Michaela Al. Orescu, Bucuresti, Romania
Sibylla Erythreea

Cea mai celebrÇ dintre cele 12 sibile pe care le consemneazÇ mito-istoria, Œn spaîiul carpato-danubiano-pontic ­i, ulterior, Œn Grecia ­i la Roma, a fost Sibylla Erythreea. Era fiica lui Aristocrates-Crinagoras (agricultor) ­i a nobilei hiperboreene Hydole (nÇscutÇ la Ro­ia, pe valea Holodului). Sibylla era nÇscutÇ la  MÇrme­ti-Ro­ia-Zarand (Marmissos, la Suidas), "loc sfƒnt al mamei Mari (Rheea-Deciana-Cybele), "soîia lui Saturn", dupÇ cum spune chiar Sibylla lƒngÇ Rƒul Iad (transformat Œn Muntele Ida, lƒngÇ Troia). N. Densu­ianu afirmÇ cÇ Œn toatÇ literatura geograficÇ veche nu se aflÇ un singur document autentic care sÇ confirme cÇ Marmessos a existat pe teritoriul vechiului Ilion. "×ntreaga catenÇ a Carpaîilor a fost odatÇ domeniu sacru al marilor divinitÇîi pelasge. Mai ales Œn Munîii Apuseni, auriferi ai arimaspilor ­i agathyr­ilor, s-au gÇsit urmele unei prosperitÇîi materiale ­i ale unei civilizaîii morale Œnaintate din timpurile cele mai vechi." Suidas spune cÇ Sibylla Erythreea mai era numitÇ: Sardana-Zarandana (Zarand); Gergithia-Gurguiata; Linussa-LÇpu­a; Leucana-Valea Leuca; Samia-¸oim; Rhodia-Ruda (regiunea minelor de aur); Sicelana-Sicula; Sarbis-Sƒrbe­ti; Amaltheea-HÇlmagiu; Albuneea-Alburus Major; Sibylla (cuvƒnt arhaic pelasg) era preoteasa lui Apollo ­i avea sanctuare pentru oracole Œn Nordul Transilvaniei de azi, Œntre Maramure­ ­i NÇsÇud, unde sunt Munîii Ýible­. ×n Munîii CÇliman se aflÇ Vƒrful Sibilei ­i Valea Sibila. ×n apropiere de mÇnÇstirea Cozia este comuna Jiblea (Siblea). Nicolae Densu­ianu subliniazÇ cÇ nici una dintre sibile nu a fost originarÇ din  îinuturile grece­ti. Misticismul a fost  adus grecilor de Apollo, Orfeu, Abaris, toîi hiperboreeni. Cele dintƒi sibile au fost aduse la templul ­i oracolul din Delphi, Œntemeiat de pÇstorii pelasgi hiperboreeni din nordul Istrului de Jos (Pausanias ). "Sibilele nu au pronunîat niciodatÇ oracolele lor Œn limba greacÇ. Aceste oracole au fost traduse Œn grece­te din vechea limbÇ pelasgÇ". Sibylla Erythreea a propus cÇrîile ei ŒmpÇratului etrusc al Romei, Traquinius Superbus ­i Œn faîa dispreîului acestuia, ea a ars ­ase din cele  nouÇ cÇrîi. SfÇtuit  de auguri, ŒmpÇratul a achiziîionat cÇrîile rÇmase, la preîul cerut de sibilÇ. Aceste scrieri proorocitoare erau conforme principiilor tradiîionale pelasge ­i au avut o influenîÇ imensÇ asupra Romei. ×n tradiîiile ebraice, Sibylla Erythreea este numitÇ "Regina din Saba" (Cartea Regilor, I.10). Ovidiu, Œn Fastele, a folosit vechile cÇrîi religioase, calendarele ­i tratatele astronomice ale pontifilor din Roma, acele "Libri Etrusci" de origine hiperboreeanÇ.

DatoritÇ acestor scrieri, s-a îinut cont de succesiunea vƒrstelor de aur, argint, bronz ­i fier, care au influenîat istoria Romei ­i au contribuit la rÇspƒndirea religiei lui Apollo. Conforme cu gƒndirea lui Zamolxis-Saturn, ele au stat la baza gƒndirii vedice, reformatÇ Œn India prin brahmanism, "ziua lui Brahma" vorbind de distrugeri ciclice ale omenirii, urmate de rena­teri repetate, cu mult Œnainte de Heraclit. Distrugerea Troiei a fost prezisÇ de Sibylla Cassandra ­i a fost datoratÇ jurÇmƒntului strƒmb al lui Laomedon, tatÇl lui Priam, conform cuvintelor lui Apollo, dupÇ care orice pÇcat sau jurÇmƒnt strƒmb love­te pe cel vinovat dar ­i Œntreg neamul acestuia. Roma, fiicÇ a Troiei, supusÇ influenîei cÇrîilor sibiliene, Œ­i asumÇ profeîia lor, ŒntemeiatÇ fiind de Romulus care ­i-a ucis fratele Œn faîa cetÇîii. Italia a cunoscut pustiirea lui Hannibal, asediul Capitoliului de cÇtre gali (anii 84-83), conjuraîia lui Catilina (anul 63) ­i cel de-al treilea rege, Cornelius Lentulus, conducÇtorul conspiratorilor din Roma. La intervale "ciudat de regulate", Œn anul 53, a avut loc Œnfrƒngerea lui Crasus, care a felicitat apariîia adevÇratului gropar al Romei-Regatul Parîilor. ×n anul 43, Cicero n-a mai putut salva Republica, victimÇ a celui de-al doilea rÇzboi civil. ×mplinind profeîia Sibyllei, abia Augustus Œn anul 17 Œ.Chr. "×ntrecerile seculare", prezise de noul oracol al Sibyllei. (Th. Zielinski, Sibylla, Editura "Meta", 1994)