Olivia Tulbure-StrachinÇ, Habic, Mure­
Arheologia simbolurilor strÇvechi de credinîÇ, glorie ­i virtuîi militare ale "Cavalerului dunÇrean"

Inscripîia "Magna Valahia" Œn Mapamondul Borgian din anii 1396-1416 este, chiar Œn centrul pÇmƒntului, locuit de oameni Œntre fluviul DunÇrea-Marea PonticÇ-Nistru ­i Cetatea CarpatinÇ. ×n zona centralÇ este "Europa Magna Pars Orbis Terrarum" - apogeul  societÇîii umane. Caracteristicile geografice ale Daco-Romƒniei, cu toate formele de relief, bogÇîia apelor, a MÇrii Negre, a munîilor no­tri Carpaîi, a frumuseîilor florei ­i bogÇîiei faunei, confirmÇ aprecierea sinteticÇ a ilustrului istoric romƒn, Nicolae Densu­ianu, dupÇ care "Geografia este una din luminile principale ale istoriei!" subliniind Œn mod deosebit importanîa spaîiului nostru strÇmo­esc: "Carpaîii Daciei - constata el - formeazÇ o regiune arheologicÇ de o extremÇ importanîÇ pentru timpurile anteistorice." AfarÇ de simulacrele ­i altarele primitive (Œn sens deosebit de vechi) ale divinitÇîilor, sÇpate Œn stƒncÇ, afarÇ de columnele votive ­i comemorative de pe vƒrfurile piscurilor megalitice reprezentƒnd divinitÇîi, urme de animale, gÇsim chipul "Calului alb", consacrat soarelui. De asemenea, regiunea Carpaîilor se mai caracterizeazÇ printr-o mulîime de pe­teri ­i caverne (2000, care ocupÇ cu rocile carstificÇrile, 4.400 km2), resturi ale epocii cƒnd aceste pe­teri serveau drept capele pentru ceremonii, ­edinîe ale oracolelor. Pe­terile, muzeele subpÇmƒntene conîin importante documente ce se studiazÇ de paleontologie, antropologie, arheologie.

FÇrÇ cercetarea temeinicÇ a preistoriei, a antichitÇîii, a evului mediu, nu poîi Œnîelege bogÇîia mesajelor acelor timpuri pline  de tradiîii specifice unei îÇri ca Romƒnia, avƒnd un popor de existenîÇ multimilenarÇ. Simbolul "Cavalerului dunÇrean", subiectul comunicÇrii noastre, este un argument convingÇtor al acestei strÇvechimi multimilenare a poporului romƒn. Reexaminarea procesului istoric ­i cristalizarea problemelor legate de prezenîa "Cavalerului dac" Œn complexitate ­i universalitate pe o perioadÇ ŒndelungatÇ de la Œmblƒnzirea calului, adicÇ domesticirea lui pentru prima datÇ doar pe pÇmƒntul Daco-Romƒniei ­i pƒnÇ la prezenîa Œn iconografia mitologicÇ cre­tinÇ, medievalÇ,  constituie obiectul cercetÇrii  noastre. Numeroasele ilustraîii de care dispunem ­i le prezentÇm la cel de-al III-lea Congres Internaîional de Dacologie, din acest an, sperÇm sÇ ŒntÇreascÇ convingerea cÇ poporul romƒn "este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa ­i cel mai frumos exemplu de continuitate a neamurilor, fie cÇ este vorba de traci, de geîi sau de daci". Locuitorii pÇmƒntului romƒnesc au rÇmas aceia­i din epoca neoliticÇ a pietrei ­lefuite pƒnÇ Œn zilele noastre, susîinƒnd, astfel, printr-un exemplu, poate unic Œn istoria lumii, continuitatea unui neam - dupÇ cum aprecia specialistul Albert Armand, Œntr-o lucrare intitulatÇ Nouvelle Europe, apÇrutÇ la Paris, Œn 1936.