Maria Stăncan, Bucuresti, Romania
Geţii în vremea regelui Cotiso

O dată cu pătrunderea romanilor în Peninsula Balcanică şi cu desfiinţarea Macedoniei ca stat, la orizontul politic european se prefigurează o altă putere, cea a geto-dacilor. Presiunile romane către est impun organizarea centralizat-unională a triburilor gete într-un stat "teritorial", unitar şi centralizat, având un pronunţat caracter militar şi fiind condus de către tarabostele Burebista. Rolul politico-spiritual era susţinut de către preoţime, în frunte cu Marele Preot, aflat în tandem cu liderul statului, care era şi căpetenie militară.

Centrul politico-administrativ se afla pe platoul transilvan (Munţii Orăştiei). Acest stat îngloba, pe lângă numeroasele triburi gete şi alte neamuri precum celţii, illyrii, thracii etc. Capacitatea de organizare şi mobilizare militară era cea a unei super-puteri, însă nu era neglijată nici latura diplomatică, unde se evidenţiau grecii, consilieri care purtau soliile lui Burebista la romani. La scurt timp după eşuarea tratativelor diplomatice cu romanii lui Caesar, Burebista dispare de pe scena istoriei, victimă a unui complot intern. Imperiul dac se scindează în patru regate, iar mai apoi în cinci.

Cel mai important din punct de vedere politico-militar poate fi considerat regatul lui Cotiso, get din sud-vest, lider de necontestat în Banat şi în vestul Olteniei. În timp ce Augustus căuta să reactiveze planul lui Caesar de a-i nimici pe daci, iar regişorii geţi din vecinătatea lui Cotiso se confruntau cu invazii sarmato-bastarne şi cu disensiuni între ei, Cotiso se întărea în Munţii Banatului de unde năvălea în sudul Dunarii şi în Pannonia. Frecvenţa atacurilor sale l-au determinat pe Augustus să dispună mai târziu crearea unor zone de securitate în dreapta fluviului, distrugând unele cetăţi dace şi deportându-i spre sud pe civili.

Prin politica sa şi prin acţiunile sale de guerilla, se poate spune că regele Cotiso a frânat, pe cât era posibil, penetrarea romană în Dacia şi distrugerea dacilor ca naţiune. Cotiso s-a evidenţiat ca un demn continuator al politicii expansioniste a lui Burebista, adaptând-o însă cerinţelor momentului istoric pe care-l trăia. Scopul său politic era de a păstra suveranitatea naţiunii dace pe orice căi şi prin orice mijloace şi de a recâştiga vechile privilegii burebistane. De aceea, la început iniţiază tratative de alianţă cu romanii, întâi cu Augustus, apoi cu Marcus Antonius, dar fără rezultatul scontat. De asemenea, evită o alianţă cu regii vecini, în majoritate clientelari Romei. Idealul său politic presupunea un dublu obiectiv: asigurarea unui teritoriu de perpetuare a naţiunii geto-dace, scop al politicii sale externe; o ideologie politico-militară fondată pe principiul "Atac, deci exist!", adică cea mai bună metodă de apărare e atacul sau contraofensiva.

Cotiso a decis ca terorii romane să i se răspundă prin teroare. Astfel se explică incursiunile sale militare peste Dunare şi obstinaţia cu care lupta contra romanilor. Cotiso a intuit foarte bine că păstrarea suveranităţii şi supravieţuirea poporului get atârnau în mare măsură de anihilarea tendinţelor de hegemonie ale Romei. Aşadar, pentru clarviziunea sa şi atitudinea sa fermă în raport cu responsabilităţile sale de lider dac şi cu puterea romană, Cotiso are meritul deosebit de a se număra printre ilustrele figuri istorice din trecutul nostru mult prea zbuciumat.


Copyright 2002 © All rights reserved by authors.

Back to FIRST PAGE

Cumunicari / Referate