BUREBISTA

Dupa ce v-am purtat cu imaginatia peste EUROPA PREISTORICA, povestindu-va despre stramosii nostri indepartati, pelasgii (traci, geti, sciti, daci - numiti astfel, nu dupa limba vorbita, care era aceasi - pelasgica sau incorect numita latina barbara, ci dupa localizarea lor geografica, cum si azi, noi romanii, mai suntem numiti: moldoveni, regateni, vlahi, banateni, dobrogeni ori macedoneni), voi incepe sa vi-i descriu pe unii din aceia care au avut atunci un impact in viitorul nostru de azi: voi incepe cu BUREBISTA, cel mai mare dintre Regii TRACIEI, care s-a nascut cam pe la inceputul secolului I B.C., la mai mult de 2000-3000 de ani de la prabusirea MARELUI IMPERIU PELASGIC, atunci cand lumea antica era dominata de Imperiul Roman. Burebista isi propune si realizeaza reunificarea populatiei tracice, in care rolul limbii si religiei comune pagane au constituit un mijloc puternic de neintrerupta legatura a unitattii si fratiei intre toate palcurile neamului nostru, faramitat pana la EL; Burebista a unit neamurile intr-o imparatie respectata aici in CENTRUL si RASARITUL EUROPEI, intinzandu-si hotarele de la padurea Hercinica (Moravia de azi) pana la Bug si din Carpatii Nordici pana la Sud de Balcic (Dionysopolis).
Numele adevarat al lui Burebista s-a pierdut undeva prin veacuri, dar inteligenta, puterea si vitejia lui in lupta avea sa-i aduca meritatul nume de BU-ERE-BU-IST-AS (Care-era-care-este-nu) inseamna "Nemaipomenitul", "Cum nu a mai fost si nu mai este".
Monede descoperite din vremea lui, in Transilvania, ni-l infatiseaza pe acest rege al regilor cu doua capete, simbolizind trecutul si prezentul. Inscriptiile de pe monede sint in limba tracica "latina vulgara", SARMIS VASIL, Cel Mai Mare Rege.
Numele sotiei lui ZINA, imparateasa si marea preoteasa a tracilor s-a gasit tot pe doua monede din Transilvania.
Alt nume al lui, cu intelesul de stapin absolut al tracilor "PAVEL-TER". Sfatuitorul lui Marele Preot Deceneu i-a instruit pe traci sa traiasca potrivit cu legile Naturii cunoscut pina azi ca "Legile Belagines". Se pare ca in timpul lui burebista s-a decis ca anul I sa fie anul cind s-au nascut cei doi Zalmolxis, 713 BC, iar anul reformelor politice-religioase 666 apare pe tot felul de inscriptii de pe tot teritoriul pelasgic, ca "SSS" (6,6,6) sau "CCC" (C-grecesc) ori "VIVIVI" (6-latin).
Si nu pot sa nu amintesc si rugaciunea unei femei gete, Zalmolxiene, gasita pe o placa de marmora la Tomis, continind si un ... ACROSTIH... dovedind inca o data marele refinament atins de geto-daci. (dupa A. Bucurescu)

AYRELIA | STRALUCITOARE
BENERIA | CURATA
SYM FORO | MAREATA DOAMNA
SYN DIO | SUNT CREDINCIOASA
SYN ZE SASE TRI | SUNT CU TREI DE SASE
KAI TETHI GATRI | DAR ATIT TE ROG
AYRIS NONAM | CINDVA SA MA AJUTI
NIASCHARIAN | SA RENASC

Dar citin doar primele litere apare "ABT SSS KAN": "Cu 666, de ani" acesta fiind semnul la care se inchinau cei intorsi la adevarata religie, semn ce se purta pe mina dreapta sau pe frunte.


Resedinta initiala a regelui (Argedava sau Sargedava) este localizata pe undeva pe la Costesti (dealurile Orastiei). Principalul ajutor al regelui trac de atunci era DECENEU, marele preot care, dupa ce a fost pentru o perioada de timp in Egipt, initiindu-i pe preotii egipteni in tainele sacerdotale pelasgice, revine in Getia (Gotia-dupa povestirea istoricului ostrogot Iordanes), devenind seful suprem al spiritualitatii tracice, reusind impreuna cu Burebista sa-i uneasca pe traci atat militar, cat si spiritual. Burebista isi indeamna supusii la "abstinenta, sobrietate si ascultare de porunci", noul mod de viata fiind propagat dintr-un centru spiritual, numit de Straborn "Muntele Sfant", Legendarul KAGAION care, dupa Adrian Bucurescu din "Dacia Secreta", ar fi undeva in muntii Bucegi, langa "Sfinxul Romanesc", deoarece KOG-A-ION insemna si "Capul Magificului"; cu toate astea, azi, multi arheologi localizeaza legendarul Kagaion undeva pe Dealul Gradistei (1200m altitudine) in Masivul Sureanu, la Sarmizegetusa Regia (Gradistea Muscelului) aflandu-se si unul din sanctuarele patrulatere. Sa fie oare acesta locasul unde preotii lui Zamolxis, Zeul sub-pamantean, ofereau credinciosilor acea nemurire completa, atat a sufletului, cat si a trupului, unde ucenicii ("recrutii") cantau: "Sfant e Domnul Noptii"?

La sudul Dunarii proconsulul provinciei Machedonia, generalul Varro Lucullus, in cadrul celui de-al doilea "razboi Mithridatic" (74-72 B.C.), ocupa orasele grecesti vest-pontice, de la Apollonia pana la Delta Dunarii, incheind un tratat intre romani si alte cetati vecine, cu avantaje si obligatii pentru ambele parti. Aceasta tutela mascata ii nemultumeste pe locuitorii oraselor grecesti, care trimit o solie la Burebista sa-i ajute. Oastea proconsului Macedoniei, a generalului Antonius Hybrida este invinsa langa Histria; Burebista supune pe cale pasnica orasele: Tomis (Constanta de azi), Calatis (Mangalia), Dionysopolis (Balcic) si Apollonia. Pe calea razboiului sunt integrate cetatile: Aliobrix (Cartal, sudul Basarabiei, ocupat azi de rusi, sub numele de Orlovka), Tyras (Tiraspolul de azi, ocupat tot de rusi, unde Ilie Ilascu, un adevarat erou national, este tinut prizonier!), Odessas (Odesa, azi oras ucrainian ce are in centrul lui cel mai romantic cartier, cartierul... "Moldoveanca"!).

Burebista isi incepe organizarea puterii monarhice cu caracter militar prin activitati administrative cum ar fi: recrutarea de oameni insarcinati cu administrarea agriculturii, strangerea darilor, supravegherea muncilor obstesti obligatorii, facand posibila realizarea sistemului de fortificatii in Dacia (nucleul din Muntii Sureanu intins pe o suprafata de 200 km patrati). Incinta militara din centrul religios are o suprafata de 3 hectare, cu ziduri de piatra ecarisata (blocuri de calcar fasonate) care fac din Sarmisegetusa dacica un unicat in Europa; Zidul Dacic (Murus Dacicus) este format din cetati construite din blocuri de calcar; a construit si cetati de piatra nefasonate, legate cu lut, ca cele de la Piatra Neamt (Piscul Batca Doamnei si colina Cozla), Cetateni (Jud.Arges), Covasna-Valea Zanelor sau Sighisoara. Armata Lui numara, la vreme de razboi, mai mult de 200.000 de oameni, facandu-l de temut. Burebista ducea si o politica externa activa, intervenind chiar si in cadrul conflictului deschis dintre cei doi rivali ai Romei (respectiv Cezar si Pompei) in anul 48 B.C. In legatura cu aceasta, o inscriptie recent descoperita la Balcic (anticul Dyonisopolis) citeaza numele lui Acronion, un mesager personal trimis de Burebista la generalul Pompei pentru a-i sugera ipoteza unei aliante cu ultimul. Vor mai trece cam 3-4 ani pana cand Cezar, dupa ce-l va invinge decisiv pe Pompei langa Farsalla, pentru a se razbuna pe fostul aliat al inamicului sau si ca rezultat, sa trimita numeroase legiuni cu "misiuni de pedepsire" catre granitele regelui geto-dacilor. Oricum, la scurt timp inainte de a incepe lupta decisiva cu regele trac, pe 15 martie 44 B.C., Cezar a fost asasinat in senat de noii sai adversari politici secreti si la scurt timp si Burebista va muri in circumstante asemanatoare. Doi dintre cei mai straluciti militari ai lumii antice au disparut astfel, aproape simultan, istoria conferindu-le astfel destine similare.

Marele preot DECENEU a fost ulterior numit succesor al regelui defunct. Azi e dificil sa apreciem in intregime cunostintele sale stiintifice extrem de vaste. Numeroase inscriptii in piatra sugereaza notiuni de matematica cum ar fi triunghiul lui Pitagora, asa-numitul "numar perfect" 6 sau "numarul cosmic" 36; informatii de astronomie despre "pentagonul planetar" (acesta fiind: Saturn, Jupiter, Marte, Venus si Mercur); pozitia soarelui la echinoxii si solstitii; pozitia Lunii la cele patru faze ale sale si calendarul dacic (unde un an de 360 de zile alterna cu unul de 365 de zile). Ultimul este confirmat de scena pictata pe o cupa de fructe descoperita la Bitca Doamnei, ca si pe o lampa de lut ars gasita pe langa Barbosi-Galti. O tableta descoperita la Dumbrava (judetul Iasi) confirma intelegerea de catre Marele Preot a celor 4 antimpuri si 12 semne zodiacale intr-o maniera ce aminteste de zodiacele vechi chinezesti sau maiase.

In contextul celor prezentate, cum putem crede ca asa o societate evoluata si puternica si-ar fi putut uita limba nationala, costumele traditionale si obiceiurile adanc inradacinate in mai putin de doua secole de asuprire romana, asa cum unii "istorici" (sunt ei oare ai nostri?) cauta sa ne invete?! Cum este posibil ca, in timp ce doar 14% din teritoriul dacic fiind cucerit si ocupat de nesatulul imperiu Roman (constand aproape numai din trupe de mercenari analfabeti, care de-abia puteau inchega doua vorbe in latina) acestia sa ne invete pe noi o limba pe care ei insisi nu o vorbeau cum trebuie? Oricum, se argumenteaza ca ei ne-au invatat latina si mai mult, ne-au facut sa ne uitam dialectul nostru matern pana la limita la care doar vreo 7-8 cuvinte au mai ramas in limba noastra romana contemporana!

Tracii ar fi putut fi, in ceea ce ne priveste, oameni inteligenti, dar, va rog, lasati-o balta, Domnilor "istorici", pentru ca este absurd sa si gandim ca stramosii nostri, traind liberi si fericiti pe restul de 86% din teritoriile trace, sa inceapa subit un maraton prin vai si defilee, paduri si mlastini catre teritoriile (mult mai mici) dominate de opresori, hotarati sa invete o limba mai la moda! Insasi gandul este absurd. Colegii Dumneavoastra de peste Prut (nu mai putin "lingvisti si istorici de renume mondial" decat Domniile voastre) propovaduiesc fara incetare majoritatii romane din Basarabia despre limba "lor" ca fiind numita "moldoveneasca", cu radacini slave "clare" sau despre propria "lor" istorie ca fiind asa de diferita de a nostra?!


PODUL DE PIATRA DE PESTE DUNARE

Podul de piatra de peste Dunare a fost una din minunile antichitatii pe care romanii ni-l prezinta ca fiind o realizare a lui Apollodor din Damasc, idee preluata si de unii dintre "istoricii nostri". Exista unii care nu i-au crezut, cum a fost domnul C. Iordache (Stiinta... cultura... documente din Renasterea Daciei - Noiembrie 1992)

Este ilogic ca o armata care poseda teritoriul doar de pe un mal al fluviului Dunarea (Istrul) sa reuseasca construirea unui pod de piatra, al carui al doilea capat se afla pe teritoriul inamic.

Astazi,cu toata tehnica moderna de care dispunem, un pod de piatra peste Dunare se poate construi intr-o perioada de aproximativ 5-7 ani... ori "istoricii" sustin ca Traian l-a construit la inceputul celui de al doilea razboi cu dacii in doi ani ?!... Domnilor "istorici", credeti cumva in minuni ori magie? Consideram imposibila construirea intr-o perioada atat de scurta, de numai doi ani, a unui pod de piatra peste Dunare, in special cand Traian se gasea in plina campanie militara, contraatacurile lui Decebal provocand mari pierderi invadatorilor romani.Este ciudat ca nici un intinerariu antic si nici un text epigrafic nu ne vorbesc de "podul lui Traian" si nu a fost gasit niciodata vreun text care sa vorbeasca de tehnica constructiei lui.

Deoarece "Comentariile " De Bello Dacico " ale lui Traian sunt pierdute pe undeva, prin podurile ori beciurile unor biblioteci sau arhive romane, astazi avem la dispozitie numai COLUMNA lui TRAIAN, unde se vede clar ca in anul 101 A.D., romanii treceau Dunarea pe un pod de vase. De ce oare, mandrul arhitect Apollodor din Damasc, caruia i se atribuie constructia podului si a Columnei lui Traian, a uitat sa imortalizeze pe Columna o asemenea mare realizare - un pod de piatra peste Dunare care era chiar opera sa ?!

Oare nu este mult mai verosimil ca podul de peste Dunare sa fi fost construit de poporul care stapanea ambele maluri ale fluviului, popor condus de cel despre care STRABON scria: "Burebista stapaneste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunarii, este temut de romani,ataca, trecea fluviul cand voia prin Macedonia ". Luat prin surprindere de invazia romanilor, Decebal, un mare strateg, incearca sa opreasca inaintarea romanilor, demoland partea de lemn carosabila a podului, iar restul fiind incendiat, dupa cum arata barnele arse de la fata locului. Din acest motiv Traian si-a trecut trupele in Dacia nu pe un pod de piatra ci pe unul de vase, dupa cum chiar Apollodor din Damasc arata pe Columna lui Traian. Mai tarziu armata romana a refacut vechiul pod de piatra a lui Burebista pentru a transporta prada luata de la populatia dacica, dar caramizile cu stampila legiunilor romane gasite pe acest loc nu dovedesc ca ei au si construit podul !

In secolul al III-lea A.D., Constantin cel Mare, dac de origine nascut la NIS, reconstruieste podul de la Drobeta, adauga un castru cu patru turnuri si un edificiu cu numeroase incaperi.

Mentionam ca intr-o balada aromana, "Puntea din arta", se vorbeste de trei mesteri iscusiti, care au construit un pod peste Dunare si care au lucrat la el 6 ani.