Mihail Diaconescu, Bucuresti, Romania
Specii epice ­i lirice Œn creaîia literara a geto-dacilor

Numeroase surse istorice antice atesta faptul ca Œn diferite faze de Œnflorire a civilizaîiei lor, geto-dacii, ramura nordica a tracilor, "neamul cel mai numeros din lume dupa cel al inzilor", aveau reprezentari religioase caracteristice, variate cuno­tinîe de filozofie, logica, etica, medicina, astronomie, botanica, manifestari artistice, inclusiv literare, profund originale.

Constituirea primului stat geto-dac centralizat ­i independent sub conducerea lui Burebista (82-44 Œ.Hr.) a favorizat Œnflorirea acestor manifestari. Dupa moartea lui Burebista, menîinerea neŒntrerupta a unui nucleu statal Œn sudul Transilvaniei, Œn regiunea Munîilor Ora­tiei, unde, Œn conformitate cu Iordanes, au domnit mai departe monarhi ca Deceneu (mare preot ­i consilierul cel mai apropiat al lui Burebista), Comosicus, Scorilo, Duras-Diurpaneus, Decebal (87-106 d.Hr.), a creat un cadru prielnic pentru continuarea acestor manifestari.

Faptul ca arta literara a geto-dacilor Œnsuma creaîii aparîinƒnd genului epic ­i liric e pus Œn evidenîa de numeroase marturii. Herodot din Halicarnas (485-425 Œ.Hr.) relateaza despre modul Œn care "geîii care se cred nemuritori" Œ­i reprezinta calatoria unor emisari trimi­i de ei la Zamolxis cel nevazut. Credinîa geto-dacilor ca Zamolxis, la care sufletele lor merg dupa moarte, se arata ciclic la patru ani ­i ca "sufletele se bucura alaturi de el de toate cele bune" era marturisita Œn cadrul unor comunicari de tip narativ.

×n acest sens, Mircea Eliade are dreptate sa afirme ca "Zamolxis Œ­i face apariîia Œntr-o istorie religioasa care Œl precede; el inaugureaza o noua epoca de tip eschatologic". Legendele, miturile, istorisirile animaliere sau moralizatoare caracteristice tuturor culturilor arhaice aveau, desigur, ­i Œn cultura geto-dacilor o structura narativa.

Despre varietatea creaîiilor literare geto-dacice care compun genul liric exista, de asemenea, numeroase marturii.

Oda, ca specie lirica Œn care se comunica un elan admirativ pentru o fapta, un erou, o idee sau un eveniment, se caracteriza prin stil recitativ ­i o desfa­urare energica. ×n odele traco-geîilor se pastrau numele unor eroi legendari ca Rhessos, Cotys ­i Sitalcas. "×n cƒntecele eroice se realizau adeseori treceri succesive de la cƒntare la recitare ­i de aici la declamaîie, Œntr-o ordine ­i preponderenîa care erau dictate de conîinut".

Peanul este o specie lirica ­i exprima recuno­tinîa faîa de o putere divina sau o autoritate lumeasca. La Tomis s-a descoperit o placa al carei text, Pean Apollon, demonstreaza existenîa acestei specii Œn cultura stramo­ilor no­tri. Peanul a fost intonat de locuitorii greci ai Tomisului. Dar numero­i autohtoni geîi se amestecasera prin variate legaturi de rudenie cu grecii locuitori Œn cetaîile vest-pontice. Numero­i geîi erau asimilaîi din punct de vedere cultural de aceia­i locuitori ai cetaîilor. Unii geîi, cum este regele poet Cotys I, aveau cuno­tinîe literare luate din culturile greaca ­i latina.

Imnul era o specie lirica de mare solemnitate, care glorifica o divinitate, un erou, o idee. Sursele istorice antice atesta existenîa unor compuneri lirice cu numele sitalcas, pe care traco-geîii le dedicau unor zei sau regi.

Cƒntecul erotic (scolie) avea caracter sentimental ­i conîinea elemente lirice amestecate cu evocari epice.

Bocetul, denumit torelli, corespunzƒnd therereuri- ului grec, era un
cƒntec care exprima durerea la moartea celor dragi. Torelli este explicat Œn Lexiconul lui Hesychios din Alexandria drept "exclamaîie de jale traca Œnsoîita de flaut".

Epoda era un cƒntec cu ritm ­i melodii reluate, de o simetrie succesiva, atent supravegheata, legat de practica descƒntecelor, vrajilor sau aplicaîiilor medicale empirice.

Belagines sunt creaîii literare despre care nu ­tim daca aparîineau genului liric sau epic. Iordanes spune Œn Getica sa ca Deceneu i-a instruit pe daci "facƒndu-i sa traiasca conform legilor naturii, transcriind aceste legi; ele se pastreaza pƒna astazi sub numele de belagines". Din pacate, Iordanes nu ne spune nimic Œn plus despre opera literara Œn care Deceneu a transcris aceste belagines. Nu ne spune nimic nici despre structura ­i forma specifica a creaîiilor belagines.