×n peste douÇ secole de existenîÇ a
lingvisticii istorice, douÇ probleme cruciale, care au atras Œn mod deosebit atenîia specialitilor: patria de origine a proto-indo-europenilor i
cÇile lor de migrare,
nu au primit ŒncÇ rÇspunsuri satisfÇcÇtoare nici pƒnÇ Œn ziua de azi. Chiar i teoriile mai recente cum sunt ipoteza culturii "Kurgan" sau a "Toporului de luptÇ" elaboratÇ de
Childe 1950 i Gimbutas 1980 i respectiv cea a ŒmprÇtierii agricultorilor neolitici din Anatolia (Renfrew 1987, 1992), Œn ciuda argumentaîiei lor
solide au i pÇrîi atacabile i nu explicÇ convingÇtor pe greci, pe albanezi i pe armeni.O limbÇ comunÇ proto-indo-europeanÇ aa cum a fost ea reconstituitÇ Œn prezent
de lingviti, este puîin probabil cÇ a existat. ×n comparaîie cu ceea ce astÇzi numim o limbÇ, idiomurile populaîiilor neolitice nu erau decƒt rudimente lingvistice i
acestea nu aveau caracterul unitar la care vor fi ajuns mai tƒrziu limbile dupÇ inventarea scrisului i formarea statelor. Este de presupus cÇ proto-indo-europeana, PIE
, a format mai Œntƒi un grup de dialecte care erau, Œntr-o mÇsurÇ mai mare sau mai micÇ, reciproc inteligibile i erau vorbite de triburi Œnrudite.
Teoria noastrÇ considerÇ cÇ PIE a apÇrut Œn neoliticul timpuriu o datÇ cu transformarea grupurilor de vƒnÇtori i culegÇtori mezolitici Œn populaîii sedentare de
agricultori i de crescÇtori de animale, iar locul de formare nu poate fi decƒt bazinul hidrografic al unui important fluviu european - DunÇrea, avƒnd ca nucleu de
iradiere arealul culturii Schela Cladovei. Surplusul de hranÇ adus de agriculturÇ a produs un excedent de populaîie, care avea continuu nevoie de noi terenuri cultivabile,
deci s-a produs i o expansie teritorialÇ. ×mprÇtierea s-a fÇcut de-a lungul vÇilor apelor i a avut drept rezultat difuzarea populaîiilor neolitice Œn tot bazinul
hidrografic al DunÇrii i, de aici, prin sistemul adiacent de fluvii, Œn toatÇ Europa.
×ntr-o primÇ etapÇ, fixatÇ cronologic la neoliticul timpuriu
(cca. 7000 - 4600 Œ.e.n.), rÇspƒndirea populaîiei vorbitoare a limbii PIE s-a fÇcut Œntr-un areal care este aproximativ cel corespunzÇtor culturii Cri -
StarŸevo-Karonovo II, (6800- 4600 Œ.e.n.): linia DunÇrii Mijlocii Œn vest, linia Nistrului Œn nord-est, a MÇrii Negre Œn est i pƒnÇ Œn spaîiul egeean, la sud.
×n neoliticul evoluat, cca. 4600 - 3700 Œ.e.n., apare prima expansiune a blocului ligvistic indo-european corespunzÇtoare culturii ceramicii
liniare, i pot fi localizate primele grupuri de limbi indo-europene: Cultura ceramicii liniare transdanubiene ? Gr. Lingv. Proto-Celti; Cultura ceramicii liniare
= Gr. Lingv. Nordic (germanico-balto-slavo-toharic; Cultura Tisa - Herpady = Grupul lingvistic Iliric; Cultura VinŸa = Grupul lingvistic Italic;
Cultura VinŸa-Turda, Petreti ? Grupul lingvistic Proto-Arian I (Protovedic); Cultura Precucuteni = Grupul lingvistic Proto-Arian II
(Protoavestan); Cultura Hamangia = Grupul. lingvisti. Anatolian; Cultura Dudeti-Karanovo III i Boian-Karanovo IV-V ? Grupul lingvistic Balcanic.
Grupul anatolian
migreazÇ cÇtre cca. 4000 Œ.e.n. din arealul culturii Hamangia i din zonele Œnvecinate acesteia cÇtre Anatolia fiind Œmpini Œnspre sud de primul val de migratori veniîi din stepele din sudul Rusiei.
×ntre 4600 - 3700 Œ.e.n. (corespunzÇtor arealului culturii Precucuteni) i Œntre 3700 - 2900 Œ.e.n., (corespunzÇtor arealului culturii Cucuteni) are loc o
expansiune a populaîiilor indoeuropene cÇtre est. Principalele schimbÇri care apar Œn structura arealelor lingvistice din eneoliticul timpuriu, 3700 - 2900 Œ.e.n., pot fi
rezumate astfel: grupul lingvistic protoceltic se Œmparte Œn celtic
situat din valea mijlocie a DunÇrii pƒnÇ Œn Boemia (arealul grupul Lud nice i extensia acestuia) i venetic
situat pe vÇile mijlocii i superioare ale Savei Dravei (arealul grupului cultural Balaton); grupul lingvistic italic
se separÇ Œn douÇ subgrupuri culturale (nu i lingvistice), corespunzÇtoare culturilor VinŸa i respectiv culturii SÇlcuîa-Bubanj (Italic-Vest
situat la N de DunÇre Œn Banat i la S de DunÇre Œntre cursul inferior al Dravei pƒnÇ la est de Morava i Italic-Est
situat la N de DunÇre Œn Oltenia i la S de DunÇre de la E de Morava pƒnÇ-n Valea IscÇrului); arealul de rÇspƒndiere al grupul lingvistic Balcanic
se identificÇ cu arealul culturii Gumelniîa + Karanovo VI.
Grupului lingvistic arian
format Œn Transilvania i Œn regiunea extracarpaticÇ esticÇ (argumentat prin asemÇnarea dintre numele unor toponime din interiorul arcului carpatic dar i din afara acestuia cu nume de zeitÇîi i eroi ai mitologiei indiene) a migrat, pe la 3000 Œ.e.n. spre est i sud-est, trecƒnd prin douÇ patrii intermediare, Indo-Meotia situatÇ Œn Kuban i imperiul Mitanni situat Œn nordul Mesopotamiei. La cca 1750 Œ.e.n. arienii au atins Indusul, unde au distrus cultura Mohenjo-Daro, dupÇ care au ocupat Œntregul nord al Indiei. O altÇ ramurÇ arianÇ a Œnfiinîat Œn podiurile sud-caspice puternicul regat al mezilor.
Din grupul lingvistic nordic format Œn arealul culturii ceramicii liniare germanicii au migrat prin coridorul dintre Oder i Elba spre nord-vest,
slavii i balticii
care au constituit pentru multÇ vreme un grup lingvistic comun au migrat spre nord prin coridorul cuprins Œntre cursurile superioare ale Oderului i Vistulei (mai tƒrziu se produce o sciziune a celor douÇ grupuri), iar
toharicii au migrat destul de devreme cÇtre N-V pƒnÇ Œn Turchestanul chinez de astÇzi.
Ilirii -
un grup etnic i lingvistic puîin numeros - au migrat din Cƒmpia Tisei i vestul Munîilor Apuseni cÇtre vest i s-au stabilit pe coasta dalmatÇ. Veneîii
care iniîial au ocupat vestul Peninsulei Balcanice au migrat spre vest, Œn Cƒmpia Padului.
Celîii
au migrat din regiunea DunÇrii Mijlocii spre vest, unde vor ocupa sudul actualei Germanii i, mai departe, Œn actuala FranîÇ (triburile galilor), apoi spre sud-vest Œn Peninsula IbericÇ (celtiberii) i Œn Insulele Britanice (britanii i irlandezii).
Grecii
au venit Œn Elada Œn trei valuri succesive: aheii i-a pornit migrarea din periferiile vestice grupului lingvistic anatolian, iar dorienii i eolienii - un al doilea i un al treilea val grec - au venit de la periferia sudicÇ a lumii tracice.
Armenii s-au desprins din periferiile estice ale grupului anatolian i au migrat spre est pƒnÇ Œn arealul Œn care se gÇsesc i astÇzi.
Etruscii
, posibili urmaii ai Troiei Œnvinse de ahei au ajuns Œn Italia central-vesticÇ pe calea mÇrii.
Italicii
au migrat din Balcani (regiunea carpato-danubianÇ) Œn Italia Œn douÇ valuri, urmƒnd i Œn primul i Œn al doilea caz acelai traseu traversarea MÇrii Adriatice de pe coasta dinaricÇ Œn sudul Italiei. ×n afarÇ de cele douÇ migraîii peste Adriatica (valul latino-faliscan - 2000 Œ.e.n. i cel osco-umbrian - 1100 Œ.e.n.) au existat infiltraîii de populaîie italicÇ provenitÇ din arealul Italic-Vest (Banat etc.) Œn partea nordicÇ a Italiei (cÇtre 1000 - 800 Œ.e.n.).
Sinteza geto-dacÇ s-a realizat prin expansiunea grupului lingvistic italic Œn direcîia est, pe douÇ axe principale: pe Valea DunÇrii, i respectiv pe Valea
Mureului, Œnspre Ardeal i, mai departe, Œn Moldova. Italicii au asimilat resturile de populaîii ilirice de pe Valea Tisei i din Bihor, de arieni din Ardeal i Moldova,
de traci din Muntenia i de la nord de Munîii Balcani i din acest imens mojar etnic a rezultat o nouÇ unitate de neam, de limbÇ i bineŒnîeles i de spirit, care a fost
lumea geto-dacÇ.
