Maria Cri­an, Bucuresti, Romania
ETNONIMIILE STRÆMO¸ILOR NO¸TRI

Pe baza unei afirmaîii a rapsodului antic Homer (Il. II, 739), putem susîine cÇ cel mai vechi etnonim al neamului romƒnesc este cel de valah, Œntrucƒt prin acuzativul olwsona  leukhn se Œnîelege "valahul cel blond". De la Herodot, care a scris ­i o cÇrîulie, Despre viaîa ­i opera lui Homer,  aflÇm cÇ Homer s-a nÇscut la 168 de ani dupÇ cÇderea Troiei (= 1017 Œ.e.n.) ­i a trÇit 104 ani, deci a murit Œn anul 913 Œ.e.n. Vlahii, Œn funcîie de teritoriul pe care se aflau au mai fost numiîi Olahi, Vlasci, Blasci, Volo­i, Bolo­i, Blahi, Placi, Blaci, Belaci, Belce (Belcae), Flaci, opineazÇ Densu­ianu, denumiri la care eu adaug ­i pe cea de Felahi, Œnsemnƒnd "agricultori Œn Egipt ­i India", agricultura fiind a doua ocupaîie ancestralÇ.
Vechimea acestui etnonim este sprijinitÇ de existenîa enclavelor de valahi, Œn toate colîurile lumii, cea mai veche fiind, dupÇ toate probabilitÇîile, Œn Macedonia (Thessaloniki de astÇzi), de aceea consider cÇ idiomul vorbit acolo nu este un dialect armƒn / aromƒn, a­a cum susîin unii lingvi­ti oficiali, ci este limba romƒnÇ strÇveche (fie ea numitÇ ­i latinÇ vulgarÇ), dar sÇ chibzuim cu dreaptÇ judecatÇ: aceastÇ regiune a fost izolatÇ de trupul îÇrii, nu de sute, ci de mii de ani (profesorul Vasile BarbÇ, fost ­ef de catedrÇ la Conducerea Œntreprinderilor industriale de la A.S.E., mi-a relatat, cu vreo patruzeci de ani Œn urmÇ cÇ existÇ sau mai bine zis, existau documente care pot proba cÇ vlahii din Salonic, de unde acest profesor era originar, fuseserÇ rupîi de trupul patriei-mume cu multe secole Œnainte de apariîia lui Alexandru cel Mare pe scena istoriei).

×n timpul ­ederii mele Œn capitala landului Rhenania de Nord - Westfalia, ­i nucleul acesteia s-a numit VALAHIA (Wallachei - denumirea este pusÇ Œn legÇturÇ cu substantivul Wallach care ŒnseamnÇ "cal castrat", amintind cÇ valahii, prin castrare, au Œmblƒnzit calul, Œn epoca de bronz), din vremuri imemoriale ­i pƒnÇ Œn 1885, cƒnd printr-un decret, deci absolut arbitrar, ­i-a schimbat numele Œn cel de Friedrichstadt, dupÇ numele ŒmpÇratului Friedrich Wilhelm IV; iatÇ cƒt e de greu de restabilit un adevÇr istoric, o datÇ falsificate datele! - cum foarte bine sublinia ­i N. Densu­ianu, recomandƒnd cercetÇtorilor sÇ respecte adevÇrul istoric, a­a cum apare el Œn documente; cu ocazia celui de-al 7-lea Congres Internaîional de Cartografie de la Duisburg, octombrie 1994, desfÇ­urat pe fundalul Anului Internaîional Mercator (1512 - 1594), am aflat de la ni­te profesori praghezi cÇ Œn Cehoslovacia existÇ o Valahie ­i apoi sÇ subliniem un adevÇr hidronimic: fluviul care strÇbate Praga, VLTAVA, cu care Œncepe poemul simfonic Patria mea, de B. Smetana, este tradus ­i Œn limbile germanice ­i francofone cu Moldova; ­i acesta este un motiv pentru care consider cÇ grupurile de sunete ML ­i BL sunt permutabile, susîinƒnd perfect teza cÇrturarului polonez Sarnicius, anume cÇ polonezii au numit diferit aceea­i regiune: Moldova - pe cea mai apropiatÇ de Polonia (inclusiv Pokuîia) ­i Valahia -pe cea situatÇ mai departe de Polonia; a­adar, Valahia s-au numit inclusiv Basarabia ­i Transilvania ­i ca atare apar indicate ­i pe hÇrîile medievale; de aceea cred cÇ mai existÇ multe Valahii pe suprafaîa pÇmƒntului care a­teaptÇ sÇ fie descoperite. Cum consoanele p cu b ­i f sunt permutabile (cf. fan, ban, pan, unul din cele mai vechi cuvinte getice, semnalate ca atare ­i de Vulcanius Brugensis ­i de Carolus Lundius), Vlahiile sunt urma­e ale Imperiului Pelasgic; acestuia i-a urmat Imperiul Cimerienilor de la Bosforul Cimerian, cuprinzƒnd tot sudul Rusiei, inclusiv Cubanul ­i Caucazul ­i care destrÇmƒndu-se, unii cimerieni au ajuns Œn sudul Daniei (Danemarca de azi), ocupƒnd regiunea numitÇ Himmerland, Chersonesul Cimbric sau Jutlanda (sinonim cu Gothia ca Œnîeles), s-a Œnfiinîat apoi Regatul Pontului; Œn orice caz, populaîiile germanice s-au contopit cu cele aborigene pe acela­i Œntins teritoriu, cuprinzƒnd Œntreaga EuropÇ ­i o bunÇ parte din Asia ­i Africa, dupÇ cum o susîin ­i toponimiile. Ca fenomen lingvistic Œntƒlnim palatalizarea consoanelor guturale k, g ­i q, precum ­i a dentalelor d ­i t, urmate de e sau i, dar ­i de o sau e, cum este cazul adj. gut care Œn Himmerland / Chersonesul Cimbric, adicÇ îara cimerienilor, veniîi de la Bosforul Cimerian, se pronunîÇ jut, exact ca ­i Œn landul Nordrhein-Westfalen, unde am descoperit o Valahie (dar Westfalen nu ŒnseamnÇ oare falii, adicÇ Vlahii de vest ­i Ostfalen cei de rÇsÇrit? Desigur cÇ da); iar fenomenul palatalizÇrii este prezent ­i Œn manuscrisul Ponticelor lui Ovidiu de la Alba-Iulia / Weiáenburg, cÇci Poetul ŒnvÇîase atƒt de bine idiomurile get ­i sarmat, Œncƒt compusese mai multe poeme Œn aceastÇ limbÇ din care ni s-a pÇstrat unul Œn rezumat (P. IV, 13, 23-32). Palatalizarea ­i rotacismul sunt fenomene prezente ­i azi Œn limba romƒnÇ ­i tot Œn acele îinuturi Œn care fuseserÇ ele semnalate ­i Œn vechime. ¸tim de la autorii antici printre care Tacitus ­i Plinius, cÇ Geîii s-au numit Œn mai multe chipuri: GOTHI, GOTHINI, GOTHONES, GETTAR, JETTAR, JOTTAR, GOTAR, GAUTAI, cuvinte a cÇror rÇdÇcinÇ, GAU, GO, JO, GIE, GE ŒnseamnÇ "pÇmƒnt"; de aici Gemeter, zeiîa-MamÇ, care a devenit Œn greacÇ Demeter; GAUTAI pare sÇ fie cea mai veche, mai Œnfloritoare ­i mai nobilÇ dintre seminîiile getice; ei au trÇit Œn insula Tula pe care anticii ­i istoricii medievali au  identificat-o cu Islanda de azi, opinie la care eu ader, pentru cÇ toponimul a rÇmas neschimbat din antichitate pƒnÇ azi, terra glacialis a devenit ICELAND pentru vorbitorii de limbÇ englezÇ ­i ISLAND pentru cei de limbi germanice.

Nu Œncape nici o ŒndoialÇ cÇ Goîii sunt absolut totuna cu Geîii, atƒt Œn operele scriitorilor antici, cƒt ­i ale celor din Evul Mediu, iar gre­elile perpetuate decenii Œn ­ir îin nu numai de comoditate sau superficialitate, dar ­i, uneori, mai ales de reaua credinîÇ. Dacii sunt unul ­i acela­i popor cu Geîii, ei se mai numesc ­i DERBICES, DAES ­i DAVES, a­a cum Œi gÇsim Œn scrierile scriitorilor antici (cf. Strabon, VII, 3, 7), ei s-au numit Œn vechime Danoi (Dani), idee suîinutÇ ­i de autorii de mai tƒrziu (Saxo Grammaticus, Joannes Magnus Gothus, Olaus Magnus Gothus, Bonaventura Vulcanius, Carolus Lundius ...). Geîii ­i Dacii au continuat sÇ locuiascÇ pe actualul teritoriu al Romƒniei timp de milenii, fÇrÇ Œntrerupere, ne-o confirmÇ datele arheologice mai Œntƒi (v. ­i TÇbliîele de la TÇrtÇria). Ei aveau o veche culturÇ ­i civilizaîie, cuno­teau scrierea cu mult Œnainte de Œntemeierea Romei (o aflÇm mai Œntƒi de la chestorul ­i cÇrturarul Cato Maior, dintr-o operÇ pierdutÇ azi, Despre originile Romei, dar de care au dispus cÇrturarii nordici); ei aveau ­i legi scrise instituite de Zamolse, cu multe secole Œ.e.n., cel care i-a instruit pe Geîi cu privire la nemurirea sufletului, de aceea erau atƒt de viteji Œn rÇzboaie, dar ­i pentru cÇ ei preferau sÇ moarÇ decƒt sÇ fie robiîi de alte popoare; legile morale erau ca ­i ŒnnÇscute la ei, pentru cÇ le practicau de milenii.
Este foarte posibil ca mai Œntƒi sÇ fi fost sciîii, apÇruîi dupÇ Potopul lui Noe ­i din care s-au ivit apoi Geîii, cÇci decodificƒnd cuvƒntul skytha > kytha ( k fiind permutabil cu g), vom obîine gytha, apoi getha; ­i dacÇ de la Homer aflÇm despre valahi (Il., II, 739), tot de la el aflÇm ­i despre cimerieni (Odyseea, X, 14; comp. Strabon, VII, 2, 1 ­i XI, 2, 5). Am putea conchide cÇ, de fapt, avem de-a face cu un singur popor, geto-dac, format cam Œn acela­i timp, pe baza mai multor populaîii, cam cum stau lucrurile astÇzi cƒnd avem: moldoveni (bucovineni - basarabeni), munteni (care pƒnÇ nu de mult se numeau locuitori ai Marii ­i Micii Valahii), olteni, maramure­eni, bÇnÇîeni, bihoreni - a­a cum la un anumit moment al istoriei Geto-Dacilor, sub numele de Carpiani (i.e. CARPATINI, cf. Ptol. III, 5, 10), se Œnîelegea o seminîie puternic organizatÇ Œntr-un stat care se Œntindea pƒnÇ dincolo de Nipru, date confirmate de sÇpÇturile arheologice din dec. 2001 (cÇci profesorii N. Ursulescu ­i Ilie Tudor au gÇsit lƒngÇ Prut ceramicÇ de cult cu pictograme, identicÇ cu cea datÇ la ivealÇ, la gurile Niprului, cu ani Œn urmÇ); Costobocii ­i Cistobocii, ramuri carpiene (i.e. carpatice) Œ­i trag numele de la hidronimul Bug. Numele de ROMANIA Œl aflÇm la episcopul Axentius de Durostor Œn Epistula  de fide, vita et obitu Ulfilae, deci Œn secolul IV A.D.; dar se poate tot atƒt de bine sÇ fie mult mai vechi, sub forma de RUM¶N -IA, tot din faimosul Salonic armƒn-macedonean, ca cel mai autentic pÇstrÇtor al limbii, portului ­i obiceiurilor strÇbune. ¸i dacÇ substantivul comun romƒn ­i cel propriu Romƒnia Œ­i au originea Œn / ­i Œn acei Aramei - de la Aram, fiul lui Sem ­i nepotul lui Noe, care e posibil sÇ nu fi fost distru­i Œn totalitate de cÇtre Asirieni ­i Hebraici? ¸i apoi cine sunt Armenii?