Silvia PĒun, Bucuresti, Romania
Nicolae Densu­ianu - omul Œn dimensiunea operei

Cu fiecare om care moare - moare o lume, o lume de gene, de mo­teniri specifice - dar, mai ales, de acumulĒri ale cunoa­terii, treptat sedimentate ­i ierarhizate potrivit cu calitatea edcuaīiei ­i personalitatea fiecĒruia. ×n spatele operei lui Nicolae Densu­ianu (1846-1911) ne cople­esc mai multe lumi, ca ­i cum ar fi lucrat o colectivitate ŒntreagĒ.    Numai din partea tipĒritĒ, Biblioteca Academiei deīine 17 lucrĒri, totalizƒnd peste 10.000 pagini de studii ­tiinīifice (de istorie, geografie, etnografie, artĒ militarĒ, antropologie, arhivisticĒ, filologie), Œn afarĒ de cele rĒmase Œn manuscris, dintre care, dacĒ ne referim la Istoria militarĒ a poporului romƒn din cele  mai vechi timpuri ­i pƒnĒ Œn secolul al XVIII-lea - se poate sesiza peirderea  pentru domeniul respectiv, cĒ nu a beneficiat de o largĒ difuzare.

Dintre cĒile comunicĒrii, Nicolae Densu­ianu a ales calea cea mai grea ­i anume pe aceea a unei abordĒri inedite ­i atƒt de complexe - singur - cĒci era grĒbit sĒ comunice concluziile la care ajunsese ca ­i cum ar fi cunoscut cĒ nu va depĒ­i vƒrsta de 65 de ani. Cu toate cĒ ar fi putut profita, a­a de mult, de pe urma contactelor publice, confruntĒrilor de opinii, colaborĒrilor de specialitate, onorurilor publice (de exemplu, refuzĒ Œn 1894, titlul de profesor universitar ca ­i pe cel de director al Bibliotecii Fundaīiei Carol) poziīii care de multe ori fac mult mai u­ori pa­ii Œn afirmare, Œn cunoa­tere - N. Densu­ianu Œnīelege sĒ se sacrifice pentru ­tiinīa ­i cultura īĒrii sale.

Temeinicia pregĒtirii Œn acest domeniu atestĒ ­i numirea sa Œn postul de translator al Marelui Stat Major, Œn 1884, precum ­i cel de bibliotecar al Arhivelor Academiei, Œn 1886, completat cu cel de Œmputernicit din partea Academiei de a redacta Rapoartele anuale, pentru Societatea istoricĒ din Berlin, despre progresele literaturii istorice la romƒni.

Cunoa­terea limbilor Œi deschide ­i poarta cunoa­terii valorilor  popoarelor vechi ­i a celor mai noi, factor determinant pentru sinteze comparative  ca ­i Œn aprofundarea cercetĒrilor  filologice ale limbii  materne (hrisoavelor, cronicilor, folclorului...) Lui N. Densu­ianu Œi datorĒm urmĒtoarele  contribuīii inedite pentru epoca sa: a) - ridicĒ vĒlul de deasupra unei etape necunoscute a Daciei -  preistoria - pe care o susīine cu atestĒri multiple din documente strĒine; b) - relevĒ importanīa mondialĒ a acestei preistorii, a cĒror ecouri ne sunt transmise ­i azi prin toponime, prin tradiīii, prin obiceiuri ciclice, prin elemente etnografice aflate Œn casa īĒranului... (Œn aceastĒ privinīĒ se deta­eazĒ importanīa ­tiinīificĒ a celor 94 de pagini din care-­i alcĒtuie­te avizatul chestionar privind tradiīiile noastre istorice, confirmĒtĒ ­i de cele 15.000 de fi­e  de rĒspunsuri din teritoriul locuit de romƒni - tezaur inestimabil, din pĒcate ŒncĒ netipĒrit); c )- abordeazĒ o tratare sistemicĒ interdisciplinarĒ pe care din lipsĒ de mijloace ­i de timp se vede silit sĒ o suplineascĒ singur (fapt pentru care Œ­i distruge de tƒnĒr sĒnĒtatea); d) - pune Œn valoare cultura īĒrĒneascĒ de la noi ca ­i a martorilor paleoliticului ­i neoliticului din Dacia, Œn special a ceea ce a putut supravieīui timpului cum este arta ceramicĒ, arta megaliticĒ, arta metalurgiei... dar, mai presus decƒt toate, e) - este poziīia sa de precursor Œn cuno­terea adevĒratului fĒga­ ­i a originilor limbii noastre, ca limbĒ de bazĒ a celor vechi.