Petre Popescu-Gogan, Bucuresti, Romania
Nicolae Densu­ianu ­i Academia RomƒnÇ

Comunicarea noastrÇ cautÇ ­i propune restabilirea adevÇrului asupra vieîii ­i operei acestui martir al culturii romƒne din a doua jumÇtate a secolului XIX. Calea aleasÇ Œn acest caz este cea enunîatÇ Œn titlu - obiectul ­i substanîa, mesajul ­i performanîa raporturilor lui Densu­ianu cu Academia.

Comunicarea pune Œn mi­care ­i valorificÇ fondurile de publicaîii ­i de arhivÇ ale Academiei Romƒne, dintre 1867, anul formÇrii de fapt a Academiei, ­i 1913, anul Œn care arhiva lui Densu­ianu intrÇ Œn Arhiva GeneralÇ a Academiei.

Viaîa lui N. Densu­ianu a fost, de la un cap la altul, o viaîÇ academicÇ. ×ncepƒnd cu anul 1867, an Œn care N. Densu­ianu devine primul bursier al Academiei pentru a urma "Academia de drepturi de la Sibiu" (avea 21 de ani) ­i pƒnÇ ce moare (singur ­i sÇrac), el a trÇit ­i gƒndit, a creat ­i exprimat, ca de la pupitrul Aulei Academiei, Œn spirit academic. Bursier al Academiei Œn 1867, trimis pe cheltuiala acesteia la Academia UngarÇ de la Budapesta, Œn 1878 ­i Œn cei urmÇtori, pentru cercetarea epocii lui Horea ­i pentru identificarea unor fonduri de documente privind istoria romƒnilor, ales membru al Academiei Œn 1880 ­i desemnat a îine locul lui Ion Bianu ca Bibliotecar ­i Arhivar al Academiei, mai mult de trei ani de zile, iniîiator ­i fÇptuitor de pe poziîiile instituîiei, pe care o slujea cu o dragoste de-a dreptul misticÇ, al anchetei pe bazÇ de chestionar - binecunoscutul "Chestionar Densu­eanu" - asupra vestigiilor istoriei acestui spaîiu, Nicolae Densu­ianu a trÇit ­i muncit ca un monah Œntr-un schit, anunîƒnd specia rarÇ a istoricului de tip David Prodan din secolul XX.

Nu ne vom opri Œndelung asupra operelor de pƒnÇ la 1890, dar vom atrage atenîia, enunîƒnd argumentele, asupra nedreptei anatemizÇri a seriei sale principale - Dacia preistoricÇ - apÇrutÇ postum.

PÇstrƒnd proporîiile ­i fÇrÇ sÇ confundÇm lucrurile, Dacia preistoricÇ poate fi comparatÇ cu Vechiul testament - textul lui Densu­ianu punƒnd Œn mi­care, precum textul biblic enunîat, tradiîia ­i erudiîia universale privind geneza spaîiului nostru istoric ­i etnogeneza spiritualitÇîii duratei lungi a omului de aici.

Nimeni nu a cercetat Cartea cu gƒndul, critic desigur, la ce spune, ci cu prejudecata asupra celui care spune. Cititorul care, eventual, a Œnceput-o cu gƒndul la ce spune, a obosit dintru Œnceput - cartea e de-a dreptul imposibilÇ. Este o carte, iar nu o structurÇ unitarÇ, nu e o operÇ datÇ de o idee, cu o arhitectonicÇ aparîinƒnd unui stil, supusÇ unei metodologii ­i adusÇ Œntr-un orizont luminos al culturii ­i civilizaîiei. Ea nu poate fi o carte de istorie atƒta vreme cƒt se referÇ la timpuri neistorisite ­i se sprijinÇ pe gƒndirea anticÇ, aflatÇ Œn marea crizÇ a abolirii religiilor arhaice ­i a apariîiei religiilor revelate. Cele 1152 de pagini abia Œi ajung pentru miturile dintre quaternar ­i sfƒr­itul imperiului pelasg.

Traversƒnd cartea, cƒnd cu Œncetinitorul, cƒnd cu acceleratorul, ­i cÇutƒnd o logicÇ interioarÇ dƒnd Œn concluzii rotunde, Œîi vine Œn minte o respectuoasÇ comparaîie cu fabuloasa "prozÇ" a lui Eminescu. Ca ­i la Poet, la care "proza" e laboratorul poeziei sale metafizice, din "proza" fantasticÇ a lui Densu­ianu se degajÇ un poem Œnchinat Daciei.

Dar Dacia preistoricÇ rÇmƒne Œn familia spiritualÇ datÇ de Dicîionarul limbii romƒne al lui Ang. Trebaniu Laurian ­i Ion C. Massimu ­i de Magnum Etimologicum Romanie al lui B.P. Ha­deu. ContemporanÇ cu astfel de cÇrîi, ea trebuie cercetatÇ ­i evaluatÇ Œn contextul epocii care a dat Geniu Pustiu, Mihaiada lui Ion Heliade RÇdulescu, Negrioda lui Aron Densu­ianu, Dicîionarul Laurian - Massimu, Magnum Etimologicum etc.

×n ciuda fabulosului Œn care se Œnscriu aceste texte, cercetÇtorul culturii ­i civilizaîiei romƒne­ti Œncepe cu ele. ×n ce prive­te Dacia preistoricÇ, cartea este dens populatÇ de Œncheieri pertinente asupra permanenîei spirituale Œntr-o duratÇ lungÇ de mii de ani, a preistoriei Daciei lui Burebista ­i Decebal. ¸i drept mostrÇ de Œncheiere rotundÇ citez: "Nu putem, a­adar, din nici un punct de vedere, nici paleontologic, nici chiar arheologic, ca sÇ limitÇm zona geograficÇ a omului din epoca quaternarÇ, la poalele de nord-vest ale Carpaîilor, ­i sÇ separÇm d.p.d.v antropologic, îÇrile Daciei, de Europa centralÇ ­i apuseanÇ". (Dacia preistoricÇ, de Nicolae Densu­ianu, cu o prefaîÇ de dr. C.I. Istrati, Bucure­ti, 1913, p.15).

¸i, Œmpiedicƒndu-ne de sintagma "îÇrile Daciei", Œn comunicare vom susîine ­i argumenta fenomenul extraordinar al existenîei, Œn mileniul migraîiilor, a unei puzderii de "îÇri ale Daciei" pe ŒnÇlîimile Carpaîilor, Œn depresiuni parcÇ anume lÇsate de Dumnezeu, cu tot ceea ce era necesar unei "bÇjenii" de o mie ­i mai bine de ani.

NotÇ: Autorul comunicÇrii este fostul arhivar al Academiei Romƒne Œn epoca reconstituirii ­i prelucrÇrii, inventarierii ­i catalogÇrii fondurilor, ­i secretar