarÇ ­i îinuturi care se Œntind pƒnÇ departe ­i îÇrmurile Œntinse ale Asiei ­i tot ce se vede la Pontul Euxin ­i pƒnÇ la Marea CaspicÇ ­i Europa cu toate popoarele ei, trac, dalmat, dac, hispan ­i bogata Gallie cu ogorul ei triplu: ŒnsÇ­i fosta capitalÇ a lumii, Roma, atunci a fost distrusÇ, cÇci Italia, o datÇ ŒnvinsÇ, s-a dovedit slabÇ."

IatÇ cÇ ­i Franciscus Bac. De Verulamio (De vicissit. Rerum ferm., LVI), fÇrÇ sÇ vrea, spune adevÇrul: "De aici reiese clar de tot cÇ regiunea nordicÇ a lumii, prin ŒnsÇ­i natura ei, este mai rÇzboinicÇ:fie cÇ i se poate atribui aceastÇ calitate prin stelele din emisfera nordicÇ, fie ŒnvecinÇrii circumferinîei ei la pÇrîile nordice cu pÇrîile australe (cƒt am indicat pƒnÇ acum) aproape cÇ sunt ocupate de mÇri; fie cÇ (ceea ce, de fapt, este foarte clar) din cauza frigurilor legate de climatul nordic. ¸i tocmai acesta, de la care se nasc toate celelalte cauze, ŒngheaîÇ trupurile ­i aprinde sufletele." El, gotul, a avut acea dorinîÇ nemaipomenitÇ de a lupta, prin care ei se aprind mereu ­i a­a  se iscÇ toate violenîele despre care se vorbe­te. Mai este ­i un  alt motiv: prevalenîa na­terilor i-a constrƒns sÇ fie mereu Œn cÇutare de noi locuri de a­ezare, de aceea s-au rÇspƒndit Œn alte regiuni pe care ­i le-au Œnsu­it. IatÇ ce spune mai departe acela­i Franciscus Bac. De Verulamio: "De vreme ce mulîimile de populaîii rÇzboinice sunt mereu mai mari, ca urmare a faptului cÇ ei primesc mereu urma­i, procurarea hranei zilnice ­i Œn viitor fiind o problemÇ arzÇtoare, era foarte firesc sÇ fie mereu Œn cÇutare de noi ­i noi locuri de a­ezare ­i astfel sÇ invadeze mereu alte popoare - ceea ce popoarele nordice obi­nuiau sÇ facÇ de regulÇ: destinul fiind pecetluit, o parte din ai casei rÇmƒnea, o alta ŒnsÇ era sortitÇ migrÇrii." ¸i nici Œn aceastÇ problemÇ nu se credea sÇ se Œn­ele Œn privinîa unui bÇrbat excelent, cÇci nu erau pe datÇ sortiîi sÇ fie bÇrbaîi conducÇtori ­i care cu o armatÇ aptÇ de luptÇ, sÇ plece din patria noastrÇ - dacÇ eu nu mai scot o vorbÇ despre asta, apoi vorbesc de la sine istoriile lÇudate mai sus; cel pe care soarta l-ar fi atins, acela trebuia sÇ plece (­i eventual sÇ moarÇ) Œn îinuturi ŒndepÇrtate. CÇci ce îine de prima expediîie a zeilor, posibil sÇ fi avut loc, dupÇ un calcul raîional, - ­i dupÇ cum o consemneazÇ unii din scriitorii naîionali, Œn anul 2400 de la Crearea lumii sau, dupÇ alîii, Œn anul 2492; cƒîiva vorbesc de anul 2527 ­i, cei mai mulîi de anul 2530 sau 2531 - dupÇ cum o amintesc autorii mai sus lÇudaîi. Ne stau mÇrturie ­i cele mai vechi codice de legi Œn manuscris (Membranae legum vetustiss. ) care o dateazÇ Œn jurul lui 2200; la care sÇ consimt eu mai Œntƒi, e greu de spus.

õ19. Personal, am aderat la opinia aceluia dintre scriitorii cei mai cultivaîi ai tuturor popoarelor ­i de o vechime mare comparativ cu altele, bazƒndu-se pe lucruri ­i monumente literare foarte convingÇtoare (­i, deci, demne de crezare) ­i a cÇror autoritate nu a pus-o la ŒndoialÇ nici unul dintre literaîii erudiîi ai AntichitÇîii; Œn ce mÇ prive­te, sunt uimit sÇ mÇ vÇd opunƒndu-mÇ cƒtorva dintre cei mai recenîi printre care ­i eminentul episcop Piasecius (Chron. Gest. in Europ. Sing., p.m. 48), Antonius Bonfinius ( Dec. I, Rer. Hung., lib. II, p. 33 ­i urm.) Goropius Bekanus (lib. VII in Got. Dan.), Cluverius (Germ. Antiq., lib. III, c. 34), Pontanus (Descript. Dan., p. 607 ­i urm.) ­i alîii prin ceea ce au scris ei Œn ultimi ani, printre care ­i ilustrul Christophorus Hart Knock (Dissert., III, De orig. Gent.) ­i prea nobilul Philip. De Waldenfels (Select. Antiquit., lib. X, c. 9). CÇci raîiunile acestora, - Œn parte ridicule -, ca cea a lui Piasecius care susîine cÇ Sueonii, de­i trÇind la curtea regelui Sigismund, nu ar fi Œnîeles monumentele vechilor Goîi; Œn parte negƒndu-se datele solide ale istoriei universale a neamului Goîilor (v. Bonfinus, Cluverius, Pontanus, Becanus, etc.); Œn parte, prin legÇturi cu totul inutile ­i zadarnice, lipsite totalmente de un suport real, dupÇ cum ne putem bine da seama. Cea privitoare la Cluverius, Pontanus ­i alîii pe care i-am adus Œn discuîie, nu se aratÇ prin nimic a fi facilÇ ­i puerilÇ; din ŒnsÇrcinare publicÇ, a fost respinsÇ de Cl. Sheringham (Dict. Discept., c. XI), ba chiar a fost supusÇ discuîiei Œn Acuzaîii cu acela­i argument pe care l-a folosit disertaîia lui Boxornius; ba chiar ­i acestea: visele lui Cluverius, ba chiar despre semnele (urmele) celor care persistÇ, prin vƒnturi, chiar mai Œnainte sÇ fi fost rÇspƒndite, este de pÇrere Grotius (Proleg. ad hist. Goth. ). AdaugÇ acestora puse pe seama lui Grotius, dacÇ vrei, un Anticluverius opus de cÇtre acela­i autor lui Philippus Cluverius Stiernhielmius (Dissert. I, de Antiquiss. in Scandia sede Gothorum; d. Diss., p. II), apoi, nu ­tiu Œn ce chip, s-a strecurat numele lui Johannes Cluverius; Hachenbergius (Orig. Germ.. n. XVII ­i XVIII) susîine cÇ cei care se aud cƒntƒnd cu atƒt mai puîin apar Œn public - doar prin curajul dat de arme Œmpotriva consimîÇmƒntului clar al conaîionalilor ­i al celor din afara îÇrii. De aici reiese clar cƒt de inegalÇ este dezbaterea ­i cƒt de slabÇ este cea care vrea sÇ combatÇ adevÇrul. AdevÇrul este de neŒnvins, el strÇbate veacurile, vƒrstele oamenilor ­i nu poate ŒmbÇtrƒni niciodatÇ: vorbe calomnioase la adresa prea nobilei noastre Scandii. Valdenselsius a voit sÇ distrugÇ credinîa ŒnÇlîÇtoare a lui Kranzius, cÇci nu poate fi nici mÇcar ŒnghiîitÇ, necum sÇ fie ­i digeratÇ. Kranzius afirmÇ cÇ "odinioarÇ Goîii au plecat din Scandia". Acest lucru ne este cu totul limpede ­i Œl cunoa­tem Œndestul. Problema este numai cum poate fi dovedit mai bine acest lucru, cum ? Stilul autorilor, dupÇ cum am observat, nu ne ŒngÇduie Œntotdeauna sÇ desprindem exact intenîia spuselor lor  - ­i  apoi mai este ­i fantezia. Dar ne stau la dispoziîie ­i alte "monumente" pe care totu­i nimeni nu le-ar putea respinge. Problema este, a­adar, sÇ facem apel la multiplele mÇrturii (ale unor scriitori) sau la monumentele mai clare? Din fericire, sunt puîini aceia care, tulburaîi de prea mare pasiune, au Œncercat sÇ mistifice toatÇ istoria. Consider cÇ nu-s chiar atƒt de greu de depistat cei care mistificÇ faptele istorice, istoria ŒnsÇ­i, etapele ei de dezvoltare, cei care susîin neadevÇruri despre cerul, îinutul, a­ezarea acestuia, localitÇîi, despre legislaîiile vechi, obiceiuri, ritualuri, litere (alfabete), inscripîii vechi... Ce lesne este sÇ strecori insulte la adresa unor populaîii, popoare, pentru cÇ a­a Œîi dicteazÇ unul sau altul, din motive arbitrare, dar ­tiute de el, fÇcƒnd astfel sÇ domneascÇ legea bunului plac al "unora". Valdensensius continuÇ: "Mai Œntƒi se demonstreazÇ originea ­i sosirea lor acolo" ­i apoi altele. Dar alîii pun pe primul loc elementul uman, adicÇ ce este mai omenesc, lucru pe care Kranzius l-a omis. DacÇ Kranzius nu l-ar fi omis, acesta a putut fi astfel pus de cÇtre ceilalîi Œn rƒndul viciilor, de cÇtre cei care au acordat mai multÇ grijÇ acestui element, Œncƒt, datÇ fiind Œncrederea lor mare Œn relaîiile interumane, lipsa lui, socot ei, le-ar trage Œn jos. DupÇ pÇrerea mea, aceastÇ gre­ealÇ s-a strecurat la prea strÇlucitul bÇrbat, pentru cÇ mintea lui a fost mai puîin atentÇ la acest aspect, Œn ciuda faptului cÇ el s-a ocupat Œndelung ­i pe larg de toate aspectele problemei. IatÇ argumentat mai pe larg: "Este aproape de necrezut, dar solul Scandinaviei este incredibil de aspru, a­a cum de fapt s-a constituit el din vremuri strÇvechi, dar fiind bine ­i cu grijÇ cultivat, dÇ roade din abundenîÇ". O cred: aceasta ŒnsemneazÇ cÇ bieîii de noi ne hrÇnim (adicÇ supravieîuim) sÇpƒnd ­i tÇind Œn Œndƒrjita stƒncÇ cu multÇ trudÇ ca sÇ scoatem ceva de sub arÇturÇ sau: "o datÇ nefericitul sol Œnvins, prin truda noastrÇ, ne dÇ roade ­i fructe, ba chiar din abundenîÇ, iar animalele noastre pasc iarba cu rÇdÇcinile smulse".

¸i roadele astfel obîinute din crusta aridÇ a solului - fiind necunoscute nouÇ, noi forme de a cultiva ogorul prin alte mijloace - suntem judecaîi, prin acest mod demn de milÇ, de a cultiva pÇmƒntul - fÇrÇ Ceres, fÇrÇ Bacchus, ne ŒngheaîÇ nordica Venus, raportƒnd toate acestea, a­a cum sunt ele, la acel pasaj din Terentius, pe care chiar Cicero (De natura Deorum, c. II) Œl laudÇ: "Sine Cerere et Libero friget Venus" ("Ne ŒngheaîÇ Venus fÇrÇ grƒne ­i vin"). Dar este spus ­i aici, cƒnd, Œn locul resturilor de regat al Scandinaviei, s-a nÇscut imperiul Œntins Œn exterior al Sveoniei: "Ýinutul Sveoniei este foarte fertil, ogorul ne dÇ fructe ­i miere. ¸i Œn afara mieilor care merg Œn fruntea turmei de oi, mai avem o mare bogÇîie de rƒuri ­i pÇduri ­i Œntregul îinut abundÇ de mÇrfuri peregrine; a­a cÇ nu se poate spune cÇ Sveonilor le lipse­te vreuna din bogÇîii, cu excepîia uneia - pe care noi o cinstim sau mai degrabÇ o adorÇm - mƒndria. Fetele sunt virgine atunci cƒnd se cÇsÇtoresc." Cuvintele aparîin lui Adamus Bremensis (De situ Dan. et reliq. sept. Reg. , c. LXXXIV ­i urm.). SÇ-l mai adÇugÇm ­i pe Diodor din Sicilia (Bibl. Hist., II,  p.m.  91)  Œn  lucrarea  cÇruia  îarina  noastrÇ este descrisÇ ca una Œn care "duttou  kat' eto  ekferein karpou" ("pomii dau fructe Œntregul an"). Acela­i lucru afirmÇ Plutarch ( De Fac. in orb. Lun., p.m. 941), ŒntÇrind ­i ideea cÇ mulîi dintre cei care vin la noi Œn vizitÇ, rÇmƒn la noi:  "tou  men  upo  suneqeia tou  de,  oti  ponou dia  kai  pragmatwn

afona  paresipanta pro  isiai kai orhgiai"  ("unii, ca urmare a unei convieîuiri comune (deci aveau loc ­i cÇsÇtorii, n.t.), alîii din cauza muncilor ­i a oboselii comune, lipsite de invidie, cÇci, gÇsindu-se de toate din abundenîÇ, erau rÇsplÇtiîi fÇrÇ discriminare ­i pentru cÇ aveam nevoie, ­i noi de ei ­i ei de noi, la jertfe ­i la instruirea corurilor"). ¸i cu toîi lÇudau ­i salutau aceste ogoare fertile, cum o susîin mÇrturiile citate mai sus, multe din ele fiind foarte convingÇtoare; pƒnÇ cƒnd îara noastrÇ nu aderase la religia lui Christos ­i nici geniile sau disciplinele nu erau legate de un anumit spaîiu geografic. ¸i mi-e greu sÇ cred cÇ de la primirea cre­tinismului sacru, solul a devenit foarte dur ­i a fost despuiat de orice calitate naturalÇ a lui. Vezi prefaîa - anexÇ la Marea CronicÇ strÇveche a Sveoniei, cu totul demnÇ de a fi cunoscutÇ, conîinƒnd cele necesare unui decret inclusiv denigrÇri ­i insolenîe iscate de invidie (Kijnikronikon); prin aceasta, nici cerul Sveoniei nu a devenit mai cald ­i nici solul mai fertil. Sunt demni de a fi citiîi ­i alîi scriitori strÇini, iar dintre ace­tia mai ales Bertius (Tab. Geogr., lib. II, Descript. Sveciae), care cuvƒnteazÇ astfel: "Este îinutul cel mai fertil dintre toate îÇrile septentrionale: pÇmƒntul este foarte fertil, are mari lacuri, rƒuri abundƒnd Œn diferite specii de pe­te; avem metale: plumb, fier, aramÇ ­i argint care se extrag de lƒngÇ Salburg, pÇduri pline de fiare cu blÇnuri scumpe ­i stupi de nobile albine."¹⁰ IatÇ de ce eu fac uz de ace­ti autori: lucrurile pe care le afirmÇ nu sunt nici Œndoielnice, nici obscure. Numai Œn accepîiunea ducelui Valdenselsius, solul patriei noastre este prezentat prost; de toîi ceilalîi este prezentat pozitiv. ExistÇ chiar ­i astÇzi oameni nenumÇraîi aparîinƒnd diferitelor popoare strÇine pe care i-a invitat fertilitatea îÇrii noastre ­i a cÇror pÇrere nu diferÇ de cea a noastrÇ ­i cele adevÇrate sunt ca atare descrise, scriitori ce pot judeca ­i cu ochii minîii ­i ale cÇror lucrÇri sunt elaborate pe baza unei deosebite erudiîii, dar ­i a bunei  credinîe. CirculÇ acum "patroni" ai unei pÇrei contrare ­i lipsiîi de buna-credinîÇ, Œn ciuda faptului cÇ existÇ documente antice dovedind adevÇrul istoric. ¸i, de fapt, nimeni nu se poate Œndoi, acum ­i aici, de examinarea efectuatÇ de tineri ­i maturi, care, cu drept, dovedesc cÇ cine vrea se Œncrede Œn opiniile unite ale tuturor din vechime. CirculÇ deja cÇrîi lÇudabile ­i, de ce nu, chiar ­i Œn ziua de azi; trƒndavele mƒini ale fo­tilor no­tri pugnaci ­i robu­ti lƒncezesc, iar Œn rÇzboaie ele erau mai sigure, aflƒndu-se Œn pericol ­i punƒnd viaîa altora Œn pericol. ¸i cu toate cÇ  locuitorii Peninsulei Scandinave se numesc cu un termen general Scandiani, totu­i Sueonii se deosebesc de neamurile ­i naîiunile celelalte. PƒnÇ acum la fel de numero­i ca Sueonii rÇspƒndiîi Œn lume, mai sunt turmele de oi ­i chiar ­i dupÇ ce credinîa Œn Christos s-a rÇspƒndit, SCANDIANII, dar nu ­i Suedezii, ŒncÇ nu se mulîumesc cu o singurÇ soîie, ei sunt Œnconjuraîi de mai multe soîii, prin nunîi oficiale, ca ­i odinioarÇ (vezi Tacit., De mor. Germ., c. XVIII) mai frecvent la sate decƒt la ora­e; Suedezii au fost singurii care s-au mulîumit cu o singurÇ soîie; Œn timp ce la celelalte neamuri ­i, mai ales Œn rƒndul soldaîilor, numÇrul soîiilor merge de la trei, urcƒnd pƒnÇ la ­ase - ­apte; poligamia se practicÇ mai ales la sate. Faptul cÇ, Œn rƒndul Suedezilor se practica monogamia, ne este confirmat nu numai de documentele antice, ba ­i de actualul, invincibilul rege al Suediei, Carol al XI-lea ­i de pÇrintele acestuia, Carol Gustav, precum ­i de recent apÇrutele memorii de rÇzboi ale mai multor rÇzboinici: poligamia, nici nu era permisÇ, nici nu era doritÇ de cÇtre suedezi. IatÇ ce scrie Kranzius (C.T., c. 1) despre Suedia, Œn deplinÇ concordanîÇ cu opiniile tuturor scriitorilor: " deci, pe drept, se cuvine a aduce o laudÇ aleasÇ poporului Sveciei care se ridicÇ deasupra tuturor celorlalte popoare ale Goîilor, din care  se trage, ŒncÇ din cele mai vechi timpuri; a emigrat Œn Asia pe care a stÇpƒnit-o timp Œndelungat ­i Œn Europa secole Œn ­ir, Œnfiinîƒnd regate Œn multe îinuturi." DupÇ cum s-a demonstrat a­adar, nu trebuie sÇ se dea crezare cu u­urinîÇ oricÇrei spuse ­i indiferent din gura cui vine. SÇ acordÇm atenîia cuvenitÇ strÇlucitului Hachenbergius ale cÇrui cuvinte sunt un adevÇrat garant justiîiar (Orig. Svediae, c. XXI): "×ntotdeauna cea mai puternicÇ ­i cea mai nobilÇ naîiune din neamul Goîilor a fost cea ivitÇ pe solul Suediei - aceasta era mƒndria lor (sens Œn care toate sursele - ­i indigene ­i strÇine - sunt de acord, fiind un adevÇr verificat prin fapte, n.t.)"

õ20. IatÇ imaginea mi­cÇrii Sueonilor ­i Goîilor Œn Dania, Germania, Britannia, Scoîia, Gallia, Italia, Hispania, Lusitania, Catalonia, Tracia, Grecia , Phrygia, Chersonesul Tauric, Rusia ­i Œn alte regiuni, ei fiind rÇspƒndiîi pe aproape Œntreg globul. Oare America, a­a cum se nume­te ea acum, sÇ fi fost necunoscutÇ ­i inaccesibilÇ Sueonilor ­i Sciîilor? MÇrturisesc cÇ existÇ diferite pÇreri ale diferiîilor oameni, despre momentul Œn care a Œnceput sÇ fie ocupatÇ ­i locuitÇ aceastÇ imensÇ parte a globului terestru: cƒnd au sosit acolo indigenii sau din ce parte a lumii au sosit acolo, adicÇ a recent descoperiîilor locuitori ai PÇmƒntului (din care totu­i mai importante sunt socotite a fi ­apte). CÇci prima opinie este a acelora care socot cÇ America a Œnceput sÇ fie locuitÇ de abia dupÇ Potopul lui Noe, ŒmprÇ­tierea neamurilor ­i  Œncƒlcirea limbilor, stƒnd la baza unei realitÇîi: infinite mulîimi ­i varietÇîi de locuitori rÇspƒndiîi Œn America - de unde ­i o varietate a idiomurilor, fie de la aborigeni ei, fie de la europeni, fie de la alte etnii, dar ­i cu diferenîe foarte mari Œntre ele; a doua pÇrere este cÇ Americanii Œ­i trag obƒr­ia de la fiul lui Noe, Chamus ­i ca progeniturÇ a acelora care fiind alungaîi din lÇca­urile lor, JOSUA DUX (­ef al evreilor dupÇ Moise ­i cuceritor al ÝÇrii Canaanului. Conform Bibliei, el este acela care luptÇ Œmpotriva lui Adonisedech, rege al Ierusalimului ­i ordonÇ  Soarelui sÇ  se  opreascÇ  pentru  a-i permite sÇ-­i desÇvƒr­eascÇ victoria, n.t.) a­ezat Œn fruntea izgoniîilor, i-a condus dupÇ multe peregrinÇri ­i rÇtÇciri, Œn aceste noi pÇmƒnturi "americane", aceste pÇmƒnturi devenind noile lor lÇca­uri. A treia li se atribuie Israeliîilor, din care zece triburi au fost conduse mai Œntƒi Œn Assyria ­i de aici aruncaîi Œn multe lÇca­uri ­i rÇspƒndiîi Œn diverse locuri ale PÇmƒntului, ei ar fi ocupat Œn cele din urmÇ America. A patra susîine cÇ Americanii ar fi TÇtari, pentru cÇ Asia, care se Œntinde spre nord, îinutul ei terminal ar fi America. A cincea susîine cÇ Americanii se trag din Fenicieni, ale cÇrei argumente Œ­i trag seva, printre altele, din obiceiurile Mexicanilor luate de la Fenicieni, a cÇror limbÇ, ­i altele, se aseamÇnÇ cu cele ale Americanilor . A ­asea susîine cÇ Americanii, locuind cu predilecîie Istmul Panama - ca vecini ai panamezilor - au ajuns acolo, din Norvegia prin Islanda ­i Groenlanda. Jucatanii , de altfel vecini cu ei, se trag din Etiopia. Peruanii Œn­i­i, a­a cum sunt ei numiîi astÇzi, Œ­i trag numele de la Sinensi (chinezi?) din îinuturile meridionale ­i de la alte neamuri locuind acelea­i îinuturi, pƒnÇ la strƒmtoarea Magellan. De fapt, dupÇ Potop, ­i poate tocmai ca urmare a acestuia, pe pÇmƒnt, pe mare, prin ŒmprejurÇri neprevÇzute, prin legi, au pÇtruns Œn America animale ­i oameni, Œn diverse perioade de timp, acele etnii care fuseserÇ alungate de cÇtre naîiunile de la care tocmai proveneau. Aici trebuie reîinutÇ opinia cÇ am stabilit cÇ prima zonÇ a Americii care a fost cultivatÇ, a fost cea nordicÇ ­i numai dupÇ aceea, ­i, de aici, s-a extins migraîia spre zona sudicÇ; deci, din apus au sosit Fenicienii, din nord Sciîii (deci, inclusiv Geîii, n.t.), din rÇsÇrit Chinezii; conform Johan. Ler. ( Hist. Navig. in Brasil, c. XVI), Gom. (Hist. Ind., lib. V, c. 15; lib. VI, c. 5), Brul. (Histor. Peruan., lib. I, c. 1), Acost. (De Nat. N. O., lib. I, c. 25), Freder. (Lum. de B. ext. , I, II, c. 8), Grot. (Diss. de orig. Gent. Am.), Joh. de Laet. (Œn notele aceleia­i disertaîiuni), Marc. Lescarb. (Hist. Nov. Fr., lib. I, c. 3), Horn. (De orig. Gent. Amer.), ­i Joh. Hornbeck ( De Convers. Ind., lib. I, c. 9) - Œn care se demonstreazÇ cÇ opinia lor concordÇ cu cea hornianÇ.

õ21. Ceea ce trebuie sÇ se reîinÇ mai Œnainte de toate este nu numai adevÇrul istoric cÇ strÇmo­ii no­tri Sciîi au fost rÇspƒndiîi pe Œntreg PÇmƒntul, dar ­i cÇ - un argument de prim ordin -, aveau o flotÇ foarte solidÇ ­i cÇ ei au fost cei mai curajo­i navigatori ­i cÇ orientƒndu-se dupÇ stele, au plecat Œn cunoa­terea altor îinuturi total necunoscute altora - ­i nu atƒt din spirit pirateresc sau din dorinîa de a fi lÇudaîi, cƒt mai ales ca sÇ se bucure alîii de bogÇîiile pe care ei, prin cercetÇrile ­i descoperirile lor - le puneau la dispoziîie. SÇ luÇm martor pe poetul ­i astronomul grec din Cilicia, Aratus ("Urcaîi pe vas, Sciîii navigheazÇ Œn noaptea adƒncÇ, / dar acea stea strÇluce mai mult ca toate, / ¸i este vÇzutÇ Œn nopate pe datÇ ca prima, / ¸i, micÇ cum este, de mare folos nÇierilor le este."), care ne relateazÇ despre Ursa - constelaîie nordicÇ dupÇ care se orientau Sciîii, cf. ­i Cicero (lib. II, d. N. D., p.m. 46 ­i urm; Sen. Med. V. 309 ­i 318 ­i Notele lui Farnab, c. X, Kon. Br.). Ne stau mÇrturie analele strÇmo­ilor no­tri, legislaîii naîionale strÇvechi referitoare la expediîiile navale ­i admiraîia legiuitorilor faîÇ de calitatea de foarte buni navigatori a Sciîilor. Iau martor ­i pe Arngrimus (Descript. Island., c. I) ­i pe Petrus Claudius (Norveg., c. XXX) privitor la arta cu care strÇmo­ii no­tri stÇpƒneau marea; aceastÇ ­tiinîÇ a  treburilor nautice este imortalizatÇ ­i prin inscripîii strÇvechi sÇpate Œn piatrÇ, Œn care Scitul este arÇtat ca fiind cel mai instruit conducÇtor de nave; 2) Œn cÇutarea de noi îinuturi unde sÇ se a­eze, pe mare ­i pe uscat, mulîimea de indigeni s-a unit spre a pleca din Sveonia spre alte îÇrmuri, dupÇ cum am arÇtat mai sus; 3) Cele mai vestite traversÇri care s-au fÇcut Œn vechime, au fost din Norvegia Œn Islanda, Groenlanda ­i Œn vecinÇtÇîi; Œn afarÇ de istoria acestor îinuturi, ne stau mÇrturie lucrÇrile unor oameni foarte erudiîi fÇcƒnd referiri la norvegieni, danezi ­i alte popoare nordice ­i care apoi nu numai prin cutuma Sueonilor, ci ­i prin decret dat de comiîiile din Upsala, au Œntrunit sufragiul laudativ al tuturor; Norvegia (Norrigia, Œn text) pe atunci, ea laolaltÇ cu alte regate, din respect mare pentru stÇpƒnirea acestora, a fost supusÇ lor. ×n ce prive­te Islanda, (care pentru prima datÇ a fost numitÇ astfel de descoperitorul ei - Garderus Gardsholm), din cel de-al optulea secol de la na­terea lui Christos, am primit-o a­a populatÇ cum este; 4) religia Americanilor este diferitÇ, dar ŒnclinÇ spre cea nordicÇ, pentru cÇ Œn vremurile strÇvechi a luat-o de la Sciîii no­tri, dacÇ este sÇ ne Œncredem istoricilor. AceastÇ pÇrere este ŒmpÇrtÇ­itÇ ­i de ilustrul bÇrbat Hugo Grotius ­i de strÇlucitul Hornius, mai sus citaîi ­i de cÇtre alîii ale cÇror argumente le veîi gÇsi ­i le-aîi ­i gÇsit Œn lucrarea de faîÇ, cÇci Œn zadar au fost ele respinse de cÇtre unii. De ce ? 6) Pentru cÇ expediîia strÇmo­ilor no­tri Œn Indiile ŒndepÇrtate, Indialand, o pomenesc cele mai vechi istorii ale patriei. CÇci despre ce altceva grÇie­te legenda despre Remunda ­i fiul Vikingilor Thorsten (Remunda et Thorstens Viikingssons) ­i Œn multe locuri ale istoriei. ¸i aici se nareazÇ nu numai despre adevÇrata Indie, ci ­i despre alte locuri din Orient; se poate deduce chiar cÇ numele adevÇratei Indii se trage din a­ezarea opusÇ ei. Cƒt de Œntins era Imperiul Sueonilor - din apele indiene pƒnÇ la îÇrmurile Germaniei - o aflÇm ­i de la Pomponius Mela (lib. III, c. 5) ­i de la Plinius (c. II, c. 67), precum ­i la Cornelius Nepos (Fragm., p.m. 417), precum ­i din diferitele note. A se compara apoi textele acestora cu cele ale lui Colerus, comentƒnd Germania lui Tacitus (c. XLVI), cÇci Sveîia se unea cu insulele vecine ­i era ŒnconjuratÇ de o mare nesfƒr­itÇ. Ce sÇ mai spun despre bogÇîiile Œn aur ale Sueonilor sau Sciîilor (pro de arkton th Eurwph, "din nordul Europei"), Œn care atunci abundau, cum ne-o mÇrturise­te direct Herodot (III, c. 96; IV, c. 13), el Œnsu­i ne­tiind de unde sÇ fi apÇrut atƒta groazÇ de aur.

Grecii Œi numeau Grupa , iar scriitorii no­tri Grypar. ¸i ace­tia sunt, relateazÇ Scaliger, la Aulularia lui Plautus (IV, 8, 1), acei despre care se crede cÇ scot aurul din munîii Hyperboreeni; dupÇ Nonius (ad h. I), li se spune Pici (populaîie din jurul MÇrii de Azov, dupÇ Plin. VI, 21, n.t.) celor care scot aurul din munîi. IatÇ cƒt de bogatÇ era Sciîia, Œn care ­i azi se descoperÇ, una dupÇ alta, noi vene aurifere; ne stau dovadÇ instrumentele ­i obiectele de podoabÇ din aur de diferite greutÇîi, descoperite Œn diferitele locuri, unele Œn cantitÇîi mari, dovada oferind-o Œnsu­i templul din Upsala al cÇrui Hlidskialf , "naus", este din cel mai pur aur  indigen, ruseu  cum spune Diodor din Sicilia (I, p.m. 9). ×n afara acestuia, cƒte altele, Œntre timp uitate ­i poate s-ar fi cuvenit a fi mai cu sƒrg ­i mai pe larg comentate; dar Œn acest interval s-a menîionat un singur loc. Astfel cutezƒnd ­i astfel acîionƒnd a luat fiinîÇ totodatÇ ­i Statul getic. ¸i, Œn aceastÇ imensitate a lui se constatÇ, Œn cele din urmÇ, cÇ totu­i a crescut; de unde, cum? Din cerinîa ­i nevoia de a avea lƒngÇ casÇ militari, cÇci fiind vorba de un îinut situat Œn mijlocul du­manilor, trebuia sÇ se acîioneze cu ŒndrÇznealÇ, cu forîÇ; a­a au luptat Œntotdeauna Goîii (se Œnîelege urma­ii Geîilor, n.t.), dispreîuind teama, servilismul. Am spus cu ŒndrÇznealÇ ­i putere, exact a­a cum glÇsuiesc documentele vechi; faptele lor, rÇzboaiele purtate de ei, sunt cu totul lÇudabile, cÇci Œn treburile Œn care se cere grabÇ este nevoie mai ales de curaj ­i ŒndrÇznealÇ. Nu pot fi de acord cu aceia care fac efort sÇ consimtÇ la aceastÇ realitate, de fapt. CÇci, iatÇ-l pe Livius, caracterizƒndu-ne (lib. XXV, c. 38). "CÇci ieri, cƒnd am dat semnal de respingere a du­manului turbat care era pe urmele voastre, nu trebuia sÇ vÇ Œnfrƒngeîi curajul, cÇci eu am voit sÇ vÇ dispersaîi cu cea mai mare cinste ­i Œn favoarea voastrÇ." ¸i puîin dupÇ aceea: "¸tiu, curajul este privit ca un sfat: dar Œn situaîii foarte grele, printr-o speranîÇ chiar foarte slabÇ, îine loc de sfaturile cele mai puternice ­i mai sigure." Propertius (lib. II, Elegia 8): "Chiar atunci cƒnd lipsesc forîele, dar curajul te stÇpƒne­te, e demn de laudÇ, cÇci Œn situaîii mÇreîe, ajunge voinîa." Plautus (Mil. III, 2, 33): "Hai, vorbe­te cu curaj." Cicero (Ad. Brut., Ep. IV): "¸i chiar cum spuneam cu ŒndrÇznealÇ." Caesar (De B. C., lib. I): "Ei ar voi sÇ-­i exprime opiniile cu curaj ­i forîÇ." Quintilian (Dial. de orat., c. XVIII): "AcîioneazÇ mai puternic ­i cu mai mult curaj. " Justinus (Praef., 2): "ŒndrÇznealÇ herculeanÇ." Curtius (lib. IV, c. 9): "DacÇ curajul de a Œnvinge ar fi fost prezent, armata ar fi putut fi ŒnvinsÇ." ¸i iarÇ­i: "×ndrÇzniîi de a­a manierÇ Œncƒt sÇ Œnvingeîi; dispreîuiîi sÇgeata ŒndreptatÇ Œmpotriva unor bÇrbaîi puternici ca voi. " Justinus (lib. V, c. 9): "Trebuie sÇ fii curajos cƒnd este vorba de patrie, de salvarea comunÇ, chiar cu preîul pericolului." Ovidius (F. II): "Soarta ­i Zeus sunt de partea celor ŒndrÇzneîi."

Prin aceste citate din scriitorii clasici cred cÇ am argumentat Œndeajuns modul Œn care trebuie sÇ interpretÇm firea ­i faptele Goîilor / Geîilor, cÇci participiul ŒndrÇznind, caracteristicÇ a neamului meu, se opune total timidului, umilului, cÇzutului la pÇmƒnt, Œnfrƒntului . IatÇ cum episcopul de Wexion, Bazius (Ist. Eccles. Sveo-Goth., c. I, spre final) Œn urmÇtorul context,  invocÇ figura poetului Alphonsus Carthaginezul (H., c. VI): "Gotul dispreîuie­te moartea survenitÇ printr-o ranÇ lÇudatÇ". Este acela­i autor care slÇve­te forîele poporului gotic, atƒt militare, cƒt ­i civile, Œn cea mai mare mÇsurÇ.

9