Vasile Boroneanî, Bucuresti, Romania
O cÇpetenie dacicÇ Œn secolul IV d.Hr. la Chitila

CercetÇrile arheologice efectuate la Chitila FermÇ, de pe grindul colmatat, situat la nord-vestul staîiunii, Œntre calea feratÇ Bucure­ti-Ploie­ti ­i cursul Colentinei, au pus Œn evidenîÇ o locuire din sec. II-V aparîinƒnd carpo-dacilor. Locuirea era cunoscutÇ din cercetÇrile de teren anterioare. ×n secîiunile I-III praticate Œn 2001 a fost pusÇ Œn evidenîÇ o locuire din epocÇ dacicÇ care o continuÇ pe cea din partea de vest a staîiunii din secolele III-I Œ.Hr. Locuirea din secolele II-V d.Hr. se suprapune peste una din epoca bronzului, cultura Tei. Pentru aceastÇ epocÇ au fost identificate trei locuinîe atelier Œn care se desfÇ­ura reducerea minereului de fier, precum ­i prelucrarea acestui metal, dar ­i a bronzului, argintului ­i cuprului. Aici se fÇureau unelte, arme, obiecte de podoabÇ ­i de uz gospodÇresc. Piesele de metal se aflau ŒmpreunÇ cu o cantitate importantÇ de zgurÇ, topiturÇ de metale, turte de fier brut, arsurÇ, cenu­Ç, cÇrbune, rezultate din reducerea minereului dupÇ procedeul direct pe vatrÇ. Acestea sunt Œnsoîite de o cantitate importantÇ de ceramicÇ.

Materialul ceramic gÇsit este prelucrat cu mƒna, cu roata olarului, chiar Œn a­ezare, dar existÇ ­i o importantÇ cantitate de facturÇ romanÇ rezultatÇ din importurile pe care populaîia localÇ le fÇcea pe calea schimbului cu dacii din provincia Dacia cuceritÇ, din Sciîia Minor, Moesia sau din alte provincii mÇrgina­e ale imperiului. CercetÇrile fac dovada unei vieîi economice, sociale ­i religioase bine organizate, dar la un nivel de dezvoltare caracteristic lumii barbare de la periferia imperiului roman din acea vreme.

Analiza materialelor gÇsite Œn sÇpÇturÇ duce la concluzia cÇ populaîia carpo-dacicÇ avea o organizare militarÇ care este susîinutÇ de descoperirea vƒrfurilor de sÇgeatÇ, de suliîÇ, pinteni de cÇlÇreîi, etc. ×n a­ezare se desfÇ­ura ­i o intensÇ activitate de pÇstorit, agriculturÇ, activitÇîi casnic-gospodÇre­ti ca tors, Œmpletit, cioplitul lemnului ­i pescuit. Agricultura era favorizatÇ Œn dezvoltarea sa de pÇmƒntul umed, fertil de origine aluvio-coluvialÇ din preajma rƒului ­i mla­tinilor. Potenîialul economic era ridicat ­i s-a dezvoltat Œn strƒnsÇ legÇturÇ cu peisajul de luncÇ bogat Œn vegetaîie specificÇ, populatÇ de o bogatÇ faunÇ piscicolÇ, de avifaunÇ, vƒnat mÇrunt ­i de talie mijlocie.  La  acest potenîial se adÇuga ­i cel provenit din pÇdurile de foioase care populau Œntreaga cƒmpie din jur. Cursul Dƒmboviîei favoriza legÇturile de schimb cu regiunile de deal ­i munte din nord ­i vest, dar ­i cu bazinul dunÇrean din sud care asigura relaîiile pe calea fluviului cu provinciile romane vecine.

ImportantÇ este descoperirea Œn a­ezare a sceptrului de bronz care face dovada faptului cÇ daco-carpii erau la acea datÇ cre­tini, credinîÇ pe care o ŒmpÇrtÇ­ea ­i conducÇtorul comunitÇîii care putea fi chiar un preot cu rang Œnalt, dupÇ forma ­i motivele ornamentale ce le prezintÇ piesa descoperitÇ. Sceptrul e de fabricaîie localÇ,  realizat de cÇtre un me­ter puîin priceput dar cunoscÇtor al tradiîiilor locale traco-getice cu origini preistorice indubitabile. Piesa este un  arhetip ce are foma unei mitre de arhiereu ­i prezintÇ un orificiu mai larg la bazÇ pentru introducerea mƒnerului (un baston). Deasupra prezintÇ un orificiu mai mic Œn care a fost incastratÇ piesa care reprezenta o cruce fÇcutÇ probabil din acela­i metal ­i care s-a pierdut. Reconstituirea formei piesei este posibilÇ datoritÇ imaginilor de pe piesele monetare de epocÇ sau de pe piesele de podoabÇ ­i de ceramica gÇsitÇ Œn areal. Un element convingÇtor ­i indubitabil este prezenîa globului cruciger de pe emisiunile monetare Œn care ŒmpÇraîii din dinastiile constantinianÇ (324-364), valentinianÇ (364-378), teodosianÇ (379-457), leonianÇ (457-518), iustinianÇ (518-610) ­i apoi a heraclizilor (610-717)  ­i a celor care au urmat purtau Œn mƒini globul cu cruce.

Forma globularÇ a sceptrului face parte din tradiîia dacicÇ a arealului ­i este atestatÇ ­i prin sceptrul descoperit Œn mormƒntul dacic de secol III de la Peretu, cu ascendenîÇ Œn cele din piatrÇ ­i lut din epoca pietrei ­i bronzului, Œn special cele din cultura Tei de la CÇîelu Nou, BÇneasa, Butimanu etc. Ornamentarea Œn lobi are aceea­i tradiîie ­i este susîinutÇ de motivul Œn frunzÇ de brÇduî aplicat pe buzdugan, dispus Œn cruce pe calota piesei, ŒnscrisÇ ­i ea pe un plan Œn cruce care ŒmbracÇ Œntreaga piesÇ. ×n deschiderile ovale de pe lobii piesei au fost Œncastrate cu mare probabilitate pietre preîioase, care s-au pierdut o datÇ cu crucea de deasupra sa.

Descoperirea acestei piese de la Chitila pune problema cÇ, la acea datÇ, daco-carpii erau deja cre­tini, iar cre­tinarea goîilor ca aliaîi ai lor Œmpotriva imperiului roman face parte din coaliîia politicÇ, din convieîuirea dintre acea­tia Œn zonÇ ­i constituie un proces normal Œn acest context istoric. Un proces normal trebuie consideratÇ ­i relaîia populaîiei daco-carpice cu cea din Sciîia Minor unde trÇiau cre­tini fraîi de limbÇ ­i sƒnge, sugeratÇ ­i de descoperirile de la Dinogeîia ­i Histria, la care s-a fÇcut apel ­i Œn recentele descoperiri de cripte cu martiri cre­tini din Sciîia Minor.

Descoperirea aduce astfel lumini noi Œn ceea ce prive­te formarea poporului romƒn Œn care factorul activ a fost cre­tinismul ­i raporturile de Œnrudire dintre populaîia din zona cuceritÇ de romani cu cea a dacilor rÇma­i liberi, precum ­i cu pÇtrunderea Œn imperiu pe calea deselor incursiuni a populaîiei daco-carpice. Un alt aspect care trebuie luat Œn considerare este faptul cÇ Œn armata romanÇ se Œnrolau  luptÇtori vorbitori de limbÇ daco-carpicÇ care, ŒmpreunÇ cu concubinele lor, se Œntorceau acasÇ dupÇ exercitarea serviciului militar sau Œn urma ŒmbolnÇvirilor sau invalidizÇrilor din timpul serviciului militar. Procesul stÇ Œn strƒnsÇ legÇturÇ cu  limba latinÇ popularÇ, variantÇ a limbii latine oficiale, cu schimbarea produsÇ mai tƒrziu de cÇtre biserica Occidentului prin limba latinÇ medievalÇ ­i na­terea limbilor neo-latine. Procesul este paralel cu sincretismul religios din spaîiul carpato-dacic ­i cu amalgamul de populaîii care au existat Œn zonÇ Œntre secolele I-IV d.Hr., Œn care elementul precumpÇnitor era cel autohton, Œn ciuda valurilor de stÇpƒnitori politico-militari care s-au succedat .